Mişcarea, aprilie 1928 (Anul 22, nr. 77-98)

1928-04-03 / nr. 78

V V- t y á + % .­ V MW­­II Hg. 78 ui UNIVERSITĂȚII -IAȘI* Dl. Maniu fascist? Luând act de recentele declara­ţii făcute de câtre d. Mussolini care priveşte cu atâta simpatie ac­ţiunea lordului Rothermere, d. Iu­­liu Maniu s-a şi grăbit să acorde un interview ziarului italian „Cor­­riere dela Sera“. Poate credeţi că d. Maniu res­­punde d-lui Mussolini în chestiu­nea tratatului dela Trianol?, sau în chestiunea optantilor care a pro­vocat... campania lordului englez în serviciul guvernului dela Buda­pesta ? Nu! Dl. Maniu văzând ca d. Musso­lini este ostil cauzei româneşti, s’a grăbit să-i vină în ajutor şi si fa­că declaraţiuni politice care vor povoca satisfacţiuni la Budapesta. Dl. Maniu transplantează în pre­sa italiană luptele politice interne, fără nici o rezervă.­­­d-sa­­polemi­zează cu partidul liberal în tonul „ungurilor cari se deşteaptă“ vor­beşte de problema dinastică pu­nând şi chestiunea întoarcerei fos­tului principe Carol, critică politica externă a guvernului român, pen­tru ca în cele din urmă să vorbeas­­că de raporturile dintre cele două tari, de raporturile italo-române. Ştiti ce a spus d. Maniu în a­­ceastă parte a interviewului ? A criticat pur şi simplu politica­­ externă a guvernului—cu care de­­ altfel partidul naţional-prim­at s’a­­ declarat de acord în Parlament—­­ dând a înţelege că d-sa nu o a­­probă, având alte concepţii în a­­ceastă privinţă. Care anume ? Nu le-a mărturisit! Culmea declaraţiilor făcute de d. Maniu ziarului italian o constituie partea în care d-sa arată ceea ce va face în viitor - dacă va fi la guvern!! Pentru a fi în notă mussoliniană d. Maniu mai adaogă că deşi e şe­ful unui „partid democrat“ totuşi găseşte o perfectă armonie în con­cepţia şi acţiunea fascistă. Să ne aşteptăm dară ca la Al­­ba-Iulia u­­de se prepară „suprize“ d. Maniu să-și transforme grupa­rea într-un partid comunist-fasclit în care scop a și dispus ca amicii săi politici să poarte anumite em­bleme distinctive. 0 decădere morală — Cetind pe d. C. Ster©. — De câte ori cetim un articol, o de­claraţie sau un interview de-al d-lui C. Stere, mărturisim că ne sim­ţim stăpâniţi de un sentiment de pro­fundă compătimire, pentru că înaintea noastră apare un om mustrat şi tor­turat de propria-i conştiinţă, un om care este convins că s’a deposedat el singur de autoritatea morală şi de autoritatea ce i-o dădea o remarcabilă cultură, un om care se consideră el însuşi un mort în domeniul vieţii pu­blice. Încărcat de păcate pe care el singur nu şi le poate ierta, d. C. Stere a re­curs în primii ani de după răsboi la solitarism, la sihăstrie, pentru a nu fi iertat, ci pentru a fi acoperit de uitare. Demonul ambiţiunei nu i-a îngăduit acest refugiu, iar fatalitatea i-a mânat curând în aşa fel încât să apară în public pentru a culege dispreţ în loc de compătimire. Ce detestabil apare recentul inter­view pe care d. C. Stere şi-l publică în „ Adevărul“! Nivelul intelectual este atât de scăzut, încât aşa zisele decla­raţii ale „Solitarului“ par emanate de la d. Madgearu. Căci şi mediul «poli­tic» în care se află şi încearcă să se agite i-a atras această degradare mo­rală ! Intervievat este ilustrat cu cea mai recentă fotografie a d-lui C. Stere. Am examinat-o cu tristeţă: figura e ane­miată, gura delatată, ochii înfundaţi, privirea stânsă.—I. C. Stere , un po­sedat care nici n’a intrat încă în con­­valiscenţă morală, stigmatul remuşcă­­rilor apare în toată figura. Este umbra omului de altă­dată, fantoma posomorâtă şi întunecată a aceluia, care a fost pe vremuri, ca în­­tr’un basm pierdut... De aceea, cu toată bună voinţa şi strădania noastră, ne-a fost imposibil să găsim o singură­ idee, cea mai mică umbră de adevăr, în cele patru coloane cari alcătuesc intervievul. Dl. C. Stere constată marele adevăr că partidul liberal a guvernat cel mai mult înainte și în urma războiului. Acesta este un titlu de glorie al parti­dului liberal—și nu era nevoe de... constatarea d-lui C. Stere. tot d-sa afirmă că s’a atins presti­giul statului în afară... Evident, şi a­­ceasta datorită acţiunei nefaste a gru­pului naţional-ţărănist pe care dl. C. Stere singur îl inspiră şi care a dus lupta pontică peste hotare, căutând să discrediteze statul în faţa străinătăţii... Dl. C. Stere mai afirmă că guver­narea liberală a adus la un «răsboi civil». Fostul director al „Luminei“ vede în lupta disperată a naţional-ţă­răniştilor­ comuniştilor un răsboi civil. In realitate e o luptă cu morile de vânt, luptă în care dl. C. Stere figu­rează printre comandanţii principali. De aceea manifestările­­ sale simp­tomatice ne întristează—ca unii cari l’am cunoscut mai de mult și cari ve­dem în ce hal de compătimirea a a­­juns. Ce decădere—fizică și morală ! POPULAŢIA RUSIEI SO­VIETICE Moscova—(Cep.).— După datele obţi­nute în urma recensământului populaţiei în Decembrie 1926 şi publicate acum, Rusia sovietică are o suprafaţă de 21 mi­lioane 392.572 Km. pătraţi. Din aceştia Republica federativă rusească (R. S. F. S. R ) are la 19.757.953 Km. p., adică 92.54 la sută. Republica sovietică turco­­mană 491.216 Km. p., adică 2,3 la sută, Urralaa 451.732 Km. p. adică 1.59 la sută, Trasseaueazla 184.492 Km. p. 0.86 la sută și Raţia albă 126.792 Km. p. a­­dică 0.59 la sută. Din numărul total al locuitorilor de 147.013.600 68,6 la sută locuesc în R. S. F. S. R. L9.75 la sută în Ukraina, 3.98 la sută în Traascaucsza, 5.58 la sută In Republica uzbekstană, 3.39 la sută în Ru­sia albă şi 0.7 la sută in Republica tur­­comană. In ce priveşte desimea populaţiei, pri­mul foc îl ocupă Ukraina cu 64.7 locui­tori pe Km. p , apoi urmează Rusia albă cu 39.3, Transcaucazia cu 31.7, Uzbekis­tan cu 15.2, apoi R.S.F.S.R. cu 5.1 și în fine republica turcomană cu 2.1 locuitori pe km. p. Un nou Rembrandt Varşovia (Geps).— In Bîserica tu­turor sfinţilor din Varşovia, preotul a găsit printre vechiturile aruncate un tablou vechiu, care i-a atras atenţia prin faptul că a fost reparat de câ­teva ori. El socoti că e un tablou al vre­unui mare pictor şi voi să-l res­taureze, toţi cunoscătorii cu cari se sfătui, fură însă de părere că tabloul e fără valoare şi atât de stricat, încât chiar dacă ar fi de Rubens sau Rem­brandt, nu ar valora să fie restaurat. Numai pictorul Kasprzycki fu de pă­rere contrarie. Tabloul fu dat spre res­taurare şi chiar de la început se găsi în partea de jos a tabloului semnătu­ra Rembrandt. Tabloul reprezintă pe Isac gonind pe Iacob. Deasemenea se vede clar chipul Rebecăi, care stă la intrarea cortului și privește în depăr­tare, par’că ar căuta pe Esau. 0 combinație machiavelică ------ E § — In jurul declarațiilor d-nului Mussolini — Confrate!® nostru „L’Inc&pendance Roum*1 a6" f*ce următoarela reflec­ții asupra recentelor dsekruțH fă­cute lordului Rothemsie de cătră d. Musolîni: „Giornsl® d’Italia“ publică asupra interviewuluî acordat ds d.Mussslici lordului Rothemere, şi a comunicat oficios, cart'na poete In realitate de cât si sporească nelinişte?, şi uimi­rea opiiei publice cu privire la ati­tudinea adoptată da şeful guvernu­lui itelian faţă de teza de revizuire a tratatelor, prscon z£tâ cu atâta pa­siune şi cu atâtea cheltuili de către pstrosul lui „Daily Mail". Comunicatul precizează că d. Mu­ssolini nu s’a pronunţat direct in fa­voarea revizuirii tratatelor, ci a ex­primat numai simpatiile sale în fa­voarea acţiunii lui Rothermere, care urmăreşte această revizuire.^ E sei o subtilitate, o simplă subtilitate, destinată a masca o „combinazione" machiavelică ce nu înşeală pe ni­­meni. La urma urmei, emoţia justificată pe care au provocat-o aceste decla­­r soluni îa presa germană, unde se relevă nu fără dreptate că d. Mus­solini cere pentru Italia frontiere strategice iar pentru Ungari® fron­tiere etnice, dovedeşte pe deplin ci asemenea gesturi riscă să compro­mită Iai mod grav amiciţiile şi chiar simpatiile de care Italia se bucuri cu drept cuvânt In străinătate, fără a putea măcar fi de vre-un folos real pentru Ungaria. Fie ci­r. Mu­ssolini sau lordul Rothemere o vor sau au, respectarea tratatului de la Trianon este și va rămânea in în­tregime asigurată nu numai prin sempțtuna pe care Marile Puteri— dintre care face parte Italia—au pus-o în josul acestui document, prin înalta misiune pacifică ce incumbă asupra acestui punct Societăţii Naţiunilor, dar dacă prim­ alianţa strânsă, neclin­tită şi viguroasă a celor trei State ale Misei Înţelegeri, vecine cu Un­garia, şi care sunt cele dintâi inte­resate la menţinerea statului quo“. 8 APRILIE —ZIUA AVIAŢIEI LA IAŞI — Adresa Mitropolitului Pimen către preoţii din Eparhia Mol­dovei. — „Asociaţia română pentru propaganda aviaţiei, a hotărât f­rganizarea unor ser­bări, în o anumită zi, când să se facă o m­anifesteţie patriotică, cât mai sărbăto­rească pentru sprijinirea aviaţiei spre a se strânge cu acel prilej, fondurile bă­neşti necesare pentru întărirea forţelor aeriene române. Ziua de 8 Aprilie, când e Duminica Floriilor, a fost fixită pentru acea mini­­festere şi ea trebue să aibă caracterul de adevărată înălţare sufletească. La slujbele religioase din acea zi, se vor pomeni eroii căzuţi în războiu, iar la sfârşitul sli­jbii, se va face cu solemnita­­tea cuveniţi, un parsstss de pioasă po­menire, a tuturor scumpilor dispăruţi, cari au căzut jertfa datoriei către ţară, în ser­viciul aviaţi­i nosatre. Prin predici bine sf­ătuite preoţii vor explica poporului însemnătatea pa care o are aviaţia pentru spălarea ţării, indem­­nându-i să contribui în cât mai lusgă­ mă­gură, pentru ajutarea şi întărirea flotei aeriene, avangarda de apărare a frunta­riilor ţărei. Se pot forma eventual, comitete, pre­zidate de preoţi sau de alţi fruntaşi din localitate, care să-şi ia asupra lor onoa­rea de a organiza festivaluri şi şezători, în­ felul în care vor crede mai potrivit, pentru mâltirea fondului ivistei. Sumele care se vor cole­ta de către preoţi, se vor trimite protopopilor, care se vor înainta Mitropoliei. Aceste dispoziţiuni re­aducem­ la cu­noştinţa preoţim!! şi stăruim pentru a se obţine rezultatele cele mai bune, dat fiind, că prin aceasta se contribue la a­­părarea noastră naţională. PIMEN Mitropolitul Moldovei I CICLUL ROMANTISMULUI „Romantismul politic“ — Conferinţa d-lui prof. univ. Dim. Guşti Ieri, la orele 5 d. e. în faţa unui audi­toriu corect d. prof. univ. D. Gusti, a dez­­voltat îra Aula Universităţii a 8 a confe­­­­rinţă din ciclul organizat de „Soc. de Fi­­l­­ozofie şi filiaţi sociale“ trecând despre­­ «Romanţ Fm­ul politic», î Autoritatea incontestabilă de conferenţ­i ţist şi profesor de care se bucură d. Găsit­­ a stabil­i imediat o a moşieră excepţie­­i na!?. Problema romantismului politic a­­ fost tratată magistral şi colorată ca exeru- i p­e luminoase. || Conferenţiarul a început prin a desem­­­­na vechile cărări ale romantismului, defi­­­­nind idealurile acestuia pe tărâm literar,­­ artistic şi sosial. Ia nici una din citatele manifestări, romantismul a’a însemnat dru­muri mai definitive, ca în viaţa politică şi socială a statelor. Aici idealismul şi marile avânturi au gă­sit o aplicare practică de un ordin supe­rior, aici s’au consolidat opere nemuri­­teme prin Îndrăznea!a începuturilor. In urmă d. Gusti a căutat să exempli- I fice aceste afirmaţiuni teoretice. Desprin­dem rezumativ portretele şi ideologia ce­lor trei mari romantici al politicianismului modern : Mahatma Gandhi, Lenin şi Mus­solini. I Gandhi e prin excelenţă creatorul filo - I zofiei „non-zezialejțd la rău“. Concepţia­­ sa socială se confundă cu acea îndepăr- I tetă poezie din legendele budhiste, unde s fericirea e un suprem corolar al purifeă­­­­rei sufleteşti, el neacţiunei şi răbdări.­­ Şi Gasdhl rămâne în acelaş timp un­­ important reprezentant al romantismului, de­oare­ce ideologia ea a luat aspecte revoluţionare subjugând masseie. D. Gusd­ citează aici un fragment din lah­tarish­iie unui colonist englez, cari s’a dus să as­culte cuvintele profetului indic, spre aşi explica misterioasa lor atracţie. E o des­personalizare, o muzică divină—a declarat martorul ocular—ceva fără formă, un imn, un cântec, o Cadenţă de cuvinte care im­presionează şi conving în cel mai înalt grad. Mai departe dr. D.Qusti a conturat per­sonalitatea lui Lenin, adâncul cunoscător al vieţei poporului rus, cere inspirat de doctrinele lui Marx şi Tolstoi a pus ba­zele comunismul.*I­da­­tat­el egalizării claselor sociale. Infiae Mussolini, e prototipul romanti­­cului politic ferm şi entuziast. împrumu­turile sale de doctrină se pot oglindi în usele cOHCluziuisi sie lui N. Machiaveli, saw. în câteva concepţii haz&rdate ale lui Nietzeche. Munca a spus Mussolini încbilează pe om, dar tot­odată ea este spanagiul ex­clusiv a­­supra omului. In concluziune dl. Gusti a amintit pe N. Bilcescu singurul ispiător romantis pe tărâmul politic, la noi în ţară, încheie de­­­­finind marile idealuri ale umanităţi ln vremurile de faţă, incifestându-şi în­crederea la uriaşii conducători politici pe care îi prevede, pentru vremurile ce o să vie. I. FR. BOTEZ Nouile sporuri pentru pensionari De la 1 Aprilie a. c. toţi pensionarii statului vor primi noui sporuri asupra in­demnizaţiilor de scumpete. toţi pensionarii armatei vor primi un spor de 30 la sută peste sporurile du pănă acum—afară de acela care au fost pensionaţi pe piua de 1 Oct. 1925. Pensionarii civili din vechiul regat și cei din teritoriile eliberate vor primi un spor de 15 la sută calculat la totalul pen­siei, plus scumpete» ce o primeau în Mar­tie 1928,—numd aceia cărora la 1 I*rmar 1926 ii s’a plătit sporul de 50 h rută, Ia Iude 1927 sporul de 67 is stttă iar Is 1 Mai sporul de 40 la sută. Pensionari pensionaţi pe baza legei din 1925 vor primi următoarele sporuri: Toţi pensionarii cu o pensiune de ba­ză lunară până is 1500 lei vor priori 30 la sută spor. Cel cu bază de 1500—2500 lunar va primi un spor de 20 Ss sută şi cei cu ba­za de 2500—3000 lei vor primi un spor de 10 la suro. ­ Cetiţi in pagina I l­a ultimele ştiri telegrafice MARȚI 3 APRILIE 1928 Ioan Creangă în alegeri Astăzi s’a depus în librării noul vo­lum al colegului nostru şi cunoscutu­lui scriitor ieşan dl. I. Dafin—volum întitulat «Iaşul Cultural şi Social». Dl. I. Dafin descrie în acest prim volum epoca politică, socială, cultura­lă a I­a­şu­lui, de acum patru decenii, evocând o serie de însemnate şi caracteristice reminiscente şi amin­tiri personale. ( Detaşăm din aceasta capitolul întitu­lat : «Ion Creangă în alegeri» pe ca­­­­re-l reproducem mai la vale : ) Ion Creangă, marele prozator moldo­­­­van a fost considerat ca făcând parte din­­ gruparea junimistă, ca unul ce fusese co­­l­­eborator al „Convorbirilor Literare“.­­ De­sigur că inima și sufletul seu erau î­nvit mai apropiate de această grupare­­ politică, de cât de ori­care alt partid.­­ Cu toate acestea, în perioada electorală­­ Ion Creangă se manifesta în chip igomo­­­­tos, luând paste la toate întrunirile de o prin măhălăi, indiferent de cine erau ele­­ convocate.­­ Dânsul iubia poporul de jos de jos pe­­ care-l ajuta la tot­de­auna, umblând pe la­­ toate autorităţile pentru ca să-i caute drep­­t­a­tea.­­ Pentru Creangă era indiferent dacă un alegător de prin măhălău­ era partizanul unui par­tid sau altul. El se interesa de­­ fie­care şi făcea o gălăgie nemţi pome­nită când vre­un demnitar de la vre­ o au­toritate nu-l asculta şi nu-i dădea drepta­­tate, pe care de altfel, nu pentru el o ce­rea, ci pentru cei nevoieşi. La întruniri lua regulat cuvântul şi vor­­­­bea în graiul lui popular, despre nevoile şi necazurile celor oropsiţi. El nu se in­timida, şi ce avea de spus, o spunea pe şleau, căci era deplin încredinţat că ros­teşte adevărul, şi nu cerea altă­ceva de­cit să se facă dreptate.­­ De multe ori Întrunirile electorale la­­ care asista Creangă, erau un deliciu: în­treruperile sale cu rost şi cu humor în a­­ceaş timp, făceau de multe ori pe orator să-şi peardă cumpătul şi să nu mai poată continua cuvântarea. Atunci, însă, când mar de povestitor via cuvântul, sala îl asculta cu atenţie, căci toţi ştiau că el vorbeşte pentru interesul ■ obştesc. Să-l fi ferit D-zeu pe vre­un ad­versar să-l întrerupă, c’apoi Creangă nu­­ mai avea rezerve, îi făcea să şi ele lumea­­ în cap şi să apuce la fugă fără a se mai­­ uita Înapoi.­­ Creangă era, nu un agent electoral în­­ înţelesul obicinuit al cuvântului, ci un ce­­­­tăţean conştient de drepturile sale. El că a­­jt­ta ca să dezvolte în alegători sentimentul conştiinţii, şi să-i facă să-şi dee seamă că a fi alegător, nu înseamnă a fi un sim­plu instrument al guvernului sau al vre­unui alt partid politic. De aceea Creangă făcea atâta tapaj. In perioada electorală el era în elemen­­­­iul său. Atunci să-l fi văzut pe burtăhfino­­r­sul fost diacon, cum de dimineaţă şi p£­­s nă’a noapte cutrîera măhălălie, căutând­­ să convingă pe eligatori ca să voteze­­ candidaţii pe care îl credea el că merită­­ sa fie aleşi. Dânsul avea mare trecere şi de multe­­ ori alegătorii vizitaţi de Creagă, îi urmau­­ sfatul când se duceau la vot. Nici odată, însă, Creangă n’a ocupat vre’o demnitate politică, n’a fost nici con­silier comunal, nici judeţan macar. El nu umbla după asemenea formale, cum s’ar zice, şi se mulţumea numai cu dăscălia lui de la şcoala primari.­­ Dacă făcea politică, o făcea din con­­­­vîngerea intimi că trebuie să-şi indepli­­­nească o datorie sfântă de cetăţean, con­­­­ştii­nt de drepturile sae, dar nu râvnea­­ profituri materiale.­­ Din acest punct de vedere Ion Creangă­­ a fost adevaratul cetățean, cum foarte pu- I țini se găseau și atunci prin Capitola Mol-­­ dovei. PICTURA.—In sala «Viaţii Româneşti» , din str. Alexandri se aflş deschisă de câ­teva zile expoziţia de pictură a d-lui St. Tarasov. Pictorul Tarasov expune 70 lucrări noul,­­ în mare parte fiori, peisagii şi figuri.­­ De reassiest cu deosebire marinele de­­ la Constanţa-Mamaia Movila-Techirghiol şi­­ Eforie le care ieşeai vor revedea aceste­­ pitoreşti localităţi balneare redate de fiu­i­uni penel al d-lui Tarasov. — «OBRAZNICUL» fruiBOaia operetă ji vieneză se va juca Mercur! seara 4 Apri­lie a. c. la teatrul naţional de către an­­samblul de operetă în frunte cu tenorul N. LEONARD. Biletele la „Brașov“.

Next