Mişcarea, martie 1927 (Anul 21, nr. 47-64)
1927-03-01 / nr. 47
ANUL XXI No. 47 O afacere fonfiabilă: MEDIMATUL! Ce se poate pune la cale în anul Mântuirii 1927 sub regimul averescan A acuza sau insinua e lucrul cel mai simplu şi mai uşor. A preciza fapte e mai greu, deşi cazul e mai rar. Deşi în culise toată lumea ştie că regimul de astăzi ca şi cel din 1920—21 e un regim al afacerilor şi că numai afacerile şi interesele personale au putut aduce «partidului poporului», lipsit de concepţii şi orientări, anumiţi partizani, totuşi noi n’am mers cu mulţimea şi am stat întotdeauna deoparte, intervenind numai atuncea când s’au produs fapte precise. Un fapt pe cât de exact pe atât de extraordinar e apariţia în „Monitorul Oficial“ a unui jurnal semnat de toţi miniştrii prin care se decide înfiinţarea în Bucureşti a unei societăţi „anonime“ (curat „anonime“—vorba lui Caragiale) denumită „Medimai“ şi care va avea drept de 50 de ani (cincizeci de ani) să aprovizioneze toate instituţiile statului cât şi cele particulare, cu medicamentele şi materialul necesar. „Medimai“-ul averescan, care a trezit până şi curiozitatea unui membru al majorităţii, d. dr. Bardescu, crează deci pentru o jumătate de secol, un mic şi scandalos monopol asupra comerţului de medicamente, material sanitar şi stupefiante, putând fabrica tot el orice fel de medicamente, şi produse chimice. Prin urmare tot ce va da „Medimai“- ul cucernicului ministru al sănătăţii publice, I. Lupaş, autorul formidabilei combinaţii, bun sau rău, va trebui să se împrăştie prin toate instituţiile sanitare ale statului, celor de sub controlul statului şi instituţilor particulare. Acest monopol fantastic va aduce un beneficiu de 44 la sută acţionarilor, statului 10 la sută, şi— risum teneatis !—una la sută pentru studenţi şi laboratoarele farmaceutice. Monopolul „Meditatului“ înlătură orice concurenţă. Instituţiile particulare ca şi cele ale statului, neavând dreptul de a se aproviziona decât de la această diabolică societate, vor fi silite să primească orice calitate de medicamente şi materiale, cu orice preţuri, iar în toată afacerea aceasta vor fi două victime : întăi bolnavii din tot cuprinsul României întregite cari nu vor putea recurge decât la medicamentele combinate ale „Medicatului“ şi al douilea instituţiile sanitare (deci şi ale statului) care vor trebui să plătiască furniturile medicale ale acestei societăţi, care de prisos a o mai spune a şi fost aranjată de prea onoratul guvern! D. Lupaş, ministrul sănătăţii publice, care a redactat jurnalul respectiv, dă dovada de mult simţ practic. D-sa conformându-se regimului, s’a averescanizat pe deplin... Căci almintrelea n’ar fi fost în stare să conceapă o asemenea ispravă ! Bilanţul d-lui I. Petrovici De pe urma activităţii desfăşurate pănă astăzi de către dl. I. Petrovici la departamentul Instrucţiei, rămân următoarele fapte mai distincte. Introducerea fripturismului şi favoritismului în administraţia acestui minister, şi o serie de acte ilegale anulate rând pe rând de Justiţie. Afacerea imobilului Wurndbrandt cumpărat în cunoscutele condiţiuni, oneroase pentru stat şi în favoarea financiară a amicului său politic, deputatul de Soroca. Crearea inspectorilor şi parainspectorilor diurnişti, budgetari şi extra-budgetari. Deposedarea laşului de facultatea teologică. Proecte făurite şi împedecate de a fi înfăptuite“. Reforma şcolară, afacerile cu postavul pentru uniforme, afacerea cu „icoanele“, chestia examenelor particulare pentru minoritari. Promisiuni demagogice : salariu valută aur pentru corpul didactic de toate gradele din toată ţara. Sute de milioane pentru universitatea ieșană—promise marelui colegiu universitar. Alte milioane pentru cultură, sub formă de „împrumuturi culturale“ de peste hotare. Împrumuturi de milioane pentru spitale, laboratorii etc. Asta numai într’un interval de aproape un an. Fecund și mare ministru !... Citiți în pagina 2-a Ultimele știri telefonice. ECOURI Criticul francez August Bailly a descoperit un nou talent literar. Acest talent este d-na Marcelle Gaston- Martin, autoarea romanului «La belle Trentemousine». Romanul rezolvă în literatura franceză problema acută a femeiibărbat. Autoarea a primit premiul concursului «Femme de France». Colaboratorii din jurul revistei ştiinţifice «Viestnik za arheologiu a historia Dalmatinsku», au publicat în ultimul al revistei studii foarte interesante asupra cimitirilor creştine de la periferia vechiului oraş roman Solin, care prezintă o mare importanţă archeologică. Un mare aport în domeniul istoriei şi arheologiei dalmatice au adus în ultimele decenii arheologul Bulici din Spalato și dr. M. Abramici. * Conservatorul dr. Tadeusz Szylowwski a făcut cercetări fundamentale la vechile mănăstiri din Iederzeiv lângă Kiele, descoperind în timpul cercetărilor rămăşiţele unei biserici romane, care datează din secolul XII. Noul monument descoperit a trecut sub îngrijirea comisiunii istorico-artistice de pe lângă Academia de Ştiinţe din Cracovia. * Dr. prof. E. Severin şi dl. prof. N. Dănilă au fost delegaţi să reprezinte «Societatea română de chime» la sărbătorireaa centenarului lui M. Berthelot ce va avea loc în Octombrie a. c. la Paris. * Poetul L. Feraru, profesor la Universitatea «Columbia» din New-York publică un studiu în limba engleză asupra «desvoltării romanului românesc» extras din «The Românie Review». Intre altele d. Feraru cercetează și romanul «La Medeleni» al d-lui I. Teodoreanu. 2 LEI NUMĂRUL Doctorul N. Grigoriu Moartea neaşteptată a dr. Nec. Grigoriu a produs o profundă impresie în sufletele celor cari l-au cunoscut. Cu dânsul dispare o distinsă personalitate a laşului, un caracter din cele mai alese, o minte luminată şi pusă veşnic în slujba ştiinţei şi carierei pe care a servit-o cu pasiune. Dr. Grigoriu a fost medic de plasă la Bivolari, medic primar la Podul Iloaiei şi medic comunal la Iaşi, iar de la 1913 până aproape în anul trecut, a funcţionat ca medic şef al judeţului. Foarte afabil cu toată lumea, el a adus necondiţionate servicii populaţiei săteşti pe vremea marilor epidemii, fapt care i-a atras consideraţiunea şefilor, iubirea şi recunoştinţa populaţiei rurale. Având o cultură aleasă şi o bogată experienţă medicală, doctorul N. Grigoriu a scris nenumărate broşuri de propagandă contra marilor plăgi sociale, cari seceră anual atâtea suflete, precum : sfaturi contra paludismului, sifilisului, etc. întreaga sa viaţă a fost astfel închinată operelor de asistenţă , pusă dezinteresat în serviciul celei mai nobile şi umanitare chemări: „ajutorarea aproapelui". Bunătatea şi blândeţa dr. Grigoriu sînt cunoscute de toată lumea , caracter îndatoritor, el a fost iubit mult şi respectat. Moartea nemiloasă l-a răpit din mijlocul celor dragi, în spaţiul numai a câteva zile. Transmitem pe această cale soţiei şi familiei dispărutului, expresiunea celor mai sincere condoleanțe, aducând acest neînsemnat și pios omagiu memoriei sale. ADNOTĂRI POLITICE Dl. Averescu, ca şef de guvern, introduce inovaţia epistolelor. Mai dăună şi a publicat scrisoarea anonimă a ,unui cetăţean evreu care i-a adresat o plângere, iar în cursul acestei săptămâni d. Averescu a publicat două epistole sub proprie semnătură : una către un evreu din America, alta către d. I. Petrovici, în chestia tulburărilor studenţeşti. Deşi semnate, scrisorile rămân totuşi anonime—din punctul de vedere al efectului !...* Cu reforma d-lui I. Petrovici s’a întâmplat exact ceea ce s’a întâmplat şi cu promisiunea pe care d-sa a făcut-o în şedinţa marelui colegiu universitar din Iaşi, în care a promis nu mai puţin decât 200 milioane lei pentru cerinţele universitare. Dacă mai amintim şi faptul că tot d. I. Petrovici a promis că salariile profesorilor vor fi plătite în valută aut,desăvârşim caracteristica d-lui ministru care dacă nu-i un simbol al demagogiei, e cu siguranţă un deraist! * Duelul politic dintre d-nii Lupu şi Madgearu a dat loc la unele reflecţii sofistice. Un prietin al doctorului Lupu a exclamat, după expunerea acestuia: — Un program mai mult şi un om mai puţin. Dl A. G. Cuza întrerupând pe d-l Mihalache : — Aţi început prin lupta de clasă! Dl. Călinescu, cătră d. Cuza: — D-ta ai început prin spargeri de geamuri! Dl. Cuza, obiectând : — Ba nu, am sfârșit cu asta!... * Părea semnificativ faptul că de câte ori se vorbia de înregimentarea „grupului Goldiș“in partidul averescan, niciodată nu se pomenea şi numele d-lui Lupaş. Lămurirea a adus-o „Monitorul Oficial“ în care a apărut jurnalul d-lui Lupaş, aprobat de guvern, pentru înfiinţarea anonimei societăţi «Medima,t» de care vorbim în altă parte a ziarului. Acest «jurnal» operă personal redactată de d. Lupaş, arată că sfinţia şi excelenţa sa este un perfect averescan, adequat situaţiilor şi împrejurărilor !... * Ştiţi ce a făcut guvernul d-lui Averescu ? Ne-o spune «îndreptarea» fără să roşască : «A reuşit să repare enormele greşeli ale d-lui V. Brătianu (?), a readus ordinea în finanţe (!!!)„ a restabilit balanţa plăţilor (!!!)» etc. etc. Citatele sunt textuale şi oficiale... Un gest semnificativ —■ Dl. Goga în mijlocul studenţilor — Intre miniştrii cari au combătut concepţiile „filosofice“ ale d-lui I. Petrovici în proectul său de reformă şcolară, a fost şi ministrul de externe dl. Oct. Goga. Punctul său de vedere personal ca şi punctul de vedere al fostului ministru al instrucţiunei şi predecesor al dlui I. Petrovici, dl. P. P. Negulescu,au fost expuse în consiliul de miniştri de la care dl. Petrovici a plecat „bolnav“ şi cu declaraţiunele inspirate a doua zi de însuşi Excelenţa de la Justiţie prin care toată lumea era avertizată că: 1) Dl. I. Petrovici deşi a afirmat-o vîrtos că nu va accepta să i se modifice principiile reformei, este dispu să accepte orice modificare, adusă de guvern şi de Parlament; Şi 2) că dl. Petrovici nu părăseşte banca ministerială dacă i se modifică legea (deşi a susţinut în acest lucru cu aceiaşi morgă) fiindcă nu voeşte să deie „satisfacţie“ duşmanilor săi. In realitate toată lumea care s’a ocupat de această reformă a avut în vedere nu pe autorul ei, ci proectul. Ce altă şi mai mare satisfacţie se poate da acelora cari din experienţă îndelungată şi din cunoaşterea profundă a problemelor studiate a cerut modificarea acestor principii, când această modificare se obţinea că dl. Petrovici iesă de pe urma reformei sale totalmente plinat— asta-l priveşte şi-i va da loc filosofului de la Iaşi sa facă reflecţii asupra... „răutăţii omeneşti!“ Ce e drept dl. Petrovici credea căşi va salva reforma cu pantahuza d-lor Azinte, V. Popovici şi C. Sion, —şi n’a voit să ţină seamă de curentul general al corpului profesoral din întreaga ţară. De acest curent, de nevoile şi cerinţele generale ale vremurilor, a trebuit să ţină seamă guvernul întreg şi astfel dl. Petrovici s’a ales cu acest mare eşec moral. Atât de mare a fost această eşuare încât a doua zi după consiliul de miniştri, dl. I. Petrovici n’a mai avut tăria de... caracter, spre a se duce la minister, iar în mijlocul studenţimei bucureştene care sârbătoria a 52-a aniversare de la înfiinţarea «societăţii studenţilor în medicină» secretarul general de la Justiţie, dl. E. Oteteleşanu (care în ultimul timp, faţă de curentul general, devenise foarte rezervat în chestiunea reformei) a apărut în mijlocul studenţilor cu dl. I. Petrovici, şi cu dl. Oct. Goga. Nu dl. Petrovici, ci dl. Oct. Goga, însoţit de secretarul general al instrucţiei, a rostit studeţilor cuvântarea pe care firesc era s’o fi ţinut ministrul de resort. Dl. Petrovici simţia însă, după consiliul de miniştri de Marţi, că revine din resortul său... Concluziile se impun de la sine, sigura foarte curând, cea mai necondiţioată uitare. in zadar unele spirite optimiste caută să insufle o nădejde spre mai bine ; supraproducţia, inflaţia cărţei, fără nici o stavilă, fără nici un control, nu va duce decât la un „crack“ sigur. S-au văzut, numai în spaţiul câtorva ani, rezultatele detestabile ale exagerărilor expresioniste şi impresioniste. Alte asemenea bilanţuri vor urma în curând, şi va veni vremea, când „Misterul din cavou“ se va vinde cu kilogramul, tot aşa cum se vând acum lucrările serioase şi interesante dinaintea anului 1900, tot aşa cum se împachetează măsline cu „Higena“ unui Argeşanu, cu „Nuvelele“ lui Gane, sau cu „Contemporanul“ lui Nădejde. Va veni timpul când şi aventurile lui Rob Parker, nu se vor mai evidenţia în prima coloană a vitrinelor şi chioşcurilor, mascând numărul din „Gândirea“ sau „Ideia Europeană“. Şi atunci, după falimentul complect al literaturei preţioase, după ce ultimele focare de cultur semi-doctă vor fi stinse, inteligenţei eliberate de jugul apăsător al intemperiilor, vor putea clădi mai departe palatul ruinat al culturei- ABELARDUS NOTE „Misterul din cavou“ şi alte mistere Debandada literaturei post-belice a atins culmi neînchipuite. Spiritul critic îmbrăcând haina pamfletarismului necondiţionat, sau a recenziei elogioase, a transformat personalităţile puse să ţie balanţa ponderărilor, în nişte fantoşe vopsite, în nişte arlequini pătimaşi. Zădarnic au căutat să protesteze câţiva tradiţionalişti, iubitori ai culturei şi estetismului mai rafinat; romanele poliţiste au învins literatura serioasă, foiletoanele în genul X. de Montepin au înlocuit articolele marilor noştri scriitori. Un apreciat cotidian bucureştean, care odinioară işi făcea o fală în a publica fragmente şi articole iscălite de Vlăhuţă, Coşbuc etc. astăzi îşi delectează cetitorii cu cele mai monstruoase înjghebări literare, brodate în lumea romantismului decadent. Astfel seriozitatea publicaţiilor se evaporează, cariera scriitoricească se comercializează şi gustul public se impune prin manifestări sub mediocre. Criza culturei, criza intelectuală, îşi deschide larg aripele, ocrotind în umbra ei o literatură dubioasă a cărei succes momentan îi va a MARTI 1 MARTIE 1927 Un ziar american despre România In gazeta „La Patrie" care apare în Montreal (America), în numărul de Joi 3 Februarie 1927, găsim un judicios articol de fond, din care spicuim unele consideraţiuni relative la ţara noastră. „România este o ţară plină de vitalitate şi sănătate, un câmp unde activitatea şi viaţa şi-au găsit largi posibilităţi de expanziune. Romănia şi-a împlinit astăzi visul şi idealul de veacuri, ea are aproape întinderea Angliei sau Italiei, dar locuitorii săi, mai puţin numeroşi, au mai multe şi spornice posibilităţi de viaţă. Problemele sale externe nu mai păstrează caracter critic; ele au fost definitiv soluţionate. Realizând acest capod’opera—unitatea—Romănia şi-a deschis cărarea consolidărilor, a operei pozitive pentru reorganizare. Problemele şi aşa zisele sale crize interne, rămân numai pentru vecini veşnice motive de scandal şi panică. Problema Basarabiei ? A fost de mult clasată !" Aici, considerentele ziarului american sunt pline de admirabile observaţiuni, cari subliniază toate încercările disperate şi fără succes ale bolşevicilor de a aduce mereu în discuţiune o problemă care a fost definitiv tranşată, încercările şi mişcările revoluţionare, susţinute de fondurile Moscovei şi cari au avut un caracter atât de molipsitor în aproape tot cuprinsul Europei, au fost la noi încoronate de cel mai desăvârşit insucces. Atacurile de la Tatar-Bunar, cele mai grave manifestări de acest fel, rămân totodată nişte încercări pur copilăreşti. Trecând în altă ordine de idei ziarul din Montreal continuă: „Regele Ferdinand a fost foarte bolnav. Dar i s’au dat admirabile îngrijiri şi poporul care-l iubeşte, renaşte râzându-l însănătoşindu-se şi are speranţă că va mai conduce încă mulţi ani destinele ţarei sale. E iubit, în adevăr, fiindcă numele său se leagă de cel mai important eveniment politic din întreaga istorie română, adică de reunirea sub un singur sceptru a tuturor provinciilor surori. Popularitatea Reginei Maria n’are de egal, decât pe cea a Regelui. A fost o mare bucurie recentul său voiaj în America şi deja se văd numeroasele avantaje cari decurg în toate domeniile. Constatările ziarului american sunt cu atât mai îmbucurătoare, cu cât îmbrăţişează situaţiuni recente, cari nu pot fi privite în lumina limpede a realităţilor istorice şi sufăr atâtea contrafaceri, până să ajungă să informeze presa îndepărtată a Americei. I. FR. B. Un congres mondial din Iakutsk se anunţă că acolo s’a deschis primul congres al popoarelor din nordul îndepărtat(Tunggzî, Ciukci, Lamuţi şi Iugachi). Majoritatea delegaţilor veniţi la congres nu văzuseră încă un oraş. Iakutsk Ii se pare un oraş considerabil. (Ceps)