Mişcarea, februarie 1929 (Anul 23, nr. 25-41)
1929-02-01 / nr. 25
st i ANUL XXIII No. 25. AeOHAMESITK* mm................mu v W« #» on w „ WSmCpA ŞL 0 altă lovitură pentru Moldova — Transferarea tuturor recursurilor fiscale la Bucureşti Departeade a fi călăuzit da orice spirit regionalist, nu puţem totuşi trec cu vederea loviurile sistematice pe care guvernanţii de astăzi încearcă să le îndrepte asupra Moldovei. După intenţiunea de a şterge de pe harta ţării anumite judeţe din Moldova-cari n’au fost pe placul guvernului în alegerile generale—se anunţă acum un alt proect, care, dacă se va realiza, este menit a lovi direct în Iaşi şi în Moldova. Desigur spre a nu fi mai prejos decât ceilalţi Inovatori şi reformatori din guvern, d. Iunian —ministrul Justiţie!—alcătueşte un proect de lege pentru a înfiinţa o nouă, adică a patra secţie a Curţii de Casaţie, având caracterul de contencios administrativ în materie fiscală. Cu alte cuvinte d. ministru a! Justiţei vrea să ridice dreptul atribuit Curţilor de apel, prin legea în vigoare, de a judeca recursurile fiscale care cad astăzi în competenţa lor. , Prin legea de organizare a magistraturii, partidul naţionalliberal a acordat această competenţă curţilor de apel, trecăndul recursurile fiscale tocmai pentru a degaja Curtea de Casaţie de aglomeraţiunea prea mare a recursurilor şi proceselor intentate contenciosului administrativ, venind în acelaş timp şi în ajutorul justiţiabililor. Este într'adevăr inexplicabil că d. Iunian, ministrul respectiv, despre care se vorbeşte că ar fi un spirit mai luminat, tinde acum să concentreze din nou toate aceste procese la Bucureşti, lovind direct în Justiţiarii. După Intenţiunea dlui ministru al justiţiei, un cetăţean care în materie fiscală introduce un recurs, va trebui să se deplaseze la Bucureşti, cheltuind timp şi bani pentru a obţine dreptatea pe care astăzi i-o acordă Contenciosul Curţilor de apel. Nu există nici o nevoe imperioasă în justiţia ţării ca să se înfiinţeze o a patra secţie a Casaţii,destinate acestei materii de specialitate. Justiţia va fi avănd alte nevoi: judecătorii sau tribunale— cum ar fi de pildă o altă secţie a tribunalului de laşi, pe care defunctul G. G. Mârzescu, era hotarat s’o înfiinţeze. La aceste nevoi să se gândiscâ d.lunian, astăzi în conflict cu programul partidului, în care zice-se, că figurează cea mai largă descentralizare. Transferarea la Bucureşti a tuturor recursurilor fiscale de pe plaiurile ţării însamnă oare descentralizare ? note LONDRA NECUNOSCUTA H. Beraud este un adevărat champion, în ce privesc anchetele internaţionale. Dar în ultimul timp el şi-a căpătat un puternic concurent în persoana d-lui Georges Le Fevre, ziarist, şi în orele sale libere, «artist al străzei». Dar un artist pasiv, un cetăţean ce nu voeşte să recunoască, decât autoritatea vulgului din mahalale şi care în loc să facă exhibiţii, înregistrează talentele multiple ale semenilor şi exhibiţiile acestora. De curând d. Le Fevre a vizitat Londra şi a scris asupra marei metropole un volum glumeţ, dar plin de interesante observaţii. Fără a se opri în sfera luminoasă a oraşului cu lorzi, chelneri stilaţi, cu halturi somptuoase şi femei visătoare, el a făcut un salt peste fortăreaţa protocolului, naufragiind în mahalale proletare, în lumea celor necăjiţi, a oamenilor sărmani, a prostituatelor şi a bandiţilor. Sunt trist, extraordinar de triste, povestirile lui Le Fevre. Ancheta sa pare o rană sângerândă, deschisă în inima viciului şi mizeriei. Deoarece autorul ei este reporterul Contemporan tipic, ziaristul fată ratat şi idei preconcepute. Stilul simplu, elocvent, reaminteşte adesea ori, creaţiile analoage ale lui Jack London. Le Fevre este poate mai anemic, în ce priveşte bogăţia consideraţiilor filozofice, dar cadrul general al cărţei sale se potrveşte de minune cu cadrele preconizate de London. Precum H. Beraud a pătruns în Moscova şi Berlin, transpunând în pagini inimitabile specificul acestor citadele. Le Fevre a pătruns în suburbiile Londrei şi a epuizat toată gama de observaţii, ce le trezeau aspectele mizeriei omeneşti. Meritul său este cu mult mai mare decât al maniacilor, ce vizitează numai muzeele şi clasifică tablourile de preţ, publicând volume inuile. I. Fr. BOTEZ Etigrim» «Hei PIESE CU BUCLUC Minusculeacu, om hazliu » scris cu pana-i inspirată «Romanţe pentru mai târziu* Şi piese... pentru niciodată. Guvernul sM. D. V. Ceeace nu s’a făcut încă in nici o ţară civilizată, te face la noi— inovaţîunea aceasta fiind a guvernului ultra democrat, ultra-naţional şi ultra-generos prezidat de d. I. Maniu. O informaţie apărută in ziarele din Capitală anunţă că d. ministru al sănătăţii a binevoit ssă dispună de a se suspenda orice ajutor pentru invalizi, orfani şi văduve de război. Faptul e incalficabil şi mai prejos de orice comentarii. Vom încheia totuşi arătând că guvernul Maniu fa pănta invalizilor, orfanilor şi văduvelor, lipsiridu i de orice ajutor—pentru ca din economiile acestea să plătiască cu lefuri şi diurne pe toţi sinectişti şi partizanii regimului. Un comunicat al legaţiei spaniol Buc.—Legaţia spaniolă din Bucureşti a dat un comunicat prin care anunţă că iu Spania domneşte perfectă ordine şi că încercarea revoluţionară, a fost îndată înăbuşită. Partidul liberal Camera Deputaţilor a desbătut ieri proectul de lege pentru ratificare pactului Kellog. Dl. Mironescu ministru de externe a făcut o expunere a pactului învederând Însemnătatea lui. D. I. G. DUCA •I, uiunde partidului naţional-liberal a rostit următoarea cuvântare: «Am cerut cuvântul pentru a declara în numele partidului liberal, că vom vota adeziunea României la pactul Kellog. E şi firesc să procedăm aşa, cum e firească şi adeziunea tuturor partidelor noastre politice,căci România a practicat şi practică o profundă politică paclitică. Când am avut onoarea să fiu ministru de externe, în convorbirile avute cu reprezentanţii streini, fie în ţară, fie în streinătate, am spus că pacifismul României e organic. El nu-i isvorât dintr’urî idealism numai filozofic, ci dintr’o necesitate organică a statului nostru. Fiind întregită în hotarele ei naturale, România are mai mult ca orice Stat nevoe de pace, spre a desăvârşi consolidarea internă şi naţională. Deci, pacifismul nostru este organic, iar declaraţiile noastre de pace sunt de sinceritate absolută. Dacă recapitulăm politica României în ultimii zece ani trebue să constatăm că România a făcut constant politica păcei. Ce sunt tratatele cu Iugoslavia şi Polonia, ce este prezenţa noastră în Mica înţelegere dacă nu manifestăm hotărâte de pace ? N’am făcut tratate agresive, ci tratate defensive pentru consolidarea păcei generale. De la început am îmbrăţişat Societatea Naţiunilor cu mare eneziasm. Rememorez aci că primaţară al cărui şef a făcut vizită oficială la Societatea Naţiunilor, a fost România prin Regele Ferdinand şi Regina Maria. Suveranii noştri au făcut această vizită oficială tocmai ca să afirme dorinţa profundă de pace a României. Toţi reprezentanţii României, oricare ar fi ei, întotdeauna şi în mod constant au afirmat intenţiunile noastre pacifice şi au declarat că orice intenţie pacifică s’ar manifesta, va primi ca primă adesiune, adesiunea României. Când a venit propunerea Macdonald- Herriot pentru un pact de neagresiune, în 1924, am fost printre primii cari am aderat la ei. Când am fost ministru de externe am încheiat şi semnat tratatul de arbitraj şi conciliaţiune cu Franţa şi Elveţia, dl. Ion Mitilineu a iscălit tratatul cu Austria şi dl. N. Titulescu pe cel cu Grecia şi eu sunt sigur că şi ministrul de externe actual va întinde această reţea. Fiindcă s’a adus chestiunea raporturilor noastre cu Rusia, reamntesc că în 3 rânduri s’a oferit de noi Rusiei un pact de neagresiune la 1922, 1925 şi 1926. Mă bucur că avem azi ocazia să ajungem la iscălirea unei înţelegeri cu Rusia şi exprim dorinţa ca negocierile actuale să fie duse la bun sfârşit. Protestez însă contra afirmaţiilor repre LA CAMERA şi pactul Kellog — Declaraţiile d-lui I. G. Duca — zentantului partiului socialist, cari afirmaţii au fost făcute desigur sub sugestia, fără să vrea desigur, a literaturei sovietice. A spus reprezentantul socialist că nu se îndoeate de intenţiile pacifice ale României, dar că în dosul nostru sunt şi alte State cari ar putea să ne facă să schimbăm această politică. Am mai auzit din partea Rusiei sovietice acest limbaj, că am fi adică instrumentul cuiva. Declar şi sunt sigur că şi ministrul de externe este de acord cu mine că niciodată România nu a înţeles să se facă instrumentul nimănui, că are şi va avea întotdeauna intenţii de pace. Aceasta fiind politica României de zece ani, eram consecvenţi când partidul liberal fiind la guvern, a semnat pactul Kellog. Suntem consecvenţi şi azi votândul. S’a spus că pactul Kellog ar fi imoperat că n’ar fi sancţiuni, că Statele cari au aderat, au aderat cu un preambul. Ştiu că o întreagă corespondenţă s’a u mat până s’a ajuns la pact in redacţiunea definitivă. Sunt optimist totuşi, nu împărtăşesc pesimismul nimănui. Ideea păcei e în mişcare, pactul Kellog e o elocventă mărturisire a acestei idei de pace. Cu toate imperfecţiunile pe cari le-ar avea pactul Kellog, el constitue un mare pas de prores. Salut deci acest pact şi pe iniţiatorii lui, d-nii Briand şi Keilog. Guvernul şi legea chiriilor RESTABILIREA unui ADEVĂR. Dl. lunian ministrul justiţiei, în discursul rostit la Cameră a atins şi chestiunea locuinţelor, afirmând că va soluţiona şi dificila problemă a chiriilor. Dar miistrul dreptăţii a săvârşit o nedreptate care trebue rectificată. Dllunan elogiind şi programul de reforme sociale şi economice pe care le va înfAptul în viitor, a afirmat că guvernele anterioare n'au făcut nimic în chestiunea chiriilor. Ţara ştie că dela intrarea României în răsboi, dela 1916 şi până azi, absolut toată legislaţia referitoare la regimul excepţional al locuinţelor este numai opera partidului liberal. Celelalte partide au exploatat chestiunea ca motiv eforgiaţdine politică, fără a sesiza însemnătatea ei. Partidul liberel a decretat legea excepţională în timpul răsboiului şi în urmă a acordat diferitele prelungiri între care a fost cea de trei ani a neuitatului ministru G. G. Mârzescu. Toate aceste legi sunt mărturii ci numai partidul liberal a avut grija de chiriaşi şi de proprietari —ce ace actualul ministru al justiţiei uită intenţionat. Chiar şi statistica chiriașilor făcută în ultimul timp este datorită partidului liberal care era decis să acorde o nouă prelungire pe alte baze. il . Conform articolului 1 din legea asupra înscrierei fermelor, comercianţii şi industriaşii din târgurile şi satele alipite judeţului nostru şi cari în trecut au făcut parte din jud. Bălţi, vor înscrie firmele la tribunalul Iaşi, după avizul Camerei de Comerţ. VINERI 1 FEBRUARIE 1929 Cronica Rimată ÎMPRUMUTUL Mă persecută groaznic Împrumutul... Se face ? nu se face ? s’a făcut ? M’au scos din fire... Gata’s să mă mut Acolo unde iapa și-a dus mutul. M’apucă tusea, junghiul și strănutul Cănd mă întreabă câte-un cunoscut: — Ei, ce-i cu împrumutul, s’a făcut ? ...Grozav mă persecută Împrumutul. O cum i-aș biciui cumplit cu cnutul Pe cei ce mă întreabă s’a făcut ?... Până la glesne barba mi-a crescut De cănd mă persecută împrumutul. Inece-i Nistrul, Dunărea și Prutul Pe cei ce altă treabă n’au avut De cât să solicite Împrumut.— Că prea mă persecută împrumutul. CRONICA VARIATA JUBILEUL UNEI SCRIITOARE. Zilele acestea şi-a sărbătorit jubileul de 35 ani de activitate literari scriitoarea sârbă Elena Dimitrievici, care ocupă un joc de frunte în literatura modernă iugoslavă. A început să scrie încă de la vârsta de 12 ani şi a devenit mai târziu, prin numeroasele ei romane, însemnări de călătorie şi poezii, o scriitoare foarte populari. Primul volum de poezii l-a publicat în 1894. Elena Dimitrievici s’a născut la Niş. Viaţa patriarhala a satului sârb, precum şi poziţiunea femeii musulmane sunt admirabil descrise în «scrisorile ei din Niş» „Hareme“. Ea a făcut importante călătorii de studii și pretutindeni a cercetat raporturile in care a trăit femeia. Fructel acestor călătorii sunt „Scrisori din Salonic“, romanul «Fati-Sultan», «Nova», „Scrisori din Londra“, ettc. Actualmente Elena Dimitrievici trăeşte la Belgrad şi se ocupă cu clasarea lucrărilor ei literare, cari vor apare în noui ediţii. In acelaş timp scrie o nouă carte sub titlul «Viaţă fiii roman» UN FRATE AL ŢARULUI ? Se anunţă din Uman, Ucraina, că GPU din judeţul Uman a arestat pe un oarecare M. Zmurcikov, care s’a dat drept fratele ţarului, Mihail Alexandrovici Romanov. Diferiţi ţărani din Ucraina au strâns sume de bani pentru „ţarul Mihail“ care s’a obligat să lupte împotriva bolşevicilor. La un serviciu relîgios din satul Ciniţa Zmurcikov a apărut înaintea ţăranilor cari se rugau, îmbrăcat într’o mama şi o coroană. In afară de Zmurcikov au mai fost arestaţi şi predaţi tribunalului 78 ţărani, învinuiţi că au sprijinit pe acest pretins frate al ţarului. Procesul va începe în timpul cel mai apropiat. MOARTEA UNUI SAVANT. Zilele acestea Facultatea de Ştiinţe Naturale din Praga a înregistrat o foarte grea pierdere prin moartea preatimpurie a profesorului de filozofia ştiinţilor exacte, dr. Karl Vorvka. Profesorul Vorovka a împlinit abia 50 ani şi se afla în timpul celor mai bogate şi mai nature creaţiuni ştiinţifice. El este autorul a numeroase lucrări filozofice de mare imprianţâ, dintre cari ultima, un studiu asupra filozofiei moderne americane, va apare ca o operă postumă. El a fost mult timp şi redactorul ziarului ştiinţific ceh «Ruch Filozoficky» şi a publicat numeroase studii ştiinţiifice şi în presa străină. LA MUZEUL TOLSTOI. Coloniei-muzeu «L. N. Tolstoi» i s’a predat de curând spre păstrare trăsura lui L. N. Tolstoi cu care marele gânditor rus a plecat pentru ultima oară din Iasnaia-Poliana. Acest simplu car ţărănesc s’a aflat pînă în prezent la Leningrad.