Mişcarea, martie 1927 (Anul 21, nr. 47-64)

1927-03-02 / nr. 48

ANUL XXI No. 48 De­sigur că în sufletul său pri­mul ministru nu are motive să fie mulţămit de guvernarea sa, dacă bine­înţeles pune în cumpănă nu­mai interesele ţarei şi interesele poporului, în comparaţie cu îm­prejurările şi greutăţile vremurilor. In conştiinţa sa intimă d. general Averescu trebue să-şi dea seamă pe deosebirea ce exista în situaţi­­unea generală de acum un an şi între cea de azi, pentru a se con­vinge de acest adevăr. Nici sub raportul politicei exter­ne, nici sub cel al politicei interne, nu ne aflam astăzi în­trio situaţiu­­ne mai bună, decât sub regimul trecut. Dimpotrivă. Anumite acte ce s-au produs în desfăşurarea e­­venimentelor externe, au dat loc unor critici obiective dar parte fă­cute în străinătate, critici prin care se revelau unele erori diplomatice săvârşite sub actualul guvern. Dl. Mitilineu, ministrul de externe, a dat, indirect, a înţelege, că de a­­numite tratative şi angajamente a fost şi a rămas strein... In politica dinlăuntru situaţia e la fel, dacă nu şi mai rea. Inde­xul de scumpete a crescut enorm şi deşi nu suntem dintre aceia cari aruncau totul în sarcina guvernu­lui, vom spune totuşi că risipa bud­­getară şi surplusul de impozite di­recte şi indirecte, văzute,­sau nevă­zute, au contribuit simţitor la a­­ceastă îngreunare şi scumpire a traiului. De aceea credem că şeful gu­vernului,—care la o vârstă înain­tată are foarte dificila misiune de a experimenta o conducere în stat, —în conştiinţa sa intimă nu poate fi mulţumit de guvernarea sa. De aceea primul ministru simte impe­rioasa necesitate de a-şi consolida cabinetul,­­înlocuind pe miniştrii cari i-au creat, involuntar, situaţii dife­rite şi chiar încurcături displăcute. D. general Averescu se află în­­triun mare impas şi trece personal printrio grea luptă sufletească. Pe deoparte ex,convingerea că situa­ţia actuală nu mai poate continua, pe de alta greutăţile întriadevăr mari de a putea realiza remanierea. Pentru d. Averescu această re­maniere nu însamnă numai satis­facţia dată pretendenţilor de mi­nistere şi subsecretariate şi nici chiar propriu zis întărirea partidu­lui poporului. Dl. general Averescu ar dori o remaniere care să dea cabinetului o altă autoritate decât cea existentă şi care să poată rea­liza ceva pozitiv, cât de cât, pen­tru ţară. Ca tot omul mai în vâr­stă d. Averescu se gândeşte că o altă guvernare rămâne pentru d-sa foarte problematică, şi ar dori — ceea­ ce e foarte lăudabil!—ca de pe urma actualei sale guvernări să nu se mai vorbească aşa cum s’a vorbit de prima-i guvernare, din anii 1920 ! 21. De aceea primul-ministru se a­­flă de câtva timp, de la începutul sesiunii parlamentare, în căutarea altor colaboratori, a unor colabo­ratori cari în ori­ce caz să puie mai mult zel în interesul țării de­cât în interesul politicei de par­tid. Cu cât proectează dlară o rema­niere „mai largă“—cum afirmă zia­rele—cu atâta impasul d-lui Ave­rescu e mai mare şi cu atâta re­manierea proectată întârzie, com­plicând anumite situaţii ce nu in­teresează decât organizaţia parti­dului poporului“. Iar până ce primul-ministru se va opri la o soluţie oare­care, co­legii săi din guvern au tot timpul să-și aranjeze afacerile sub forma unor proecte de legi sau prin sim­ple jurnale ale consiliilor de mi­niștri.... .. Autorul „Nedimatului“! Datorim o reparaţie faţă de d. Lupaş ministrul sănătăţii, pe care l-am dat in numărul trecut al ziaru­lui ca autor al formidabilei afaceri ce se pune la cale sub firma pro­iectatei societăţi „Medimat“ care a produs senzaţie în toate cercu­rile. Marele inspirator şi autor al acestei infernale combinaţiuni este d. Trancu-Iaşi, ministrul muncii, care a venit cu ideia de a se crea un monopol general asupra co­merţului de medicamente şi ma­terialele sanitare, în toată ţara. Dl. Trancu a trecut această combinaţie prin delegaţia econo­mică a guvernului, deci are drept colaboratori pe d-nii Garoflid, Manoilescu, Cudalbu şi Berlescu care în loc de a examina pro­punerea d-lui Lupaş de a se crea un oficiu pentru cumpărarea me­dicamentelor şi materialelor ne­cesare statului, au ajuns la con­cepţia „Medimatului“. Credem că „Medimatul“ va rămânea definitiv înmormântat prin cartoanele d-lui Trancu, a­­vând în vedere scopul clandestin ce a urmărit. UN DECRET FARSĂ ! —Cazul d-lui Victor Moldovan — Se ştie că toate ziarile din Capi­tală au anunţat că dl. Victor Mol­­dovanu a fost numit subsecretar de stat la Interne delegatar la Agricul­tură şi decretul a fost semnat şi că pe ziua de ieri, Luni, d-sa trebuia să depună jurământul. Ori „Cuvântul“ sosit astăzi la Iaşi, publică următoarea ştire : „Un svon ciudat a circulat ori între iniţiaţii în secretele regimului, că decretul d-lui Victor Moldovan, de subsecretar de stat la Interne, n’ar fi de cât­e o farsă sau dacă vreţi, un truc. Decretul este, într’adevăr, semnat de Rege de săptămâna trecută dar nu este destinat a fi publicat decât dacă manevra pentru care a fost făcut nu va reuşi : e vorba de in­timidarea celor trei miniştri gol­­dişti. Nouă ni se pare svonul mai mult decât ciudat, iar faptul—dacă în­­tr’adevăr decretul d-nului Moldovan nu e decât o farsă sau un truc,— cu totul inadmisibil şi fără prece­dent. Dar câte nu s’au mai văzut în ultimii ani, în viaţa noastră poli­tică­­...“ — Examenul de definitivat al învăţă­torilor din întreaga ţară, va începe la 14 Martie a. c. 1 2 LEI NUMĂRUL ] ADNOTARI POLITICE­ ­ „Patriei“-unii cari au semnat pan­tahuza d-lor Axinte­ Popovici-Sion, a­­flând că proectul d-lui I. Petrovici a fost radical modificat de către consi­­­­liul de miniştri, au ramas stupefiaţi:­­ — «Ne-am fript!» spunea unul din­tre amicii intimi ai d-lui litus Pa­­­­triciu.­­ — «Asta-i soarta patricienilor­­» zise un altul, îngândurat de isprava făcută. il Dl. Petrovici a declarat că primeşte­­ nu numai modificările Consiliului de­­ miniştri dar şi ale Camerei şi Sena­­­­tului.­­ Până acum îi s’au modificat princi­­► piile esenţiale. Dacă la discuţia în par- I lament se vor mai modifica alte texte,­­ ce naiba o să mai rămâie din proec­­t­­ul filosofului de la Iași ? î Cu drept cuvânt spunea dl. Costică­­ Stamboliu, făcând haz : j _ Petrovici primește ori­ce modifi- 1 cări, ca să nu fie modificat de la mi- I nister! j Dl. M. Manoilescu subsecretar de­­ stat... la finanţe, îşi continuă greva, I abţinându-se de la Minister. Conflictul, departe de a fi aplanat din contra se menţine într’o formă mai gravă, implicând şi pe şeful gu­vernului, care nu ştie cum să iasă din I încurcătură, î­a I înainte de a părăsi ţara dl. Oct. Coga a asigurat pe d. M. Sadoveanu I că remanierea ce se proectează îl va­­ aduce în fruntea departamentului azi , ocupat de d. Goldiş. Acum d. Sadoveanu se află într’o mare ambala: prozatorul ieşan nu ştie ce să aleagă,­ un portofoliu care poate­­ fi foarte efemer, sau preşidenţia con- I siliului R. M. S. care poate fi ceva ! Poetul G. lopârceanu lucrează la o , mare operă istorico-literară intitulată : I «Politica și Literatura» — «Literatura­­ și Friptura» care va apare în „Indrep­­­­tarea“, mai rezistent...* De la cercul de studii ! Şedinţa secţiei Economice Aseară la ora 6 luni, p. m. a avut loc în saloanele clubului liberal şedinţa sec­ţiei economice, sub preşidenţia d-lui C. CRUPENSCHI. D-sa arată cam­ sunt cadrele de activi­tate ale acestei secţiuni şi propune în discuţiunea generală: «Proectul pentru modificarea Cam­erilor de Agricultură» a d-lui Garoflid.­­ Dl. MIRCEA BĂDĂRĂU, vice-preşe-­­ I dintele secţiunei, arată rostul economica!­­ : sindicalizărilor şi travaliului comun. Aşa,­­ în Franţa, sindicatele au urmărit multă vreme numai apărarea intereselor de breaslă. Aceaste interese personale, sau­­ proectat cu vremea asupra instituţiei, care I astfel a căpătat o preponderenţă covârşi- jj toare. Dl. VALERIU BULGARU, secretar-ra­­portor al secţiunei, sublinează de ase- ■ meni rostul sindicatelor în Franţa şi se I raliază opiniilor d-lui C. Crupenschi, în­­ ce privesc perturbările ce va aduce preve- ji denie proectului Garoflid. Dl. C. CRUPENSCHI, schițează câte-­­ va puncte ale programului Garoflid. D-sa s vede aici mai mult o încercare de expe­riment teoretic, decât practic. Vorbind despre loturile de demonstrare şi expe­rienţă (cam cincizeci de fiecare judeţ al­­ ţărei), având o întindere de circa 50 ha unul, şi necesitând un agronom pentru ■ fiecare, apoi maşini, clădiri, capital înves- t­­it şi capital de exploatare, dr. Crupens­­i­chi arată imposibilitatea unei astfel de­­ încercări şi partea utopică din documen- t tarea proectului. D-sa evidenţiază cu mult mai realiza- jj bilă, mai practică şi utilă, o încercare de­­ pregătire a unor câmpuri de însâmânţare­­ şi selecţionare, cari ar corespunde mai­­ bine necesităţile actuale. Se fixează astfel programul activităţii­­ viitoare a secţiei economice, determinân-­­ du-se aspectele principale ale chestiuni­lor, care vor face obiectul referatelor de­­ specialitate. Şedinţa se termină la ora 8 jumătate­­ p. m. REP. i I­r; note Politica.» culturală — Sau dl. N. Iorga sondând evenimentele — De când savantul profesor şi-a uitat archivele pentru a cerceta proectele parlamentare şi a fă­cut pirueta fericitului în spaţiu , contribuţia sa istorică a căpătat o culoare ştearsă, anormală. Dl. N. Iorgă a înţeles, că nu-i deajuns să priveşti din înălţimea catedrelor Sorbonei aglo­meraţia auditorului; mult mai interesant rămâ­ne să priveşti din înălţimea lojei ministeriale aglomeraţia parlamentarilor. Ce vreţi! o velei­tate, ca atâtea altele. Şi autorul fabuloasei „Istorii a Imperiului O­­toman“ şi-a adunat un grup de partizani, a su­nat surlele la cele patru colţuri ale capitalei şi a pornit vertiginos atacul.­­ Un istoric dispune in acţiunile şi luptele sale­­ de multe stratageme; dl. Iorga mai adaugă la aceste avantaje şi superioritatea înălţimei sale... culturale. Nimic n’a putut să-l înfrunte. Discur­­surile-i stenografiate, din Cameră, rămân perle de erudiţie heroglifică. Sfânt ca Ştefan cel Ma-­­ re, viteaz ca Mihai... şi cumplit ca Ioan... a ştiut­­ să impue auditorului, atunci când precum un arc îndoit, apostrofa atitudinile inamicilor. Dar o fatalitate trebuia să zdruncine toate vi­surile marfui istoric. O fatalitate oarbă, care l-a zvârlit în braţele „fuziunei“ şi i-a pregătit interminabilul şirag de nenorociri. Din acea cli­pă, Neculai Iorga şi-a dat seamă de vremelnicia înjghebărilor omeneşti şi a luat luminoase exem­ple din seria intemperiilor istorice. Zadarnic, marele... bărbat de stat căuta să se impue „două săbii într’o teacă, nu merg“ spune un proverb românesc. S’au produs inevitabilele ciocniri, dizidenţele, haosul şi infine, rupturile definitive. Spirit superior, N. Iorga le-a presimţit pe toa­te, dar n’a avut ce să facă. Le-a presimţit cu mult înainte, acest mare sondator al trecutului istoric şi viitorului politic şi a preferat în faţa inevitabilului, să se dea la o parte, colindând străinătăţile. Departe, din Spania lui Don Qui­chottes, el trimite misive partizanilor, suprave-­­ ţuitorilor. Dar regimul actual îi va pierde. Exemplul d-lor Ifrim, Stamboliu şi a părintelui Tincoca, va găsi în curând imitaţiuni ideale. Admiratorii eruditului se vor laiciza, în contact cu marile nevoi şi cerinţi ale vieţei. Momentul acela va fi extrem de critic. Dl. Iorga îl teme, şi-l aşteaptă totuşi cu înfrigurare. El va demarca moartea omului politic, de re-­­ naşterea omului de ştiinţă. Dl. Iorga va putea fi atunci, cu drept cuvânt, a asemănat fiului pocăit, sau caei regăsite din parabolă.­­ Porțile culture­ pure i se vor deschide din­­ din. Abelardus . ECOURI Numărul de Crăciun al «Gazetei Bis­triţei» apărut în excelente condiţiuni tech­­nice, închină aproape opt pagini memo­riei şi personalităţii lui Solomon Han­ţa. Darea de seama asupra îamorm­oatârei grupează toate discursurile, cari au reîm­prospătat marea şi frumoasa opera cultu­rală înfăptuită de dispărut. Intre intelec­tualii cari au luat parte, la înmormântare se citează cei mai însemnaţi profesori şi cărturari ai ţarei noastre. * In ultimul număr al «Vitrinei Literare» ce va apare în cursul saptamânei viitoare, poetul ieşan Erne Furina, semnează o scenă dintr’o nouă piesa a d-sale «Noap­te». Dl. Adrian Pasca cunoscutul amor al «Irinei» şi al «Comediei Vieţii» ne dă­ruieşte o nuvelă captivantă: «Găina». Eternul Giordano ne trimite câteva vâr­furi de peniţa împreună cu câteva cuge­tări şi aforisme, din noul volum ce-i pre­pară. Iar d-mui Ralca, Dafin, Spina, Deieanu, Şendrea, Săteană, Saveneanu, I. S. Răhil­iuigion, com­plecteaza revista care apare foarte îngnjită, atât ca technică cât şi re­dacţionala, meritând o deosebită atenţie din partea marelui public intelectual. Desene, ilustraţii, cronici şi recenzii, com­plecteaza acest număr excepţional al «Vitrinei Literare». Evenimentele în China Buc—Avantgardele trupelor can­­j­­oneze au ajuns în fața Shangha­­jj­iului.­­ Trupele nordiste aproape nu mai opun rezistență. I MERCURI 2 MARTIE 1927 — Şedinţele Cercului de studii au loc săptămânal la ora 6 juni.­­ p. m. în ordinea următoare : Luni — Secţia Economică ! Marţi — Secţia culturală I Mercuri—Secţia Administrativă şi Vinerea adunarea şefilor de sectoare. MONUMENTELE ISTORICE In orăşelul Târgu-Frumos, se găsesc trei biserici, cami luate în ordinea vechi­­mei lor, sunt: «Cuvioasa Paraschiva», «Sfântul Neculai» şi «Pogorârea Duhului Sfânt» supranumită şi «Măicuţa». Din acestea, cele două dintăi sunt pa­rohiale, iar cea de a treia filială la cea de a doua. In cele ce urmează, am să vorbesc de cea dintăi al căreia paroh sunt. Această biserică e cea mai veche din­tre cele aflătoare în oraş. E zidită cu cheltuiala voevodului Moldovii Petru Ra­­reş şi a soţiei sale Elena Doamna la 1540, pentru care motiv poartă numirea de «Domnească». Lucrul acesta se spune în Sinodicul din 1874, aflător în arhiva bisericii, mai în toate actele târgului, ce se găsesc în ar­hiva primăriei locale, precum şi de către d-l prof. N. Iorga în «Istoria bisericii ro­mâneşti», vol. I-iu,la pag. 108, unde vor­bind de clădirile bisericeşti din epoca lui Petru Rareş, zice: «In Târgu Frumos clădirea Sfânta Pa­raschiva, 11 pomeneşte numele, apoi în «Pagini din istoria culturala» din 1911, unde zice: «Târgul Frumos avea de la Petru Rareş o biserica domnească azi mult prefăcută la înfăţişare, dar păstrând la proscomidie pomelnicul ctitorului şi al familiei sale din care apoi numele lui I­­haş-Vodă, trădătorul legii creştine, a fost ras cu indignare». In adevăr, există pe peretele de lângă proscomidie o piatra cu o inscripţie sla­vonă, care cu greu se poate ceti din cau­ză, că e aproape ştearsă şi pe unele lo­curi strivita, dar care a fost descifrată de ilustrul profesor N. Iorga şi tradusă ast­fel : «Pomeneşte Doamne, sufletul robului tău, la Petru Voevod şi Doamna lui E­­lena şi fiii lui, luaş voevod şi fratele lui Ştefan şi Constantin şi Ruxanda şi robul lui Dumnezeu, Petru Vartic în Domnia Domnului nostru» *). Apoi există în biserică, un pomelnic de lemn intitulat : Pomelnicul sfintei biserici Gospode,ce se praznueşte în Târgul Frumos, 1815 Februar. Acest pomelnic, cuprinde în primul loc, numele fericiţilor ctitori fonda­tori cu litere maii aurite: Ştefan Con­stantin şi Ruxanda. Numele lui Kiiaş, care—după cum se ştie—s’a turcit, lipseşte, de oarece şi din inscripţia depe piatră dela proscomidie, e ras cu indignare ca pe un trădător lual legii creştine. După acestea, apare încă un nume Petru, care după părerea domnului N. Iorga, e ji Petru Vartic, de obârşia dintre locuitorii­­ târgului şi de neam armenesc, dar trecut­ă la o confesiunea creştină ortodoxă ajuta- i tor la clădirea bisericii şi care s’a şi os- I tenit la râdicarea ei.­­ Pâaâ aci, pomelnicul e o traducere a inscripţiei alavone dela o proscomidie. După aceste nume, urmează arteie ca : Scanat Voevod şi Ruxanda doamna, cu i fu şi tot neamul; Veniamin mitropolit cu jj tot neamul sau. I Scanat Voevod, e numele lui Scarlat. " (Janmachi, care la 23 iunie 1813 dă­ruise Vatra târgului furii sale domniţa Radu man tata cu Aga Paladi,iar la 1815 întoarse dama locuitorilor dându-ii şi privilegiul din 5 Septembrie 1815. Veniamin mitropolitul, e trecut aci ca­­ unul, ce a fost însărcinat în mai multe­­ rânduri de domnul de atunci, ca împreu­­r­­â cu câţiva boen, de ai domniei, sa cer­­­­ceteze jaliele târgoveţilor catre domnie,­­ pentru diferite nemulţumiri, ce ei ie a­­l­veau.­­ Restul de nume, ce mai urmează, sunt­­ probabil ale acelor persoane, can au dă­ruit câte ceva bisericii care au ajutat la ale ei reparaţiuni de mai apoi. (va urma) *) „Inscripţiile din bisericile României", vol. II, p. 292, in care se găsește copiată și inscrip­ția slavonă.

Next