Mişcarea, martie 1927 (Anul 21, nr. 47-64)
1927-03-02 / nr. 48
ANUL XXI No. 48 Desigur că în sufletul său primul ministru nu are motive să fie mulţămit de guvernarea sa, dacă bineînţeles pune în cumpănă numai interesele ţarei şi interesele poporului, în comparaţie cu împrejurările şi greutăţile vremurilor. In conştiinţa sa intimă d. general Averescu trebue să-şi dea seamă pe deosebirea ce exista în situaţiunea generală de acum un an şi între cea de azi, pentru a se convinge de acest adevăr. Nici sub raportul politicei externe, nici sub cel al politicei interne, nu ne aflam astăzi întrio situaţiune mai bună, decât sub regimul trecut. Dimpotrivă. Anumite acte ce s-au produs în desfăşurarea evenimentelor externe, au dat loc unor critici obiective dar parte făcute în străinătate, critici prin care se revelau unele erori diplomatice săvârşite sub actualul guvern. Dl. Mitilineu, ministrul de externe, a dat, indirect, a înţelege, că de anumite tratative şi angajamente a fost şi a rămas strein... In politica dinlăuntru situaţia e la fel, dacă nu şi mai rea. Indexul de scumpete a crescut enorm şi deşi nu suntem dintre aceia cari aruncau totul în sarcina guvernului, vom spune totuşi că risipa budgetară şi surplusul de impozite directe şi indirecte, văzute,sau nevăzute, au contribuit simţitor la această îngreunare şi scumpire a traiului. De aceea credem că şeful guvernului,—care la o vârstă înaintată are foarte dificila misiune de a experimenta o conducere în stat, —în conştiinţa sa intimă nu poate fi mulţumit de guvernarea sa. De aceea primul ministru simte imperioasa necesitate de a-şi consolida cabinetul,înlocuind pe miniştrii cari i-au creat, involuntar, situaţii diferite şi chiar încurcături displăcute. D. general Averescu se află întriun mare impas şi trece personal printrio grea luptă sufletească. Pe deoparte ex,convingerea că situaţia actuală nu mai poate continua, pe de alta greutăţile întriadevăr mari de a putea realiza remanierea. Pentru d. Averescu această remaniere nu însamnă numai satisfacţia dată pretendenţilor de ministere şi subsecretariate şi nici chiar propriu zis întărirea partidului poporului. Dl. general Averescu ar dori o remaniere care să dea cabinetului o altă autoritate decât cea existentă şi care să poată realiza ceva pozitiv, cât de cât, pentru ţară. Ca tot omul mai în vârstă d. Averescu se gândeşte că o altă guvernare rămâne pentru d-sa foarte problematică, şi ar dori — ceea ce e foarte lăudabil!—ca de pe urma actualei sale guvernări să nu se mai vorbească aşa cum s’a vorbit de prima-i guvernare, din anii 1920 ! 21. De aceea primul-ministru se află de câtva timp, de la începutul sesiunii parlamentare, în căutarea altor colaboratori, a unor colaboratori cari în orice caz să puie mai mult zel în interesul țării decât în interesul politicei de partid. Cu cât proectează dlară o remaniere „mai largă“—cum afirmă ziarele—cu atâta impasul d-lui Averescu e mai mare şi cu atâta remanierea proectată întârzie, complicând anumite situaţii ce nu interesează decât organizaţia partidului poporului“. Iar până ce primul-ministru se va opri la o soluţie oarecare, colegii săi din guvern au tot timpul să-și aranjeze afacerile sub forma unor proecte de legi sau prin simple jurnale ale consiliilor de miniștri.... .. Autorul „Nedimatului“! Datorim o reparaţie faţă de d. Lupaş ministrul sănătăţii, pe care l-am dat in numărul trecut al ziarului ca autor al formidabilei afaceri ce se pune la cale sub firma proiectatei societăţi „Medimat“ care a produs senzaţie în toate cercurile. Marele inspirator şi autor al acestei infernale combinaţiuni este d. Trancu-Iaşi, ministrul muncii, care a venit cu ideia de a se crea un monopol general asupra comerţului de medicamente şi materialele sanitare, în toată ţara. Dl. Trancu a trecut această combinaţie prin delegaţia economică a guvernului, deci are drept colaboratori pe d-nii Garoflid, Manoilescu, Cudalbu şi Berlescu care în loc de a examina propunerea d-lui Lupaş de a se crea un oficiu pentru cumpărarea medicamentelor şi materialelor necesare statului, au ajuns la concepţia „Medimatului“. Credem că „Medimatul“ va rămânea definitiv înmormântat prin cartoanele d-lui Trancu, având în vedere scopul clandestin ce a urmărit. UN DECRET FARSĂ ! —Cazul d-lui Victor Moldovan — Se ştie că toate ziarile din Capitală au anunţat că dl. Victor Moldovanu a fost numit subsecretar de stat la Interne delegatar la Agricultură şi decretul a fost semnat şi că pe ziua de ieri, Luni, d-sa trebuia să depună jurământul. Ori „Cuvântul“ sosit astăzi la Iaşi, publică următoarea ştire : „Un svon ciudat a circulat ori între iniţiaţii în secretele regimului, că decretul d-lui Victor Moldovan, de subsecretar de stat la Interne, n’ar fi de câte o farsă sau dacă vreţi, un truc. Decretul este, într’adevăr, semnat de Rege de săptămâna trecută dar nu este destinat a fi publicat decât dacă manevra pentru care a fost făcut nu va reuşi : e vorba de intimidarea celor trei miniştri goldişti. Nouă ni se pare svonul mai mult decât ciudat, iar faptul—dacă într’adevăr decretul d-nului Moldovan nu e decât o farsă sau un truc,— cu totul inadmisibil şi fără precedent. Dar câte nu s’au mai văzut în ultimii ani, în viaţa noastră politică...“ — Examenul de definitivat al învăţătorilor din întreaga ţară, va începe la 14 Martie a. c. 1 2 LEI NUMĂRUL ] ADNOTARI POLITICE „Patriei“-unii cari au semnat pantahuza d-lor Axinte Popovici-Sion, aflând că proectul d-lui I. Petrovici a fost radical modificat de către consiliul de miniştri, au ramas stupefiaţi: — «Ne-am fript!» spunea unul dintre amicii intimi ai d-lui litus Patriciu. — «Asta-i soarta patricienilor» zise un altul, îngândurat de isprava făcută. il Dl. Petrovici a declarat că primeşte nu numai modificările Consiliului de miniştri dar şi ale Camerei şi Senatului. Până acum îi s’au modificat princi► piile esenţiale. Dacă la discuţia în par- I lament se vor mai modifica alte texte, ce naiba o să mai rămâie din proectul filosofului de la Iași ? î Cu drept cuvânt spunea dl. Costică Stamboliu, făcând haz : j _ Petrovici primește orice modifi- 1 cări, ca să nu fie modificat de la mi- I nister! j Dl. M. Manoilescu subsecretar de stat... la finanţe, îşi continuă greva, I abţinându-se de la Minister. Conflictul, departe de a fi aplanat din contra se menţine într’o formă mai gravă, implicând şi pe şeful guvernului, care nu ştie cum să iasă din I încurcătură, îa I înainte de a părăsi ţara dl. Oct. Coga a asigurat pe d. M. Sadoveanu I că remanierea ce se proectează îl va aduce în fruntea departamentului azi , ocupat de d. Goldiş. Acum d. Sadoveanu se află într’o mare ambala: prozatorul ieşan nu ştie ce să aleagă, un portofoliu care poate fi foarte efemer, sau preşidenţia con- I siliului R. M. S. care poate fi ceva ! Poetul G. lopârceanu lucrează la o , mare operă istorico-literară intitulată : I «Politica și Literatura» — «Literatura și Friptura» care va apare în „Indreptarea“, mai rezistent...* De la cercul de studii ! Şedinţa secţiei Economice Aseară la ora 6 luni, p. m. a avut loc în saloanele clubului liberal şedinţa secţiei economice, sub preşidenţia d-lui C. CRUPENSCHI. D-sa arată cam sunt cadrele de activitate ale acestei secţiuni şi propune în discuţiunea generală: «Proectul pentru modificarea Camerilor de Agricultură» a d-lui Garoflid. Dl. MIRCEA BĂDĂRĂU, vice-preşe- I dintele secţiunei, arată rostul economica! : sindicalizărilor şi travaliului comun. Aşa, în Franţa, sindicatele au urmărit multă vreme numai apărarea intereselor de breaslă. Aceaste interese personale, sau proectat cu vremea asupra instituţiei, care I astfel a căpătat o preponderenţă covârşi- jj toare. Dl. VALERIU BULGARU, secretar-raportor al secţiunei, sublinează de ase- ■ meni rostul sindicatelor în Franţa şi se I raliază opiniilor d-lui C. Crupenschi, în ce privesc perturbările ce va aduce preve- ji denie proectului Garoflid. Dl. C. CRUPENSCHI, schițează câte- va puncte ale programului Garoflid. D-sa s vede aici mai mult o încercare de experiment teoretic, decât practic. Vorbind despre loturile de demonstrare şi experienţă (cam cincizeci de fiecare judeţ al ţărei), având o întindere de circa 50 ha unul, şi necesitând un agronom pentru ■ fiecare, apoi maşini, clădiri, capital înves- tit şi capital de exploatare, dr. Crupensichi arată imposibilitatea unei astfel de încercări şi partea utopică din documen- t tarea proectului. D-sa evidenţiază cu mult mai realiza- jj bilă, mai practică şi utilă, o încercare de pregătire a unor câmpuri de însâmânţare şi selecţionare, cari ar corespunde mai bine necesităţile actuale. Se fixează astfel programul activităţii viitoare a secţiei economice, determinân- du-se aspectele principale ale chestiunilor, care vor face obiectul referatelor de specialitate. Şedinţa se termină la ora 8 jumătate p. m. REP. i Ir; note Politica.» culturală — Sau dl. N. Iorga sondând evenimentele — De când savantul profesor şi-a uitat archivele pentru a cerceta proectele parlamentare şi a făcut pirueta fericitului în spaţiu , contribuţia sa istorică a căpătat o culoare ştearsă, anormală. Dl. N. Iorgă a înţeles, că nu-i deajuns să priveşti din înălţimea catedrelor Sorbonei aglomeraţia auditorului; mult mai interesant rămâne să priveşti din înălţimea lojei ministeriale aglomeraţia parlamentarilor. Ce vreţi! o veleitate, ca atâtea altele. Şi autorul fabuloasei „Istorii a Imperiului Otoman“ şi-a adunat un grup de partizani, a sunat surlele la cele patru colţuri ale capitalei şi a pornit vertiginos atacul. Un istoric dispune in acţiunile şi luptele sale de multe stratageme; dl. Iorga mai adaugă la aceste avantaje şi superioritatea înălţimei sale... culturale. Nimic n’a putut să-l înfrunte. Discursurile-i stenografiate, din Cameră, rămân perle de erudiţie heroglifică. Sfânt ca Ştefan cel Ma- re, viteaz ca Mihai... şi cumplit ca Ioan... a ştiut să impue auditorului, atunci când precum un arc îndoit, apostrofa atitudinile inamicilor. Dar o fatalitate trebuia să zdruncine toate visurile marfui istoric. O fatalitate oarbă, care l-a zvârlit în braţele „fuziunei“ şi i-a pregătit interminabilul şirag de nenorociri. Din acea clipă, Neculai Iorga şi-a dat seamă de vremelnicia înjghebărilor omeneşti şi a luat luminoase exemple din seria intemperiilor istorice. Zadarnic, marele... bărbat de stat căuta să se impue „două săbii într’o teacă, nu merg“ spune un proverb românesc. S’au produs inevitabilele ciocniri, dizidenţele, haosul şi infine, rupturile definitive. Spirit superior, N. Iorga le-a presimţit pe toate, dar n’a avut ce să facă. Le-a presimţit cu mult înainte, acest mare sondator al trecutului istoric şi viitorului politic şi a preferat în faţa inevitabilului, să se dea la o parte, colindând străinătăţile. Departe, din Spania lui Don Quichottes, el trimite misive partizanilor, suprave- ţuitorilor. Dar regimul actual îi va pierde. Exemplul d-lor Ifrim, Stamboliu şi a părintelui Tincoca, va găsi în curând imitaţiuni ideale. Admiratorii eruditului se vor laiciza, în contact cu marile nevoi şi cerinţi ale vieţei. Momentul acela va fi extrem de critic. Dl. Iorga îl teme, şi-l aşteaptă totuşi cu înfrigurare. El va demarca moartea omului politic, de re- naşterea omului de ştiinţă. Dl. Iorga va putea fi atunci, cu drept cuvânt, a asemănat fiului pocăit, sau caei regăsite din parabolă. Porțile culture pure i se vor deschide din din. Abelardus . ECOURI Numărul de Crăciun al «Gazetei Bistriţei» apărut în excelente condiţiuni technice, închină aproape opt pagini memoriei şi personalităţii lui Solomon Hanţa. Darea de seama asupra îamormoatârei grupează toate discursurile, cari au reîmprospătat marea şi frumoasa opera culturală înfăptuită de dispărut. Intre intelectualii cari au luat parte, la înmormântare se citează cei mai însemnaţi profesori şi cărturari ai ţarei noastre. * In ultimul număr al «Vitrinei Literare» ce va apare în cursul saptamânei viitoare, poetul ieşan Erne Furina, semnează o scenă dintr’o nouă piesa a d-sale «Noapte». Dl. Adrian Pasca cunoscutul amor al «Irinei» şi al «Comediei Vieţii» ne dăruieşte o nuvelă captivantă: «Găina». Eternul Giordano ne trimite câteva vârfuri de peniţa împreună cu câteva cugetări şi aforisme, din noul volum ce-i prepară. Iar d-mui Ralca, Dafin, Spina, Deieanu, Şendrea, Săteană, Saveneanu, I. S. Răhiliuigion, complecteaza revista care apare foarte îngnjită, atât ca technică cât şi redacţionala, meritând o deosebită atenţie din partea marelui public intelectual. Desene, ilustraţii, cronici şi recenzii, complecteaza acest număr excepţional al «Vitrinei Literare». Evenimentele în China Buc—Avantgardele trupelor canjoneze au ajuns în fața Shanghajjiului. Trupele nordiste aproape nu mai opun rezistență. I MERCURI 2 MARTIE 1927 — Şedinţele Cercului de studii au loc săptămânal la ora 6 juni. p. m. în ordinea următoare : Luni — Secţia Economică ! Marţi — Secţia culturală I Mercuri—Secţia Administrativă şi Vinerea adunarea şefilor de sectoare. MONUMENTELE ISTORICE In orăşelul Târgu-Frumos, se găsesc trei biserici, cami luate în ordinea vechimei lor, sunt: «Cuvioasa Paraschiva», «Sfântul Neculai» şi «Pogorârea Duhului Sfânt» supranumită şi «Măicuţa». Din acestea, cele două dintăi sunt parohiale, iar cea de a treia filială la cea de a doua. In cele ce urmează, am să vorbesc de cea dintăi al căreia paroh sunt. Această biserică e cea mai veche dintre cele aflătoare în oraş. E zidită cu cheltuiala voevodului Moldovii Petru Rareş şi a soţiei sale Elena Doamna la 1540, pentru care motiv poartă numirea de «Domnească». Lucrul acesta se spune în Sinodicul din 1874, aflător în arhiva bisericii, mai în toate actele târgului, ce se găsesc în arhiva primăriei locale, precum şi de către d-l prof. N. Iorga în «Istoria bisericii româneşti», vol. I-iu,la pag. 108, unde vorbind de clădirile bisericeşti din epoca lui Petru Rareş, zice: «In Târgu Frumos clădirea Sfânta Paraschiva, 11 pomeneşte numele, apoi în «Pagini din istoria culturala» din 1911, unde zice: «Târgul Frumos avea de la Petru Rareş o biserica domnească azi mult prefăcută la înfăţişare, dar păstrând la proscomidie pomelnicul ctitorului şi al familiei sale din care apoi numele lui Ihaş-Vodă, trădătorul legii creştine, a fost ras cu indignare». In adevăr, există pe peretele de lângă proscomidie o piatra cu o inscripţie slavonă, care cu greu se poate ceti din cauză, că e aproape ştearsă şi pe unele locuri strivita, dar care a fost descifrată de ilustrul profesor N. Iorga şi tradusă astfel : «Pomeneşte Doamne, sufletul robului tău, la Petru Voevod şi Doamna lui Elena şi fiii lui, luaş voevod şi fratele lui Ştefan şi Constantin şi Ruxanda şi robul lui Dumnezeu, Petru Vartic în Domnia Domnului nostru» *). Apoi există în biserică, un pomelnic de lemn intitulat : Pomelnicul sfintei biserici Gospode,ce se praznueşte în Târgul Frumos, 1815 Februar. Acest pomelnic, cuprinde în primul loc, numele fericiţilor ctitori fondatori cu litere maii aurite: Ştefan Constantin şi Ruxanda. Numele lui Kiiaş, care—după cum se ştie—s’a turcit, lipseşte, de oarece şi din inscripţia depe piatră dela proscomidie, e ras cu indignare ca pe un trădător lual legii creştine. După acestea, apare încă un nume Petru, care după părerea domnului N. Iorga, e ji Petru Vartic, de obârşia dintre locuitorii târgului şi de neam armenesc, dar trecută la o confesiunea creştină ortodoxă ajuta- i tor la clădirea bisericii şi care s’a şi os- I tenit la râdicarea ei. Pâaâ aci, pomelnicul e o traducere a inscripţiei alavone dela o proscomidie. După aceste nume, urmează arteie ca : Scanat Voevod şi Ruxanda doamna, cu i fu şi tot neamul; Veniamin mitropolit cu jj tot neamul sau. I Scanat Voevod, e numele lui Scarlat. " (Janmachi, care la 23 iunie 1813 dăruise Vatra târgului furii sale domniţa Radu man tata cu Aga Paladi,iar la 1815 întoarse dama locuitorilor dându-ii şi privilegiul din 5 Septembrie 1815. Veniamin mitropolitul, e trecut aci ca unul, ce a fost însărcinat în mai multe rânduri de domnul de atunci, ca împreurâ cu câţiva boen, de ai domniei, sa cerceteze jaliele târgoveţilor catre domnie, pentru diferite nemulţumiri, ce ei ie alveau. Restul de nume, ce mai urmează, sunt probabil ale acelor persoane, can au dăruit câte ceva bisericii care au ajutat la ale ei reparaţiuni de mai apoi. (va urma) *) „Inscripţiile din bisericile României", vol. II, p. 292, in care se găsește copiată și inscripția slavonă.