Mişcarea, noiembrie 1929 (Anul 23, nr. 247-270)

1929-11-02 / nr. 248

AMX­XXIII ■ p. 248 Ce ne cere Ungaria — Datoria Guvernului — Atitudinea Intransigentă a gu­vernului din Budapesta va pro­voca o nouă conferinţă Tn ches­tiunea reparaţiunelor. Această chestiune Interesează Tn cel mai înalt grad statul ro­mân, întrucât Ungaria ne recla­mă despăgubiri la care nu are drepturi. De altfel cererile Ungariei sunt absurde, întrucât ea pretinde anularea tuturor datoriilor de răsboi ce rezultă din textele tra­tatelor de pace. Deasemenea guvernul de la Budapesta mai reclamă suma de un miliard patru sute milioa­ne franci aur din partea Iugos­lavia1, iar nouă, României, ne cere 800 milioane fr. aur. Ungaria răstoarnă întregi­l pro­ces, reclamând despăgubiri sta­telor biruitoare pe cari trebue să le despăgubească în confor­mitate cu precisiunele tratatelor. Această atitudine va da loc — trebue să dea unei noul şi apropiate conferinţe în chestia reparaţiunelor, în care România trebue să-şi spună cuvântul cu toată autoritatea. Nu ştim cine va reprezenta interesele româneşti la această conferinţă, dar faţă de maşina­­ţiuniie celor dela Budapesta, gu­vernul nostru -absorbit de cer­turi maschine şi de interese de partid—trebue să fie atent, să urmărească îndeaproape tot ce se pregăteşte în această ches­tiune, ca să susţie şi să apere cu succes interesele româneşti. Şi numai după ce va isbăndi şi triumfa cauza dreaptă—numai atuncea să-şi serbătorească mi­niştrii şi reprezentanţii. Administraţie Model!... Ţările din apus citesc cu multă bucu­rie vestea că regimul feudal din România s’a prăbuşit şi că în locul lui s’a aşezat o rânduială modernă democratică, cinstită, care fericeşte poporul. Regimul feudal este bine înţeles guver­narea partidului liberal; rânduiala fericită este regimul ţărănist ! Această reclamă costă foarte mult pe cetăţeni cari simt lovitura la pungă, dar nu zăresc nici pe departe fericirea pe care actualii guvernanţi se laudă la străini c’ar fi adus-o asupra noastră. Ce fel de rânduială s’a făcut, ce fel de administraţie „liberă" au introdus ţărăniş­tii aceasta s-a văzut în timpul alegerilor de la Iaşi şi, mai ieri, cu prilejul mani­festaţiei averescane de la Bucureşti: li­bertate cu voinici, cu bătăi până la sânge, cu falsificări de liste de votanţi, cu tre­nuri oprite în drum etc. Libertate cu su­primarea Regenţei, subtilizarea Regelui, de­misiile în alb ale parlamentulului, etc. împrejurările tulburi de după război au cerut cândva măsuri de apărare a ţărei împotriva bolşevicilor şi a streinilor duş­mani nouă şi chiar împotriva acelora cari naufragiaţi în vâltoarea războiului, căutau să scoată capul şi să prindă iar viers în politica ţarei, prin unire cu inamicii noş­tri. Astăzi încă măsurile samavolnice ale guvernului nu sunt îndreptăţite prin ni­mic. Eu nu am auzit că d. Vintilă Bră­­tianu sau generalul Averescu ar fi cerut să ia parte la Internaţionala Verde. Ei nu au mers nici la bolşevicii din Sofia, nici la cei din Praga sau Moscova să caute ajutor împotriva Românilor iubitori de ţară, cum făcea d. Mihalache. In discursurile lor nu găsesc nici urmă de jargonul special scump adepţilor d­lui Costăchescu : «Batalionul I de asalt! In­­nainte marş ! Bum, trosc, pliosc! Sunaţi atacul! Să luăm reduta !» El nu trimit emisari să răscolească chestiuni dinastice, nici nu fac complo­turi cu Leibovici-Ionescu. Dl. Bratu poate să prezideze Senatul fără să se teamă de bombe sau de alte explozii de­cât aceea a propriei fleputinţi. Guvernul actual are în faţa lui o opo­ziţie viguroasă dar deosebit de cuminte şi de iubitoare de ţară. De aceia sama­volniciile la cari se dedau naţ.-ţărăniştii sunt cu atât mai condamnabile şi mai ru­şinoase. Exemplul de sus se întinde şi la ţară. Dl. Maciu găseşte imitatori zeloşi până şi pe meleagurile noastre. Nu mai departe, ieri, am fost, însoţit de colegul O. Tafrali, să prezidez alele­­gerea comitetului naţional-liberal din Cu­­cuteni. Înainte de începerea adunării pro­prietarul casei unde trebuia să aibă loc şedinţa, săteanul Văleanu, a primit scri­soarea următoare pe care o păstrez ca un semn al libertăţei ţărăniste : « Domnule Văleanu, Aud că la întrunirea din casa d-tale se vorbeşte ireverenţios împo­triva guvernului şi a Familiei Re­gale. Deşi casa d-tale în asemenea îm­prejurări este local pub­ic, nu vreau să vin acolo. Te rog împrăştie mulţimea. Notar, G. Tăbăraru tot unirea nici nu începuse ţi notarul ştia deja ce se vorbeşte împotriva guver­nului şi a Familiei Regale. Negreşit că nu îmi propuneam nici eu nici mai cu seamă sătenii, să lăudăm ac­tele guvernului !! !s'Dar ca atacuri la adresa Familiei Rega­le a nemerit-o tare rău omul d-lui Ma­­n­u ! Zilele acestea chiar am primit o deosebit de frumoasă scrisoare din partea Curţei Regale prin care mi se mulţumeşte de sentimentele de iubire şi devotament ce am manifestat într’un articol din acest ziar ! ! Minunată este teoria constituţională a notarului ţărănist: casa unui sătean devi­ne local public dacă se adună douăzeci de oameni în ea să vorbească de dure­rile lor. Deci ordin: să se împrăştie mul­ţimea—aici­­ va fi vai de capul bietului sătean... Aceasta se chiamă „libertate" după moda ţărănistă. Dacă d. Maniu, din ca­pul guvernului, suprimă Regenţă, Rege, parlament, de ce Tăbăcarul dumisale din Cucuteni n’ar suprima şi Constituţia? Re­comand călduros d-lui prefect al judeţu­lui pe acest devotat şi înţelept colabora­tor al său. Păcat că în ploaia de decoraţiuni ce s’a abătut asupra demnitarilor ţărănişti din Iaşi a fost uitat notarul Tăbăcaru, care ştie aşa de bine să «tăbăcească» li­bertăţile constituţionale întru apărarea gu­vernului şi a... Familiei Regale. N. ŞERB­AN Prof. Uni­ver­sitar Tratativele Anglo- Buc.—Legația britanică a remis cri Ministerului de externe proectul viitorului tratat comercial anglo-ro­­măn. Textul a fost trimis pentru a fi studiat la ministerul de Industrie și Comerț. Proectul a fost pregătit cu prile­jul vizitei d-lui ministru Madgearu la Londra, în convorbirile avute de d-sa cu d-nii Snowden, cancelarul Tezaurului și Graham, ministrul co­mirtului. In punctele principale, proectul e asemănător cu tratatul comercial an­­glo-german. Baza o constitue clauza națiunei celei mai favorizate. Române 0 caracterizarea situa­ţiei politice Un literat despre „opera“ d-lui Madgearu. De curând a apărut o nouă revistă literară şi artistică „Vitrina Literară" condusă de d. M. Damian. Noua tribună săptămânală este con­sacrată manifestărilor literare şi ar­tistice de toate genurile şi este redac­tată de un grup de scriitori cunoscuţi şi apreciaţi în cercurile literare. In al donilea număr al „Vitrinei Li­terare* directorul revistei, semnează o foarte importantă cronică politică din care extragem câteva aprecieri intere­sante. Mai întâi: „Aşa dar guvernul d-lui I. Maniu a sărit hopul cel mare tocmai când era să şi rupă gâtul alegând un Regent şi alegându-se cu un Regent. Dar s’a mai ales şi cu un mic accident: s’a pus rău l­u Regina Maria*. Altă reflecţie: „Din toată afacerea cu Regenţa cel care a plătit oalele sparte, fără să fie cu nimic vinovat, este d. Mihai Popo­vici. Şi nu poartă, săracul, alt ponos decât acela de a fi cumnat cu noul a­gent. Dar ce .­Este vre­o incompati­bilitate între meseria de cumnat şi a­­ceia de ministru ? Dacă d. Sdrăţeanu este rudă cu d. Mihai Popovici, nubua să fia numai­decât prieteni ?“ * O a treia reflecţie este la adresa d­lui Madgearu. Rândurile ce repro­ducem şi prin care d. M. Damian di­rectorul „Vitrinei Literare“ caracteri­zează minunat situaţia guvernului, ar trebui cetite primului ministru, d-lui I. Maniu, care îşi oglindeşte activita­tea politică şi diplomatică numai în oficioasele şi independenţele guvernu­lui . „Evenimentul cel mai important — scrie directorul „Vitrinei Literare“—n’a fost însă moartea Regentului... şi ale­gerea Regentului. A fost altul: întoar­cerea în ţară a d-lui Virgil Madgearu! Nu ştim dacă lui Lindberg, nebunului acesta care a înfruntat elementele na­turii, pe Dumnezeu şi pe Satana, şi care a intrat în Eternitate cu aeropla­nul,m i s’a fă­ut o primire tot atât de grandioasă când a sosit la Paris, de dincolo de apă şi de pământ. Nu-i port pică d-lui Madgsam­, deşi mi-a venit de atâtea ori subt condei, şi cu toate că nu pot suferi pe oame­nii cari vorbise prea mult şi prea tare şi care sunt prea veseli. Dar n’am ajuns să pricep, deşi am depus cele mai nobile eforturi, ce isprăvuri a isprăvit ministrul tuturor ministerelor, în străinătate, de a trebuit să se transporte la gară guvernul întreg spre a-l întâmpina ? Şi arcul de triumf ? Şi iluminaţiile ?“ Cine ar putea lămuri această enigmă ? ! ECOURI ROMANUL românesc fecundează me­reu. Pe lângă nouele romane pe care le anunţă romancierii noştri stabiliţi pe pia­ţa literară, se mai vestesc altele din par­tea unor debutanţi mai mult sau mai pu­ţin cunoscuţi: d-nii Mircea Damian, d-na Ana Luca, d. G. Acsinteanu etc. * CARICATURISTUL Sava anunţă o nouă expoziţie în tovărăşie cu pictorul Kiriakoff, care va expune câteva lucrări de artă decorativă. Expoziţia se va deschide în palatul «Vieţii Româneşti». • VREMEA ŞCOLII (No. 10, pe Octom­brie) este scrisă de d nii S. S. Bârsănes­­cu, I. Dodon, C. Enescu Boghea, Cireşi­­ca Kiriţescu, Gh. Polcovnicu etc. • STUDII LITERARE este titlul noului volum pe care criticul ieşan d. G. Ibrăi­­leanu l’a pus sub presă în editura «Cul­tura Naţională».• CARAGIALE marele nostru satiric, va fi reeditat complect într­’o ediţie critică pe care o redactează d. Paul Zarifopol. Ceti}! io pagina Il-a ultimele stiri telegrafice NOTE „UN ILARIANT** ~ — G. Topârceanu — In Suceava bucovineană a avut loc un­­festival comemorativ“ cu prilejul celor pa­tru decenii împlinite, de la moartea lui M. Eminescu. In afară de programul consacrat marelui geniu al poesiei româneşti, a urmat ca un divertissement, o conferinţă a d-lui prof. dr. L. Morariu care a tratat despre „Un f­­lariant“—adică despre versul satiric al d-lui G. Topârceanu. Scr­itorul George Voevidca rezumă în „Tribuna“—noul ziar apărut la Cernăuţi — conferinţa d-lui prof. Morariu, precum ur­mează : După ce face apropierea dintre precur­­sorii Caragiele, Ranetti, Mirea (Iosif în co­laborare cu Anghel) şi T. Speranţă, pe de o parte, şi poetul ieşean pe de alta, d. Le­­ca Morar­iu analizează izvoarele de inspi­raţie, fondul, versificaţia şi humorul lui G. Topârceanu, remarcabil îndeosebi prin stră­lucitele scânteeri ale inventivităţii sale. Combătând opinia d-lui E. Lovinescu, du­­­pă care opera lui Topârceanu e „o degra­dare a poeziei româneşti“, conferenţiarul, sprijin­­ pe citaţiuni din culegerile poetului şi consideră „reprezentant al celei mai in­­telectualiste poezii româneşti“ virtuos al formei, căruia nici un obstacol nu-i e des­tul de înait, spre a nu fi escaladat de tre­pidanta vervă a autorului“. Şi ce-i drept, ingenioazitatea inepuizabi­lă a poetului se oglindeşte splendid în ver­surile alese de d. Leca Morariu, care a o­­colit cu subtil meşteşug locurile comune ce ar fi putut sgălțui puțintel temeiul încân­tării apreciatoare. Desorganizarea servicii­lor publice — Licenţierea funcţionarilor. Pen­­sionări noul. Contracte de an­gajamente. Deficitul budgeter- Ce urmăreşte guvernul. — Scoţând Îs­pinsle a® număr extra­­ordinar de mare de fusetipeeri de toate estigoriil, guvernel constaui că fondul panarm­elor va fi insuficient ca să poată face faţă plăţilor cuve­nite nouilor funcţionari. In consecinţă, guvernul a decis să acorde un fond special casei pensiu­nilor, spre a acoperi deficitul ce-i pro­duc nou­le pensionări. Ce rezultă însă din acest sistem de administraţie ? 1. Pensionând mii de funcţionari nu se realizează nici o economie budge­­tară—cum se va vedea­—dar se da­­sorganizsazi serviciile, se săvârşesc nedreptăţi flagrante şi se creezi ne­mulţumiri In rândurile funcţionari­­mei. Nu se realizează nici o economie publică. In lo­cul funcţionarilor pensionaţi se vor carni alţii—pe placul regimu­lui, sau Ia cizal cel md bun se vor face avinsiri, aetfsl ci sumele res­pective fie salariilor se vor menţine Ie budget. Budg*tul va fi apoi grevat mii tatii prin fsptel că unii pensionari— din cei nosi — vor fi atsg*i*ti prin contract* speciale. Deci alt soi de salarii, peste salariile existente. Dacă mai avem în vedere că mi­nisterul da finanţe trebue să acorda un fond de nu ştim câte milioane spre a se putea face pata nouilor pensiuni,­atuncea avem tebloul com­plect al nenorocitei politici adoptate de guvern în ce priveşte funcţionarii şi pensionarii. Pensionările desorganiziază servi­ciile, rediscutibil. Şi ca dovadă avem şi faptul aceste că guvernul consta­­tând că mulţi funcţionari sunt indis­­pensabili şi aproape de n­elocuit, a decis a-i angaja din nou. Atunci de ce­­ a scos la pensii ? Toată snab­ia aceasta previne lesă de acolo că guvernul vrea să-şi asi­gure între funcţionari partizani poli­tici. Cei bănuiţi a nu se preta la a­­cest sport—sunt licenţiaţi sau pen­sionaţi. Acesta este adevărul, tristul &da­­vic, pentru regimul democraţiei na­­ţional-ţărăniste. SAMBATA 2 NOEMMBRIE 1929 TURNEUL LJH DEKOBRA Zilele acestea a ţinut câteva conferinţe la Praga cunoscutul romancier Maurice Dekobra. Intr’un interview acordat ziariş­tilor a declarat între altele despre planu­rile sale de călătorie : „De la Praga plec la Viena, Zagreb şi Berlin. Mă întorc a­­poi la Paris, de unde după un scurt timp voi pleca spre New-York. Voi rămânea în statele Unite câteva luni şi apoi mă voi întoarce iarăşi la Paris In anul viitor voi Întreprinde un turneu de conferinţe prin Argentina şi Brazilia. Vorbind despre Praga, Maurice Deko­bra a declarat: Ara fost la Praga în 1920, apoi anul trecut şi în prezent. Dar e ceva extraordinar ceea ce văd înaintea ochi­lor. Hotărât Praga este azi într’adevăr o perlă în Europa centrală. Poate fascina orice străin. Palatele pe Vaclavske Namesti, monumentele, lumi­nile, automobilele, totul se înmulţeşte la voi ca din fabrică. Mai există încă bine­înţeles vechea Praga, pe care o iubise cel mai mult. Nu voi uita nici­odată pri­ma mea vizită la Praga, la care dacă mă gândesc, mi se pare că văd cenuşăreasa care s’a făcut principesă peste noapte. CONCERTELE SIMFONICE — „FILARMONICA" DIN BUCUREŞTI ŞI „ORCHESTRA" CONSERVA­TORULUI DIN IAŞI — La uzina teatrului naţional continuă cu asiduitate repetiţiile orchestrei conserva­torului în vederea nouei stagiuni a con­certelor simfonice. Iniţiatorii acestei activităţi artistice se datoreşte unor oam­ni pasionaţi de arta lor şi de opera edueaţiunei artistice în roas­ele populare. Iniţiatorii sunt d-nii N. Teodorescu directorul Conservatorului, d. Ant. Ciolan apreciatul şi valorosul maes­tru dirigent. Iniţiatorii sunt toţi colabo­ratorii, profesori şi artişti,, cari în­curajază­­ această operă de care nu poate, nu tre­bue, să fie lipsit un oraş cu reputaţia pe­­ care o are Iaşul. Orchestra Conservatorului se menţine numai datorită idealismului de care sunt însufleţiţi membrii ei. Onoratul guvern a refuzat a-i da cel mai mic concurs. Dl. Costăchescu, ministrul ieşan, a fost sesi­zat în diferite rânduri—dar rezultatul e unul,—cu toate promisiunele pe care le-a făcut dl. P. Andrei. In schimb guvernul acordă 9 milioane lei subvenţiei „Filarmonicei" din Bucu­reşti, unde zilele acestea s’a produs scan­dalul cu prilejul unui concert anunţat de artistul francez Marteau.­­ „Filarmonica" încasează 9 milioane Iei pentru 25 concerte pe an, adică 400.000 lei de concert iar concertele a fost con­cesionate unei agenţii teatrale cu 30 000 lei pe seară. Ministerul artelor plăteşte­­ concertul cu 400.009 lei, iar agenţia „Fe­der“, concesionară, răscumpără concertele cu câte 30 000 lei seral. In jurul acestei scandaloase afaceri zia­rele din Bucureşti fac cu drept cuvânt mare vâlvă şi cer sancţiuni ministerului artelor. E timpul şi prilejul cel mai nimerit ca guvernamentalii din Iaşi să convingă mi­nisterul artelor că este absolută nevoe ca să se dea sprijin material orchestrei sim­fonice din Iaşi care dacă nu se va preta la afaceri şi tot soiul de combinaţiuni de ordin material,va face artă adevărată şi va da Iaşului ceea ce trebuia să aibă şi ceea­ ce a avut și în trecut : o orchestra simfonică eminentă. Pensionările da la Instrucţie La ministerul Instrucţiei a fost pensio­naţi pe ziua de 1 Ianuarie 1930 . Domnii: T. Alesseanu, administratorul Casei Scosidor, G. Siriţessu, directorul general al învăţământului secundar , Gh. Teodoru, directorul general al arhivelor, I. Pompilian director general technic , St. Minovici consilier pedagogic la casa pen­siilor, I Moisil, şeful muzeului Casei şcoa­­lelor, N. Nicolaescu, sub-administrator la Cassa Şcoalelor, Gh. Cherciu subdirector general în direcţia învăţământului primar, Al G.vela, sub-director general al învăţă­mântului particular; N. Măleanu, subdi­rector general al contabilităţii, C. Geor­­gescu, I. Mitru şi N. Longinescu, inspec­tori generali, Constanţa Evolceanu, ins­pectoare generală, G. Costescu, D. Ma­­chelarescu, I. Ghiaţă şi AI. Gheorghiu, inspectori generali primari, S. Petrovici.

Next