Mişcarea, decembrie 1926 (Anul 20, nr. 296-297)

1926-12-31 / nr. 297

Politica finan­ciară a Comunei­­ POLITICA NOASTRA. BUGETELE. I Pe măsura remiselor create am întoc­mit şi bugetele respective. La început mai timid, şi numai ca încercare. In urmă, pe baza experienţei, din ce în ce mai si­gur. Primul buget, întocmit pe baza noilor venituri, a fost bugetul pe anul 1923. A­­cest buget a trebuit să cuprindă preve­deri numai pe 9 luni, fiindcă în acest timp s’a schimbat și anul financiar. Astfel fiind, bugetul pe 1923, întocmit numai 9 luni a cuprins următoarele pre­vederi : Venituri Lei . 45,027,659 Chieltuieli­ . 45,003,180 Excedent« 24,479 Prin urmare de la un buget de circa 20 mii. pe 12 luni, cum a fost bugetul pe 1922’923 am trecut la un buget de 45 mii. pe 9 luni în 1923, deci la un buget de 60 mii. pe anul întreg. Aceasta în­­samnă întreirea prevederilor la venituri și cheltuieli. Fără îndoială alcătuirea acestui buget a fost un act de curaj. Elementele obişnui­te, care călăuzesc administratorii în fixa­rea veniturilor şi ch­eltuielilor, deci în al­cătuirea bugetelor,­aceste elemente lip­seau. Nu aveam la dispoziţie nici media încasărilor pe 5 ani, nici quantume drep­turilor constatate pe anii din urmă, în de­finitiv ne lipseau criteriile obişnuite în a­­tare materie. Se schimbase bazele imposabile, se ri­dicase unele dări, altele erau noi, în­cât lucrarea ce făceam era o încercare, un buget de experienţă. Era pentru unii te­merea că prevederile bugetare depăşesc realitatea şi că această experienţă se va ter­mina cu un serios deficit. Această temere s’a dovedit ilusorie, după cum o arată balanţa exerciţiului anului financiar 1923. Iată cuprinsul acestei balanţe : Prin urmare cu toată teama ce se ma­nifesta, chiar de unii cunoscători ai fi­nanţelor şi serviciilor comunale, am în­tocmit bugetul în prevederile de mai sus, iar balanţa exerciţiului 1923 ne-a dat dreptate înregistrând un excendent bă­nesc de aproape 2 milioane. Anul următor am continuat politica fi­nanciară, pe care o inaugurasem. De a­­ceea sprijinindu-ne pe datele obţinute, ţi­nând sama de rezultatele comisiunilor de recensământ, deci de drepturile constatate, şi de încasările anului anterior, am stabi­lit veniturile şi ch­eltuielele anului 1924, după cum urmează : Şi acest buget se soldează cu un ex­cedent bugetar. In adevăr, dacă examinăm situațiunea drepturilor pe care comisiuni­­le de recensemânt le constată în favoarea comunei în raport cu prevederile buge­tare, avem următoarea situațiune : Drepturi constatate Ven. Lei 61.177.306 Evaluări bugetare » « 54.392.800 Deci o depăşire de . . » 6.784.500 Situaţiunea aceasta clară dovedeşte ca drepturile constatate în favoarea comunei au depăşit, au întrecut evaluările buge­tare cu aproape 7 milioane. Este în a­­fară de once discuţiune. Balanţa exerciţiului financiar pe anul 1924 arată însă un dificit bănesc şi a­­nume : încasări realizate Lei 53.661.318 Plăţi efectuate . . « 56.931.445 Deficit bănesc ...» 3.270.126 Prin urmare,­constatăm : 1. Drepturile constatate la venituri a­­rată un plus de 7 milioane peste preve­derile bugetare. 2. Și cheltuelile arată o plată peste în­­casările făcute de circa 3 milioane. Aceste rezultate au nevoie de o lămu­rire. Bugetul pe 1924 a fost întocmit pe realităţi. Aceasta se dovedeşte cu 2 împ m prejurări: întâia că prevederile bugetare­­ au fost depăşite de drepturile constate cu 7 milioane, şi a doua, că încasările reale au fost de aproape 54 milioane, deci cu un minus faţă de prevederi de circa 700.000 lei. O atare rămăşiţă dintr’un exerciţiu fi­nanciar nu numai că s’ar părea normală, dar este chiar de invidiat. Obişnuit rămă-­­­şiţele sunt mult mai­­mari. Cu toate că încasările pe acest an s’au­­ făcut aproape integral, totuşi balanţa­­ arată un dificit bănesc de 3.270.126­­ lei resultând din împrejurarea că am­­ plătit mai mult, de cât s’a încasat. ] Cum se explică aceasta ? In campania anului 1924 s’a desfăşurat cea mai intensă activitate edilitară. Pe lângă celelalte oaere, în acest an s’au e- j xecutat 111.116. m. p. de pavaj, care au costat 31.210.943 lei și în plus am mai­­ executat și lucrări de canalizare, care au costat mai mult ca 5 milioane,—deci în­­ total pentru aceste două categorii de lu- | crări s’a cheltuit circa 37 milioane.—Și a-­­ ceste cheltueli de 37 milioane reprezentau 75 la sută din buget. Aveam deci de a­­chitat sume mari şi pentru a nu întrerupe lucrările, cum de atâtea ori eram amenin­ţat, trebuia să iau numerar de oriunde. Şi n’am ezitat de a face acest lucru. Fondul garanţiilor era disponibil şi l’am întrebu­inţat în aceste plăţi. Am socotit că în loc să întrerup lucrările, de care Iaşul avea aşa de mare nevoie, mai bine chiar fără drept să tulbur liniştea garanţiilor şi să plătesc lucrătorii din acest fond. Aşa se explică de ce s’a plătit mai mult de cât încasările. S’a făcut o greşală ? Nu cred aceasta. Din budgetele anilor precedenţi au rămas de încasat sume importante. Ele au fost înscrise în bugetele următoare ca rămăşiţi­­ de încasat. Aceste rămăşiţi au revenit co-­­­munei şi deci cu ele s’a restabilit situaţia­­ fondului garanţiilor. (Vom continua mâine) C. TOMA Drepturi constatate. Venituri Lei 44,233,513 Chieltuieli « 43,477,382 Excedent bugetar « 756,131 Încasări realizate Plăți efectuate Excedent bănesc Lei 39,420,125 « 37,677,215 « 1,722,909 Venituri Lei 54,392,800 Chieltuieli « 54,362,800 Excedenți « “ 30.000 Pompieria şi Loteria — Proectul unei loterii la Iaşi. — Ziarele publică ştirea că d. Oc­­tavian Doga, ministru de interne, a aprobat ideia de a se organiza şi la Iaşi o loterie din venitul căreia să se refacă instalaţiile pompierilor din acest oraş. Se adaugă că în cu­rând se va constitui un comitet de­­ iniţiativă pentru organizarea şi lan­sarea loteriei. Iată clar că exemplul dat de Ca­pitala ţarei se generalizează. In a­­devăr dacă s’a aprobat o nouă lo­terie pentru Iaşi, nu este nici un motiv ca noi loterii să nu se apro­be şi pentru alte oraşe din ţară, mai mari sau mai mici şi nu nu­mai pentru îmbunătăţirea serviciu­lui pompierilor ci şi pentru alte mul­te lipsuri de cari sufăr oraşele noa­stre. Astfel, de la un capăt la celălalt al ţarei se vor organiza loterii şi publicul va fi rugat să joace la no­roc sub pretextul împlinirei unor nevoi edilitare. Credem că sistemul acesta greşit trebue să înceteze. Dacă s-a făcut o eroare la Bucureşti ea nu mai trebue repetată şi generalizată şi la celelalte oraşe. Ministerul de interne­ trebue să intervină şi să nu mai autorize lo­terii de acest fel, iar nevoile edilita­re să se împlinească din veniturile bugetare ale orașelor. Citiți In pagina 2-a Ultimele știri telefonice. A Panamaua de la Camera de Comerț­­———... 1 „Pacea“ d-lui C. Cerkez. După ce dl. Cerkez s’a explicat, fără a putea justifica faptele sale urâte, acum se lamentează cerând pace. Mai mult, fiind prins la strâmtoare,­­ spune că de când îi el n’a făcut și n’a zis nimic. Ceea ce-i mai surprinzător este că aleşii de pe lista sfatului negustoresc­­ îi sunt acum simpatici şi chiar presa,­­ care-l ia în maşină... tot simpatică îi este.­­ De treabă om mai este şi dl. Cerkez. ‘ N’are nici invidie, nici ură. Iubeşte pe toată lumea şi împreună cu toţi vrea să­­ conlucreze. Oare ce i s’a întâmplat d-lui Cerkez ? 3 De unde acum câteva 6 luni a dus o­­ campanie de furibund contra fostului şi ’ merituosului fost preşedinte al Camerei de comerţ; de unde până mai dăunăzi răsunau sălile de întrunire ca sfatul ne-­­ gustoresc este un tripou, care compromi-­­ te prestigiul comercianţilor ; de unde pâ-­­ nă acum câteva zile procese de reziliare­­ contra comercianţilor îl urmărea cu venin, pledând d-sa singur ceea­ ce n’a făcut ni­ciodată,—ce s’a întâmplat acum ca dl. Cer­kez să se schimbe radical, şi astăzi să-i devină simpatici chiar adversarii ? Farsa lui Cerkez Dl. Cerkez a fost prins în flangrant de­lict. Fondul „REFACEREI“ i-a mântuit aşa de bine ca este pe punctul de a dis­părea. O mare răspundere apasă asupra sa pentru chipul inadmisibil, samavolnic şi de reacredinţă cum a ridicat acest fond de la Bănci, la care era în siguranţă, pen­tru a-l depune la o Bancă, unde se poate pierde. Şi-atunci chemat la răspundere recurg la diversiuni. O face pe actorul. Vrea să însceneze farse. Spune că iubeşte pe toţi şi vrea să conlucreze. Lup în piele de oaie cât are nevoie, cât este la strâmtoare. Când va scapa scutură el pielea şi apare din nou sălbă­­tăciunea. De aceea cei interesaţi să deschidă bi­ne ochii. Să nu se lese mistificaţi. Azi dl. Cerkez este în impas. De bună seamă că, de cât să se ducă înaintea instanţelor judecătoreşti pentru a răspunde şi de cât să plece din fruntea camerei de comerţ, fiindcă este o sfidare a prestigiului ei, d-lui C. Cerkez îi con­vine să verse câte­va lacrimi de crocodil pentru o conlucrare eventuală,­dar care nu va avea loc niciodată. Acesta-i dl. Cerkez şi păcat că reuşe­şte să păcâliască. „Trucul“ d-lui Cerkez. Dl. Cerkez prins la strâmtoare şi fapta sa incalificabila stârnind indignare, a pă­răsit Iaşul în vederea găsirei unei soluţiuni. D-sa căuta să vândă lemnele la Bucu­reşti. Dacă reuşea toată lumea era să zi­că : ei bine, nu-i nimic, au ieşit banii. Cu această socoteală a plecat. Cu si­guranţă că nu i-a reuşit lovitura şi atunci silit să se întoarcă a alergat la un truc. Nu-i adevarat contractul de vânzare, el este o formă, şi că realitatea este un act secret de gaj. Mai întăi faptul de a fi făcut un act secret arată o conivenţă frauduloasă, o a­­facere suspectă. Oamenii cinstiţi lucrează la lumina zilei. Numai borfaşii lucrează la întuneric. Dar în al doilea loc unei autorităţi nu-i este permis să aibă afaceri sprijinite pe acte secrete. Actul de gaj—secret cum spune d-sa— nu este de­cât un truc pentru a ascunde adevărul. Şi de este truc, o invenţie postumă este cu siguranţă o invenţie de prost gust neserioasă şi care desfiinţează prestigiul Camerei de comerţ. De aceia socotim că acest fapt nu va rămâne fără consecinţi. Hotărârile comite­tului Ceea ce s’a făcut la întrunirile publice convocate de d. Cerchez, unde nu se pu­teau lua hotărâri, nu însamnă nimic. Interesează aici hotărârile comitetului de administraţie al fondului. Or, şedinţa acestui comitet a fost foar­te agitată. Unii,­şi aproape toţi membr acestui comitet a blamat faptele d-lui Cer­chez şi a considerat afacerea depunerei fondului la Banca Generală şi cumpăra­rea de lemne ca o afacere suspectă şi scandaloasă. D. Cerchez văzând atmosfera, a avut impresia, pe care a şi mărturisit-o mem­brilor Comitetului, că vor să-i încurce. Membrii comitetului nu s-au uitat la a­­ceste văicăreli şi unii îi cereau să depu­nă imediat banii, iar alţii la cuvântul său că răspunde i-a cerut o ipotecă în mo­şia sa Lungani. D. Cerchez nu consimte la aceasta. Serman fond al Refacerei, în siguranţă mai ieşit!.... Şi după multe desbateri au ajuns la încheerea să i se deeie un term­en de graţie pentru depunerea banilor şi pâ­nă atunci să se aplice un sechestru a­­sigurător pe veniturile Băncei. Succesul d-lui C. Cerchez Succesul d-lui C. Cerchez este incon­testabil. El a reuşit ca o afacere, care trebuia să ia drumul Parchetului să fie amânată și în parte acoperită. Amânată fiindcă i s’a dat termen pănă la 10 Fe­bruar şi acoperită fiindcă o deturnare o­­dată descoperită, nu poţi să-i împiedici cursul ei legal, care-i calea judecăţei. Or d. C. Cerchez scapă din toate a­­cestea. Este bunătatea oamenilor, ori iscusin­ţa lui ? Ce-i cu palatul p. i. t. din Iași ! Se știe că d. Papacostea directorul general al P. T. T. fiind în localitate a asigurat că prin noul budget va înscrie suma necesară pentru cum­părarea sau clădirea unui palat al poştei centrale ieșene. Budgetul respectiv a fost votat și el intră de primărie în aplicare, o­­dată cu noul tarif al p. t. t. enorm majorat. Dar despre un palat propriu al p. t. t. din Iași nici nu se mai vorbește. Este drept că în urma celor două incendii ce au distrus o parte din i­­mobilul d-lui Teitler din str. Arcu în care se află înghesuită poșta cen­trală, s’au vizitat unele imobile şi unele locuri virane—dar nu s’a luat absolut nici o hotărâre — şi nici că se va lua. Directorul general al P. T. T. se află plecat în străinătate — iar tot ce au discutat funcţionarii superiori în vederea strămutare! poştei cen­trale, a rămas baltă. Miscellanea — Ascanio şi Ion Brătianu — Fostul conducător al revistei «Litera­tura şi Arta Română», d. N. Patraşcu pu­blică în editura «Cultura Naţională» pri­ma serie dintre «amintirile» sale pe care le intitulează «Generaţia Artistă», cuprin­zând o mono-biografie asupra vieţii şi o­­perei lui Dim. C. Ollănescu, cunoscut în literatură sub pseudonimul Ascanio. Vom insista cu alt prilej asupra însem­nătăţii ce prezintă o atare lucrare şi asu­pra interesului cu care păturile intelectua­le urmăresc întotdeauna asemenea remi­niscenţe—ca şi cum ar ceti un roman. Pentru astăzi detaşăm următorul scurt fragment din «Amintirile» d-lui N. Pa­traşcu, despre poetul Ascanio : «Pentru Ioan Brătianu, Oltănescu avea un adevarat cult, crezându-l ca pe cel mai mare român din timpul său. Mi-aduc aminte cum într’o seară de vară, ieşit cu el de la serviciu, întâlnirăm în poarta Ministerului (de externe, nota red.) —care era pe atunci în strada Dionisie, unde e acum căminul Haret al studente­lor—pe bătrânul Brătianu în față. El ve­nia să dea o notă cifrată la Paris, fiind ministru de externe ad-interim. Văzând pe Olănescu cu bastonul în E ­ mână, ridică capul în sus, cu părul lu­ [ creţ, cărunt şi, cu înfăţişarea unui leu a’ I runcă o privire fixă asupra lui Ollănescu i privire care părea că se scoboară din ci­ne ştie ce depărtări şi arătându-i basto- J nul îl întrebă:­­ — Ce-i asta ? Ollănescu îi răspunse surâzând : f — Baston !­­ — Cum baston ? reluă Brătianu. Bas­t­­on la d-ta, nu înţeleg ; bastonul e al trei­­­­lea picior şi merge la un bătrân ca mine, ş­­a un tânăr ca d-ta nu are ce căuta.­­ Din ziua aceea Oltănescu, căruia Bră­­­­tianu îi zicea glumind «piciule» n’a mai­­ purtat baston mulţi ani. APRECIERI DESPRE I „SILUETE". Revista „Ţara de jos" care apare cu colaborarea scriitorilor bârlădeni, publică sub semnătura d-lui O. D. Rânzescu—a­­devăratul nucleu al acestui cenaclu de ti­­­­neri şi idealişti scriitori—următoarea a­­preciere asupra volumilor „Alte Siluete­­ Literare şi Artistice" şi „Scriitori Ruşi" : I «Un gazetar literat este ceva rar.­­ Era o vreme, când scriitori trăiau şi în I redacţiile gazetelor—sunt şi azi—şi dato­­­­rită pregatirei lor intelectuale şi talentu- I lui, prilejuiau desbateri luminate asupra­­ chestiunilor politice şi sociale, la ordinea­­ zilei. De un timp încoace şi la o anumi- I tă presă, gazetăria se reduce la „Ultima­­ oră" şi opinia publică pierde şi obiectivita­tea, şi respectul cuvenit presei, care peste toate consideraţiunile, trebue să fie pur­tătoare de cuvânt, cumpănit şi luminat, dar pierde şi consideraţia pentru aşa zişii „gazetari". Iată de ce, apariţia unei lucrări literare, datorită unui gazetar, este mai presus de orice laudă. Dl. C. Săteanu, redactor la „Mişcarea", din Iaşi, gazetar profesionist citit, este şi un talentat literar, şi pe lângă multe lucrări originale şi traduceri, ne pu­ne la îndemână o adevărată antologie a scriitorilor străini, prin cele două volume de „Siluete literare" şi „Scriitorii ruşi". Traduceri măestrite într-o limbă ireproşa­bilă, aceste volume îşi au un loc în cu­noaşterea scrisului universal şi a perso­nalităţilor lui reprezentative în­cât nu pe­­ nedrept li s’a spus că sunt „abecedare“, culturale».­ ­ LECTOR Congresul ofiţerilor de rezervă I — împroprietărirea ofiţerilor de­­ rezervă.—Chestiunea locuinţelor. La 24 ianuarie se va ţine la Iaşi con­gresul general al Ofiţerilor de rezervă. I In legătură cu acest prim congres, co­mitetul central al Ofiţerilor de rezervă a trimes secţiei ieşene umilitoarea cornuni­­i care, ca răspuns la adresa pe care secţia­­ din Iaşi a înaitat-o comitetului central la 17 Decembrie 1926 . I) ., Comitetul central animat de acelea­şi sentimente ca şi D-voastră, a îmbrăţi­şat cu entuziasmul importanta chestiune a împroprietărim şi construire­­ de locu­inţe şi susţine cu tărie convocarea Con­gresului General extraordinar. II) . In Buletinul U. O. R. s’a publicat în întregime Memoriul şi propunerile D-voastra, trecându-se la informaţii şi co­municarea ca toate secţiile să înainteze Comitetului Central de urgenţă răspun­surile. Rog ca şi D-voastra să pregătiţi pentru numărul viitor al buletinului alte articole cu privire la chestiunea de mai­­ sus; de asemenea a ne trimite un număr de 10 exemplare din Memoriu şi propu­neri pentru a le înmâna gazetelor din Bu­cureşti. III­ . Comitetul nu are nimic de zis asu­pra ordinei de zi propusă, căci este în vederile noastre. Aceste chestiuni trebu­iesc pregătite prin raportori speciali nu­miţi de secţia Iaşi, adaugându-se însă în ordinea de zi totodată Congresul Fida­­cului la Bucureşti, chestiune ce mare im­portanţă pentru ţara noastră. IV) . Comitetul Central va face toate de­mersurile pentru a obţine congresişlilor bilete gratuite de tren. In această privin­ţă nu numai că sunt de aceiaşi părere cu D-voastră, dar adaug că nu e zi în care să nu călătorească fel de fel de persoane cu bilete gratuite de tren. Vom comunica la timp rezultatul inter­venim pentru ca la caz de refuz să pro­cedăm printr’o delegaţie care să impute rugămintea noastră. Necesitatea călători­ei gratuite se impune ca un factor de reuşită a Congresului, dat fiind situaţia precară a secţiilor , şi trebuie făcut să

Next