Mişcarea, februarie 1929 (Anul 23, nr. 25-41)

1929-02-01 / nr. 25

st i ANUL XXIII No. 25. AeOHAMESITK* mm................mu v W« #» on w „ WSmCpA ŞL 0 altă lovitură pentru Moldova — Transferarea tuturor recursurilor fiscale la Bucureşti Departe­ade a fi călăuzit da orice spirit regionalist, nu pu­ţe­m totuşi trec cu vederea lo­vi­urile sistematice pe care gu­vernanţii de astăzi încearcă să le îndrepte asupra Moldovei. După intenţiunea de a şterge de pe harta ţării anumite jude­ţe din Moldova-cari n’au fost pe placul guvernului în alegeri­le generale—se anunţă acum un alt proect, care, dacă se va rea­liza, este menit a lovi direct în Iaşi şi în Moldova. De­sigur spre a nu fi mai pre­jos decât ceilalţi Inovatori şi re­formatori din guvern, d. Iunian —ministrul Justiţie!—alcătueşte un proect de lege pentru a în­fiinţa o nouă, adică a patra­­ sec­­ţie a Curţii de Casaţie, având caracterul de contencios admi­nistrativ în materie fiscală. Cu alte cuvinte d. ministru a! Justiţ­ei vrea să ridice dreptul atribuit Curţilor de apel, prin legea în vigoare, de a judeca recursurile fiscale care cad as­tăzi în competenţa lor. , Prin legea de organizare a magistraturii, partidul naţional­li­beral a acordat această com­petenţă curţilor de apel, trecăn­­du­­l recursurile fiscale tocmai pentru a degaja Curtea de Ca­saţie de aglomeraţiunea prea mare a recursurilor şi procese­lor intentate contenciosului ad­ministrativ, venind în acelaş timp şi în ajutorul justiţiabililor. Este într'adevăr inexplicabil că d. Iunian, ministrul respectiv, despre care se vorbeşte că ar fi un spirit mai luminat, tinde acum să concentreze din nou toate aceste procese la Bucu­reşti, lovind direct în Justiţia­rii. După Intenţiunea d­lui minis­tru al justiţiei, un cetăţean care în materie fiscală introduce un recurs, va trebui să se depla­seze la Bucureşti, cheltuind timp şi bani pentru a obţine drepta­tea pe care astăzi i-o acordă Contenciosul Curţilor de apel. Nu există nici o nevoe impe­rioasă în justiţia ţării ca să se înfiinţeze o a patra secţie a Ca­saţii,destinate acestei materii de specialitate. Justiţia va fi avănd alte ne­voi: judecătorii sau tribunale— cum ar fi de pildă o altă secţie a tribunalului de laşi, pe care defunctul G. G. Mârzescu, era hotarat s’o înfiinţeze. La aceste nevoi să se gân­di­scâ d.­lunian, astăzi în con­flict cu programul partidului, în care zice-se, că figurează cea mai largă descentralizare. Transferarea la Bucureşti a tuturor recursurilor fiscale de pe plaiurile ţării însamnă oare descentralizare ? n­ote LONDRA NECUNOSCUTA H. Beraud este un adevărat champion, în ce privesc anchetele internaţionale. Dar în ultimul timp el şi-a căpătat un puter­nic concurent în persoana d-lui Georges Le Fevre, ziarist, şi în orele sale libere, «artist al străzei». Dar un artist pasiv, un cetăţean ce nu voeşte să recunoască, de­cât autoritatea vulgului din mahalale şi care în loc să facă exhibiţii, înregistrează talentele mul­tiple ale semenilor şi exhibiţiile acestora. De curând d. Le Fevre a vizitat Lon­dra şi a scris asupra marei metropole un volum glumeţ, dar plin de interesante ob­servaţii. Fără a se opri în sfera luminoa­să a oraşului cu lorzi, chelneri stilaţi, cu halturi somptuoase şi femei visătoare, el a făcut un salt peste fortăreaţa protoco­lului, naufragiind în mahalale proletare, în lumea celor necăjiţi, a oamenilor săr­mani, a prostituatelor şi a bandiţilor. Sunt trist­­, extraordinar de triste, po­vestirile lui Le Fevre. Ancheta sa pare o rană sângerândă, deschisă în inima viciu­lui şi mizeriei. De­oarece autorul ei este reporterul Contemporan tipic, ziaristul fată ratat şi idei preconcepute. Stilul simplu, elocvent, reaminteşte a­­desea ori, creaţiile analoage ale lui Jack London. Le Fevre este poate mai anemic, în ce priveşte bogăţia consideraţiilor filo­zofice, dar cadrul general al cărţei sale se potr­veşte de minune cu cadrele pre­conizate de London. Precum H. Beraud a pătruns în Mos­cova şi Berlin, transpunând în pagini ini­mitabile specificul acestor citadele. Le Fe­vre a pătruns în suburbiile Londrei şi a epuizat toată gama de observaţii, ce­­ le trezeau aspectele mizer­iei omeneşti. Meritul său este cu mult mai mare de­cât al maniacilor, ce vizitează numai mu­zeele şi clasifică tablourile de preţ, publi­când volume inu­ile. I. Fr. BOTEZ Etigrim» «Hei PIESE CU BUCLUC Minusculeacu, om hazliu » scris cu pana-i inspirată «Romanţe pentru mai târziu* Şi piese... pentru niciodată. Guvernul sM. D. V. Ceeace nu s’a făcut încă in nici o ţară civilizată, te face la noi— inovaţîunea aceasta fiind a guver­nului ultra democrat, ultra-naţional şi ultra-generos prezidat de d. I. Maniu. O informaţie apărută in ziarele din Capitală anunţă că d. ministru al sănătăţii a binevoit ssă dispună de a se suspenda orice ajutor pen­tru invalizi, orfani şi văduve de război. Faptul e incalficabil şi mai pre­jos de orice comentarii. Vom încheia totuşi arătând că guvernul Maniu fa pănta invalizi­lor, orfanilor şi văduvelor, lipsiri­­du i de orice ajutor—pentru ca din economiile acestea să plătiască cu lefuri şi diurne pe toţi sinectişti şi partizanii regimului. Un comunicat al legaţiei spaniol Buc.—Legaţia spaniolă din Bu­cureşti a dat un comunicat prin care anunţă că iu Spania dom­neşte perfectă ordine şi că încer­carea revoluţionară, a fost îndată înăbuşită. Partidul liberal Camera Deputaţilor a desbătut ieri proec­­tul de lege pentru ratificare pactului Ke­llog. Dl. Mironescu ministru­ de externe a făcut o expunere a pactului învederând Însemnătatea lui. D. I. G. DUCA •I, ui­unde partidului naţional-liberal a rostit următoarea cuvân­­tare: «Am cerut cuvântul pentru a declara în numele partidului liberal, că vom vota a­­deziunea României la pactul Kellog. E şi firesc să procedăm aşa, cum e fi­rească şi adeziunea tuturor partidelor noas­tre politice,­căci România a practicat şi practică o profundă politică paclitică. Când am avut onoarea să fiu ministru de externe, în convorbirile avute cu repre­zentanţii streini, fie în ţară, fie în streină­­tate, am spus că pacifismul României e organic. El nu-i isvorât dintr’urî idealism numai filozofic, ci dintr’o necesitate organică a statului nostru. Fiind întregită în hotarele ei naturale, România are mai mult ca orice Stat nevoe de pace, spre a desăvârşi consolidarea in­ternă şi naţională. Deci, pacifismul nostru este organic, iar declaraţiile noastre de pace sunt de sin­ceritate absolută. Dacă recapitulăm politica României în ultimii zece ani trebue să constatăm că România a făcut constant politica păcei. Ce sunt tratatele cu Iugoslavia şi Polo­nia, ce este prezenţa noastră în Mica în­ţelegere dacă nu manifestăm­ hotărâte de pace ? N’am făcut tratate agresive, ci tratate defensive pentru consolidarea păcei generale. De la început am îmbrăţişat Societatea Naţiunilor cu mare en­eziasm. Rememorez aci că prima­­ţară al cărui şef a făcut vizită oficială la Societatea Na­ţiunilor, a fost România prin Regele Fer­dinand şi Regina Maria. Suveranii noştri au făcut această vizită oficială tocmai ca să afirme dorinţa pro­fundă de pace a României. Toţi reprezentanţii României, oricare ar fi ei, întotdeauna şi în mod constant au afirmat intenţiunile noastre pacifice şi au declarat că orice intenţie pacifică s’ar ma­nifesta, va primi ca primă adesiune, ade­­siunea României. Când a venit­­ propunerea Macdonald- Herriot pentru un pact de neagresiune, în 1924, am fost printre primii cari am aderat la ei. Când am fost ministru de externe am încheiat şi semnat tratatul de arbitraj şi conciliaţiune cu Franţa şi Elveţia, dl. Ion Mitilineu a iscălit tratatul cu Austria şi dl. N. Titulescu pe cel cu Grecia şi eu sunt sigur că şi ministrul de externe actual va întinde această reţea. Fiindcă s’a adus chestiunea raporturi­lor noastre cu Rusia, ream­ntesc că în 3 rânduri s’a oferit de noi Rusiei un pact de neagresiune la 1922, 1925 şi 1926. Mă bucur că avem azi ocazia să ajun­gem la iscălirea unei înţelegeri cu Rusia şi exprim dorinţa ca negocierile actuale să fie duse la bun sfârşit. Protestez însă contra afirmaţiilor repre­ LA CAMERA şi pactul Kellog — Declaraţiile d-lui I. G. Duca —­ zentantului part­iului socialist, cari afir­maţii au fost făcute de­sigur sub suges­tia, fără să vrea desigur, a literaturei so­vietice. A spus reprezentantul socialist că nu se îndoeate de intenţiile pacifice ale Ro­mâniei, dar că în dosul nostru sunt şi alte State cari ar putea să ne facă să schimbăm această politică. Am mai auzit din partea Rusiei sovie­tice acest limbaj, că am fi adică instru­mentul cuiva. Declar şi sunt sigur că şi ministrul de externe este de acord cu mine că nici­odată România nu a înţeles să se facă in­strumentul nimănui, că are şi va avea în­totdeauna intenţii de pace. Aceasta fiind politica României de zece ani, eram consecvenţi când partidul libe­ral fiind la guvern, a semnat pactul Kel­log. Suntem consecvenţi şi azi votândul. S’a spus că pactul Kellog ar fi im­ope­­rat că n’ar fi sancţiuni, că Statele cari au aderat, au aderat cu un preambul. Ştiu că o întreagă corespondenţă s’a u mat până s’a ajuns la pact in redacţiunea de­finitivă. Sunt optimist totuşi, nu împărtăşesc pesimismul nimănui. Ideea păcei e în mişcare, pactul Kellog e o elocventă mărturisire a acestei idei de pace. Cu toate imperfecţiunile pe cari le-ar avea pactul Kellog, el constitue un mare pas de pr­ores. Salut deci acest pact şi pe iniţiatorii lui, d-nii Briand şi Keilog. Guvernul şi legea chiriilor RESTABILIREA unui ADEVĂR. Dl. lunian ministrul justiţiei, în discursul rostit la Cameră a atins şi chestiunea locuinţelor, afirmând că va soluţiona şi difi­cila problemă a chiriilor. Dar m­iistrul dreptăţii a să­vârşit o nedreptate care trebue rectificată. Dl­­lun­an elogiind­ şi progra­mul de reforme sociale şi econo­mice pe care le va înfAptul în viitor, a afirmat că guvernele an­terioare n'au­ făcut nimic în ches­tiunea chiriilor. Ţara ştie că dela intrarea Ro­mâniei în răsboi, dela 1916 şi până azi, absolut toată legisla­ţia referitoare la regimul excep­ţional al locuinţelor este numai opera partidului liberal. Celelalte partide au exploatat chestiunea ca motiv eforgiaţdine politică, fără a sesiza însemnăta­tea ei. Partidul liberel a decretat legea excepţională în timpul răs­­boiului şi în urmă a acordat di­feritele prelungiri între care a fost­­ cea de trei ani a neuitatului mi­nistru G. G. Mârzescu. Toate aceste legi sunt mărturii ci numai partidul liberal a avut grija de chiriaşi şi de proprietari —ce ace actualul ministru al jus­tiţiei uită intenţionat. Chiar şi statistica chiriașilor fă­cută în ultimul timp este datori­tă partidului liberal care era de­cis să acorde o nouă prelungire pe alte baze. il . Conform articolului 1 din legea asu­pra înscrierei fermelor, comercianţii şi in­dustriaşii din târgurile şi satele alipite ju­deţului nostru şi cari în trecut au făcut parte din jud. Bălţi, vor înscrie firmele la tribunalul Iaşi, după avizul Camerei de Comerţ. VINERI 1 FEBRUARIE 1929 Cronica Rimată ÎMPRUMUTUL Mă persecută groaznic Împrumutul... Se face ? nu se face ? s’a făcut ? M’au scos din fire... Gata’s să mă mut Acolo unde iapa și-a dus mutul. M’apucă tusea, junghiul și strănutul Cănd mă întreabă câte-un cunoscut: — Ei, ce-i cu împrumutul, s’a făcut ? ...Grozav mă persecută Împrumutul. O cum i-aș biciui cumplit cu cnutul Pe cei ce mă întreabă s’a făcut ?... Până la glesne barba mi-a crescut De cănd mă persecută împrumutul. Inece-i Nistrul, Dunărea și Prutul Pe cei ce altă treabă n’au avut De cât să solicite Împrumut.— Că prea mă persecută împrumutul. CRONICA VARIATA JUBILEUL UNEI SCRII­TOARE. Zilele acestea şi-a sărbătorit jubileul de 35 ani de activitate literari scriitoarea sârbă Elena Dimitrievici, care ocupă un joc de frunte în literatura modernă iu­goslavă. A început să scrie încă de la vârsta de 12 ani şi a devenit mai târziu, prin nu­meroasele ei romane, însemnări de călă­torie şi poezii, o scriitoare foarte popu­lari. Primul volum de poezii l-a publicat în 1894. Elena Dimitrievici s’a născut la Niş. Viaţa patriarhala a satului sârb, precum şi poziţiunea femeii musulmane sunt ad­mirabil descrise în «scrisorile ei din Niş» „Hareme“. Ea a făcut importante călătorii de stu­dii și pretutindeni a cercetat raporturile in care a trăit femeia. Fructe­l acestor călătorii sunt „Scrisori din Salonic“, romanul «Fati-Sultan», «No­va», „Scrisori din Londra“, ettc. Actual­mente Elena Dimitrievici trăeşte la Bel­grad şi se ocupă cu clasarea lucrărilor ei literare, cari vor apare în noui ediţii. In acelaş timp scrie o nouă carte sub titlul «Viaţă fiii roman» UN FRATE AL ŢA­RULUI ? Se anunţă din Uman, Ucraina, că GPU din judeţul Uman a arestat pe un oare­care M. Zmurcikov, care s’a dat drept fratele ţarului, Mihail Alexandrovici Ro­manov. Diferiţi ţărani din Ucraina au strâns sume de bani pentru „ţarul Mihail“ care s’a obligat să lupte împotriva bolşevici­lor. La un serviciu relîgios din satul Ciniţa Zmurcikov a apărut înaintea ţăranilor cari se rugau, îmbrăcat într’o mam­a şi o co­roană. In afară de Zmurcikov au mai fost a­­restaţi şi predaţi tribunalului 78 ţărani, învinuiţi că au sprijinit pe acest pretins frate al ţarului. Procesul va începe în timpul cel mai apropiat. MOARTEA UNUI SA­­VANT. Zilele acestea Facultatea de Ştiinţe Na­turale din Praga a înregistrat o foarte grea pierdere prin moartea preatimpurie a profesorului de filozofia ştiinţilor exacte, dr. Karl Vorvka. Profesorul Vorovka a împlinit abia 50 ani şi se afla în timpul celor mai bogate şi mai nature creaţiuni ştiinţifice. El este autorul a numeroase lucrări fi­lozofice de mare im­prianţâ, dintre cari ultima, un studiu asupra filozofiei mo­derne americane, va apare ca o operă postumă. El a fost mult timp şi redactorul zia­rului ştiinţific ceh «Ruch Filozoficky» şi a publicat numeroase studii ştiinţiifice şi în presa străină. LA MUZEUL TOLS­TOI. Coloniei-muzeu «L. N. Tolstoi» i s’a predat de curând spre păstrare trăsura lui L. N. Tolstoi cu care marele gândi­tor rus a plecat pentru ultima oară din Iasnaia-Poliana. Acest simplu car ţărănesc s’a aflat pînă în prezent la Leningrad.

Next