Mişcarea, aprilie 1928 (Anul 22, nr. 77-98)
1928-04-03 / nr. 78
V V- t y á + % . V MWII Hg. 78 ui UNIVERSITĂȚII -IAȘI* Dl. Maniu fascist? Luând act de recentele declaraţii făcute de câtre d. Mussolini care priveşte cu atâta simpatie acţiunea lordului Rothermere, d. Iuliu Maniu s-a şi grăbit să acorde un interview ziarului italian „Corriere dela Sera“. Poate credeţi că d. Maniu respunde d-lui Mussolini în chestiunea tratatului dela Trianol?, sau în chestiunea optantilor care a provocat... campania lordului englez în serviciul guvernului dela Budapesta ? Nu! Dl. Maniu văzând ca d. Mussolini este ostil cauzei româneşti, s’a grăbit să-i vină în ajutor şi si facă declaraţiuni politice care vor povoca satisfacţiuni la Budapesta. Dl. Maniu transplantează în presa italiană luptele politice interne, fără nici o rezervă.d-sapolemizează cu partidul liberal în tonul „ungurilor cari se deşteaptă“ vorbeşte de problema dinastică punând şi chestiunea întoarcerei fostului principe Carol, critică politica externă a guvernului român, pentru ca în cele din urmă să vorbească de raporturile dintre cele două tari, de raporturile italo-române. Ştiti ce a spus d. Maniu în această parte a interviewului ? A criticat pur şi simplu politica externă a guvernului—cu care de altfel partidul naţional-primat s’a declarat de acord în Parlament— dând a înţelege că d-sa nu o aprobă, având alte concepţii în această privinţă. Care anume ? Nu le-a mărturisit! Culmea declaraţiilor făcute de d. Maniu ziarului italian o constituie partea în care d-sa arată ceea ce va face în viitor - dacă va fi la guvern!! Pentru a fi în notă mussoliniană d. Maniu mai adaogă că deşi e şeful unui „partid democrat“ totuşi găseşte o perfectă armonie în concepţia şi acţiunea fascistă. Să ne aşteptăm dară ca la Alba-Iulia ude se prepară „suprize“ d. Maniu să-și transforme gruparea într-un partid comunist-fasclit în care scop a și dispus ca amicii săi politici să poarte anumite embleme distinctive. 0 decădere morală — Cetind pe d. C. Ster©. — De câte ori cetim un articol, o declaraţie sau un interview de-al d-lui C. Stere, mărturisim că ne simţim stăpâniţi de un sentiment de profundă compătimire, pentru că înaintea noastră apare un om mustrat şi torturat de propria-i conştiinţă, un om care este convins că s’a deposedat el singur de autoritatea morală şi de autoritatea ce i-o dădea o remarcabilă cultură, un om care se consideră el însuşi un mort în domeniul vieţii publice. Încărcat de păcate pe care el singur nu şi le poate ierta, d. C. Stere a recurs în primii ani de după răsboi la solitarism, la sihăstrie, pentru a nu fi iertat, ci pentru a fi acoperit de uitare. Demonul ambiţiunei nu i-a îngăduit acest refugiu, iar fatalitatea i-a mânat curând în aşa fel încât să apară în public pentru a culege dispreţ în loc de compătimire. Ce detestabil apare recentul interview pe care d. C. Stere şi-l publică în „ Adevărul“! Nivelul intelectual este atât de scăzut, încât aşa zisele declaraţii ale „Solitarului“ par emanate de la d. Madgearu. Căci şi mediul «politic» în care se află şi încearcă să se agite i-a atras această degradare morală ! Intervievat este ilustrat cu cea mai recentă fotografie a d-lui C. Stere. Am examinat-o cu tristeţă: figura e anemiată, gura delatată, ochii înfundaţi, privirea stânsă.—I. C. Stere , un posedat care nici n’a intrat încă în convaliscenţă morală, stigmatul remuşcărilor apare în toată figura. Este umbra omului de altădată, fantoma posomorâtă şi întunecată a aceluia, care a fost pe vremuri, ca într’un basm pierdut... De aceea, cu toată bună voinţa şi strădania noastră, ne-a fost imposibil să găsim o singură idee, cea mai mică umbră de adevăr, în cele patru coloane cari alcătuesc intervievul. Dl. C. Stere constată marele adevăr că partidul liberal a guvernat cel mai mult înainte și în urma războiului. Acesta este un titlu de glorie al partidului liberal—și nu era nevoe de... constatarea d-lui C. Stere. tot d-sa afirmă că s’a atins prestigiul statului în afară... Evident, şi aceasta datorită acţiunei nefaste a grupului naţional-ţărănist pe care dl. C. Stere singur îl inspiră şi care a dus lupta pontică peste hotare, căutând să discrediteze statul în faţa străinătăţii... Dl. C. Stere mai afirmă că guvernarea liberală a adus la un «răsboi civil». Fostul director al „Luminei“ vede în lupta disperată a naţional-ţărăniştilor comuniştilor un răsboi civil. In realitate e o luptă cu morile de vânt, luptă în care dl. C. Stere figurează printre comandanţii principali. De aceea manifestările sale simptomatice ne întristează—ca unii cari l’am cunoscut mai de mult și cari vedem în ce hal de compătimirea a ajuns. Ce decădere—fizică și morală ! POPULAŢIA RUSIEI SOVIETICE Moscova—(Cep.).— După datele obţinute în urma recensământului populaţiei în Decembrie 1926 şi publicate acum, Rusia sovietică are o suprafaţă de 21 milioane 392.572 Km. pătraţi. Din aceştia Republica federativă rusească (R. S. F. S. R ) are la 19.757.953 Km. p., adică 92.54 la sută. Republica sovietică turcomană 491.216 Km. p., adică 2,3 la sută, Urralaa 451.732 Km. p. adică 1.59 la sută, Trasseaueazla 184.492 Km. p. 0.86 la sută și Raţia albă 126.792 Km. p. adică 0.59 la sută. Din numărul total al locuitorilor de 147.013.600 68,6 la sută locuesc în R. S. F. S. R. L9.75 la sută în Ukraina, 3.98 la sută în Traascaucsza, 5.58 la sută In Republica uzbekstană, 3.39 la sută în Rusia albă şi 0.7 la sută in Republica turcomană. In ce priveşte desimea populaţiei, primul foc îl ocupă Ukraina cu 64.7 locuitori pe Km. p , apoi urmează Rusia albă cu 39.3, Transcaucazia cu 31.7, Uzbekistan cu 15.2, apoi R.S.F.S.R. cu 5.1 și în fine republica turcomană cu 2.1 locuitori pe km. p. Un nou Rembrandt Varşovia (Geps).— In Bîserica tuturor sfinţilor din Varşovia, preotul a găsit printre vechiturile aruncate un tablou vechiu, care i-a atras atenţia prin faptul că a fost reparat de câteva ori. El socoti că e un tablou al vreunui mare pictor şi voi să-l restaureze, toţi cunoscătorii cu cari se sfătui, fură însă de părere că tabloul e fără valoare şi atât de stricat, încât chiar dacă ar fi de Rubens sau Rembrandt, nu ar valora să fie restaurat. Numai pictorul Kasprzycki fu de părere contrarie. Tabloul fu dat spre restaurare şi chiar de la început se găsi în partea de jos a tabloului semnătura Rembrandt. Tabloul reprezintă pe Isac gonind pe Iacob. Deasemenea se vede clar chipul Rebecăi, care stă la intrarea cortului și privește în depărtare, par’că ar căuta pe Esau. 0 combinație machiavelică ------ E § — In jurul declarațiilor d-nului Mussolini — Confrate!® nostru „L’Inc&pendance Roum*1 a6" f*ce următoarela reflecții asupra recentelor dsekruțH făcute lordului Rothemsie de cătră d. Musolîni: „Giornsl® d’Italia“ publică asupra interviewuluî acordat ds d.Mussslici lordului Rothemere, şi a comunicat oficios, cart'na poete In realitate de cât si sporească nelinişte?, şi uimirea opiiei publice cu privire la atitudinea adoptată da şeful guvernului itelian faţă de teza de revizuire a tratatelor, prscon z£tâ cu atâta pasiune şi cu atâtea cheltuili de către pstrosul lui „Daily Mail". Comunicatul precizează că d. Mussolini nu s’a pronunţat direct in favoarea revizuirii tratatelor, ci a exprimat numai simpatiile sale în favoarea acţiunii lui Rothermere, care urmăreşte această revizuire.^ E sei o subtilitate, o simplă subtilitate, destinată a masca o „combinazione" machiavelică ce nu înşeală pe nimeni. La urma urmei, emoţia justificată pe care au provocat-o aceste declar soluni îa presa germană, unde se relevă nu fără dreptate că d. Mussolini cere pentru Italia frontiere strategice iar pentru Ungari® frontiere etnice, dovedeşte pe deplin ci asemenea gesturi riscă să compromită Iai mod grav amiciţiile şi chiar simpatiile de care Italia se bucuri cu drept cuvânt In străinătate, fără a putea măcar fi de vre-un folos real pentru Ungaria. Fie cir. Mussolini sau lordul Rothemere o vor sau au, respectarea tratatului de la Trianon este și va rămânea in întregime asigurată nu numai prin sempțtuna pe care Marile Puteri— dintre care face parte Italia—au pus-o în josul acestui document, prin înalta misiune pacifică ce incumbă asupra acestui punct Societăţii Naţiunilor, dar dacă prim alianţa strânsă, neclintită şi viguroasă a celor trei State ale Misei Înţelegeri, vecine cu Ungaria, şi care sunt cele dintâi interesate la menţinerea statului quo“. 8 APRILIE —ZIUA AVIAŢIEI LA IAŞI — Adresa Mitropolitului Pimen către preoţii din Eparhia Moldovei. — „Asociaţia română pentru propaganda aviaţiei, a hotărât frganizarea unor serbări, în o anumită zi, când să se facă o manifesteţie patriotică, cât mai sărbătorească pentru sprijinirea aviaţiei spre a se strânge cu acel prilej, fondurile băneşti necesare pentru întărirea forţelor aeriene române. Ziua de 8 Aprilie, când e Duminica Floriilor, a fost fixită pentru acea minifestere şi ea trebue să aibă caracterul de adevărată înălţare sufletească. La slujbele religioase din acea zi, se vor pomeni eroii căzuţi în războiu, iar la sfârşitul slijbii, se va face cu solemnitatea cuveniţi, un parsstss de pioasă pomenire, a tuturor scumpilor dispăruţi, cari au căzut jertfa datoriei către ţară, în serviciul aviaţii nosatre. Prin predici bine sfătuite preoţii vor explica poporului însemnătatea pa care o are aviaţia pentru spălarea ţării, indemnându-i să contribui în cât mai lusgă măgură, pentru ajutarea şi întărirea flotei aeriene, avangarda de apărare a fruntariilor ţărei. Se pot forma eventual, comitete, prezidate de preoţi sau de alţi fruntaşi din localitate, care să-şi ia asupra lor onoarea de a organiza festivaluri şi şezători, în felul în care vor crede mai potrivit, pentru mâltirea fondului ivistei. Sumele care se vor coleta de către preoţi, se vor trimite protopopilor, care se vor înainta Mitropoliei. Aceste dispoziţiuni readucem la cunoştinţa preoţim!! şi stăruim pentru a se obţine rezultatele cele mai bune, dat fiind, că prin aceasta se contribue la apărarea noastră naţională. PIMEN Mitropolitul Moldovei I CICLUL ROMANTISMULUI „Romantismul politic“ — Conferinţa d-lui prof. univ. Dim. Guşti Ieri, la orele 5 d. e. în faţa unui auditoriu corect d. prof. univ. D. Gusti, a dezvoltat îra Aula Universităţii a 8 a conferinţă din ciclul organizat de „Soc. de Filozofie şi filiaţi sociale“ trecând despre «Romanţ Fmul politic», î Autoritatea incontestabilă de conferenţi ţist şi profesor de care se bucură d. Găsit a stabili imediat o a moşieră excepţiei na!?. Problema romantismului politic a fost tratată magistral şi colorată ca exeru- i pe luminoase. || Conferenţiarul a început prin a desemna vechile cărări ale romantismului, definind idealurile acestuia pe tărâm literar, artistic şi sosial. Ia nici una din citatele manifestări, romantismul a’a însemnat drumuri mai definitive, ca în viaţa politică şi socială a statelor. Aici idealismul şi marile avânturi au găsit o aplicare practică de un ordin superior, aici s’au consolidat opere nemuriteme prin Îndrăznea!a începuturilor. In urmă d. Gusti a căutat să exempli- I fice aceste afirmaţiuni teoretice. Desprindem rezumativ portretele şi ideologia celor trei mari romantici al politicianismului modern : Mahatma Gandhi, Lenin şi Mussolini. I Gandhi e prin excelenţă creatorul filo - I zofiei „non-zezialejțd la rău“. Concepţia sa socială se confundă cu acea îndepăr- I tetă poezie din legendele budhiste, unde s fericirea e un suprem corolar al purifeărei sufleteşti, el neacţiunei şi răbdări. Şi Gasdhl rămâne în acelaş timp un important reprezentant al romantismului, deoarece ideologia ea a luat aspecte revoluţionare subjugând masseie. D. Gusd citează aici un fragment din lahtarishiie unui colonist englez, cari s’a dus să asculte cuvintele profetului indic, spre aşi explica misterioasa lor atracţie. E o despersonalizare, o muzică divină—a declarat martorul ocular—ceva fără formă, un imn, un cântec, o Cadenţă de cuvinte care impresionează şi conving în cel mai înalt grad. Mai departe dr. D.Qusti a conturat personalitatea lui Lenin, adâncul cunoscător al vieţei poporului rus, cere inspirat de doctrinele lui Marx şi Tolstoi a pus bazele comunismul.*Idatatel egalizării claselor sociale. Infiae Mussolini, e prototipul romanticului politic ferm şi entuziast. împrumuturile sale de doctrină se pot oglindi în usele cOHCluziuisi sie lui N. Machiaveli, saw. în câteva concepţii haz&rdate ale lui Nietzeche. Munca a spus Mussolini încbilează pe om, dar totodată ea este spanagiul exclusiv asupra omului. In concluziune dl. Gusti a amintit pe N. Bilcescu singurul ispiător romantis pe tărâmul politic, la noi în ţară, încheie definind marile idealuri ale umanităţi ln vremurile de faţă, incifestându-şi încrederea la uriaşii conducători politici pe care îi prevede, pentru vremurile ce o să vie. I. FR. BOTEZ Nouile sporuri pentru pensionari De la 1 Aprilie a. c. toţi pensionarii statului vor primi noui sporuri asupra indemnizaţiilor de scumpete. toţi pensionarii armatei vor primi un spor de 30 la sută peste sporurile du pănă acum—afară de acela care au fost pensionaţi pe piua de 1 Oct. 1925. Pensionarii civili din vechiul regat și cei din teritoriile eliberate vor primi un spor de 15 la sută calculat la totalul pensiei, plus scumpete» ce o primeau în Martie 1928,—numd aceia cărora la 1 I*rmar 1926 ii s’a plătit sporul de 50 h rută, Ia Iude 1927 sporul de 67 is stttă iar Is 1 Mai sporul de 40 la sută. Pensionari pensionaţi pe baza legei din 1925 vor primi următoarele sporuri: Toţi pensionarii cu o pensiune de bază lunară până is 1500 lei vor priori 30 la sută spor. Cel cu bază de 1500—2500 lunar va primi un spor de 20 Ss sută şi cei cu baza de 2500—3000 lei vor primi un spor de 10 la suro. Cetiţi in pagina I la ultimele ştiri telegrafice MARȚI 3 APRILIE 1928 Ioan Creangă în alegeri Astăzi s’a depus în librării noul volum al colegului nostru şi cunoscutului scriitor ieşan dl. I. Dafin—volum întitulat «Iaşul Cultural şi Social». Dl. I. Dafin descrie în acest prim volum epoca politică, socială, culturală a Iaşului, de acum patru decenii, evocând o serie de însemnate şi caracteristice reminiscente şi amintiri personale. ( Detaşăm din aceasta capitolul întitulat : «Ion Creangă în alegeri» pe care-l reproducem mai la vale : ) Ion Creangă, marele prozator moldovan a fost considerat ca făcând parte din gruparea junimistă, ca unul ce fusese coleborator al „Convorbirilor Literare“. Desigur că inima și sufletul seu erau învit mai apropiate de această grupare politică, de cât de oricare alt partid. Cu toate acestea, în perioada electorală Ion Creangă se manifesta în chip igomotos, luând paste la toate întrunirile de o prin măhălăi, indiferent de cine erau ele convocate. Dânsul iubia poporul de jos de jos pe care-l ajuta la totdeauna, umblând pe la toate autorităţile pentru ca să-i caute dreptatea. Pentru Creangă era indiferent dacă un alegător de prin măhălău era partizanul unui partid sau altul. El se interesa de fiecare şi făcea o gălăgie nemţi pomenită când vreun demnitar de la vre o autoritate nu-l asculta şi nu-i dădea dreptatate, pe care de altfel, nu pentru el o cerea, ci pentru cei nevoieşi. La întruniri lua regulat cuvântul şi vorbea în graiul lui popular, despre nevoile şi necazurile celor oropsiţi. El nu se intimida, şi ce avea de spus, o spunea pe şleau, căci era deplin încredinţat că rosteşte adevărul, şi nu cerea altăceva decit să se facă dreptate. De multe ori Întrunirile electorale la care asista Creangă, erau un deliciu: întreruperile sale cu rost şi cu humor în aceaş timp, făceau de multe ori pe orator să-şi peardă cumpătul şi să nu mai poată continua cuvântarea. Atunci, însă, când mar de povestitor via cuvântul, sala îl asculta cu atenţie, căci toţi ştiau că el vorbeşte pentru interesul ■ obştesc. Să-l fi ferit D-zeu pe vreun adversar să-l întrerupă, c’apoi Creangă nu mai avea rezerve, îi făcea să şi ele lumea în cap şi să apuce la fugă fără a se mai uita Înapoi. Creangă era, nu un agent electoral în înţelesul obicinuit al cuvântului, ci un cetăţean conştient de drepturile sale. El că ajtta ca să dezvolte în alegători sentimentul conştiinţii, şi să-i facă să-şi dee seamă că a fi alegător, nu înseamnă a fi un simplu instrument al guvernului sau al vreunui alt partid politic. De aceea Creangă făcea atâta tapaj. In perioada electorală el era în elemeniul său. Atunci să-l fi văzut pe burtăhfinorsul fost diacon, cum de dimineaţă şi p£s nă’a noapte cutrîera măhălălie, căutând să convingă pe eligatori ca să voteze candidaţii pe care îl credea el că merită sa fie aleşi. Dânsul avea mare trecere şi de multe ori alegătorii vizitaţi de Creagă, îi urmau sfatul când se duceau la vot. Nici odată, însă, Creangă n’a ocupat vre’o demnitate politică, n’a fost nici consilier comunal, nici judeţan macar. El nu umbla după asemenea formale, cum s’ar zice, şi se mulţumea numai cu dăscălia lui de la şcoala primari. Dacă făcea politică, o făcea din convîngerea intimi că trebuie să-şi indeplinească o datorie sfântă de cetăţean, conştiint de drepturile sae, dar nu râvnea profituri materiale. Din acest punct de vedere Ion Creangă a fost adevaratul cetățean, cum foarte pu- I țini se găseau și atunci prin Capitola Mol- dovei. PICTURA.—In sala «Viaţii Româneşti» , din str. Alexandri se aflş deschisă de câteva zile expoziţia de pictură a d-lui St. Tarasov. Pictorul Tarasov expune 70 lucrări noul, în mare parte fiori, peisagii şi figuri. De reassiest cu deosebire marinele de la Constanţa-Mamaia Movila-Techirghiol şi Eforie le care ieşeai vor revedea aceste pitoreşti localităţi balneare redate de fiuiuni penel al d-lui Tarasov. — «OBRAZNICUL» fruiBOaia operetă ji vieneză se va juca Mercur! seara 4 Aprilie a. c. la teatrul naţional de către ansamblul de operetă în frunte cu tenorul N. LEONARD. Biletele la „Brașov“.