Mişcarea, ianuarie 1928 (Anul 22, nr. 1-22)

1928-01-01 / nr. 1

» t ANUL XXII No. 1 1 — MISCAI Un an.......................... 500 lei Şase luni..................... 250 lei Trei luni.....................150 lei Iaşi, Piaţa Unirei No. 6 oarele de blurou: „9—12 a. m. şi 3—5 p. m. Se primesc în condiţiuni avantagioase direct la administraţia ziarului Iaşi, Piaţa Unirei 6. Deasemenea prin toate agenţiile de publicitate DUMINICA 1 IANUARIE 1928 ABONAMENTE: REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA ANUNCIURI ŞI RECLAME: APARE ZILNIC Sub direcţiunea unui comitet de redacţie AN NOU l­n an nou se începe ! Acel ce pleacă ia cu dânsul o parte din sbuciumările noastre din clipele pe care le trăim, l­n an nou se începe, aceiaşi cur­gere eternă în neant a clipelor bune şi rele ce ni-s date să le trăim ! Fiecare an care vine, aduce cu dân­sul nădejdi noi, credinţi nemărturisite poate, în ziua de mâne, balsam bine­făcător pentru orele de cumpănă şi de îndoială. Anii trec vertiginos de repede, neşti­utori, îi aşteptăm cu frenetică bucurie : cele douăsprezece bătăi de orologiu le primim veseli, căci ziua de mâne, poate să fie mai bună ca cea de em­. Cine ştie! Peste tinereţea cu pornirile ei exu­berante, peste viaţa care se agită cu încordare în anii noştri tineri, vremea lasă urmele ei fără cruţare. Şi totuşi un an nou e un prilej de bucurii şi de speranţe . Ani cu ani se adună peste fiinţa noastră, inconştienţi călători, îi ur­mărim pas cu pas şi odată cu ei mer­gem noi, dorim un început de an nou ca să ne apropiem mai repede de ca­pătul drumului. Şi totuşi ce prilej de bucurie şi de speranţe e un an nou! Bătrâneţea aduce însă calmul orelor târzii peste care se lasă domoala bruma zilelor friguroase ! Vremea trece repede, neasemănat de repede, boabe numărate, ca pe un şi­rag de mărgăritare, se pe­rindă zilele noastre pe firul vieţii şi cu senină inconştienţă, mutăm bob după bob pe fir, fără să ne dăm sea­ma, că clincătul uşor ce se aude din atingerea lor, e un regret, e o părere de rău şi că străfulgerarea sidefie de o clipă, înseamnă un pas mai mult al nostru către neant. Un an nou se începe ! Şi ce ne va aduce el, pentru sufle­tele noastre, pentru viaţa noastră fră­mântată de griji mărunte şi obosi­toare ? Cel vechi, cel ce pleacă acum, a fost un călător obosit şi trist, căruia i-am ţinut tovărăşie de drum şi care ne-a dat şi nouă ceva din blazarea, ce se desprinde fără voie în tovărăşia celor ce au puţine bucurii. Am purtat mii din noi, în inimele noastre, doliul celor ce s’au dus pen­tru totdeauna ,am plâns lângă sicriul ce închidea în el o viaţă de om trăită aici cu noi, alăturea de a noastră, zi cu si. Am plâns pe cei dragi, cari s’au dus, cari ne-au dat viaţă şi pa care într’o bună şi cu sufletul frânt de durere, i-am îngropat sub mormanul bulgărilor de pământ, ce au sunat cavernos şi peste inimile noastre. Din tot, nu ne-a mai rămas de cât o cruce lângă un mormânt, o însem­nare de popas, etern, lângă care ne reculegem şi ne plecăm genunchii, as­cultând pioşi un sfat, care poate să vie de dincolo de viaţă. Ne-am şters ochii plini de lacrimi, căci silele erau grăbite şi viaţa nu te lasă nici să te bucuri prea mult şi nici să te dai rob dur­ei el, întâmplări neînsemnate, banale chiar ne-au chemat imperios la muncă, a trecut o şi, ca să vie alta, tot aşa de searbădă şi de neînsemnată. Şi bucurii s’au ivit pe alocuri, le-am trăit şi pe acelea, însă le-au umbrit întâmplări triste. Biete fiinţi călătoare primim ce ne dă viaţa, trecem sile după sile, ne sbu­­ciumăm, ne mîngâe un lucru neînsem­nat, ne bucurăm de o întâmplare mă­runtă, satisfăcuţi, când ne-am îndepli­nit o dorinţă, suntem biruitori sau în­vinşi, după capriciile vieţei pe care o trăim. Adunăm în suflet nădejdi pentru zile mai bune, căci întotdeauna sun­tem doritori să schimbăm clipa prezen­tă, pentru cea viitoare, pe care ne-o închipuiam mai frumoasă, mai îngă­duitoare cu dorinţele noastre. Obscuri şi neînsemnaţi, cei mai mulţi din noi ne strecurăm prin viaţă ob­sedaţi de propria noastră fiinţă, de viaţa care o ducem, părticele minus­cule dintr’un edificiu complex şi pre­tenţios. Ne cutremurăm, când cei ce merg în fruntea noastră, cad pe drumul ane- I voios al vieţei; o clipă ne oprim aiu­riţi, căci dibuim prin întunerec, când lumina ce ne-a însemnat drumul se stânge. Îndureraţi în acest an am pecetluit mormântul unui Rege şi îngroziţi de nedreptatea supremă, ne-am plecat ge­nunchii lângă sicriul celui dintâi sfet­­nic al său. Un an trist se duce, un an în care fie­care şi-a trăit necazurile lui şi bu­curiile poate, dar a trăit­ şi durerile unei ţări întregi. Un an nou vine ! Şi ce ne va aduce ? Să-l primim bu­curoşi poate el să fie mai bun de­cât cel ce pleacă, poate nădejdea noastră în ziua de mâne să ia fiinţă şi bu­curii reale, să râdă în pragul lui. Să-l primim cu bucurie anul ce vine, el poate ne aduce cu dânsul norocul, isbândă, zile mai senine şi mai darnice poate de­cât cel trecut, va împărţi fie­căruia clipe bune, mulţumiri. Oţeliţi în durerile pe care le-am su­portat, vom porni mai înţelepţi la lup­tă, cu dor mai mare de muncă şi poa­te îndoiala şi necazul se vor abate mai rar peste zilele ce trec. Minusculi muncitori de fiecare zi, să ne scuturăm din amorţeală şi să începem un an nou cu suflete vesele, descătuşaţi din searbede înlănţuiri de ură şi necaz, ce purtăm câte­odată unii contra altora. Să ne veselim! Un an nou vine, cele douăsprezece bătăi de orologiu poate sună clipe bune, clipe uşoare care ne aşteaptă, după ce am păşit în prima zi a anului sosit. Să aşteptăm cu încredere anul ce vine acum, cu zile friguroase de iar­nă, cu zăpezi mari, cu cer plumburiu; în înfăţişarea lui mohorâtă el ascunde seninul silelor, ce ne vor aduce poate reale bucurii. Corina Şerban AN NOU Simbolul tău e oare inutil Când eşti bogat cu-atâtea demonstraţii ? Intr’un album frumos de ilustraţii, Te-adm­ir an nou, cu chipul de copil! Alături de moşneagul ce dispare, Satisfăcut apari şi fericit. „Un an începe, altul a murit!“ Şi bucuria ta-i triumfătoare ! Dar va veni şi vremea de poveţe, Când timpul călător o să ne ’nveţe * Cum ne jucam cu anii noştri buni! Vor răsări atunci din calendare Atâtea chipuri mici, triumfătoare, Atâtea stoluri albe de lăstuni. * Iar bucuria veşnic re’noită, Trecutul nostru e pururi spulberat Vor fi, moşneagul greu, îngândurat. Un an bătrân cu mantie cernită. Intr’un album frumos cu ilustraţii Surâzi an nou, cu chipul de copil. Surâsul al tău de-acum e inutil, Ne supără asemeni demonstraţii! IONEL FR. BOTEZ Dispariţia a patru depu­taţi francezi Buc.—Procurorul general a or­donat să fie puşi sub urmărire deputaţii comunişti Cu­dilli, Do­­riot, Marty şi Dodos, cari, con­damnaţi la diferite pedepse de închisoare, fuseseră puşi în liber­tate provizorie pentru a partici­pa la lucrările Camerei. Ei au dispărut însă îndată după închi­derea sesiunii, în ajunul Crăciu­nului. In noaptea Sfântului Vasile REVELIONUL Bătrânii surâd şi oftează, Gândind la trecutul frumos şi senin;— Cei tineri, cu lomina veselă, trează, Alături de ochii albaştrii, vizează Sorbind din paharul cu via. Uitată-i o clipă durerea, Căci anul ce vine ne-aduce iubire;— Ia inimi, se râde de azi b­lâsgâerea, Norocu’şi uneşte cu viaai puterea Dorind să ne dea fericire. E noapte. Vioarele cântă. Prin zarea ’figheţată pluteşte seninul:— Şi anul cel vechi în cel nou se ’nmor­O lume de visuri în noi se frământă. Trăiască iubirea şi vinul! ANTON GURGU mfrită. In pragul noului an tuşea, ana Bilanţ final Sărbătorile aduc în genere tuturor mân­­gâere.... Crăciunul prezintă fiecăruia ocazia de a-şi Întări sufletul în credinţa sa pentru * P*?i cu dragoste la serbarea Naşterii lul Christos... Anul nou, aduce tuturor nădejdi, indi­că cele înfăptuite şi deschide calea lungă a uitării şi a luptei pentru un viitor mai fericit... Viaţa este greş, iar surprizele pe care Ie oferi fiecare secundă, sunt de cele mai multe ori foarte neplăcute. Nu se poate face însă un „bilanţ" la sfârşitul unui an, fără a înregistra şi momentele fericite, pline de speranţă, cari s’au ivit în parcurgerea drumului acoperit de ob­stacolele numite greutăţile vieţei. Au fost Intr’adevăr zile rele. Noal sa ne poate aduce altele mai fericite... Speranţa aceasta firească se transformi în credinţă când, în pragul acestui nou an, fiecare îşi propune să păşească fără şovăială şi neîncredere. Şi, este desigur la locul ei în aseme­nea condiţiuni, urarea „La mulţi ani!" JEAN MELLE Bernard Shaw şi Anul nou ••• Este desigur nimerită o anecdotă care se refe-­ă la sîrbătoarea ce desparte un an trecut de eltul viitor, cu atât mai mult cu cât este pusă în seama cunoscutului umorist englez, Bernard Shaw. Anul trecut, un pictor american dorea să facă portretul lui Shaw pe care-l ştia foarte practic, şi in consecinţă îi făcu propunerea să-i plătească pe oră ca să... pozeze. Umoristul acceptă, însă neînţelegerea işi făcu loc la tratarea preţului. Pictorul oferea 4.300 dolari pe oră şi Shaw cerea dublu. Lucrurile păreau puse la punct, când scriitorul acceptă 4300 dolari pe oră însă cu începere de la 1 Ianuarie 1928! Picto­rul credea că a dat norocul peste el, dar a observat imediat că erau abia In luna Ianuarie a anului... 1927! Desfiinţarea vizelor în Europa centrală , Praga, (Ceps).—In ultimii ani s’a con­stat, că nu mai există motive motive pen­tru control riguror în Europa centrală şi occidentală. tot afară de aceasîs s'a ac­centuat asupra necesităţii de avortirii că­lătoriilor. Tari, ca Elveţia de ex. pentru Care viz­­a străinilor formează un mare activ, au dat exemple în această disecţie Au desfiinţat viza la paşapoarte. Pintre ţarile cari au un mere Interes pentru vi­zita străinilor să poate socoti şi Auaria şi nu mai puţin şi Cehoslovacia, ale că­rei băi cunoscute ei prospera foarte mult când nu s’ar pune nici o piedică afluxu­lui străinilor. Austria a propus încă în In 1926 mai multor state din Europa centrală şi occidentală desfiinţarea vizei,pr­in raporturile reciproce. Statele au primit această propunere fa­vorabil şi s’a ajuns la o Înţelegere. O a­­semenea propunere a fost făcută şi Ce­hoslovaciei. Desfiinţarea vizei a fost sa­lutată în toate cercurile. Faptul că viza a rămas încă in vigoare se da oreşte nu îngrădirii călătoriilor, ci apărării îmn cid­va fluxului de muncitori streini, care ar fi accentuat şomjul, înainte de desfiinţarea vizei se va vota o lege după cum s’a făcut de a­­tfel şi în Austria, care va ■ obici regimul lucră­torilor streini. Se speră că în curând desfiinţarea vi­zelor dintre Austria şi Cehoslovacia va fi în curând realizată, înlesnirea ce va oferi călătorilor des­fiinţarea vizelor va fi la fel de avanta­joasă atât regiunilor alpine austriaceeene și Vienei cât și Cehoslovaciei. — Comercianta! Gh. Ionescu din str. Lascar Cstargis, cu prilejul sărbătorilor, a distribuit lemne la săracii d­e împre­jurimi. Mitropolia Moldovei şi Sucevei SCRISOARE PASTORALA DE ANUL NOU, 1928, CĂTRE ROMÂNII DIN AMERICA PM­EN Mitropolitul Moldovei şi Sucevei La începutul Anului Nou, 1928, gândul nostru a românilor din Patria-Mumă în­tregită, se îndreaptă către toţi românii de pretutindeni şi către voi, care trăiţi peste ocean, la mari depărtări de ţara în care v’aţi născut, unde, cu bucurie aflăm că sunteţi oameni de omenie, munciţi cu spor şi purtaţi cu fală numele de român. Noi, n’am uitat de contribuţia care aţi dat’o ţării şi armatei, în vremea marelui război, când, au venit dela Iaşi, solii noş­tri la voi, întărind prin aceasta, legătura sfântă care uneşte pe toţi românii, ori unde or fi, şi pe care voi, îndeosebi, o păstraţi neştirbită, precum aţi dovedit cu ocazia călătoriei M. S. Reginei Maria, în America, Înaintea căreia v-aţi prezentat arătând o deosebită iubire şi nemărginită dragoste, către Suverana ţării, de unde aţi plecat, care a binevoit, a ne aduce veşti bune despre voi. Acum, când păşim pragul unui nou an de viaţă, cu mari nădejdi, pentru noi toţi românii, se cuvine, să înălţăm rugăciuni către Dumnezeu, care ne-a ajutat la răz­boi şi biruind, am văzut cu ochii noştri unirea tuturor românilor, într’o singură ţară „ROMÂNIA-MARE“. Toate aceste fapte­­mari, au fost înde­plinite prin vitejia scumpei noastre oştiri, în vremea glorioasei domnii a Marelui Rege Ferdinand I, despre a cărui încetare din viaţă, cu profundă durere sufletească că a­discern la cunoştinţă, că a fost plâns şi jelit de toţi fiii neamului românesc şi înmormântat cu mare pompă, la strălucita mănăstire Curtea de Argeş,* lângă Marele Rege Carol I şi Regina Elsabeta. Şi în timpul din urmă, a murit şi sfet­nicul său Ion I. C. Brătilanu, marele băr­bat de Stat, care prin politica sa înţeleap­tă şi pricepută, a fost sufeitul unirii nea­mului nostru în o singură ţară. Tuturor, se cuvine vecinica noastră re­cunoştinţă şi a generaţiilor viitoare. Şi acum, voi, iubiţi creştini şi fii ai nea­mului nostru, păstraţi cu sfinţenie credin­ţa strămoşească şi strâns legaţi între voi, de dragostea creştină, cu iubirea de nea­mul vostru românesc, să vă învăţaţi de la biserică de a vă iubi unii pe alţii ca bun români, crescându-vă copiii voştri, în du­hul legii noastre creştineşti, împărtăşin­­du-le ca familiile şi în adunările voastre, frumoasele obiceiuri, ce se petrec de Cră­­ciun, Bobotează şi Anul Nou. Ii veţi trimite cu drag la şcoala româ­nească, care credem că o aveţi şi e con­dusă de buni dăscăli, ca să înveţe fru­moasa noastră limbă şi să cunoască isto­ria neamului­­nostru. Aceasta să o faceţi­­i negreşit, ca nu cumva, copiii voştri, trăind în mijlocul streinilor, să rămâie necunoscători de o­­bârşia neamului lor românesc şi de fru­moasele obiceiuri strămoşeşti, pe care ei trebue să le păstreze. Rezistaţi Împotriva tuturor slăbiciunilor omeneşti şi a ispitelor, căci, numai prin aceasta, veţi avea respectul neamurilor, în mijlocul cărora trăiţi. Noi cei de aici, auzim că aveţi greutăţi din partea unor streini de neamul şi de legea voastră, care, în mod meşteşugit, vor să vă despartă de Biserica noastră şi de legătura cu ţara în care v-aţi născut, unde aveţi rudele şi prietenii voştri şi mormintele părinţilor şi strămoşilor. Nu vă lăsaţi înşelaţi. Fiţi credincioşi Bisericii noastre orto­doxe şi nu primiţi ca slujitori, de cât preoţi sfinţiţi şi trimişi de noi, din scum­pa Românie şi avem nădejdea că, în scur­tă vreme va veni un arhiereu român în acele­ părţi îndepărtate ale înmii, unde voi trăiţi. Aceasta, se impune mai ales azi, când cu ajutorul lui Dumnezeu suntem o ţară mărită cu un popor românesc numeros, având o biserică ortodoxă română, înălţa­tă la rangul de Patriarhie şi I. P. S. Pa­triarh Miron, face parte din înalta Re­genţă regală, până la vârsta de majorat a pruncului rege Mihai. Şi, pentru ca să ne putem împărtăşi la curgerea anului ce începe de harurile ce­reşti, ce fiecare din noi doreşte de la Bu­nul Dumnezeu pentru sine şi pentru f­ami- fia sa, se cuvine să fim­ aeuni creştini, bani români, cuminţi şi cinstiţi, cu credinţă în Dumnezeu, iubindu-vă unii pe alţii, ca a­­devăraţi fraţi de acelaşi neam şi de ace.

Next