Mişcarea, martie 1927 (Anul 21, nr. 47-64)

1927-03-01 / nr. 47

ANUL XXI No. 47 O afacere fon­­f­iabilă: MEDIMATUL! Ce se poate pune la cale în anul Mântuirii 1927 sub regimul averescan A acuza sau insinua e lucrul cel mai simplu şi mai uşor. A preciza fapte e mai greu, deşi cazul e mai rar. Deşi în culise toată lumea ştie că regimul de astăzi ca şi cel din 1920—21 e un regim al afacerilor şi că numai afacerile şi interesele personale au putut aduce «parti­dului poporului», lipsit de concep­ţii şi orientări, anumiţi partizani, totuşi noi n’am mers cu mulţimea şi am stat întotdeauna deoparte, intervenind numai atuncea când s’au produs fapte precise. Un fapt pe cât de exact pe a­­tât de extraordinar e apariţia în „Monitorul Oficial“ a unui jurnal semnat de toţi miniştrii prin care se decide înfiinţarea în Bucureşti a unei societăţi „anonime“ (curat „anonime“—vorba lui Caragiale) denumită „Medimai“ şi care va a­­vea drept de 50 de ani (cincizeci de ani) să aprovizioneze toate ins­tituţiile statului cât şi cele particu­lare, cu medicamentele şi materia­lul necesar. „Medimai“-ul averescan, care a trezit până şi curiozitatea unui membru al majorităţii, d. dr. Bar­­descu, crează deci pentru o jumă­tate de secol, un mic şi scandalos monopol asupra comerţului de me­dicamente, material sanitar şi stu­pefiante, putând fabrica tot el ori­ce fel de medicamente, şi produse chimice. Prin urmare tot ce va da „Me­dimai“- ul cucernicului ministru al sănătăţii publice, I. Lupaş, autorul formidabilei combinaţii, bun sau rău, va trebui să se împrăştie prin toate instituţiile sanitare ale statu­lui, celor de sub controlul statului şi instituţilor particulare. Acest monopol fantastic va a­­duce­ un beneficiu de 44 la sută ac­ţionarilor, statului 10 la sută, şi— risum teneatis !—una la sută pen­tru studenţi şi laboratoarele farma­ceutice. Monopolul „Medi­tatului“ înlă­tură orice concurenţă. Instituţiile particulare ca şi cele ale statului, neavând dreptul de a se aprovi­ziona decât de la această diabolică societate, vor fi silite să primească orice calitate de medicamente şi materiale, cu orice preţuri, iar în toată afacerea aceasta vor fi două victime : întăi bolnavii din tot cu­prinsul României întregite cari nu vor putea recurge decât la medi­camentele combinate ale „Medi­­catului“ şi al douilea instituţiile sanitare (deci şi ale statului) care vor trebui să plătiască furniturile medicale ale acestei societăţi, care de prisos a o mai spune a şi fost aranjată de prea onoratul guvern! D. Lupaş, ministrul sănătăţii pu­blice, care a redactat jurnalul res­pectiv, dă dovada de mult simţ practic. D-sa conformându-se re­gimului, s’a averescanizat pe de­plin... Căci almintrelea n’ar fi fost în stare să conceapă o asemenea is­pravă ! Bilanţul d-lui I. Petrovici De pe urma activităţii desfăşurate pănă astăzi de către dl. I. Petrovici la departamentul Instrucţiei, rămân următoarele fapte mai distincte. Introducerea fripturismului şi fa­voritismului în administraţia acestui minister, şi o serie de acte ilegale anulate rând pe rând de Justiţie. Afacerea imobilului Wurndbrandt cumpărat în cunoscutele condiţiuni, oneroase pentru stat şi în favoarea financiară a amicului său politic, deputatul de Soroca. Crearea inspectorilor şi para­ins­pectorilor diurnişti, budgetari şi ex­­tra-budgetari. Deposedarea laşului de facultatea teologică. Proecte făurite şi împede­­cate de a fi înfăptuite“. Reforma şcolară, afacerile cu pos­tavul pentru uniforme, afacerea cu „icoanele“, chestia examenelor par­ticulare pentru minoritari. Promisiuni demagogice : salar­iu valută aur pentru corpul didactic de toate gradele din toată ţara. Sute de milioane pentru universi­tatea ieșană—promise marelui cole­giu universitar. Alte milioane pentru cultură, sub formă de „împrumuturi culturale“ de peste hotare. Împrumuturi de milioane pentru spitale, laboratorii etc. Asta numai într’un interval de aproape un an. Fecund și mare ministru !... Citiți în pagina 2-a Ultimele știri telefonice. ECOURI Criticul francez August Bailly a desco­perit un nou talent literar. Acest talent este d-na Marcelle Gaston- Martin, autoarea romanului «La belle Trentemousine». Romanul rezolvă în lite­ratura franceză problema acută a fem­eii­­bărbat. Autoarea a primit premiul concursului «Femme de France». Colaboratorii din jurul revistei ştiinţi­fice «Viestnik za arheologiu a historia Dalmatinsku», au publicat în ultimul al revistei studii foarte interesante asupra cimitirilor creştine de la periferia vechiu­lui oraş roman Solin, care prezintă o ma­re importanţă archeologică. Un mare aport în domeniul istoriei şi arheologiei dalmatice au adus în ultimele decenii arheologul Bulici din Spalato și dr. M. Abramici. * Conservatorul dr. Tadeusz Szylowwski a făcut cercetări fundamentale la vechile mănăstiri din Iederzeiv lângă Kiele, des­coperind în timpul cercetărilor rămăşiţele unei biserici romane, care datează din secolul XII. Noul monument descoperit a trecut sub îngrijirea comisiunii istorico-artistice de pe lângă Academia de Ştiinţe din Cra­covia. * Dr. prof. E. Severin şi dl. prof. N. Dănilă au fost delegaţi să reprezinte «Societatea română de chim­e» la sărbă­­torireaa centenarului lui M. Berthelot ce va avea loc în Octombrie a. c. la Paris. * Poetul L. Feraru, profesor la Universi­tatea «Columbia» din New-York publică un studiu în limba engleză asupra «des­­voltării romanului românesc» extras din «The Românie Review». Intre altele d. Feraru cercetează și ro­manul «La Medeleni» al d-lui I. Teodo­­reanu. 2 LEI NUMĂRUL ­ Doctorul N. Grigoriu Moartea neaşteptată a dr. Nec. Grigo­riu a produs o profundă impresie în su­fletele celor cari l-au cunoscut. Cu dânsul dispare o distinsă persona­litate a laşului, un caracter din cele mai alese, o minte luminată şi pusă veşnic în slujba ştiinţei şi carierei pe care a servit-o cu pasiune. Dr. Grigoriu a fost medic de plasă la Bivolari, medic primar la Podul­ Iloaiei şi medic comunal la Iaşi, iar de la 1913 până aproape în anul trecut, a funcţionat ca medic şef al judeţului. Foarte afabil cu toată lumea, el a a­­dus necondiţionate servicii populaţiei să­teşti pe vremea marilor epidemii, fapt care i-a atras consideraţiunea şefilor, iubirea şi recunoştinţa populaţiei rurale. Având o cultură aleasă şi o bogată ex­perienţă medicală, doctorul N. Grigoriu a scris nenumărate broşuri de propagandă contra marilor plăgi sociale, cari seceră anual atâtea suflete, precum : sfaturi con­tra paludismului, sifilisului, etc. întreaga sa viaţă a fost astfel închinată operelor de asistenţă , pusă dezinteresat în serviciul celei mai nobile şi umanitare chemări: „ajutorarea aproapelui". Bunătatea şi blândeţa dr. Grigoriu sînt cunoscute de toată lumea , caracter înda­toritor, el a fost iubit mult şi respectat. Moartea nemiloasă l-a răpit din mijlocul celor dragi, în spaţiul numai a câteva zile. Transmitem pe această cale soţiei şi familiei dispărutului, expresiunea celor mai sincere condoleanțe, aducând acest neînsemnat și pios omagiu memoriei sale. ADNOTĂRI POLITICE Dl. Averescu, ca şef de guvern, in­troduce inovaţia epistolelor. Mai dăună şi a publicat scrisoarea anonimă a ,unui cetăţean evreu care i-a adresat o plângere, iar în cursul acestei săptămâni d. Averescu a pu­blicat două epistole sub proprie sem­nătură : una către un evreu din Ame­rica, alta către d. I. Petrovici, în chestia tulburărilor studenţeşti. Deşi semnate, scrisorile rămân to­tuşi anonime—din punctul de vedere al efectului !...* Cu reforma d-lui I. Petrovici s’a întâmplat exact ceea­ ce s’a întâmplat şi cu promisiunea pe care d-sa a fă­cut-o în şedinţa marelui colegiu uni­­versitar din Iaşi, în care a promis nu mai puţin decât 200 milioane lei pen­tru cerinţele universitare. Dacă mai amintim şi faptul că tot d. I. Petrovici a promis că salariile profesorilor vor fi plătite în valută aut,desăvârşim caracteristica d-lui ministru care dacă nu-i un simbol al demagogiei, e cu siguranţă un deraist! * Duelul politic dintre d-nii Lupu şi Madgearu a dat loc la unele reflecţii sofistice. Un prietin al doctorului Lupu a ex­clamat, după expunerea acestuia: — Un program mai mult şi un om mai puţin. Dl A. G. Cuza întrerupând pe d-l Mihalache : — Aţi început prin lupta de clasă! Dl. Călinescu, cătră d. Cuza: — D-ta ai început prin spargeri de geamuri! Dl. Cuza, obiectând : — Ba nu, am sfârșit cu asta!... * Părea semnificativ faptul că de câte ori se vorbia de înregimentarea „gru­pului Goldiș“­in partidul averescan, nici­odată nu se pomenea şi numele d-lui Lupaş. Lămurirea a adus-o „Monitorul Of­i­cial“ în care a apărut jurnalul d-lui Lupaş, aprobat de guvern, pentru în­fiinţarea anonimei societăţi «Medima,t» de care vorbim în altă parte a zia­rului. Acest «jurnal» operă personal re­dactată de d. Lupaş, arată că sfinţia şi excelenţa sa este un perfect averes­can, adequat situaţiilor şi împreju­rărilor !... * Ştiţi ce a făcut guvernul d-lui Ave­rescu ? Ne-o spune «îndreptarea» fără să roşască : «A reuşit să repare enormele gre­şeli ale d-lui V. Brătianu (?), a rea­dus ordinea în finanţe (!!!)„ a restabi­lit balanţa plăţilor (!!!)» etc. etc. Citatele sunt textuale şi oficiale... Un gest semnificativ —■ Dl. Goga în mij­locul studenţilor — Intre miniştrii cari au combătut concepţiile „filosofice“ ale d-lui I. Petrovici în proectul său de refor­mă şcolară, a fost şi ministrul de externe dl. Oct. Goga. Punctul său de vedere personal ca şi punctul de vedere al fostului ministru al instrucţiunei şi predece­sor al d­lui I. Petrovici, dl. P. P. Ne­­gulescu,­au fost expuse în consi­liul de miniştri de la care dl. Petro­vici a plecat „bolnav“ şi cu declara­­ţiunele inspirate a doua zi de însuşi Excelenţa de la Justiţie prin care toa­tă lumea era avertizată că: 1) Dl. I. Petrovici deşi a afirmat-o vîrtos că nu va accepta să i se modifice principiile reformei, este dispu să accepte ori­ce modificare, adusă de guvern şi de Parlament; Şi 2) că dl. Petrovici nu părăseşte banca ministerială dacă i se modifi­că legea (deşi a susţinut în acest lu­cru cu aceiaşi morgă) fiindcă nu vo­­eşte să deie „satisfacţie“ duşmanilor săi. In realitate toată lumea care s’a ocupat de această reformă a avut în vedere nu pe autorul ei, ci proectul. Ce altă şi mai mare satisfacţie se poate da acelora cari din experienţă îndelungată şi din cunoaşterea pro­fundă a problemelor studiate a ce­rut modificarea acestor principii, când această modificare se obţine­a că dl. Petrovici iesă de pe urma reformei sale totalmente plinat— asta-l priveşte şi-i va da loc filoso­fului de la Iaşi sa facă reflecţii asu­pra... „răutăţii omeneşti!“ Ce e drept dl. Petrovici credea că­­şi va salva reforma cu pantahuza d-lor Azinte, V. Popovici şi C. Sion, —şi n’a voit să ţină seamă de cu­rentul general al corpului profeso­ral din întreaga ţară. De acest cu­rent, de nevoile şi cerinţele genera­le ale vremurilor, a trebuit să ţină seamă guvernul întreg şi astfel dl. Petrovici s’a ales cu acest mare eşec moral. Atât de mare a fost această eşu­are încât a doua zi după consiliul de miniştri, dl. I. Petrovici n’a mai a­­vut tăria de... caracter, spre a se du­ce la minister, iar în mijlocul stu­­denţimei bucureştene care sârbăto­­ria a 52-a aniversare de la înfiinţarea «societăţii studenţilor în medicină» secretarul general de la Justiţie, dl. E. Oteteleşanu (care în ultimul timp, faţă de curentul general, devenise foarte rezervat în chestiunea refor­mei) a apărut în mijlocul studenţi­lor cu dl. I. Petrovici, şi cu dl. Oct. Goga. Nu dl. Petrovici, ci dl. Oct. Goga, însoţit de secretarul general al in­strucţiei, a rostit stud­eţilor cuvân­tarea pe care firesc era s’o fi ţinut ministrul de resort. Dl. Petrovici simţia însă, după con­siliul de miniştri de Marţi, că revine din resortul său... Concluziile se impun de la sine, sigura foarte curând, cea mai necondiţioată ui­tare. in zadar unele spirite optimiste caută să in­sufle o nădejde spre mai bine ; supra­produc­ţia, inflaţia cărţei, fără nici o stavilă, fără nici un control, nu va duce decât la un „crack“ si­gur. S-au văzut, numai în spaţiul câtorva ani, re­zultatele detestabile ale exagerărilor expresioniste şi impresioniste. Alte asemenea bilanţuri vor urma în curând, şi va veni vremea, când „Miste­rul din cavou“ se va vinde cu kilogramul, tot aşa cum se vând acum lucrările serioase şi in­teresante dinaintea anului 1900, tot aşa cum se împachetează măsline cu „Higena“ unui Arge­­şanu, cu „Nuvelele“ lui Gane, sau cu „Con­temporanul“ lui Nădejde. Va veni timpul când şi aventurile lui Rob Parker, nu se vor mai evidenţia în prima co­loană a vitrinelor şi chioşcurilor, mascând nu­mărul din „Gândirea“ sau „Ideia Europeană“. Şi atunci, după falimentul complect al litera­turei preţioase, după ce ultimele focare de cul­­tur semi-doctă vor fi stinse, inteligenţei e­libe­rate de jugul apăsător al intemperiilor, vor pu­tea clădi mai departe palatul ruinat al culturei- ABELARD­US NOTE „Misterul din cavou“ şi alte mistere Debandada literaturei post-belice a atins cul­mi neînchipuite. Spiritul critic îmbrăcând haina pamfletarismului necondiţionat, sau a recenziei elogioase, a transformat personalităţile puse să ţie balanţa ponderărilor, în nişte fantoşe vopsite, în nişte arlequini pătimaşi. Zădarnic au căutat să protesteze câţiva tradi­ţionalişti, iubitori ai culturei şi estetismului mai rafinat; romanele poliţiste au învins literatura serioasă, foiletoanele în genul X. de Montepin au înlocuit articolele marilor noştri scriitori. Un apreciat cotidian bucureştean, care odi­nioară işi făcea o fală în a publica fragmente şi articole iscălite de Vlăhuţă, Coşbuc etc. astăzi îşi delectează cetitorii cu cele mai mons­truoase înjghebări literare, brodate în lumea ro­mantismului decadent. Astfel seriozitatea pu­blicaţiilor se evaporează, cariera scriitoricească se comercializează şi gustul public se impune prin manifestări sub mediocre. Criza culturei, criza intelectuală, îşi deschide larg aripele, ocrotind în umbra ei o literatură dubioasă a cărei succes momentan îi va a­ MARTI 1 MARTIE 1927 Un ziar american despre România In gazeta „La Patrie" care apare în Montreal (America), în numărul de Joi 3 Februarie 1927, găsim un judicios arti­col de fond, din care spicuim unele con­­sideraţiuni relative la ţara noastră. „România este o ţară plină de vitalita­te şi sănătate, un câmp unde activitatea şi viaţa şi-au găsit largi posibilităţi de expanziune. Romănia şi-a împlinit astăzi visul şi i­­dealul de veacuri, ea are aproape întin­derea Angliei sau Italiei, dar locuitorii săi, mai puţin numeroşi, au mai multe şi spornice posibilităţi de viaţă. Proble­mele sale externe nu mai păstrează ca­racter critic; ele au fost definitiv solu­ţionate. Realizând acest capo­d’opera—u­­nitatea—Romănia şi-a deschis cărarea consolidărilor, a operei pozitive pentru reorganizare. Problemele şi aşa zisele sale crize interne, rămân numai pentru vecini veşnice motive de scandal şi panică. Problema Basarabiei ? A fost de mult clasată !" Aici, considerentele ziarului a­­merican sunt pline de admirabile obser­­vaţiuni, cari subliniază toate încercările disperate şi fără succes ale bolşevicilor de a aduce mereu în discuţiune o pro­blemă care a fost definitiv tranşată, încercările şi­­ mişcările revoluţionare, susţinute de fondurile Moscovei şi cari au avut un caracter atât de molipsitor în aproape tot cuprinsul Europei, au fost la noi încoronate de cel mai desăvârşit in­succes. Atacurile de la Tatar-Bunar, cele mai grave manifestări de acest fel, ră­mân totodată nişte încercări pur copilă­reşti. Trecând în altă ordine de idei zia­rul din Montreal continuă: „Regele Ferdinand a fost foarte bol­nav. Dar i s’au dat admirabile îngrijiri şi poporul care-l iubeşte, renaşte râzându-l însănătoşindu-se şi are speranţă că va mai conduce încă mulţi ani destinele ţarei sale. E iubit, în adevăr, fiindcă numele său se leagă de cel mai important eveni­ment politic din întreaga istorie română, adică de reunirea sub un singur sceptru a tuturor provinciilor surori. Popularitatea Reginei Maria n’are de egal, decât pe cea a Regelui. A fost o mare bucurie recentul său voiaj în Ame­rica şi deja se văd numeroasele avantaje cari decurg în toate domeniile. Constatările ziarului american sunt cu atât mai îmbucurătoare, cu cât îmbrăţi­şează situaţiuni recente, cari nu pot fi privite în lumina limpede a realităţilor istorice şi sufăr atâtea contrafaceri, până să ajungă să informeze presa îndepărtată a Americei. I. FR. B. Un congres mondial din Iakutsk se anunţă că acolo s’a deschis primul congres al po­poarelor din nordul îndepărtat(Tun­­ggzî, Ciukci, Lamuţi şi Iugach­i). Majoritatea delegaţilor veniţi la congres nu văzuseră încă un oraş. Iakutsk Ii se pare un oraş consi­derabil. (Ceps)

Next