Mişcarea, august 1928 (Anul 22, nr. 174-198)

1928-08-01 / nr. 174

mm mm 174 ABONAMENTE: Un kb...........................mm Sm» feri ..... 300 ist AntoriflSt], Hgm* «te. »33 m 1260 lei REDACŢIA Şl ADMINISTRAŢIA hcgl. Piaţa Untad No. 6 perete d# ttom. 9~~Î2 a. n. n 3—5 p. m. ANUNClURI ŞI RECLAME: Se fdnu* tar coc^ptal avassiagtoaa» «Stand la Piaţa OfiW 6. Demntmuea prte terate aatiffe de MERCURI 1 AUGUST WM APARE ZILNIC Sub dtFCcSmssa and ccradtet da maneric Argumente false şi tendenţioase Ingenioşii critici financiari puşi îin serviciul politicei obstrucţioniste, cu sacrificarea intereselor statului pentru a susţine ambifunele poli­­ticianilor de profesie, duplice au întrebuinţat mijloacele c­e nemai permise ca să împedece împrumu­tul, au început să invoace şi ar­gumente. Astfel am putut vedea că aceşti critici—pretinşi mentorii opiniei pu­blice— au combătut condiţiunl­e împrumutului fără a le cunoaşte, numai pentru a găsi nod în papu­ră şi a putea aduce guvernului toa­te acuzaţiile, cu totul neîntemeiate. Când au văzut însă că aşa cum au decurs evenimentele, real,täte® faptelor nu mai poate fi denatu­rată, au schimbat atitudinea şi în locul uneltirilor au început să curgă teoriile financiare şi econo­mice ale d-lor Madgearu & Comp. Ce susţine acum, teoreticeşte, opoziţia naţional-ţărănistă ? Ea afirmă că partidul naţional­­liberal acceptând împrumutul şi stabilizarea mofetei naţionale şi-a schimbat punctul de vedere în ma­terie financiară, şi a abdicat astfel dela programul său, şi dela toată politica economică. Departe de a exprima un ade­văr, această afirmaţiune este ten­denţioasă şi pe deaîntregul faşă. Ea e afirmată împotriva convinge­rilor proprii ale financiarilor şi e­­conomiştilor naţional-ţărănişti cari ştiu că ceea ce se poate face astăzi —după zece ani de statornică po­litică financiară şi de consolidare generală — nu se putea face în primii ani de după răsboi. II Partidul naţional-liberal a urmat în această privinţă o politică de înfăptuiri şi consolidări. In ce con­diţii ne-am fi presentit străinătăţii cu 6—8 ani în urmă, când nu a­­veam încă un budget echilibrat şi când datoriile statului nu erau în­că aranjate? Se potriveşte, sub toate raporturile, situaţia de astăzi cu cea de atunci? Revizuiască ori­ce om de bună credinţă toate declaraţiile făcute de conducătorii noştri şi în special acele ale d-lui Vintilă Brătianu, spre a se convinge că partidul na­­ţional-liberal n’a fost niciodată îm­potriva capitalului strein şi că­i a precizat întotdeauna asupra mo­mentului când se poate contracta un împrumut şi când se poate face stabilizarea. Se potrivesc oare împrejurările de astăzi cu situaţia de acum câ­ţiva ani, când finanţa mondială era în mare suferinţă şi când nici un stat nu se putea constrânge ca să subscrie un împrumut. Şi în ce priveşte stabilizarea— dacă partidul naţional-liberal nu ar­­ continuat aceiaşi politică finsn­­ară, am fi statornicit leul român­­ aceiaşi valoare la care el se men­tei de atâta vreme, când alte şi-au compromis în mod grav metoda lor ? Area de astăzi a ţării este in­­comirabil superioară stării de după guboi, când rivalii noştri po­litici, conduşi numai de spiritul lor obducţionist, cereau cu per­­sistenţă să se facă emisiuni noui, ca să se întâmple ceea­ ce s’a în­tâmplat a alte ţări. Aceste* * politici nechibzuite par­tidul liberii s’a opus cu hotărâre. Numai astei s’a putut menţine va­luta naţională, restabilind ere­ditul statului de care s’a bucurat şi în iute de răsboi, şi obţinând încrederea streinătăţi. Criticii cari mai emit astfel de păreri false sunt lipsiţi de ori­e sin­ceritate demascându-se ca a­tare în faţa ţării. D. sfintministru pleacă la Royat D. prim-ministru Vlnd­iS Bră­tianu pleacă astăseară Marţi la moşia sa Mihăeşti,iar ds­ad se va îndruma Viasil 3 August, direct la Royat, unde va fac® cura e­­nuală prescrisă de medici. B-sa va fi însoţit în străină­tate de d-nii directori de cabinet A. Antoniu şi Şt. I. Pleşoianu. Interimatul preşidenţiei va fi ţinut de d. I. Gh. Duca, iar cel al ministerului de finanţe de d. Al. Lapedatu, ministrul e h­olec. In timpul şederii d-rale în Franţa, d. prim-ministru va a­­vea la Paris o serie de confe­rinţe cu reprezentanţii grupuri­lor capitaliste, cu care s-a în­cheiat aranjamentul financiar de la Bucureşti, precum va avea şi o serie de întrevederi cu per­sonalităţile mai importante din cercurile politice şi financiare ale Franţei. Intre Iugoslavii si Rusii Un interwiev al d-lui Marincovici Belgrad, (Ceps).—Misterul de externe dr. Marincovici a acordat sa întes wiev ziaruîui «Segodak», răspunzân­d la câteva întrebări în privinţa raportărilor cu Rusia Sovietică. Intre altele a declarat: «Iatre Jugoslavia si Rusia sovietică nu există de fapt nici la fel de raportai. Vina nu este a noastră. N’ans avea moti­ve de a respinge a priori încordarea de relaţiuni. Dar guvernul sovietic nu te con­sideră ca un continuator a! fostelor gu­verne ruseşti. Deacolo au fosts fi vorba de reîaoirea raportorilor, pe cari Is-as a avut cu «Raste». Aci e vorba da a se le­ga reportmvi­i ca un stat complect nou. Cura priveşte guvernul sovietic raportări­le diplomatice şi politice dintre diferitele state ? Dară am considera ui adevărat ceea ce declară partidul comunist, care domneşte azi îa Rusia, s’«ar putea presu­pune, că guvernul sovietic nu recunoaşte de jure pe nici un guvern din lume. Din aceasta el reest efor, că guvernul sovietic nu poate aştepta o asemenea recunoaştere dda site guverne». «Sa poate gări sumai ea modo« vie­­venui, daci »’ar recunoaşte ca bază sta­rea de fapt. Se înţelege dela sinr, că am putea aprob.», cunsd sa assfel de moda?, care sr fi pentru noi admisibil. Nu ştiu însă dacă e posibil de a se găsi uu ast­fel de modus. I» ultimul an n’m ai încercat nimic în această direcţie, astfel nu putem şti nimic. Ia afară de aceasta politica ex­terni a guvernului sovietic este destul de neclară. In ce priveşte atitudinea noastră, am dorim să fim atraşi în complicaţiuni in­ternaţionale, pentru câţi n’avem deloc in­teres şi cari ne pot numai dăuna. Consiliul de miniştri de azi Buc.­Astăzi dimineaţă se ţine un important consiliu de miniştri sub preşidenţia d-lui Vintilă Brătianu. Se vor soluţiona afacerile corecte şi se vor stabili concediile miniştri­lor şi interimatele respective. Despre statuia lui Eminescu la Iaşi — O părere a maestrului Octav Băncilă — Chestiunea statuieî lui M. Eminescu constituie una din cele mai nobile iniţiative ale leşului cultural, întrucât un juriu jo­­­vial s’a şi pro­nunţat asupra concursului ce a avut loc şi la care nu s’au prezentat decât trei-patru concurenţi, ni s’a părut inu­til a mai face discuţiuni în jurul a­­cestui concurs. Vom reţine numai faptul că macheta prezentată de către d. Mateesm nu poa­te fi cea din urmă—nm a fost clasi­ficată—şi că mulţi ieşeni s’au oprit în faţa acestei machete meditând pro­fund asupra subiectului tratat de ar­tistul ieşan şi care, ori­ce s’ar spune reprezintă o idee eminesciană şi ceva din atmosfera sa­­sufletească a genia­lului poet. Cum a trecut juriul atât de uşor peste acest proect ? Ne întrebăm şi noi ca mulţi alţii— fără a căuta „cuvântul care exprimă adevărul Asupra prea frumoasei şi lăudabilei iniţiative a „Ateneului Păcurari“ de a eterniza chipul genialului Eminescu pe una din străzile Iaşului pe care le-a bătătorit în vremuri de profundă inspiraţie dăm cuvântul maestrului Oc­tav Băncilă. Intr’o declaraţie făcută coresponden­tului local al ziarului „Rampa" emi­nentul artist face următoarea reflec­ţie : — „„.Mă miră însă faptul că la un monument pentru care interesul public a acordat importanta sumă de 1.500.000 iei să se presinte numai patru ma­chete de ■ concurs. Lipsa unei publicităţi serioase a condiţiilor concursului, a dus la re­zultatul acesta. N’am nimic de zis contra­valoarei artistice a lucrărei sculptorului Schmidt,—dar mi se pă­rea necesar, pentru prestigiul artistic al Iaşului, ca într’o astfel de împreju­rare să se ceară adesiunea chiar a sculptorilor mari din străinătate. M. Eminescu rămâne de sigur o glorie a neamului nostru ; renumele său e însă tot atât de puternic peste hotare. Imortalizarea chipului său în pictură sau brom vrea să însemne o imortalizare-simbol. Scopul acesta nu ni se pare atins" a încheiat artistul ieșan. Mai mult nu avem ce adăogi. pun to dispoziţia este limit®ti între anumite cadre, din atra nu trebue să ieşim şi de c-3ri» trebui să se se dăm ffffffl*. Lipsiţi atâta vreme de atâtea şi stătea, trebus să ştim să înscriem n*voile în ordinea urgenţii, pentru ca să obţinem cu adevărat tot rea­­d^m^ntul necesar. Pentru noi, der, noul împrumut extern trebue judecat ca având o primă semnificeţie a încrederii căpă­tata îa noi, după dureroasa perio­­as a discreditului şi apoi, torn doua semnificaţiei că de adi insist*­se pun­­te spatie î ă sra ieşit din izolarea în csira­stm trebuit să rămânem până acum, sprijiniţi­ fiind de asi iasissta da puternice cu­rs şi cercuri, car® cunoscându-n« i"pestal apropiat şi toate sforţările ce am făcut, ne vor da putinţa să ne clădim şi să ne a­­sigurăm viitorul ce mertam“. România şi finanţa mondială Constatările d-lui Victor Silvescu Dr. Victor Slăvescu, un financiar versat, autorul unit foarte impor­tante şi vatoroas® studii financiare nu vorbeşte despre semnificaţia acu­­iaai Împrumut Extern. Direktorul Creditului Industrial In­­zistâad assspn faptului că România a’­ bucurat înainte de război de o reputaţie de car© si bucurau puţine state, arată că astăzi—după răsboi— ţara noastră şi-a restabilit această reputaţie prin faptel că a reluat ra­­porturile normale cu finanţa mon­­dială. Cu drept cuvânt dacă dl. V. Slă­­ves­u îşi inshsa cronica cu următo­rul passj: «Statul şi ţara se găsesc astăzi la capătul unui perioade şi la începutul alteia. Ce a fost până acum, se cu­­a®aşt», ce va fi aşteptăm cu încre­dere. Reluarea, la condiţkni mormă­ie, a contactului cu pieţele mari fi­nanciare din lume—New-York, Lon­dra, Paris—şi am dori să adăugăm şi Berlinul,prin acordul încheiat re­lativ la noul împrumut, îusesmsă re­intrarea noastră în economia finan­ciară internaţiosăSiS, din care facem desigur şi nai parte, la condiţiuni al­tele decât cele ale m­icii Românii. Ghteţa odată splită, România va putea să progreseze de acum înainte m­uit mai repede şi mult mai vizibil, ca până acum, mai ales deci vom vrea şi cuminţenia de a şti să între­­butoţem cum se cuvie banul ce ni se dă. Şi capacitatea de întrebuinţa­re rodnică a capitalurilor ce ni se Europa contra Americei — André Citroen despre indus­tria de automobile — Avântul enorm a! automobilismului a determinat pe marele fabricant francez André Citroen să­­facă o serie de decla­raţii, cu titlul sugestiv „Europa contra Americei“,—contra, în ce priveşte produc­­ţiunea automobilelor. După ce face o comparaţie între fabri­­cele europene şi cee americane, şi pute­rea lor de producţie care a­­evoluat de la 1916 încoace dl. A. Citroen ajunge la ur­mătoarele constatări: «Tipul pe care l-am­ obţinu în acest mod, poate să stea foarte bine alături de cel al fabricilor americane, deşi acestea ista experienţa a 17 ani de muncă, a 25 m­ioane maşini (in­­comparaţie cu singu­rul milion al nostru) şi producţia lor de 15 000 automobile zilnic faţă de 500-600 ale noastre. Toate tipurile obţinute pentru construi­rea maşinei, lăcuirea, construcţia şasiei, montarea, etc. pot fi foarte bine compa­­rate cu cele din Statele Unite aşa au­ ve­chea afirrmţie, că America ca acelaş nu­măr de lucrători poate fabrica de zece ori mai mart decât Europa, a trecut cu încetul în lumea legendelor. Astăzi se poa­te aplica această afirmaţie doar fabricilor vechi, însă In nici un caz nu celor de noastre. Lucrătorii noştri s’au acomodat fără nici o greatata nanilor metode. Tu­turor lucrătorilor ie place noul sitem de atunci, care e mai puţin obositor şi per­mite un câştig mai mare. îmi puteţi pune întrebarea cum e po­sibil, ci maşinile americane sunt mai of­o­tine, cu toate că lucrătorul din America câştigă 7—8 dolari pe zi. Motivul e simplu. Plătim mult mai mult decât americanii pentru materii prime şi pneumatice, plătim impozite mari, taxe mari de transport, totul e la noi pi şi scump de­cât în Statele Unite. Mai sunt bine îeţins şi alţi factori. Dacă Europa ar trebui să se compare în toate cu America, ar fi nevoe mai în­­tăi» de a simplifica sistemul vamal eu­ropean, de a îmbunătăţi drumurile, mic­şorând astfel uttaării accidentelor şi de a im­titura toate f­ormalitaţiie de orice fel Daci aceste deziderate dar realiza, pro­ducţia noastră ar creşte imediat la 5009 maşini zilnic, număr care ar putea foarte bine concurs cu c­e mai mari fabrici a­­mericane. Europa poate să facă aeriaş tocm­­a şi Statele Unite. Acesta e un fapt, demn de a fi zombnât, ale marelui Industrie fran­cez. ECOURI Pe lângă teatrul naţional din Bucureşti se va înfiinţa odată cu nori* stagiune care se deschide cu „Vitord“ un teatru de marionete, identic cu Cel existent la Cer­­năuţi. Iniţiativa a fost lasts da un comitet de doamne în fruste sas doamade Maria Pi­kt şi Pia Ai.­,.«ăvl'ş«eiU3s. * Opera Român­ă din București Îşi va deschide stagiunea la 1 Octombrie cu «Dama de Pici» a lui Tshi­kovsky. © C nedăţean al nostru dl. J. Bobescu actursmente directorul artistîs al operei din Cluj, a dirijat în seara de 26 Iulie a. c. la «Opera Comici» din Paris opera «Bohems» obţinând un succes strălucit. I Amintiri despre I Toma Stelian Pe la 1883, eram student Îs facultatea juridică din Iaşi şi frecventam mai ales ierna Biblioteca Centrală, ce era aşezată în localul Universităţei vechi; citeam mai ales revista «Convorbiri­­Literare», care conţinea mai tot ce literatura din acde vremuri produsese, nefiind popularizată ca acum. Bibliotecar era neuitatul şi marele nostru poet Eminescu, iar sub­ bibliotecar, repoetul profesor Petru Caricineanu, care a avut ren câţiva ani in urmă o moarte atât de tragică, fiind ucis de tren în dru­mul spre Bucureşti. Biblioteca avea o sală mare pentru lec­tură, și la o mată sătea genulul Emi­nence*, vesrsl­ lucrând. Pe editări îi 8«­­«*»a »viitorul. „ M’am­ apropiat de ni»i u»«. ...a a® c.­­mîaescu, acea figură clasică și pesimistă, care lucra cu atâta încordare în cât nici nu observa cine intri sau lesă. *sa era de adâncit fiind îa cugetat. El avea mai multe eaete Ia care acriea,—cu scrisa! lui frucnos și caligrafic toate rădiciaele lim­­bei sanscrite ocup­indu-se de aceasii limbă moartă, istaa tuturor limbeior vor­bite azi îa Europa, afară de limbele: ma­ghiară, turcă și bawa dia Prrinei, care au alte mame. Nu ştia ce s’a făcut cu acele manus­crise «că el nici ui admirator » lui Emi­­nes­cu, la descrierea operilor şi vieţei lui nu aminteşte de ele. Posibil să se fi perdut,—păcat—căci ele trebuie să fi conţinut comori nepre­­ţuite, ale genialului Eminescu. * In una din zile se deschide uşa Biblio­­tecei, şi apare un tânăr ca de 24—25 ani blond, cu părul mătăsos şi dat în snit cu ţinută corectă şi cu aparenţă nobili. Se vedea d­­e strein. L’am îatâmpissat şi t’n recomandat Tom­a Stella, doctor în drept dat Paris. Mi-a spus că se prezintă la un concurs de drept comercial, catedră vacantă, ia fă­cut Satea de drept din Iaşi, prin strămuta­rea titularului Jacques NegrUtzzi la facul­tatea de drept din Bacreşti,­­că doreşte a consulta câţiva cutori, mnşa cu seamă i­­talieni, de dreptul comercial, de­oarece a auzit că posedă acea bibliotecă asemenea Cărţi. . . , , L’am recomandat cu plăcere aj­ut­oralul de bibîioîessr, a consulta cataloagele, şi giuisd mii mnlte uvraje de drept comer­cial, Ie-a luat acasă spre a le studia, dîad cauţiunea legală. L’am mai văzut de câteva ori la biblio­tecă, când după puţin timp având afaceri , Tribunalul Iaşi, l’au găsit judecând la calitate de membru-supleant. După câteva luni s’a prezentat la con­curs şi a reuşit cei dinţii, ocupând ca­tedra de drept comercial şi demisionând din magistratură, înbrăţîşând şi cariera de avocat. Fiind o natură capabili şi munci­toare, nu s’a mulţumit mimai cu catedra ci cum zic s’a înscris în birou şi în puţin timp a devenit podoaba baroului lessa, fiind cel mai bun avocat, ma ales în afaceri comerciale, ca unul din cei maî price­peţi îa afacerile juridico-comerciale, atât din punct de vedere practic, cât maî cu seamă teoretic. * L’am­ avut ca profesor de drept comer­ciu­ şi nu voi uita niciodată modul coes­­tiincios cum îşi făcea car­eurile, verva, ca­pacitatea şi site calităţi intersermie şi mo­rale; ei ne fermeca şi n altceva şi eân­­esiam de k careul săi, nu părea rău că

Next