Mişcarea, iulie 1929 (Anul 23, nr. 146-170)

1929-07-02 / nr. 146

A -f ­ ^ t Fapte simptomatice Partidul nafionsi-tri’inist se sprijină şi astăzi încă—la nevoe —pe concursul comuniştilor şi pe cei ai sioniştilor.­­ Deşi în parlament am văzut această fraternitate manifestănd în anumite puncte critice—pen­tru unii sau pentru alţii—totuşi suntem departe de a afirma pro­priu zis sionismul sau comunis­mul guvernamental. Când comuniştii s’au întrecut ...cu gluma şi au pus în joc si­guranţa în stat, vrând-nevrând guvernul a fost silit să ia mă­suri severe. Cu sioniştii lucrurile se petrec şi mai frumos. Cu toate cartelurile şi acordu­rile încheiata­­ cari se menţin şi azi sub diferite forme—guvernul a adus un punect de lege prin care vrea să modifice actuala lege a cultelor—şi în special cultul mozaic. Sioniştii din parlament, care psalmodiază toate laudele la a­­dresa guvernului,—privesc ne­dumeriţi­ şi tac. Tac fiindcâ nu au curajul, şi nu pot să protes­teze, fiind cu toţii guvernamen­­talizaţi. Atuncea ce se întâmplă? Apare iar vechea organizare autohtonă a populaţiei evreeşti, denumită U. E. R. care la po­ziţia pe care n’o pot lua sioni­­ştii naţional-ţărănişti. Acest fel de politică este des­tul de simptomatică. Pentru a o caracteriză şi local­­a , vom releva cele petrecute ieri în Iaşi la întrunirea de la Sidoll. Funcţionarii comerciali ţinân­­du-şi întrunirea de protestare în contra călcării legii repaosu­­lui duminical, au fost trimişi în sală—pentru menţinerea... ordi­nea—comuniştii din Iaşi, cari au luat apararea guvernului. De câte ori vre­un orator arăta cum se calcă legea repaosului dumi­nical, de atâtea ori comuniştii provocau scandal şi manifestau pentru guvern. Alte comentarii ar fi inutile. REGIONALISMUL FISCAL «Pentru unii mumă. Pentru alţii ciumă»! Impozitele se plătesc cu mare greutate, pentru cauze cari nu mai trebuesc co­mentate. Situaţia economică este astăzi atât de grea, încât guvernul, pentru a face faţă necesităţilor, a luat măsuri de constrângere. Pe lângă ordinele extrem de severe, referitoare la perceperea impozitelor, guver­nul mai crează o altă dobândă peste cea existentă, pentru termenul ce va trece pete data fixată pentru abatere. Măsurile „sălbatice" ale fiscului sunt aplicate numai în vechiul regat. Pentru teritoriile eliberate, măsurile sunt altele. Astfel ni se comunică faptul că într’un judeţ din Basarabia personalul percepţiei nu-şi poate primi salariile, întrucât înca­sările făcute dela imposabili nu acoperă statul de plată al acestei percepţii. Aceas­ta arată suficient că s’au dat ordin de păsuire,ceea­ ce aprobăm şi noi. Dar nu tot astfel se petrec lucrurile şi în vechiul regat, şi zilnic fiarele semna­lează sechestre sălbatice şi vânzări cu „toba“. Nu mai departe decât la Iaşi. La o întrunire a cârciumarilor ieşeni comerciantul Solomon arătând ce măsuri vexatorii se iau de către organele fiscale, a declarat că agenţii fiscali l-au arestat timp de cinci ore, ca­­să achite impozitul pe anul curent. De unde se vede că în materie de pro­cedură şi execuţiune fiscală guvernul are măsuri excepţionale, după interesele sale politice, iar nu după nevoile şi greutăţile contribuabililor! Manifestaţia poliţiei din Cerniuti CERNĂUŢI.—Ieri a avut loc întru­nirea convocaţi de partidul liberal din Intres­­a Bucovină. Întrunire® s’a transformat Isîr’o mare massifestaţiune politică, d. Via­ţui! Brătianu fiind obiectul unei mari manifest»ţiuiţi de simpatie. I. Au rostit cuvântări d-nii I. Nistor... I. G. Duc®, C. Argetoisau şi alţii după care d. Vintică Brătianu a făcut un expozeu asupra situaţiei politice arătând că guvernul tinde spre dic­tatură. Un grup compact de naţional-ţi­­rănişti fiind oprit de a intra în şira întrunirii, a provocat un enorm scin­daj la ieşirea din sală. Ei au aruncat cu pietre şi au în­cercat să lovească pe cetăţenii cari ovaţionau pe şeful şi fruntaşii par­tidului liberal. Mulţimea ssaadalisstă de acest procedeu a pus pe fugi pe provoca­tori. PENTRU VIERMII PRESEI IEŞENE Viermâria din jurul apaşului condeiului —care a scos o foae săptămânală pentru a-şi putea plasa sudălmile pe care nu le mai poate publica în altă parte—a amu­ţit de pe urma unei singure notiţe din partea noastră. Neisprăviţii pe cari i am eliminat fiind­că prea umpleau coşul redacţiei, bâigue o informaţie din care se vede că imploră indulgenţă. Ei vorbesc totuşi de buna „educaţie“ (făcută prin crâşme şi tripouri) şi de „ca­pacitatea intelectuală“. Atâta capacitate intelectuală—încât unul dintre viermii presei, numai ca să şi vadă numele tipărit, a semnat un reportaj dic­tat de un altul,—încasând palme şi pumni în centrul oraşului, fără a denunţa pe adevăntul autor. Nu din spirit de colegialitate—ci din dorinţa de a fi „cronicar“­. Dacă viermii vor mai încerca să iasă din cloaca lor—vom da amănunte intere­sante despre moralitatea şi corectitudinea lor. De altfel viermii face apel la protec­ţia direcţiei noastre, când însăşi direcţiu­nea li-a dat cuvenitul paşaport şi când unul dintre redactorii-insecte a primit şi usturătoare lecţii verbale din partea di­recţiei. E­COURI CRITICUL G. Ibrăileanu a scris pen­tru noul număr dublu al «Vieţii Româ­neşti» în curs de apariţie un studiu con­sacrat lui Eminescu, cu prilejul celei de a patruzecea aniversare a morţii sale. * BOTOŞANII au comemorat pe Emi­­nescu printr’un pelerinaj la Ipoteşti şi prin numere comemorative scoase de «Infor­matorul» şi de «Ştirea», cari închină ma­relui poet articole însufleţite de cultul e­­minescian şi amintiri cari interesează pe critici şi biografi. * PIESE ORIGINALE ce se anunţă pen­tru viitoarea stagiune din Bucureşti: «Sara de O. M. Zamfirescu, «Ham­­blon» de I. Timuş, «Pui de lup» de Lu­­creţia Petrescu, «Flăcări» de C. Călăto­­rescu-Radomir, «Tulburarea apelor» de L. Blaga, «Sala de Potemkin» de A. Dă­­nulescu, «Ţepeş Vodă» de L. Dauş, «Oa­meni feluriţi» de A. Holban, «Muşcată din fereastră» de V. I. Popa, «Omul zi­lei» de I. Sân Giorgiu, «Jucării sfărâmate» de Caton Teodorian şi «Sfântul Francisc» de N. Iorga.* VREMEA ŞCOLII, revista învăţătorilor ieşeni, aduce în No. 6 articole semnate de d. prof. I. Simionescu, Gh. Botez, C. N. Plaion, C. V. Dimitriu, N. Munteacu, I Vaslueţ şi Gh. Iacob. Salariile învăţătorilor Sa formase o trsdicis, prin care la preajma vacanţei se issusina pentru o clipă măcar, faţa dascălului mostru sătesc, încreţită de munci salihorică ca intunericul şi vitrigla unui media îaţeienis , i se da salarul pa două Iaţi odată, la începutul lunii iulie. Iată însă, că partidul ce-a făcut mai mult caz de dragoste adevărată, pen­tru sutele noastre, vise şi loveşte brutal, pe acei urgisti să-şi mistuie existenţa intru ridicarea tor. „Nu se mai dau salariile pe vacanţă odată“, glăsueşte ncazul autorităţii superi­oare. Este o grea lovituri, fiindcă asta îşseamni că învăţătorul de la 30—35 km. depărtare, să facă două drumuri , Iaşi, la adiţia financiară, să stea două sau chiar trei zile până să se milostivească o percepţie să­­ achite chitanţe, să cheltuiască un sfert din nenorocitu-i salar de 2900 lei (cel din nou numiţi). Aceste dispoziţii, In csri nu poţi întrezări un pic de interes pentru a­­cei ce reprezintă un martirsgin, sunt atestările tari ale demagogiei, sunt încredinţarea ideilor pa cari oamenii de dreaptă judecăii şi le-au făcut despre gruparea hibridă naţional-ţă­­ră tristă, chiar dintru începutul acţiu­nii sale turbulente. Nu-s bani să plătească salarul pe vacanţă învăţătorilor, dar s’au găsit 53 milioane pentru plata diurnelor parlamentarilor pa timpul sesiunii extraordinare. De ce s’a amânat închiderea par­lamentului, când la tot timpul sesiu­nii ordinare, se puteau vota foarte bine toate legutirile de mică însem­nătate pe care le-au votat ? Şi câte alte întrebări de aceiaşi gra­vitate nu sa pot pune, când e vorba de apărat ne­drept, ,al unor oameni ce muncesc in sşa de grele condi­­­ţiuni. Dacă trebuie să se face spă seria sacrificiilor, apoi ele trabue si încea­pă dincolo de sus de tot, și nu dela modestul discal sătesc. FLIT Alegerea de la Federala „Iaşi" Eri a avut loc în Iaşi alegerea a trei­­ membri în consiliul de administraţie a federalii cooperativelor şi băncilor popu­lare din judeţ, precum şi a trei cenzori şi trei cenzori supleanţi. In jurul acestei alegerei ţărăniştii au recurs la toate abuzurile şi presiunile, pentru a se putea alege în consiliul fe­deralei oamenii guvernului, agenţi electo­rali, streini în totul de cooperaţie şi a­­mestecaţi în diferite afaceri compromiţă­toare. Prima adunare a unităţilor cooperatiste din judeţ a avut loc în luna Martie, dar care în mod abuziv a fost anulată prin stă­ruinţa profesorului Râşcanu şi a altor parlamentari ai guvernului. In vederea alegerii de ori administraţia judeţului cu sub­inspectorul Râdâşanu au colindat tot judeţul, făcând toate presiu­nile şi promisiunile faţă de reprezentanţii­­ unităţilor cooperatiste, pentru a vota în alegerea de eri pe candidaţii ţărănişti. Cu toate presiunile făcute, reprezentanţii cooperativelor şi băncilor populare, s-au prezentat eri în­­adunare generală în lo­calul şcoalei „V. Adamache“, sub preşe­­denţia d-lui Ion­­Dodon, preşedintele Fe­deralei. Erau de faţă delegaţi din toate comu­nele judeţului, mulţi învăţători, preoţi şi săteni, fruntaşi conducători de coopera­tive şi bănci populare. Agenţii ţărănişti, în cap cu inspectorii şcolari Bejenari şi Sandu, au încercat să zădărnicească ţinerea acestei adunări. Pentru ca adunarea să se poată ţinea valabil, trebuia să fie prezenţi cel puţin jumătate din numărul invitaţilor­­ce fac parte din Federală. Agenţii ţărănişti, reprezentanţi­i de uni­tăţi, cu toate că erau faţă la adunare, n’au răspuns la apelul făcut, crezând că ne­întrunind numărul­­cerut de lege, aduna­rea se va zădărnici. La adunarea de ieri a asistat din par­tea centralei şi sub- inspectorul Rădăşanu, care a dovedit a fi un organ de îndru­mare şi de control al centralei, ci un a­­gent politic al guvernului. Acelaş sub-inspector, care la adunarea din Martie, luând cuvântul, a aprobat şi sprijinit bilanţul şi darea de seamă a con­siliului federalei, ori,—de astă dată tran­sformat în agent politic,—a încercat să calomnieze consiliul. După explicaţiile date de directorul fe­deralei dr. I. Popovici, precum şi după cu­vântările ţinute de d-nii Const. Toma, I. Zipa, C. Ifrim, Gh. Gaşpar şi alţii, adu­narea prin aclamaţii a dat descărcare con­siliului de administraţie. Adunarea în unanimitate, a făcut o caldă manifestaţie de simpatie consiliului ex­­­­primându-şi toată încrederea de modul­­ cinstit şi priceput cum sunt conduse in­teresele unităţilor cooperatiste. A urmat apoi alegerea consiliului şi a cenzorilor.­­ Au fost aleşi în consiliu d-nii : R. Ciu­­gulescu-Iaşi, preot C. Dimitriu-Ţiganaşi, I. Manoliu-Tg. Frumos ; ca cenzori: Gh. Huţanu-Iaşi, V. Movilă-Bosia, D. Vasiliu- Perieni, iar cenzori supleanţi : Gh. Irimia, D. Avrămia şi Gh. Rusu. Toţi au fost aleşi cu unanimitatea vo­turilor prezente. S-a remarcat solidaritatea cooperatori­lor din judeţ pentru a împiedica pătrun­derea în conducerea federalei a agenţilor ţărănişti, străini de cooperaţie. Aviatorii Români la Praga Fraga, (Ceps). — Aviatorii români, în frunte cu inspectorul general al a­­viaţiei române generalul Gorski au so­sit în 22 Iunie pe aerodromul din Kbely, lângă Fraga. In 23 iunie a­­viatorii români au vizitat Karlovy Vary şi Marianké Lazny, fiind înso­ţiţi de felul secţiunii aviatice de la mi­nisterul apărării naţionale cehoslova­ce generalul Fajvtr. Luni în 24 iunie oaspeţii români au vizitat fabrica „Aero“, precum şi fabrica militară de aeroplane din Let­iany lângă­­Kbely. In aceiaşi zi au depus o coroană de flori pe mormântul soldatului necu­noscut şi au asistat la o frumoasă re­cepţie la primăria din Praga. După prânzul luat la ataşatul mili­tar român colonelul Racoviţa, oaspeţii au plecat să viziteze fabrica Walter din Inonice lângă Praga şi întreprin­derile Kolben-Danek din Praga. Seara a avut loc un banchet, dat în onoarea oaspeților de Șeful statului major cehoslovac, generalul Sk­ovy. Pregătirile militare ale Rusiei Zilele acestea a avut loc la Academia Militară din Moscova solemnităţile pro­movării a 130 elevi, cari în baza exame­nelor militare au fost numiţi «comandanţi» ai armatei roşii. In legătură cu aceasta Comisarul de Război Voroşilov a dat un ordin de zi, în care spune: «Armata Roşie Câştigă 130 comandanţi noi, în timpul când în armată se efectuează o muncă intensă pentru ridicarea pregătirilor militare către gradul cel mai înalt, când centrul aten­ţiei întregului aparat militar este realiza­rea celei mai perfecte cunoaşteri a ştiin­ţelor războiului modern». Voroşilov aminteşte mai departe că, «nouii comandanţi trebue să ştie că da­toria fiecăruia din ei este de a cunoaşte perfect nu numai technica războiului, dar şi de a fi un bun educator al masselor largi ale Armatei Roşii». Intrarea noilor comandanţi în armată, precum şi ordinul de zi al lui Voroşilov au amintit popula­ţiei din Rusia sovietică, că pregătirile de război in armata Roşie au loc cu mare intensitate. (Ceps). Alegerea dela Camera de Comerţ din Bălţi CHIŞINĂU.— Eri s’a efectuat la Bălţi alegerea membrilor Camerei de Comerţ. Cu toată activitatea dezlănţuită de gu­vernamentali cari aduceau pe alegători din judeţele Bălţi şi Soroca, in camioane şi automobile, rezultatul este următorul: CATEGORIA I: guvernul 51 voturi, partidul naţional liberal 43. CATEGORIA II: guvernul 310 voturi, lista naţ.-liberală 236. CATEGORIA III: guvernul 34 voturi, lista naţ.-liberală 36. „GENIU 5KARACTER“ Criticul literar al „Adevărului Literar şi Artistic“ publică în numărul recnit următoarele reflecţii asupra volumului „Geniu şi Caracter“ datorit literatului biograf Emil Ludio­g : Sunteu obişnuiţi ca din cercetarea o­­perelor să desprindem personalitatea au­torului lor. Emil Ludwig găseşte cu cale să ne îndrepte atenţiunea spre cercetarea personalităţii din care să răsară opera şi pentru aceasta învie genul în care s’a i­­lustrat Plutarc şi după el nimeni altul, portretul istoric. In această direcţie a publicat două volume despre Chnst (Fiul omului), Bismark, Wilhelm al II-lea. Deşi romancier şi dramaturg apreciat, Emil Ludwig s’a impus­­criticei europene mai ales prin această lăture a activităţii sale literare ln care a dat dovadă de o rară putere de pătrundere a sufletului ome­nesc şi de un desăvârşit talent de expu­nere. Dl. C. Săteanu, care a avut fericita i­­dee de a-l recomanda publicului româ­nesc pe H. Butenberg,­­dându-ne în trei volume traducea „Siluetelor“ acestuia, n’a greșit nici acum, când din opera lui Emil Ludwig a ales cea mai caracteristică cu­legere de portrete, cele strânse în volu­mul Geniu şi Caracter şi tipărite de cu­rând în îngrijită şi frumoasa d-sale tăl­măcire. După Emil Ludwig portretistul nu tre­buie să ne zugrăvească altceva decât o­­biectul său, omul; de aceea se cuvine să fie mai curând un fin analist şi psiholog, decât cunoscător a epocei în care trăeşte obiectul porta­tului său. Aceasta-l şi în­deamnă să atribue un rol pedagogic a­­cestui gen literar al cărui scop e „să do­vedească oricărui cetitor, dar mai cu sea­mă tinerimii, că oamenii celebri nu sunt zei, că au fost zguduiţi de aceleaşi pa­siuni, piedici şi greutăţi se neliniştesc pe orice muritor şi totuşi au luptat pentru a răzbi la ţinta lor». Ca oameni ne sunt prezentaţi Voltaire şi Shakespeare, Fre­deric al 11-lea şi Balzac, Goethe şi Schiller, Rembrandt şi da Vinci, Ri­chard Dihml şi Herman Bang, Byron şi Lassale, Rathman şi Lenin. De a­­ceea figurile lor apar cu adevărata lor în­făţişare şi mai aproape de înţelegerea noastră. Un portretist care-şi cunoaşte rostul tre­bue să se slujească de toate datele pe care i le pune la dispoziţie biograful is­toric. Urmându-l pe Plutarc care socotea că nu numai faptele mari ne pot da o i­­dee despre firea oamenilor, ci «adeseori o împrejurare cât de mică, un cuvânt, o glumă ne prezintă mult mai bine carac­terul de­cât marile războaie şi asedii». Emil Ludwig pune mare preţ pe anec­dotă şi se mulţumeşte să o relateze nu­mai ca să ne zugrăvească un aspect al sufletului cuiva. Iată-l de pildă pe Vol­taire : «Pentru întâia oară, după şaptezeci de ani, Voltaire—care suferă de anghină pec­torală şi de slăbiciunea bătrâneţii—îşi re­­ţine o convorbire religioasă cu un preot. Da, Voltaire se spovedeşte; bine­înţeles că nimeni nu ştie nimic. El se vede silit să declare că vrea să moară în religia catolică şi «dacă am mâhnit vre­odată biserica, rog pe Domnul şi pe d-ta să mă iertaţi!» Şi face aceasta din teama ciudată ca nu cumva cadavrul său să fie aruncat. Dar când abatele vrea să-i dea sfânta împărtăşanie, bătrânul refuză cu aceste cuvinte: «Gândeşte-te că stupesc mereu cu sânge ; trebue să ne ferim de a a­­mesteca sângele Domnului cu al meu !» El refuză toate celelalte încercări preo­ţeşti, spune cu supărare că dacă ar fi ră­mas la Geneva n’ar fi îngăduit asemenea lucruri. Deodată, pe neaşteptate, se însă­nătoşeşte iar. Drumul său la Academie e un cortegiu triumfal. La teatru o glorifi­care pe care Parisul n’a făcut-o încă până atunci nici unui poet. Scos de prieteni din fundul unei loji, el se apleacă atât de tare, încât se loveşte cu fruntea de mar­ginea lojei şi când ridică din nou capul ochii săi, care timp de optzeci de ani au rămas ageri şi uscaţi, sunt plin de lacri­mi. Acasă însă zâmbeşte iar şi zice : „Voi nu-i cunoaşteţi pe Francezi. Tot ast­fel l-au sărbătorit şi pe Rousseau pentru ca a doua zi să ordone arestarea lui!“ Sau Balzac stând de vorbă cu Gautier: «Mai întâi, să termin marea Comedie, a­­poi monografia asupra inteligenţei, apoi vre­o cincizeci de drame, avere mare, în­surătoare, doi copii, mai mulţi nu, doi sunt suficienţi ca să stea în partea dina­poi a trăsurii. — Da, vei ajunge la optzeci de ani..... îi zice Gautier.

Next