Mişcarea, august 1928 (Anul 22, nr. 174-198)
1928-08-01 / nr. 174
mm mm 174 ABONAMENTE: Un kb...........................mm Sm» feri ..... 300 ist AntoriflSt], Hgm* «te. »33 m 1260 lei REDACŢIA Şl ADMINISTRAŢIA hcgl. Piaţa Untad No. 6 perete d# ttom. 9~~Î2 a. n. n 3—5 p. m. ANUNClURI ŞI RECLAME: Se fdnu* tar coc^ptal avassiagtoaa» «Stand la Piaţa OfiW 6. Demntmuea prte terate aatiffe de MERCURI 1 AUGUST WM APARE ZILNIC Sub dtFCcSmssa and ccradtet da maneric Argumente false şi tendenţioase Ingenioşii critici financiari puşi îin serviciul politicei obstrucţioniste, cu sacrificarea intereselor statului pentru a susţine ambifunele politicianilor de profesie, duplice au întrebuinţat mijloacele ce nemai permise ca să împedece împrumutul, au început să invoace şi argumente. Astfel am putut vedea că aceşti critici—pretinşi mentorii opiniei publice— au combătut condiţiunle împrumutului fără a le cunoaşte, numai pentru a găsi nod în papură şi a putea aduce guvernului toate acuzaţiile, cu totul neîntemeiate. Când au văzut însă că aşa cum au decurs evenimentele, real,täte® faptelor nu mai poate fi denaturată, au schimbat atitudinea şi în locul uneltirilor au început să curgă teoriile financiare şi economice ale d-lor Madgearu & Comp. Ce susţine acum, teoreticeşte, opoziţia naţional-ţărănistă ? Ea afirmă că partidul naţionalliberal acceptând împrumutul şi stabilizarea mofetei naţionale şi-a schimbat punctul de vedere în materie financiară, şi a abdicat astfel dela programul său, şi dela toată politica economică. Departe de a exprima un adevăr, această afirmaţiune este tendenţioasă şi pe deaîntregul faşă. Ea e afirmată împotriva convingerilor proprii ale financiarilor şi economiştilor naţional-ţărănişti cari ştiu că ceea ce se poate face astăzi —după zece ani de statornică politică financiară şi de consolidare generală — nu se putea face în primii ani de după răsboi. II Partidul naţional-liberal a urmat în această privinţă o politică de înfăptuiri şi consolidări. In ce condiţii ne-am fi presentit străinătăţii cu 6—8 ani în urmă, când nu aveam încă un budget echilibrat şi când datoriile statului nu erau încă aranjate? Se potriveşte, sub toate raporturile, situaţia de astăzi cu cea de atunci? Revizuiască orice om de bună credinţă toate declaraţiile făcute de conducătorii noştri şi în special acele ale d-lui Vintilă Brătianu, spre a se convinge că partidul naţional-liberal n’a fost niciodată împotriva capitalului strein şi căi a precizat întotdeauna asupra momentului când se poate contracta un împrumut şi când se poate face stabilizarea. Se potrivesc oare împrejurările de astăzi cu situaţia de acum câţiva ani, când finanţa mondială era în mare suferinţă şi când nici un stat nu se putea constrânge ca să subscrie un împrumut. Şi în ce priveşte stabilizarea— dacă partidul naţional-liberal nu ar continuat aceiaşi politică finsnară, am fi statornicit leul român aceiaşi valoare la care el se mentei de atâta vreme, când alte şi-au compromis în mod grav metoda lor ? Area de astăzi a ţării este incomirabil superioară stării de după guboi, când rivalii noştri politici, conduşi numai de spiritul lor obducţionist, cereau cu persistenţă să se facă emisiuni noui, ca să se întâmple ceea ce s’a întâmplat a alte ţări. Aceste* * politici nechibzuite partidul liberii s’a opus cu hotărâre. Numai astei s’a putut menţine valuta naţională, restabilind ereditul statului de care s’a bucurat şi în iute de răsboi, şi obţinând încrederea streinătăţi. Criticii cari mai emit astfel de păreri false sunt lipsiţi de orie sinceritate demascându-se ca atare în faţa ţării. D. sfintministru pleacă la Royat D. prim-ministru VlndiS Brătianu pleacă astăseară Marţi la moşia sa Mihăeşti,iar dsad se va îndruma Viasil 3 August, direct la Royat, unde va fac® cura enuală prescrisă de medici. B-sa va fi însoţit în străinătate de d-nii directori de cabinet A. Antoniu şi Şt. I. Pleşoianu. Interimatul preşidenţiei va fi ţinut de d. I. Gh. Duca, iar cel al ministerului de finanţe de d. Al. Lapedatu, ministrul e holec. In timpul şederii d-rale în Franţa, d. prim-ministru va avea la Paris o serie de conferinţe cu reprezentanţii grupurilor capitaliste, cu care s-a încheiat aranjamentul financiar de la Bucureşti, precum va avea şi o serie de întrevederi cu personalităţile mai importante din cercurile politice şi financiare ale Franţei. Intre Iugoslavii si Rusii Un interwiev al d-lui Marincovici Belgrad, (Ceps).—Misterul de externe dr. Marincovici a acordat sa întes wiev ziaruîui «Segodak», răspunzând la câteva întrebări în privinţa raportărilor cu Rusia Sovietică. Intre altele a declarat: «Iatre Jugoslavia si Rusia sovietică nu există de fapt nici la fel de raportai. Vina nu este a noastră. N’ans avea motive de a respinge a priori încordarea de relaţiuni. Dar guvernul sovietic nu te consideră ca un continuator a! fostelor guverne ruseşti. Deacolo au fosts fi vorba de reîaoirea raportorilor, pe cari Is-as a avut cu «Raste». Aci e vorba da a se lega reportmvii ca un stat complect nou. Cura priveşte guvernul sovietic raportările diplomatice şi politice dintre diferitele state ? Dară am considera ui adevărat ceea ce declară partidul comunist, care domneşte azi îa Rusia, s’«ar putea presupune, că guvernul sovietic nu recunoaşte de jure pe nici un guvern din lume. Din aceasta el reest efor, că guvernul sovietic nu poate aştepta o asemenea recunoaştere dda site guverne». «Sa poate gări sumai ea modo« vievenui, daci »’ar recunoaşte ca bază starea de fapt. Se înţelege dela sinr, că am putea aprob.», cunsd sa assfel de moda?, care sr fi pentru noi admisibil. Nu ştiu însă dacă e posibil de a se găsi uu astfel de modus. I» ultimul an n’m ai încercat nimic în această direcţie, astfel nu putem şti nimic. Ia afară de aceasta politica externi a guvernului sovietic este destul de neclară. In ce priveşte atitudinea noastră, am dorim să fim atraşi în complicaţiuni internaţionale, pentru câţi n’avem deloc interes şi cari ne pot numai dăuna. Consiliul de miniştri de azi Buc.Astăzi dimineaţă se ţine un important consiliu de miniştri sub preşidenţia d-lui Vintilă Brătianu. Se vor soluţiona afacerile corecte şi se vor stabili concediile miniştrilor şi interimatele respective. Despre statuia lui Eminescu la Iaşi — O părere a maestrului Octav Băncilă — Chestiunea statuieî lui M. Eminescu constituie una din cele mai nobile iniţiative ale leşului cultural, întrucât un juriu jovial s’a şi pronunţat asupra concursului ce a avut loc şi la care nu s’au prezentat decât trei-patru concurenţi, ni s’a părut inutil a mai face discuţiuni în jurul acestui concurs. Vom reţine numai faptul că macheta prezentată de către d. Mateesm nu poate fi cea din urmă—nm a fost clasificată—şi că mulţi ieşeni s’au oprit în faţa acestei machete meditând profund asupra subiectului tratat de artistul ieşan şi care, orice s’ar spune reprezintă o idee eminesciană şi ceva din atmosfera sasufletească a genialului poet. Cum a trecut juriul atât de uşor peste acest proect ? Ne întrebăm şi noi ca mulţi alţii— fără a căuta „cuvântul care exprimă adevărul Asupra prea frumoasei şi lăudabilei iniţiative a „Ateneului Păcurari“ de a eterniza chipul genialului Eminescu pe una din străzile Iaşului pe care le-a bătătorit în vremuri de profundă inspiraţie dăm cuvântul maestrului Octav Băncilă. Intr’o declaraţie făcută corespondentului local al ziarului „Rampa" eminentul artist face următoarea reflecţie : — „„.Mă miră însă faptul că la un monument pentru care interesul public a acordat importanta sumă de 1.500.000 iei să se presinte numai patru machete de ■ concurs. Lipsa unei publicităţi serioase a condiţiilor concursului, a dus la rezultatul acesta. N’am nimic de zis contravaloarei artistice a lucrărei sculptorului Schmidt,—dar mi se părea necesar, pentru prestigiul artistic al Iaşului, ca într’o astfel de împrejurare să se ceară adesiunea chiar a sculptorilor mari din străinătate. M. Eminescu rămâne de sigur o glorie a neamului nostru ; renumele său e însă tot atât de puternic peste hotare. Imortalizarea chipului său în pictură sau brom vrea să însemne o imortalizare-simbol. Scopul acesta nu ni se pare atins" a încheiat artistul ieșan. Mai mult nu avem ce adăogi. pun to dispoziţia este limit®ti între anumite cadre, din atra nu trebue să ieşim şi de c-3ri» trebui să se se dăm ffffffl*. Lipsiţi atâta vreme de atâtea şi stătea, trebus să ştim să înscriem n*voile în ordinea urgenţii, pentru ca să obţinem cu adevărat tot read^m^ntul necesar. Pentru noi, der, noul împrumut extern trebue judecat ca având o primă semnificeţie a încrederii căpătata îa noi, după dureroasa perioas a discreditului şi apoi, torn doua semnificaţiei că de adi insist*se punte spatie î ă sra ieşit din izolarea în csirastm trebuit să rămânem până acum, sprijiniţi fiind de asi iasissta da puternice curs şi cercuri, car® cunoscându-n« i"pestal apropiat şi toate sforţările ce am făcut, ne vor da putinţa să ne clădim şi să ne asigurăm viitorul ce mertam“. România şi finanţa mondială Constatările d-lui Victor Silvescu Dr. Victor Slăvescu, un financiar versat, autorul unit foarte importante şi vatoroas® studii financiare nu vorbeşte despre semnificaţia acuiaai Împrumut Extern. Direktorul Creditului Industrial Inzistâad assspn faptului că România a’ bucurat înainte de război de o reputaţie de car© si bucurau puţine state, arată că astăzi—după răsboi— ţara noastră şi-a restabilit această reputaţie prin faptel că a reluat raporturile normale cu finanţa mondială. Cu drept cuvânt dacă dl. V. Slăvesu îşi inshsa cronica cu următorul passj: «Statul şi ţara se găsesc astăzi la capătul unui perioade şi la începutul alteia. Ce a fost până acum, se cua®aşt», ce va fi aşteptăm cu încredere. Reluarea, la condiţkni mormăie, a contactului cu pieţele mari financiare din lume—New-York, Londra, Paris—şi am dori să adăugăm şi Berlinul,prin acordul încheiat relativ la noul împrumut, îusesmsă reintrarea noastră în economia financiară internaţiosăSiS, din care facem desigur şi nai parte, la condiţiuni altele decât cele ale micii Românii. Ghteţa odată splită, România va putea să progreseze de acum înainte muit mai repede şi mult mai vizibil, ca până acum, mai ales deci vom vrea şi cuminţenia de a şti să întrebutoţem cum se cuvie banul ce ni se dă. Şi capacitatea de întrebuinţare rodnică a capitalurilor ce ni se Europa contra Americei — André Citroen despre industria de automobile — Avântul enorm a! automobilismului a determinat pe marele fabricant francez André Citroen săfacă o serie de declaraţii, cu titlul sugestiv „Europa contra Americei“,—contra, în ce priveşte producţiunea automobilelor. După ce face o comparaţie între fabricele europene şi cee americane, şi puterea lor de producţie care aevoluat de la 1916 încoace dl. A. Citroen ajunge la următoarele constatări: «Tipul pe care l-am obţinu în acest mod, poate să stea foarte bine alături de cel al fabricilor americane, deşi acestea ista experienţa a 17 ani de muncă, a 25 mioane maşini (incomparaţie cu singurul milion al nostru) şi producţia lor de 15 000 automobile zilnic faţă de 500-600 ale noastre. Toate tipurile obţinute pentru construirea maşinei, lăcuirea, construcţia şasiei, montarea, etc. pot fi foarte bine comparate cu cele din Statele Unite aşa au vechea afirrmţie, că America ca acelaş număr de lucrători poate fabrica de zece ori mai mart decât Europa, a trecut cu încetul în lumea legendelor. Astăzi se poate aplica această afirmaţie doar fabricilor vechi, însă In nici un caz nu celor de noastre. Lucrătorii noştri s’au acomodat fără nici o greatata nanilor metode. Tuturor lucrătorilor ie place noul sitem de atunci, care e mai puţin obositor şi permite un câştig mai mare. îmi puteţi pune întrebarea cum e posibil, ci maşinile americane sunt mai ofotine, cu toate că lucrătorul din America câştigă 7—8 dolari pe zi. Motivul e simplu. Plătim mult mai mult decât americanii pentru materii prime şi pneumatice, plătim impozite mari, taxe mari de transport, totul e la noi pi şi scump decât în Statele Unite. Mai sunt bine îeţins şi alţi factori. Dacă Europa ar trebui să se compare în toate cu America, ar fi nevoe mai întăi» de a simplifica sistemul vamal european, de a îmbunătăţi drumurile, micşorând astfel uttaării accidentelor şi de a imtitura toate formalitaţiie de orice fel Daci aceste deziderate dar realiza, producţia noastră ar creşte imediat la 5009 maşini zilnic, număr care ar putea foarte bine concurs cu ce mai mari fabrici americane. Europa poate să facă aeriaş tocma şi Statele Unite. Acesta e un fapt, demn de a fi zombnât, ale marelui Industrie francez. ECOURI Pe lângă teatrul naţional din Bucureşti se va înfiinţa odată cu nori* stagiune care se deschide cu „Vitord“ un teatru de marionete, identic cu Cel existent la Cernăuţi. Iniţiativa a fost lasts da un comitet de doamne în fruste sas doamade Maria Pikt şi Pia Ai.,.«ăvl'ş«eiU3s. * Opera Română din București Îşi va deschide stagiunea la 1 Octombrie cu «Dama de Pici» a lui Tshikovsky. © C nedăţean al nostru dl. J. Bobescu actursmente directorul artistîs al operei din Cluj, a dirijat în seara de 26 Iulie a. c. la «Opera Comici» din Paris opera «Bohems» obţinând un succes strălucit. I Amintiri despre I Toma Stelian Pe la 1883, eram student Îs facultatea juridică din Iaşi şi frecventam mai ales ierna Biblioteca Centrală, ce era aşezată în localul Universităţei vechi; citeam mai ales revista «ConvorbiriLiterare», care conţinea mai tot ce literatura din acde vremuri produsese, nefiind popularizată ca acum. Bibliotecar era neuitatul şi marele nostru poet Eminescu, iar sub bibliotecar, repoetul profesor Petru Caricineanu, care a avut ren câţiva ani in urmă o moarte atât de tragică, fiind ucis de tren în drumul spre Bucureşti. Biblioteca avea o sală mare pentru lectură, și la o mată sătea genulul Eminence*, vesrsl lucrând. Pe editări îi 8««*»a »viitorul. „ M’am apropiat de ni»i u»«. ...a a® c.mîaescu, acea figură clasică și pesimistă, care lucra cu atâta încordare în cât nici nu observa cine intri sau lesă. *sa era de adâncit fiind îa cugetat. El avea mai multe eaete Ia care acriea,—cu scrisa! lui frucnos și caligrafic toate rădiciaele limbei sanscrite ocupindu-se de aceasii limbă moartă, istaa tuturor limbeior vorbite azi îa Europa, afară de limbele: maghiară, turcă și bawa dia Prrinei, care au alte mame. Nu ştia ce s’a făcut cu acele manuscrise «că el nici ui admirator » lui Eminescu, la descrierea operilor şi vieţei lui nu aminteşte de ele. Posibil să se fi perdut,—păcat—căci ele trebuie să fi conţinut comori nepreţuite, ale genialului Eminescu. * In una din zile se deschide uşa Bibliotecei, şi apare un tânăr ca de 24—25 ani blond, cu părul mătăsos şi dat în snit cu ţinută corectă şi cu aparenţă nobili. Se vedea de strein. L’am îatâmpissat şi t’n recomandat Toma Stella, doctor în drept dat Paris. Mi-a spus că se prezintă la un concurs de drept comercial, catedră vacantă, ia făcut Satea de drept din Iaşi, prin strămutarea titularului Jacques NegrUtzzi la facultatea de drept din Bacreşti,că doreşte a consulta câţiva cutori, mnşa cu seamă italieni, de dreptul comercial, deoarece a auzit că posedă acea bibliotecă asemenea Cărţi. . . , , L’am recomandat cu plăcere ajutoralul de bibîioîessr, a consulta cataloagele, şi giuisd mii mnlte uvraje de drept comercial, Ie-a luat acasă spre a le studia, dîad cauţiunea legală. L’am mai văzut de câteva ori la bibliotecă, când după puţin timp având afaceri , Tribunalul Iaşi, l’au găsit judecând la calitate de membru-supleant. După câteva luni s’a prezentat la concurs şi a reuşit cei dinţii, ocupând catedra de drept comercial şi demisionând din magistratură, înbrăţîşând şi cariera de avocat. Fiind o natură capabili şi muncitoare, nu s’a mulţumit mimai cu catedra ci cum zic s’a înscris în birou şi în puţin timp a devenit podoaba baroului lessa, fiind cel mai bun avocat, ma ales în afaceri comerciale, ca unul din cei maî pricepeţi îa afacerile juridico-comerciale, atât din punct de vedere practic, cât maî cu seamă teoretic. * L’am avut ca profesor de drept comerciu şi nu voi uita niciodată modul coestiincios cum îşi făcea careurile, verva, capacitatea şi site calităţi intersermie şi morale; ei ne fermeca şi n altceva şi eânesiam de k careul săi, nu părea rău că