Mişcarea, decembrie 1927 (Anul 21, nr. 272-295)
1927-12-01 / nr. 272
ÉP . . p 1 ;,,, f ■ ,, feSfcV'’*', ■'■ ■■(, r~.. é ? ’t! ‘ ' spuller m w ■m» MI& XXI NO. 272 f*fcn-W-& te« la Ia Ci Omagiu Universităţii Ieşene Brătianu şi Cultura Naţională In introducerea admirabilei mele opere, închinate cultului eroilor, Thomas Carlyle spune „In eclipsele de soare, sălbatecii se zbuciumă cuprinşi de groază şi se tânguesc de moartea luminei. In epocile în care idealul se întunecă, noi civilizaţii, ridicăm braţele la cer şi deplângem moartea Divinităţei». Epoca în care trăim ne face, nouă contimporanilor, impresia aceasta, că asistăm la o eclipsă a idealurilor umane. Iar dezorientarea şi neliniştea de care s intem cuprinşi, creşte ori de câte ori dispare dintre noi, unul câte unul, oamenii mari, de existenţa cărora ne deprinsesem să legăm o parte din iluziile şi speranţele noastre. Iată de ce, pe noi românii, laolaltă şi fără deosebire de concepţiuni politice, moartea neaşteptată a lui I. I. C. Briteanu ne-a impresionat atât de adânc. Căci fostul prim ministru al ţărei, a fost una dintre acele individualităţi rare, care nu numai că domină viaţa epocei lor, dar într-o privinţă o exprimă—sintetic şi simbolic. Că moartea lui înseamnă sfârşitul unei epoci, cum au spus-o în înţeles privitiv, unii, că alte concepţii mai bune, şi alte metode mai potrivite, vor lua jocul celor pe care el le-a exprimat şi le-a preconizat cine ştie ? ’’Cursul vieţei colective, nu-l determini, în genere, forţele obscure şi nedesluşite care agită masade, ci mai ales forţa activă şi fecundă a ideilor care cristalizează impulzuri de mulţime. Şi ideile presupun oameni,—oameni de elită, conducători, îndrumători. Iar în epocile în care oamenii aceştia sunt rari,—cu moartea fiecăruia din ei, societatea înregistrează, nu o simplă pierdere ci o adevărată înfrângere. Ioan I. Brăteanu a fost în primul rând om politic,—un mare om politic, unul din cei mai mari pe cari i am avut, împrejurările şi vocaţiunea sa proprie, l’au destinat unei cariere care părea a nu fi aceea pentru care se pregătise, dar în care intra cu sufletul ascendenţei sale, cu autoritatea pe care i-o dădea întru câtva prestigiul numelui dar pe care, mai ales, o purta în sânge. A făcut politechnica la Paris. A lucrat apoi ca inginer. A luat parte la lucrări importante în epoca organizării noaste interne,—şi numai când maturitatea spiritului i-a deslușit chemarea în viaţă, a intrat în polică, pe care n’a mai părăsit-o şi unde a urmat, lărgind considerabil, opera constructivă a modestelor sale începuturi de technician. Din pregătirea sa culturală şi technică i-a rămas spiritul pozitiv, metodic şi practic care, pus în serviciu activităţii de om public, i-a format acet simţ al realităţii, acea viziune clară a lucrurilor, acea pătrundere şi bună orientare cu care a participat la cele mai importante acte ale istoriei noastre contimporane. Din ereditatea sa, a reţinuut acel patriotism cald, acea fanatică iubire de ţară şi de naţiune, care daca nu a putut întotdeauna scuti de unele erori de metodă, şi care în parte sau condus poate la ele, nu l’au făcut îaste niciodată si cadă în inconsecvenţa, nici să şovâe, nici să se teamă. A fost un sufiet ales şi mare, plin de iubire şi de bunătate, dar în acelaşi timp o personalitate energică, fermă, perseverentă, demnă. A apărat interesele şi prestigiul ţării, cu o mare putere de credinţă, cu un devotament deplin şi cu o neînfrântă încredere în destinele naţiunii şi în misiunea sa proprie. Iar în politica pe care a exprimat-o—peste toate vicisitudinele care au provocat critica acerbă a adversarilor ei—a ştiut să urmeze, în ritmul timpului, dar cu prudenţă şi moderaţiune—poate cu prea multă moderaţiune—Unia mereu ascendentă a progresului. Străină de ceea ce constitue propriu zis viaţa politică a ţărei, Universitatea, ca înalt institut de cultură (şi prin cultură factor de consolidare a vieţii naţionale), Universitatea nu putea totuşi, să nu-şi exprime regretul profund şi emoţiunea pe care ie provoacă perderea acelui mare român care a fost Ioan Brătianu şi să nu salute, cu pietate, umbra lui care se îndreaptă către câmpiile elizee. Făcând aceasta ea şi îndeplineşte în acelaş timp, o mare datorie de dreptate şi de recunoştinţă. De curând, Ioan Brătianu avusese ocazia de a-şi exprima sentimentele cu privire la marea problemă a culturei naţionale. A făcut-o astă primăvară, cu ocazia sărbătorii care a adunat în juru-i pe toţi reprezentanţii instituţiunilor noastre de cultură şi de educaţie,—schiţând programul de viitor al partidului, în capul căruia aşeza opera culturală. „Am simţit Întotdeauna,—spunea el că fără cultură, munca unui popor nu poate fi îndeajuns de rodnică şi facultăţile sale şi ale ţării nu-şi primesc reala lor valoare. Dar mai ales am fost convinşi că această cultura este reclamată de nevoia superioară a educaţiunei care prin ridicarea morală, să formeze sufletul poporului şi să-l adapteze la o viaţă de civilizaţiune desvoltând astfel solidaritatea înlăuntru şi raporturile internaţionale de ordin moral şi intelectual superior“. «Astăzi când, în locul regatului de eri trebuie să purtăm grija României Mari, datoria noastră sporeşte în raport cu noua însemnătate, dobândită în bine, de neamul şi de statul nostru şi încă mai mult creşte în raport cu ceea ce ţara noastră poate şi trebue să înfăţişeze în viitor». «Voim o viaţă de civilizaţiune obştească, puternică şi armonică, întemeiată pe cultura masselor populare, înviorată şi desvoltată de conştiinţele, concepţiile şi străduinţele elitei inteligenţei şi a artelor, care, prin ştiinţă şi inspiraţie, constitue pretutindeni progresul umanităţei, acel progres, la care voim să participăm, cât mai intens, la care pretindem să contribuim în raport cu facultăţile, de care ştim să dispunem». Şi patriotismul său cald şi optimist, îl făcea s’adauge îndată:: «Minunatele însuşiri fireşti ale poporului nostru arată ce vast câmp stă deschis pentru o cultură naţională, care trebuie să cuprindă tot ce poate desvolta conştiinţa binelui, cunoştinţa adevărului şi simţul frumosului şi de ce folos poate deveni această cultură nu numai nouă, dar şi civilizaţiune! europene». Urmează apoi schiţarea propagandei de intensificare a operei culturale ori, cu ocazia unei solemnităţi la curtea de apel, remarcam faptul că—străină de orice preocupări politice curente—cea din urmă cuvântare pe care a rostit o Ioan Brătianu în public înainte de a muri — primirea muzeului Simu—a fost elogiul artei şi al frumosului. Am fi oare dincolo de adevăr, dac’am atribui lucrurilor acestea o expresie şi o semnificaţie alta decât expresia şi semnificaţia lor proprie, izolată şi particulară? Să fie numai o simplă întâmplare ci ultimele preocupări ale unui om public, care şi-a legat întreaga activitate de soluţia marilor probleme sociale, economice şi politice privesc cultura şi arta naţională, adecă cea mai înaltă şi mai nobilă expresie a vieţei ? Să nu ne oblige oare la nimic, pe cei cari rămânem, circumstanţele aceste care exprimă un curs natural dar semnificativ al lucrurilor şi o logică precisă în înlănţuirea lor? Să nu credem, să nu sperăm, că după epoca de lupte, de frământări, de pregătire, de organizare, trebue să urmeze fatal şi pe dreptate, una de reculegere şi de pace destinată operei de cultură, de înflorire a artelor şi de afirmarea geniului naţional ? Oricum am privi lucrurile aceste, nu mă pot opri să nu constat, că din jocul mecanic al mişcărilor vieţei, se desprinde ceva care pare a purta semnul justiţiei divine. După cum, la terminarea lucrărei care exprimă truda lui în realizarea idealului, pictorul aşează, cu ultimele retuşări pe pânză, expresia definitivă a vieţei, a adevărului, a luminei—aşa (fără a bănui că se află atât de aproape de sfârşitul carierei) I. Brătianu şi-a retuşat opera bogată a vieţei, scoţând la lumină nobleţă sentimentelor sale de lux şi de mare român şi fixând astfel valoarea morală precisă şi caracterul definitiv acelei opere. EUGEN HEROVANU Un serviciu de medicină şcolară al oraşului Iniţiativa d-lui primar O. Racoviţă.—Dl. Dr. Alexandrescu şi organizarea serviciului Din reportaţii anterioare am relatat situaţia în parte critică în care se găseşte oraşul nostru, din cauza caracterului aproape constant al epidemiei de scarlatină. In special şcolile sunt periclitate prin acest flagel. Iată pentru ce organizarea serviciului de medicină şcolară în străinătate şi la noi în ţară în Bucureşti, a adus roade atât de frumoase. Totodată cu controlul strict al epidemiilor se face şi marea operă de higienă ,şcolară, de observaţie a sănătăţii elevilor care aduce rezultate extrem de serioase pentru viitor. Până în prezent în oraşul nostru un serviciu de medicină şcolară propriu zis nu a existat. Primăria Iaşi a organizat totuşi un serviciu de control compus din opt medici ajutori medicilor de despărţire. Marele rol al unui serviciu de medicină şcolară e însă cel de sine stătător. Iată pentru ce ideia preconizată de dl. primar Osvald Racoviţă de a se prauiza acest serviciu de sine stătător, va avea rezultatele cele mai fericite. In acest scop dl. Racoviţă a făcut apel la bunăvoinţă d-lui dr. Gr. Alexandrescu, pe care l-a însărcinat cu această organizare, făgăduindu-i tot concursul. Este drept că primele începuturi vor necesita oareşicari cheftaeli, însă roadele de mai târziu vor fi atât de însemnate, încât sunt necesare unele sacrificii. Serviciul de medicină şcolară bine organizat într’un centru ca Iaşul, va servi şi drept model pentru alte centre din ţară, unde nevoia se simte. Dl. dr. Alexandrescu pentru a pune bazele împreună cu dl primar Osv. Racoviţă al acestui serviciu, a cerut o sere de modele tip, aşa cum se obişnuesc la serviciul din Bucureşti. Rezumăm mai la vaie câteva din aceste modele tip, spre a se putea vedea mai bine rolul mare al unui serviciu de medicină şcolară. Astfel „Cazierul şcolar sanitar“ va cuprinde : sttusţiunea localului şcolar, împrejurimile şcolei, corpul clădirei şi cubajul camerelor de clasă şi a dormitoarelor, atelierele, numărul elevilor în clase, luminatul, încălzitul, vestiarele, băile şcolare, activitatea extra-şcolară, registrele de control a copiilor bolnavi etc. Deasemeni medicii vor mai complecta următoarele fişe: un tablou de măsurarea mediei taliei şi greutăţii elevilor, un tablou de inspecţii medicale, un tablou al elevilor debili şi bolnavi cu posibilitatea examenului de sânge şi bacteorologie un tablou al activităţii medicului şcolar, apoi fişe complecte pentru elevii trataţi, cei la tratament etc. In cazuri de boli contagioase, medicul respectiv însărcinat cu inspectarea unei şcoli va trimite indicaţiuni părinţilor despre cursul maladiei şi îngrijirea în cursul ei. * In felul acesta roadele unui serviciu de medicină şcolară, de sine stătător pentru oraşul nostru ar fi foarte însemnate. Dl. dr. Tănăsescu medicul şef al oraşului, a promis de asemeni tot concursul d-lui dr. Alexandrescu. Ministerul de Instrucţiune sesizându-se de marele rol al acestor servicii, manifestă tendinţa de a lua asupra sa întreținerea lor în viitor. REP. . Locuitorii din str. G. A. Roseti, Misai şi Rufeni au făcut o cerere primăriei pentru a l1 se deschide circulaţia prin str. Conductelor pentru pictorii şi vechicule deoarece drumul prin care se circulă astăzi este anevoios. Cetiţi in pagina II la ultimele ştiri telegrafice JÓI DECEMBRIE 19-7 CONVOCARE I) D-nii membri ai delegaţiei permanente din oraşul şi judeţul Iaşi, sunt rugaţi a se întruni în şedinţă extraordinară. Sâmbătă 3 Decembrie 1927 ora 5 p. m. In localul clubului central din Piaţa Unirei. II) Congresul partidului naţional-liberal din oraşul şi judeţul Iaşi este convocat pentru DUMINICA 4 DECEMBRIE 1927 ORELE la dimineaţa în localul Societăţii de gimnastici sport şi muzică. Vor participa la congres : 1) Comitetul comunal al organizaţiei liberale din oraşul Iaşi; 2) Comitetul judeţean al partidului; 3) Membrii clubului central; 4) Preşedinţii şi delegaţii cluburilor de circumscripţii din oraş; 5) Preşedinţii organizaţiilor din cuprinsul judeţului împreună cu membrii comitetelor comunale. Ordinea de zi a Congresului se va anunţa la timp. Vice Preşedinţii partidului naţional liberal din oraşul şi judeţul Iaşi: Constantin Toma, Osvald Racovicză, D. Dimitriu, Victor Iamand! Chestiunea dobânzilor uzurare In consiliul de miniştri ţinut ieri, dl. prim-ministru Vintilă Brătianu, aducând la discuţiune câteva probleme economice, a atins şi chestiunea dobânzilor uzurare despre care neam ocupat şi noi la diferite rânduri. Primul-ministru şi ministru de finanţe, preocupat de toate laturile intereselor generale, a atins în această privinţă situaţiei pieţei financiare care pentru a fi decongestionată trebue ajutorată şi în ceea ce priveşte chestiunea dobânzilor de speculă. Se ştie că tranzacţiile financiarecomerciale se fac astăzi—cu foarte mari excepţiuni—cu perceperea unor dobânzi extraordinare cari însamnă o adevărată criză economică. Faptul este atât de adevărat încât unii dintre directorii instituţiilor financiare s’au alarmat de această stare de lucruri. De altfel falimentele atât de abundente semnalate în anii din urmă, se datorau acestor dobânzi. Primul-ministru a pus chestiunea și măsurile nu vor întârzia. ECOURI Talentatul pictor I. Cosmovici deschide la 18 Decembrie, în sala de expoziţii a şcoalei de Belle-Arte, o expoziţie de pictură în care va expune nouile şi valoroasele sale lucrări. * Poetul Demostene Botez şi-a adunat întrun volum un nou ciclu de inspiraţii pe care le-a întitulat „Zilele vieţii“. Noul volum apărut în editura „Cartea Românească“ a sosit şi la Iaşi. Declaraţiile fiscale pentru imobile —Recensemîntul general la Iaşi— Termenul pentru depunerea noilor declaraţii fiscale pentru imobile (ca şi pentru proprietăţile agricole) expiri în seara de 5 Decembrie. Proprietarii cari trebue să facă declaraţiile pe formularul No. 3, să le predea la percepţia respectivă. Se va specifica în declaraţie veniturile actuale ale imobililor. Acei dintre proprietari cărora casele sunt grevate de ipoteci, vor declara şi ipotecile arătând dovada cuvenită ce plătesc. Dl. I. Kirili administratorul financiar a luat toate măsurile ca la percepţii să se dea lămuririle necesare acelora care au nevoe de ele pentru facerea declaraţiilor. La 10 Decembrie se va începe recensământul general. Conform dispoziţiilor luate, proprietarii vor fi înştiinţaţi cu o zi mai înainte cînd vor fi vizitaţi de această comisiune. CRONICA DRAMATICA Noaptea Regilor Comedie în 5 acte de William Shakespeare O comedie pentru care Direcţia Teatrului Naţional a făcut importante pregătiri. Cele cinci acte şi zece tablori ale marelui dramaturg englez, ascund situaţii extrem de hilariante in cadrele a două decoruri tipice, pentru care d-l Vlad Cuzinschi a purtat o deosebită grijă. Factura piesei reamintește comediile farsă ale veacului; tecnica artistică ascunde Insă procedee mai ingenioase și personagiile sunt mai echilibrate. La câteva scene o muzică armonioasă s’a amestecat cu vocile actorilor. Bagheta a, avut-o dl. C. Nosec. Direcţia de scenă tot d-l Vlad Cuzinschi. Artiştii au jucat de data aceasta cu mai multă naturaleţă dovedind că în parte comediile tip farsă le aducă note din exuberanţa naiva şi nedelamatorie. Dl. M. Gheorghiu in rolul bufonului a fost nuanţat şi bogat in resurse. Păcat că d-sa ţine de foarte multe ori la aprecierea gălăgioasă a balconului. In rolul lui Orsino, duce de Vilma d-l B. Braesky, nu d. Nosec cum a ganunţat afişul. Dl. Braesky a avut modulaţiuni de voce şi joc de scenă minunate. Timbrul său e extrem de armonios prin frăgezimea romantică şi explică bine anele nuanţe ale rolului. Subiectul poartă pecetea veacului la care a trăit W. Shakespeare : „Ducele Orsino e îndrăgostit de frumoasa contesă Olivia, care-şi jeleşte moartea fratelui, neputându-l iubi. Doi gemeni Viola şi Sebastian, naufragiază pe mare şi sunt scăpaţi de căpitanii unor corăbii. Viola e adusă în ţara Ducelui şi îndrăgostindu-se de el, se travesteşte în băiat, servindu-i de paj. Ducele 11 trimite la Olivia, care crezându-l bărbat, începe să-l iubească. Viola nu ştie că şi fratele ei Sebastian a fost salvat. Printr-o întâmplare nimereşte în aceiaşi ţară. Asemănarea dintre ei, dă foc la tot felul de încurcături, până ce se descopere adevărul, Ducele căsătorindu-se cu Viola şi Sebastian cu Olivia“. Toate aceste încurcături se reduc la intrigile hazlii ale lui sir Toby Belei, unchiul Olivei (dl. I. Profir) cu Fabian (dl. N. Meicu) și Maria, servitoarea Oliviei (d-ra Margareta Bacio). Iar victimile nenorocite sunt Malvono intendentul (dl. C. Ramadan), care în structura de semi-Cyrano a stârnit aplauzele silei și Sir Andrew Agnescheek (dl. Justin Handoca), fricos şi combativ plină la exasperare. Rolul d-lui Profir a fost foarte variat şi interpretarea d-sale expresivă. Dl. Munteanu ne-a redat un Sebastian viforos şi cavaler, care iubeşte neprevăzutul. D-na Melintei Vasilescu şi d-na Anny Brseiky (pagiul deghizat) destul de bine. Figuraţia palidă, încă odată subliniem aici regia îngrijită şi direcţia de scenă a d-lui Vlad Cuzinschi. O impresie neplăcută a fost pentru spectatori hazul desproporţionat al artiştilor din scenele farsei. El ar putea fi mai puţin impetuos şi barbar. STAL 718