Mişcarea, august 1927 (Anul 21, nr. 189-189)

1927-08-23 / nr. 189

ANUL XXI No.1189 Grevele „îndreptării“ Chiar din ziua când partidul po­porului a fost alungat din fruntea afacerilor statului, din cauza pe care toată lumea o cunoaşte, şi asupra căreia nu mai insistăm, a început să se manifeste,—bine­în­­ţeles în coloanele „îndreptării", ca „partid de ordine şi de guvernă­mânt", şi ca „cel mai popular şi mai selecţionat partid politic din ţară". A uitat desigur debandada ce o produsese în toate administraţiiile ţării, jaful nemai­pomenit în ave­rea statului, precum şi nepricepe­rea şi reaua credinţă ce o afişau averescanii în faţa opiniei publice de care îşi băteau joc în toate o­­caziile. Abia se instalaseră anul trecut la cârma ţării, şi averescanii înce­pură să-şi manifeste aptitudinile de rari cârmuitori şi să-şi pună în e­­videnţă ca un talent extraordinar, lă­comia de a se îmbogăţi pe spina­rea contribuabililor. Alungaţi­­de la cârma statului a doua zi chiar, partizanii d-lui ge­neral Averescu nu se sfiau, sau mai bine zis aveau neobrăzarea să spună că „partidul poporului par­tidul legalităţii, ordinei şi armoniei sociale, va fi oricând gata, şi în putinţă să-şi facă din nou datoria faţă de ţară". Atâta inconştienţă şi atâta tupeu numai nişte specimene cari s’au perindat prin toate partidele poli­tice, şi cari formează astăzi parti­dul poporului, pot să aibă. îndrăzneala acestei grupări po­litice merge până acolo în cât, fără cea mai mică ruşine, a­­nunţă prin coloanele oficiosului ei „îndreptarea" lucruri cari revoltă pe ori­ce om cu cât de puţin bun simţ. Astfel, zilele acestea „îndrepta­rea", scrie următoarele, fără să ro­şească câtuşi de puţin: «Populaţiunea muncitoare, atât de ordonată şi liniştită până la in­stalarea d-lui loan I. C. Brătianu, a început să se agite. Temperatu­ra sufletească a claselor muncitoa­re e în urcare, sub febra eferver­­scenţei. Se vorbeşte de greve atât la instituţiile Statului, cât şi la di­ferite instituţii particulare». Credem că orice comentar ar fi de prisos. Adevărul adevărat este că, dacă partidul averescan ar mai fi stat la cârma statului câtva timp, de bună seamă că atunci populaţiunea mun­citoare atât de obijduită de guver­narea d-lui Averescu, ar fi înce­put să se agite şi greva ar fi fost proclamată. Sub guvernarea partidului na­­ţional-liberal, fie siguri domnii de la „îndreptarea" ca asemenea lu­cru nu se va întâmpla nici­odată. Guvernul prezidat de dl. Ioan I. C. Brătianu e destul de bine în­zestrat cu toate calităţile ce se cer unui guvern cu adevărată răspun­dere, şi conştient de marele inte­rese ale statului-Grevele pe care le visează ave­rescanii nu pot avea altă explicare decât inconştienţa dusă la apogeu reaua credinţă şi insuficienţa inte­lectuală şi morală, de care au dat şi dau mereu dovadă onorabilii care se erijează astăzi în apărătorii po­porului. Preotul Niculea şi dl. Axinte en revient tou­­jours“ O bună bucată de timp preotul Niculea uitase cu desăvârşire pe fostul său patron sufletesc Ion A­­xinte şi se părea că amintirea des­pre acela zburase odată cu frumo­sul automobil Chevrolet. Iată însă că preotul Niculea îşi aduce cu drag aminte de fostul sau mecena şi la cuvântarea ocazională ţinută ori la inaugurarea ateneului Sft. Haralambie a cetit în fruntea tuturor iubitul nume al d-lui Axin­­te, chiar înaintea numelui fostului primar N. Petrea. Era doar aşa de natural ca mai întâi să fie pomenit fostul primar al municipiului şi apoi fostul pre­fect de judeţ. Dulcea amintire a trecutului a suprapus însă imaginea lui Axinte peste aceia a celorlalţi sfinţi ave­­rescani. Cât de puternice şi de veşnice sunt cele sufleteşti. Epidemia de febră tifoidă Serviciul sanitar al oraşului înregistrea­ză iarăşi zilnic cazuri noui de febră tifoidă. Pe ziua de ieri a fost internat la spit. Sf. Spiridon un ‘bolnav grav, domiciliat în str. Şapte Oameni. S’au dispus măsuri întinse de profilaxie. Tot­odată a fost adus în localitate un sătean din Podul Iloaiei, bolnav de ace­iași maladie. El a fost internat la spital. ! ECOURI • In toamna anului curent va avea loc la Con­­t­stantinopol primul congres al medicilor veteri­­­­nari pentru chestiuni ştiinţifice şi profesionale.­­ La congres vor lua parte delegaţi din Iugosla­­­­via, Bulgaria, Grecia, Turcia precum şi din Ro­­­­mânia. * Ministrul polonez al cultelor şi instrucţiunii publice Dobrucki conferă cu reprezentanţii lite­relor din Polonia în chestiunea organizării Aca­demiei de literatură în sensul propus de mare­şalul Pilsudski. După ştirile din cercurile lite­rare poloneze, Academia va avea la început 20 , membri permanenţi iar preşedintele ei va fi ma­­­­reşalul Pilsudski. # Renumitul regizor Max Reinhardt va intre-­­ prinde peste câtva timp un nou turneu artistic­­ în America. Printre piesele ce le va da pe sce­nele americane primul loc îl ocupă »Periferia“­I de Langer în versiunea vieneză. • Zilele acestea a avut loc la Cracovia sărbăto­rirea celebrului pictor polonez Jack Malczewski. Voevodul Cracovei a decernat sărbătoritului cru­cea de comandant a ordinului „Polonia restitu­­i­tă“ pentru marile merite câștigate în artele plas- I tice poloneze. Jack Malczewski, născut la Radom în 15 iulie­­ 1854, este aproape ultimul din pleiada marilor­­ pictori polonezi cari au făcut cunoscut numele Poloniei în întreaga Europă şi în special în ţara tradiţională a picturei moderne, Franţa. Malc­zewski a făcut un studiu şi în Franţa, a intre­­prins câteva călătorii prin Europa şi a activat timp îndelungat ca profesor şi în câteva rânduri ca rector al Academiei de arte din Cracovia. Creaţia lui Malczewski a trecut printr’un lung­­ drum artistic căci realismul său s’a schimbat în­ I tr’un simbolism subiectiv căruia autorul i-a dat I o formă originală plastico-liniară. De mare va­­■ sunt tablourile din ambele epoci. Apogeul ani- i lor săi tineri este tabloul »Moartea unei exilate în Siberia“. Titlul polonez al tabloului este »Moartea Elenei“ şi aparţine exemplarilor celor mai de valoare din Pinacoteca muzeului naţio­nal din Cracovia. Din a doua epocă este de ■ notat un șir de alegorii. Problema taxei ad-valorem“ Municipiul Iaşi are prevăzut în budgetul anului în curs, la capitolul taxei „ad-valorem“, suma de aproape 15 milioane. Ori edilitatea averescană a înţeles să nu controleze riguros modalită­ţile de încasare ale acestor venituri, lăsând cu o neglijenţă condamna­bilă să treacă lună după lună, fără a activa. Incur­a a luat mereu proporţii, aşa că în luna August din totalul de 15 milioane, nu s’au încasat decât 2 mi-­­­lioane jumătate. In faţa acestei constatări dezas­­troase dl. Emil Ceicovschi ajutor de primar, s’a dus si se încredinţeze „de visu“ de felul cund se percepe „taxa ad-valorem“, asupra mărfuri­lor cari intră şi se desfac in oraşul Iaşi. D-sa a cercetat Sâmbătă dimineaţă încasările, la bariera Socola şi Nico­tină. Descoperirile făcute sunt extrem de edificatoare. In adevăr, sub pretextul tranzitu­lui comercial numeroşi negustori spunând că sunt in trecere prin Iaşi, introduc în localitate mari cantităţi de mărfuri, pe care apoi le vând in mod fraudulos, frustând comuna de sume însemnate. Câteva denunţuri venite foştilor edili averescani, n’au reuşit să-i de­termine pe aceştia la o restabilire a lucrurilor şi dintr’o neglijenţă con­damnabilă s’a putut perpetua atâta timp o stare care dăunează simţitor finanţa comunală. Dl. E. Cisicovschi a avizat in con­­secinţi la măsuri riguroase şi sanc­ţiuni severe contra comercianţilor necinstiţi. Tot odată d-sa a adus cazul la cu­noştinţa d-lui Osvald Racoviţă pre­şedintele comisiunei interimare. Se va face o verificare complectă­­ a modului în care se percepea pănă­­ acum taxa „ad-valorem“- i Jertfele României în timpul Războiului Publicăm mai jos, nişte date după Bi­­­­roul Internaţional de muncă din Geneva : Către mijlocul anului 1914, populaţia- I­nea totală a vechei Pomânii (Oltenia, '­­ Muntenia, Moldova, Dobrogea) era de 7.414.000 suflete. Din acest total popu­­­­laţiunea masculină (bărbaţi) era de 3.746000 ■ iar partea activă a populaţiunei masculină , de 2.276.000.­­ MOBILIZAŢI. Mobilizaţii României ve­­­­chi în războiul de reîntregire au fost în număr de 1 milion oameni, ceea ce dă procentul următor: In raport cu popula­­ţîunea totali, 13,5 , în raport cu popu­laţia masculină activă 43.9. Aceste procente sunt mai mici decât cele care au fost în Franţa şi în Italia, care sunt 59.4 şi 4. 3, ca procent al mo­bilizaţilor în raport cu populaţiunea mas-­­­culină activă, dar sunt mai mari decât cele din Mar­ea Britanie, ale căror pro­cente pentru mobilizaţi în raport cu po­pulaţia masculină activă nu a fost decât 39.2. 11 MORŢI şi DISPĂRUŢI. Cifra acestora * , s’a ridicat la 250.000, ceeace dă procen- j j tui următor: In raport cu populaţiunea­­ masculină activă, 11; în raport cu numă- ■ ; rul mobilizaţilor, 25; aceste două pro­­- cente sunt superioare procentelor celor- j ;­lalte puteri beligerante, aliate sau inami- ] ;­ce, după cum se poate vedea din acest j i tablou: ; Marea Britanie 13­;13.4; Italia 6.2; Germania 9.8 15.1; Austro-Ungaria 9.5­­ 17.1; Franța 10.5 17.6. România, prin această numărătoare are cinstea de a fi în fruntea tuturor naţiu­nilor ce au dus războiu în privinţa mor­ţilor şi dispăruţilor în ultimul războiu. In socoteala asta nu intră cifra morţilor ce aparţine populaţiunii civile din vechiul Re­gat, în număr de 450 mii morţi, din po­­pulaţiunea totală de 7.414.000 locuitori, nici cifra militarilor morţi în teritoriile ro­mâneşti care nu au fost încă alipite re­gatului decât după victoria finală, cifră care s’ar ridica la 570.000 la o popula­­ţiune totală de peste 9.000.000 locuitori ai acestor teritorii. MUTILAŢII. Cifra exactă nu a fost în-­­­că stabilită, totuşi se crede că numărul­­ mutilaţilor, în vechiul Regat, ar fi apro- ! ximativ de 100.000. Procentul, în raport cu numărul mobilizaţilor, ar fi de 10. Dacă se adaugă cifra de mai sus la cifra corespunzătoare morţilor şi dispă­ruţilor, 25 ajungem la totalul de 35 vic­time de războiu la 100 mobilizaţi pentru România; cifra corespunzătoare pentru Italia este de 27,6, iar pentru Marea Bri­tanie 28,8. Procentul mutilaţilor pentru Franţa este de 18­9 sau de 36.9 victime de războiu la 100 de mobilizaţi. Toate cifrele citate în notele de faţă fac dovada adevăratelor jertfe pe care România le-a făcut în războiul cel mare. Averescaniisi agricultura Oficiosul averescan dovedeşte deja un timp încoace că zelul prea mare a­­re un efect tocmai contrar de cel ur­mărit. Nu e fenomen de ordin finan­ciar sau economic pe care „îndrepta­rea“ să nu-l comenteze în sensul că precedenta guvernare a partidului po­porului a fost pur şi simplu miracu­loasă în rezultate. Astfel, într’un articol intitulat: „Par­tidul poporului a sporit avuţia naţio­nală“, oficiosul averescan susţine că dacă în România s’a semănat în 1927 mai mult decât oricând, aceasta se da­­toreşte politicei partidului poporului faţă de agricultură. Când este vorba însă să dovedească această afirmaţiune, atunci „îndrepta­rea“ se încurcă de tot. In adevăr, du­pă ce reproduce unele date oficiale din care se vede că realmente suprafaţa semănată anul acesta a fost mai mare ca în anii precedenţi, confratele spune că programul averescan prevedea : pro­curarea de unelte agricole în condiţii avantagioase, selecţionarea seminţelor, ameliorare­a condiţiilor de cultură, şi instruirea cultivatorilor. Negreşit, sunt intenţiuni foarte lău­dabile, dar tot «îndreptarea» scrie : «Aceste puncte nu puteau fi aduse la îndeplinire din primul an al gu­vernării noastre, deoarece nu am pu­tut întemeia încă nici instituţiunea fi­nanciară destinată a procura cultiva­torilor un credit eftin, şi nici mijloa­cele de a-şi cultiva pământul în mai bune condiţiuni decât o fac azi. «Dar proectele de lege anunţate, în această privinţă, de guvernul partidu­lui poporului, dovedesc marea solicitu­dine ce am avut-o pentru desvoltarea agriculturei noastre şi interesul naţio­nal cu care am lucrat în această di­recţiune». Vedeţi, d-voastrâ, cum stă chestiu­nea. «Punctele» de program n’au putut fi aduse la îndeplinire, ele totuşi au avut efect prin simpla lor enunţare, şi ţăranul s’a pus serios pe lucrat pă­mântul, sporind suprafaţa cultivată! A uitat însă un lucru «îndreptarea», că sub guvernarea averescană s’au în­treit impozitele pe veniturile agricole şi chiar pe casele de locuit ale ţăra­nilor cultivatori de pământ... Un caz de reînviere în SPANIA Ziarele italiene anunţă că într’o comună din apropierea oraşului Malaga soţia unui fierar, Lorezina Nescar a fost declarată de medicul comunal ca decedată, venin­­du-i-se şi actul de deces. In bocetele rudelor şi prietenilor corpul ei a fost depus într’un simplu sicriu de lemn şi dus la cimitir. La un moment dat femeia considerată ca moartă se ridică şi frecându-şi ochii a început să înjure alaiul şi să ceară mâncare cu cuvinte energice. Tot cortegiul s’a speriat şi a luat-o la fugă. Părăsidu-şi sicriul, d-na Nescar s’a întors în straede­­i negre acasă şi a in­trat în vorbă cu vecinii. Intrând în casă şi-a preschimbat ime­diat hainele şi s’a îndreptat apoi spre me­dicul comunal spre a-i întoarce actul de deces. După moarte se bucură de o sănătate perfectă. , ­ Agenţii brigăzei de urmăriri au des­coperit şi arestat ieri pe soldatul Daloa­­gă Ioan fugit de la manutanţa reg. 6 Vână­tori. Contra numitului fusese emisă circulară de urmărire fiind autor a unui furt de 6 saci cu zahăr de la sus zisa manutanţă. MARTI 23 AUGUST 1927 DIN CEI DISPĂRUŢI Doctorul Carnabel Lovind pe Doctorul Carnabel, moartea, face să dispară una din figurile cele mai simpatice, cele mai iubite, cele mai sti­mate ale lumei medicale. Ştiam că suferă de o boală nervoasă, care nu iartă: de mult timp, Doctorul Carnabel trăia retras, departe de serviciul spitalicesc, pe care l-a iubit într’atât. Totuşi o emoţie profundă ne-a cuprins la vestea morţii sale colegi şi bolnavi de­o­potrivă. Ca un fapt divers, poate mai puţin încă a fost semnalată moartea marelui doctor Carnabel şi atât. Numai atât se pomeneşte de acel ce a fost un mare binefăcător. Unde este ma­rele număr de suferinzi, care să-l jelească să-l pomenească să verse o lacrimă, pe mormântul său. Şi doară a trăit în timpurile noastre mult mai aproape de noi, şi nu acum un secol sau câteva decenii! Sunt profund întristat şi emoţionat sch­id câteva rânduri în memoria acestui mare om. Doctorul Carnabel a fost în a­­devăratul înţeles al cuvântului un om mare. Numeroşii bolnavi operaţi r de el, vor putea spune acest lucru, colegii lui vor vorbi cu admiraţie de el, iar acei cari au lucrat alături de el, nu-i vor pu­tea uita niciodată. Printre aceşti din urmă, mă număr şi eu, ca fost intern, al spitalului său acum 23 ani. Doctorul Carnabel, după ce a fost in­tern al Spitalelor a fost medic al spitalu­lui din Vidra, apoi numit medic secundar al serviciului de chirurgie al spitalului «Colţea» de sub conducerea maestului Doctor Toma Ionescu, unde şi-a desăvâr­şit arta chirurgicală. In anul 1903, în urma unui concurs, la care a eşit cel dintâi, ocupă postul de chirurg al spitalului «Sft. Spiridon» din Galaţi. Obişnuit să lucreze chirurgia cu mijloace şi condiţiuni prielnice, Doctorul Carnabel găseşte spitalul «Sft. Spiridon» prea puţin organizat pentru aceasta, fără să aibă un medic secundar. Şi totuşi, do­tat cu voinţă şi energie fără seamă, el reuşeşte să organizeze spitalul în aşa fel, că după 2 ani numele lui ajunge să fie cunoscut. Doctorul Carnabel ajunge în scurt timp să fie iubit şi stimat de colegii lui pen­tru cunoştinţele sale în toate domeniile medicinei şi arta sa chirurgicală, pentru tactul sau admirabili faţă de colegi şi bolnavi, pentru seriozitatea şi conştiincio­zitatea sa şi mai ales peat­e acea calitate mare a 8i, consideraţia cu totul deosebi­ţi ce o avea pentru suferind, indiferend din ce categorie socială face parte. Sub o aparenţă severă, gravă, se as­cundea o inimă caldă, blândă, un suflet nobil, care suferea cu bolnavii. Şi pentri că a fost un suflet mare, moare sărac. De câte ori apărea şi ori unde apărea, cuvântul lui era aşteptat deopotrivă de bolnavi şi colegi, toţi doreau să afle pă­rerile lui. A fost un adevărat maestru ca ale Chi­rurgiei căci avea o mare dragoste pentru medicină, multă cunoştinţă, scrupul in da­torie de îndeplinit şi respect de fiinţa u­­m­ană. Doctor Crrusbel a fost un om cu ade­vărat mare şi i se poate aplica cuvintele melebre : Avea bravura soldatului, energia chirur­gului şi răbdarea înţeleptului. Când se va scrie istoria chirurgiei în România numele mult regretatului Doctor Carnabel va trebui să figureze la locul de cinste ca unul care a ilustrat chirurgia românească peste 25 ani. Nu i-a fost hoţă­rât de soartă să în­chidă ochii în oraşul Galaţi ca marele nu­măr de suferinzi şi colegii lui cari l-au iubit şi stimat să-l poată petrece la locu­inţa sa de veci şi să verse o lacrimă a­­ceasta ca o slabă recunoştinţă pentru că şi-a închinat viaţa binelui obştesc. Şi dacă unii susţin că medicina este un apostolat, apoi toţi vor recunoaşte că Doc­torul Carnabel a fost un adevărat apostol. Dormi în pace, iubite maestru şi coleg, numeroşii suferinzi căruia le-ai redat viaţa vor păstra cu tr­avie memoria ta, noi co­legii tăi nu te voia urci niciodată pentru că ai fost o ilustraţiune a ch­rurgiei ro­mâneşti, cu care ţara se vă mândri întot­­deauna. Şi deacolo uade sufletul tău cel bun şi blând pluteşte acum şi unde nu mai este nici sbucium nici suferinţă, parcă ne spui ca marele maestru francez Nelaton : «Tăcere, nu faceţi zgomot, faceţi nu­mai bine». DOCTOR GABE Brăila

Next