Mişcarea, decembrie 1929 (Anul 23, nr. 271-292)

1929-12-01 / nr. 271

Echivocul Guvernului IN CHESTIUNEA CONSTITUTIONA­LA - Lupta împotriva d-lui Iunian ministrul justiţiei - Armonia din guvern şi mai cu seamă dintre partidul „naţional“ şi cel „ţărănist“, cu toate apa­renţele ce i se dau, este agra­vată şi dese­ori prea transpa­rentă. Intre diferitele disensiuni, vom reţine spiritul de ostilitate pe care „naţionalii“ îl manifestă fă­ţiş împotriva d-lui Iunian, mini­strul justiţiei. Unele conflicte au fost publi­ce, altele aduse în parlament. Recent semnalăm atacul pe care „chemăriştii“ II publică în ofi­ciosul lor, împotriva d-lui Iunian. * De această situaţie pare c’a vrut să profite însuşi şeful gu­vernului, care în şedinţa de ieri a Camerei a Interpus pe părin­tele Man — Intimul d lui Maniu — să provoace o manifestaţie ostilă la adresa d-lui Iunian. Dar cu acest prilej s’a eviden­ţiat, Involuntar, şi echivocul d­­lui Manlu în chestia aşa zisă „constituţională“. Părintele Man a cerut, în şe­dinţă publică, ca guvernul să ia măsuri împotriva acelora cari calomniază pe tonul principe Carol. Date fiind legăturile dintre d. Manlu şi părintele Man , s’a fă­cut din nou dovada că şeful gu­vernului se menţine în aceiaşi atitudine echivocă în ce prive­şte "chestiunea constituţională. Ministrul Justiţiei a răspuns că nu poate pune temei pe fapte nestabilite şi neprecizate fără­­ însă ca cineva dintre membrii guvernului (erau de faţă d-nui Madgearu, Vlad, etc.) să declare ci această chestiune este defi­nitiv închisă. * Părintele Man neratisfacut de răspunsul d-lui Iunian, a îndrep­tat un al douilea atac împotriva ministrului da justiţie, aducând in discuţie publică cazul dala Someş unde comisia da aplicare s refor­ms! agrare nu lucresză legal.­ Părintele Mm a criticat de­zinteresul cu care d. Iunian su­praveghează acest caz afirmând că la ministerul Justiţiei sunt a- ] numite „şuruburi“, în aplauzele naţionalilor care manifestau ostil pentru d. Iunian.­­ Di. Iunian a răspuns că afir- ’ maţiile partatorul Man sunt pur­­ şi simplu neadevăraţi, respingând­­ toate afirmaţiunile sale. Iar pirileteie Man la rândul­­ său a luat din nou cuvântul, de-­j clarând că transformi întrebarea­­­intr’o interpelare. Lupta împotriva d-lui Iunian este deschisă din nou — şi tot la Cameră. I Interpelarea părintelui Man—­­ dacă se va produce—este deci din­­ punctul de vedere al armoniei din­­ guvern, destul de semnificativă. ! Scandalul Vidrighin in discuţia Camerei Dl. Madgearu confirmă că d. Sf. Vidrighin e plătit cu cinci mili­oane lei anual. Pretenţiile fabuloase ale Vidrighi­­nului din puntea direcţiei generate a r.­­. r. au provocat indignarea unanimă, toată lumea se întreabă uimită, cum se poate găsi un guvern care să dis­cute, necum să admită, condiţîunile o­­neroase pentru stat cu care Stanul Vi­drighin se angajasă cu contract, spo­­li­nd avutul ţârii care este avutul con­tribuabililor. Această indignare a determinat pe un mmbru al majorităţii, d. Pardo­ fi pune următoarea întrebare în şedin­ţa de ieri a Camerei: „Este adevărat că A. Stan Vidrighin a cutezat să formuleze pretenţiile pe care le publică ziarele, pentru a fi an­gajat cu contract. Când banii se iau cu toba de la ce-­­­tăţeni, acest domn cere milioane leafă pe an.­­ Miile de funcţionari sunt concediaţi, iar cei rămaşi ia lifuri de mizerii, pentru ca d. Vidrighin să ia milioane? Calea ferată este în dezastru şi înhi­­riază locomotive, iar directorul­ui îi cere milioane. Toată opinia publică protestează împotriva acestei scanda­loase afaceri. A răspuns d. Madgearu, adică ministrul factotum al regimului care fiind la comunicaţii, a adus pe Vidrighin şi care... realizează economii pentru a plăti salarii de milioane! D. Madgearu s'a degajat şi a aruncat toată vina in sama... con­siliului de administraţie al c. f. r. Şi pentru a-l apara şi mai bine pe Stan Vidrighin d. Madgearu­­ a apostrofat pe d. Pardos. I — „Ce rost are un deputat să în­trebe ce salar îi dă căile f­erate di­rectorului general ? La această explozie a d-lui Mad­­gearu toată Camera a protestat cu vehemență. Aducându-și aminte că majori­tatea e dimicionată „in alb“ d. Madgearu a strigat de pe banca ministerială: — Pentru capacitatea lui Vidri­ghin ți se poate da 5 milioane pe ard E­COURI LA BARCELONA se ţine în prezent congresul istoricilor spanioli. La acest congres participă şi dl. N. Iorga. TREI GENERAŢII este titlul conferin­ţei pe care dl. N.­­ Săveanu fost minis­­tru, o desvoltă In astă-seara la Ateneul din Bucureşti. * ACADEMIA FRANCEZĂ a ţinut o şe­dinţă comemorativă consacrată lui O. Clemenceau— ale cărui memorii inedite a­­par în „llustration". Cuvântul glorificator a fost rostit de către dl. Louis Madelin. • EDITURA EMINESCU a pus în circu­laţie fruumoasa operă a lui Glacser «Con­tingentul 924» care a obţinut un şi mai mare succes artistic și de tiraj decât o­­pera lui Remarque „Pe frontul de vest“. Criza Financiară Cifrele Comisarului gu­vernului Guvernul care în contrast cu tris­ta şi grava situaţie reală, afirmă o îmbunătăţire a situaţiei economico­­financiare, a primit zilele aceste un act oflatil care dezminte brusc ase­menea afirmaţ­uni. Comisarul guvernului pe lângă o­­ficiul Bursei din Bucureşti a pre­senta­t un amănunţit report cu pri­vire la negocierile efectelor şi devi­zelor operate la Bursa din Capitală, care se ştie că este bursa ţarei în­tregi. Dl. Tănăsescu, comisarul guver­nului, face un tablou comparativ în­tre operaţiunile efectuate la această Bursă anul trecut, 1928, şi între cele din anul curent şi arătată, cu cifre precise, că perioada bursieră din anul trecut, adică sub guverna­rea liberală, a fost de patru ori mai mare decât cea din cursul anului curent. Ceea­ ce înseamnă că situaţia fi­nanciară a fost incontestabilă supe­rioară, cu mult mai bună, decât cea de azi, care nu mai comportă nici o comparaţie. Căt a pierdut economia privată din această cauză, este incalculabil, dacă avem în vedere criza grozavă ce se resimte în toate ramurile de ac­tivitate şi la care se adaugă criza de consumaţie, consecinţa celei dintâi. Şi totuşi experţii şi consilierii fec­und, în frunte cu economistul regi­mului, d. Madgearu, afirmă că si­tuaţia financiară s’a ameliorat! ADNOTĂRI POLITICE Situaţia financiară s’a îmbunătăţit foarte mult, afirmă reprezentanţii re­gimului. Da, situaţia „lor“ financiară... * Neacceptănd acel simbol cuprins în formula „prin noi înşi­ne“ naţional­­ţărăniştii au găsit o altă mult mai a­­vanta­joasă: Pentru noi înşi­ne! In această privinţă străluceşte pilda prefectului de Iaşi, eminent exemplar al acaparatarului ••• O Z­.lele acestea a avut loc, la Bucu­reşti, un congres al coctorilor, în care a fost vorba şi de politica economică şi administrativă a regimului naţio­­nal-ţărănist. Guvernul a ieşit, cm drept cuvânt, tuns, ras şi frizat... * Camera Deputaţilor a devenit o ade­vărată cameră obscură. Politica d-lui Maniu fiind şi ea ob­scură, domnia-sa ţine consiliile minis­teriale la Cameră... * Dela Man la Maniu o deosebire de două litere, dar ambii egali în ches­tiunea constituţională : man...iaci! • In sfârşit, dl. Jacotă s’a hotărât să lumineze judeţul... cu electricitate. Frumoasă idee la dl. Jacotă! Această energie electrică, i-a suge­rat-o colegul­­­uiose. Bucuraţi-vă săteni cari până astăzi vă îndemnaţi copii să înveţe buchile la luminiţa unui opaiţ, de-acum înainte nu-şi vor mai strica ochii. Înainte ca dl. Jacobă să fi adoptat ideea colegului ludose, ar fi trebuit să epuizeze soluţiile mai puţin costisi­toare. Una din ele, era de­sigur, punerea la contribuţie a propriului său nas. Ar fi luminat pe o bază incalcula­bilă. DUMINICA 1 DECEMBRIE 1929 Băluţă şi alţii la Primul ministru Câteva somităţi ale partidului ţărănist din Iaşi, au luat contact cu primul ministru, desluşindu-l asupra „adevărurilor istorice“ pe care se întemeiază acei care susţin că cele câteva comune basarabene alipite ju­deţului Iaşi prin legea de la 1925, trebue să urmeze în chip definitiv soarta jude­ţului nostru. Expunerea „Istorică“-să-i zicem,—a fost lasată în sarcina celui mai doct. Dl. Ani­­bal Ciurea. Dl. Ciurea a prezintat d-nului Meniu şi o hartă, pe care-şi purta Indexul cu aerul u­­nui strateg. Atâtea cunoştinţe istorice şi geografice la dl. Anibal Ciurea, ne impresionează ! De unde oare să le fi putut acumula ? Să fie rezultatul unor studii savante sau un învăţătoraş din club crescut la umbra „educaţiei“ d-lui Petrovanu, l-a ticluit o lecţie pe care dl. Anibal Ciurea a debitat-o teatral ? Căci să ne înţelegem. Un elev al d-lui Petrovanu ar fi putut în­văţă de la d-na câteva date istorice, care să ilustreze Injustiţia ştirbirei unor drep­turi sacrosancte. Dl. Petrovanu ştie să distrugă ce se cu­vine fratelui mai mare şi ce se cuvine fra­telui mai mic, ce se cuvine Iaşului şi ce se cuvine Bălţilor. Rolul d-lui Ciurea a fost Ingrat, totuşi a salvat aparenţele. Cine erau plouaţi în delegaţia primită de Primul ministru însă şi geloşi de „succe­sul“ obţinut de cuconu Băluţă, erau d-nui Prof. Răşcanu şi C. Simionescu zis „carac­ter“, întorşi acasă, şi-au revărsat năduful în club, iar dl. C. Simionescu respirând adânc din atmosfera d-lui Adolf Teitler, a avut o sincopă. Aviz, veterinarilor. Autoritatea parlamentu­lui ,actual In parlament, domnește o mare încur­cătură in ceia Ce privește disciplina ma­­melucilor guvernamentali. D. Maniu, a’a gândit bine că luîndu-le demisiile în alb s’a pus la adăpostul unor oare care neplă­ceri. Cu toate acestea, parlamentarii gu­vernamentali par a nu se intimida de con­secinţele ce ar putea avea loc dacă d­l Maniu ar face cu adevarat uz de demi­siile in alb. De aceia vedem, că abia des­­chizându-se parlamentul, mai mulţi depu­taţi majoritari, şi încă de cei mai cu greu­tate, au anunţat o serie de interpelări cu privire la măcelurile de la Lupeni şi bă­tăile de la poliţie. De­sigur că armonia din guvern ca şi aceea din partidul naţional-ţărănist sunt de aşa natură, in cât chiar demisiile un alb pe care le păstrează d. Maniu in ser­tarul Secret al biroului său de la preşidenţia Consiliului, nu mai pot avea nici o in­fluenţă asupra parlamentarilor. Ar trebui, în acest caz, ca d. Maniu să uzeze de a­­proape de toate aceste demisii, ceea ce nu se poate. D. Maniu credea, fără îndoială, în mo­mentul când concepuse ideea demisii­lor în alb, că se va putea sluji de ele în cazul când deputaţii şi senatorii guver­namentali nu se vor,* supune orbeşte pre­tenţiilor primului ministru. Astăzi, însă, din nenorocire pentru d­l Maniu, aceste demisii nu mai pot avea nici un efect, căci ar trebui ca d sa să rămână singur in parlament, cu droaia sa de miniştri. Aşa­dar socoteala d lui prim ministru Maniu nu se potriveşte de loc cu reali­tatea. Am vrea să vedem minunea ca d. Ma­niu să uzeze macar de o singură demisie în alb, ceea ce însă nu se va putea in­­tâmpla. Atunci pentru ce atâta sgomot ? O demagogie ca toate celelalte pe care d. Maniu, In înţeleaptă [sa ,conducere in calitate de şef de partid şi de guvern, a crezut că o va putea plasa, intimidând ho­­lera guvernamentală din parlament. S’a în­şelat, insă, cum a înşelat Întreaga ţară cu făgăduelile făcute în timpul celor zece ani de opoziţie. Un fapt precis care nu va putea fi dez­minţit. D. Maniu de­şi nu posedă demi­sia sa In alb, ca şef de guvern, totuşi va fi nevoit să şi o deie mai curând poate de cât se aşteaptă chiar d-sa. DL. JSCOTĂ SCRIE! Când a apărut primul număr din „Miş­carea ţărănească“ arătam Că ucazul d-lui Costăchescu a făcut să tremure nu­mai dl. Petrovanu, prefectul, care a scris faimosul articol didactic „După un an“. Dl. Iacotă nu scrisese atunci nimic şi ne miram noi de aşa mare îndrăzneală ! Iată însă că numărul 3 al „Mişcării ţără­neşti“, apare cu articolul de fond, scris de dl. Jacotă : „Centre agronomice". Dealtminteri ne-am explicat de îndată, de ce d. Jacotă n’a scris nimic pănă la al treilea număr : d-sa gândeşte adânc şi dă gândirii o formă în scris implacabilă— pentru aceasta—însă trebuia vreme !; şi apoi, nu era să apară d. Jacotă cu un ar­ticol în oficiosul organizaţiei, fără de „proza dsale", întârzia clişeul de la Marvan. Şi acum coţinutul articolului: „Un centru agricol trebuie să aibă spre a pune la dispoziţia sătenilor ur­mătoarele : trei garnituri de treer şi trei trac­toare o maşină selecţionătoare, patru trioare mari, opt semănători, două să­­mănători împronzătoare două rotative tpt secerătoare, zece vânturători, patru tăvăiud, douăsprezece sămănatori de porumb, douăspre zees simănători mici p­atru ogor american, treizeci de planete prăşitoare, cel puţin trei­zeci de pluguri, două zici de grape flexibile şi o şişcă mare. Pentru aceste maşini trebuie cons­truite una sau două magazii, unde să fie adăpostite, trebuie un atelier au me­­canici..!* Mai departe, d. Jacotă speră că pănă In primăvară să ia fiiaţă câteva asemeni centre ! Naivitate, Domnule profesor! N’ai spus lucruri grele. Probabil că le-ai luat din­­tr’o carte de agronomie şi le-ai înşirat in „Mişcarea ţărănească", sau ţi le-a înşirat un fost administrator de domenii, a doua zi după o noapte cu visuri la ale profe­­siunei sale ! TREBUIE tot ce spui d-ta, stimate domnule profesor, numai că sunt do­­rinţe disproporţionate până la copilărie, faţă de mijloacele de care dispune astăzi ţara noastră. Este la articolul­­ sale, aproape tot a­­tâta naivitate, cât a fost şi în ieşirea co­munistului Niculi, odată într’un consiliu municipial, care urcat pe un scaun la pri­mărie cerea „i­­z­brmarea popoarelor­­“ şi au râs atunci toţi cei de faţă de la Pri­măria Iaşi! Numai d-ta, stimate domnule profesor, un aplaudat frenetic ! Iată de ce credem noi că trebue să fii mai pozitivist, domnule profesor, fiindcă altminteri, nu se ştie dacă nu-ţi va fugi de sub picioare şi preşedinţia consiliului judeţean ! Congresul didactic în Iași Membrii corpului didactic de toate gradele se întrunesc mâine, pentru a discuta chestiunea salarizării. Este desigur un început frumos, de pe­rma căruia întreaga dăscălime aș­teaptă cu nerăbdare un uzultat satis­făcător. Mai mult decât ori­cum­ este nevoe de deplină solidaritate. Sperăm că vom reuşi să ne impunem condu­ctorilor de astăzi, obţinând ce­­face de mult şi cu răbdare aşteptăm. Orice motive s’ar aduce contra cau­zei noastre, vor trebui spulberate. Atâta timp cât din bugetul statului se aruncă atâtea milioane tuturor Vi­­drighinilor, ar fi o prea mare sfidare faţă de corpul didactic, care a ştiut să se sacrifice în toate momentele gre­le şi să fie alături de aspiraţiile în­tregii naţii. Ar fi de dorit ca aceste consfătuiri să fie căt mai dise pentru a se putea cunoaşte şi împotrivi tuturor încercă­rilor de a rozi pe unii dintre noi. Chiar zilele acestea a fost scoasă din direcţie d­na Maria Lăzărescu, una din cele mai vrednice directoare din Iaşi. După o viaţă de muncă conştiincioasă pe tărâmul învăţământului să fii în­locuită fără motiv şi ilegal, este cea mai mare ofensă ce ni se poate adu­ce. In cazul de faţă un protest al tu­turor dascălilor şi-ar avea rostul, pen­tru a se îndrepta nedreptatea făcută. Mai sunt multe chestiuni care vor trebui să fie scoase la iveală spre de­plina lămurire a tuturor. IOAN C. MOTAŞ institutor

Next