Moldova Liberă, aprilie-iunie 1945 (Anul 2, nr. 157-229)

1945-04-01 / nr. 157

|NU VOM UITAI Se spune de către mulți că uitarea este o bine­facere cu care natura a înzestrat pe om, pentru a-i înlesni existența, pentru a-l rupe din tristețea unor su­­ferinți a căror amintire l-ar paraliza elanul și pentru a-l repune „însănătoșit“ în ritmul viu și creator al vieții. Suferințele pe care, mersul implacabil al legi­lor naturii i le impune o­­mului, se supun poate în parte acestui principiu. E­­xistă însă suferințe, umi­lințe și crime pe care ome­nirea nu le poate uita, PE care ea nu are drep­tul SĂ LE UITE. Amin­tirea vie, neștearsă a a­cestor crime și umilințe im­puse omenirii prin forța ar­melor ucigașe, nu trebuie să se șteargă niciodată din sufletul oamenilor, ea în­săși fiind garanția puterii sa care aceștia vor lupta pentru distrugerea totală a asupritorilor, pentru ei l­urarea lumii ce cauza a­­cestor suferinți, pentru a reda acestei lumi posibili­­­atea de a se reintegra pe jalea unei vieți libere și­­ a adevărat creatoare. Te­­­oarea și crimele fascis­­mului fac parte din acest lagar de suferințe ale um­a­­nitații pe care aceasta nu reline să le uire, amintirea ei fiind un imbold mereu nou ca sforțarea pe care o fac popoarele iubitoare de libertate p­ntru distru­gerea celui mai mare duș­man al lor, celui mai cri­minal și abject regim care vroia vreodată să fie IM­PUS omenirii: fascismul. Nu vom uita niciodată fărădelegile, schingiuirile și asasinatele comise cu sângele rece al criminali­lor de rând, de către a­­cești preoți ai vărsării de sânge, de către ace­ști bar­bari, care cu oțelul in mână au vrut să înfrângă mer­sul popoarelor pe drumul libertății. Atulmifaa m»n*a vie a acestora ne va sti­mula din ce in ce mai mult la lupta pe care o ducem și o vom duce din ce in ce mai vajnic, pentru to­tala lor nimicire. Nu vom uita pe nemții trufași și îngâmfați, care spălându-și mâinile după fiecare fărădelege comisa, nu se mai saturau să sugă sângele și vlaga acestei țări. Nu vom uita pe acel care își locuiau cișmele pe spinarea acestui popor și eu aveau ochi să vadă ru­mele și mizeria, suferințele și jalea ce o semănau în drumul lor. Ura noastră împotriva oi creștea in fiecare clapă. Poporul aștepta cu Înfri­gurare ceasul eliberâmi tale, pentru a se putea u&­­însti cu toate puterile a­­supra acestei fiare de lux, s’o strivească sub lovitu­rile pumnilor săi încleștați la suferința. N’a trecut decât un an dela memorabila dată când glorioasa armată sovietică a purces, in iureșul victo­rios al înaintărilor sale, să elibereze poporul român, tot sau vom uita acest lucru, tot nu vom putea nici­o­­dată uita că acestor ar­­mate ale libertăți le dato­­rm noi dezrobirea țarii toast­­e de sub cizma hit­­eristă. Noi nu vom uita că da­­orira sacrificiilor a nenu­mărați fii eroi sovietici, ara noa­tră a putut pași pe clica libertății. Noi nu vom uita acea zi măreață de 22 Martie, în care pentru prima dată, au pus piciorul pe pământul României os­tașii luptători pentru drep­tate și libertate. Astăzi în­­treg teritorul țării noastre este eliberat. Astăzi, numai după un an de zile, țara noastră, liberă și întregită își aruncă toate puter­ile sale în măreața bătălie pentru zdrobirea fascismu­lui, încadrați În lupta pen­tru libertate, alături de toate popoarele iubitoare de pace, alături de marea noastră prietenă de la ră­sărit, ne putem bucura de perspectivele ce ni se des­chid și marea lup­tătoare pentru eliberarea popoarelor, a înțeles lupta noastră și a venit în aju­torul nostru și pe câmpul unei alte bătălii, tot așa de grozave, împotriva unor dușmani aliați ai fascismu­lui distrugător, foamea și mizeria. După ce ne-a ajutat să ne eliberăm de sub teroarea hitleristă, Uniunea Sovietică ne dă un neprețuit sprijin pentru combaterea tifosului, pentru asigurarea pâinii, i­­i­r ordinul Mareșalului Stalin au fost trimise în țara noastră echipe de me­dici sovietici pentru a pune umărul la stărpirea tifosu­lui exantematic. Din ordi­nul Mareșalului Stalin, armata sovietică dă un neprețuit ajutor la cam­pania însâmânțărilor ț­i­­nând la dispoziția noastră liniile ferate și vagoanele de transport ale armatei Roșii. Armata eliberatoare spri­jină cu forțele ei lupta noastră pentru ștergerea tuturor armelor lăsate de cizmele însângerate ale fas­c­imului și ne lărgește dru­mul pentru asigurarea li­bertății și democrației ro­mânești. Și aceasta nu o vom uita. M. GHIMPU recizări în jurul problemei pădurilor BUCUREȘTI 29.­ Minis­tul Agriculturii și Dom­e­ilor a hotărât, întrucât ex­pierea pădurilor particu­­e este în studiu, ca auto- i­­­iile de stat comună și­­ el, precum și comitetele saie sătești F. N. D. să firească orice amestec, în­­afi­­ icare în orice categorie de pădure și în administrarea­­ precum și de a res­ ■iP*­ormele silvice în vi­d [UNK] și exploatările ordonate genele silvice locale. Femeia sovietică în slujba patriei Cf.Ifrim­, „omul“ și „opera. In 1922 un student ri­dică măciuca țintuită a hu­liganismului. Studentul se chema C. N Ifrim ți purta Ițarii strânși la glezne. A­­lături de alcoolicul fecior al „venerabilului“ A. C. C., I­­fim devenea Instigatorul vieții publice. La Începutul „carierii“ sale, C. N. lfrim era o a­­surzitoare goarnă. Suit la tribună, impostorul­­ avân­ta“ Intr’o înfecțioasă gar­gară de cuvinte frazele lup­tei „către biruință“. Sân­gele de haiduc clocotea in vinele acestui íiuciu cu leja­­ritu» Intre dinți Peste puțin timp, C.N lirim Învia datini­le „strămoșe și“ făcând sacru legământ cu Dacii și Ro­manii. Cu acest prilej, șeful generației naționalismului de stradă spunea plugușo­­rul străbunilor și anunța pârjolul ce avea sa urmeze și care avea să fie dezlăn­țuit de propia-i putere. Rând pe rând, Ifrim a urcat treptele „carierii“ sale In ultimul timp, ajunsese inspector general adminis­trativ și primar al Iașului. Pentru „reconstrucția“ lașu­lui, Ifrim a venit, trimis de Antonescu. Planurile edili­tare ale fostului primar e­­rau ale unui bătrân arhi­tect. Pentru a „învia“ lașul, senilul huligan a desgropat morții. „Cariera“ lui Ifrim s’a sfârșit prin cea mai incali­ficabilă faptă: distrugerea cimitirului evreesc. Inconș­tiența a întrecut toate aș­teptările. Criminalul C. N. Ifrim a voit să are un loc sfânt, de tradiție, care avea să păstreze peste secole ur­mele osemintelor. Monu­mente străvechi doveditoare în ordinea istorică, au pri­mit loviturile târnăcoapelor. Ambițiosul Ifrim a ordo­nat ca desgroparea mor­mintelor și dărâmarea pie­trelor funerare să fie făcută de către Evrei. Emoția a­­cestora a fost copleșitoare. Fiecare tânăr a simțit cu evlavie legătura cu genera­țiile sale și a jurat să o păstreze, astfel că dorința de exterminare a cinicului profanator nu și-a atins scopurile. Comunitatea a avut mult de suferit de pe urma descreeratei aventuri. Zile grele de doliu au fost petrecute în tăcere și sme­renie de către Evrei. Spectacolul regizat de Krim s’a desfășurat in cele mai sumbre decoruri. Ose­minte­­ ce aveau să pardo­sească valea Țicăului amin­teau la sufletele sbuciumate ale asupriților de valea lui Daniel. Convoae lungi, in procesiune mută, duceau osemintele rabinilor erudiți, ale marilor filantropi, ale vechilor înaintași, străbuni Inegurați. Indignarea popu­lației a lăsat urme adinei. De acest îndoliat spectacol, de această sepalcrala pro­­cesiune se amuzau numai: C. N. Ifrim și Const. Stam­­bollu. Colaborar­ea acestora a fost strânsă. In marea sa grijă pentru populația ne­voiașă, Ifrim a hotărât ca pietrele vechiului cimitir e­­vreesc să servească con­strucțiilor de case.. Popu­lația săracă a Țiciului a refuzat această propunere, dintr’un respect vern al morților, înțelegând astfel răspunsul profund omenesc al celor morți. Const. Stam­­boliu i­a asigurat pe aceștia că: Înainte de­ a porni la lacra va... aghezinul locul de odihnă al morților și, pentru a da pildă de curaj, Își va clădi propria­­ casă printre umbrele nevăzute ale celor plecați. Josnica aventură Ifrim­ Stamboliu cere răsbunarea morților. Pedepsirea acestor profanatori ai tradițiilor o­­menești, să fie exemplară. Ifrim și Stambollu au să­vârșit acte ce lovesc în demnitatea elementară a o­­mului. Pentru aceas­a sunt chemați să răspundă numai­decât. G. mărgărit Citit­ în pag- 4-a Trupele sovietice au intrat în Austria Frontul german din vest în plină dezagregare * 4 Instantanee „Munca noastră-i chezășie“ In grădina Teatrului Na­țional lucrează un grup de tineri, băieți și fete. Astu­pă tranșee și sapă la tran­dafiri. Muncă simplă cu sapa și lopata care ar putea surprinde un om cu prejudecăți care ar vedea hainele mai îngrijite pe care le poartă unii din ei. Spectacolul nu este nou. Am văzut la muncă gru­puri de tineri costumați în uniforme decorative care îndeplineau și ei acelaș rit al pământului. Aveau un șef drapat într’o uniformă și mai decorativă. Șeful poseda și un țignal din care suna repaosul și rit­mul muncii. Am văzut turmele de ti­neri evrei la munca câmpu­lui, la dărâmături, la gră­dinărit. Aveau grumazul în­covoiat și sudalmele văta­fului cădeau asupra lor ca­bicele. Aceștia de acum nu au costume, nici țignale, nu sunt asupriți de niciun vă­taf și mur­ca lor nu sea­mănă a corvadă. Sunt a­­plecați peste lopată, dar mișcările lor par libere, spontane. Râd, glumesc în­tre ei și cântă: „Munca noastră-i chezășie“ Mi se pare că versul are o adâncă semnificație. El ne oglindește sufletul ti­neretului care crește as­tăzi între noi: luminat de voioșie și de elanul viforos al muncii creatoare, mai liber și mai sănătos decât generațiile bolnave și chi­nuite care s-au succedat în sfertul de veac dintre două războaie. Adevărată chezășie pentru viitorul de nămiază aurie a­ țarii. M. G. UHifnlcfi 1 Aorllle !f4i REDACȚIA Str. Lăpușneantu 37—tel. 5 ADMINISTRAȚIA Str. Lăpușneanu 23­ tel. 231 ABONAMENTE IAȘI PROVINCIA *360 lei S­­ani 2500 lai 4600 lai 6 sau­ 4600 lei 0000 lai 12 lan! 9200 lei V Aatorl­iț­,luați tuțlIlO.COOl.pean Pentra mand­­. și et ad. 6000 lei Redactor responsabil MlHfll NOVICOV Suntem alături de front Un ordin de zi al Mare­­șalului Stalin, prin care erau elogiate armatele teiul de al doilea front ucrainean, amin­tește de strălucitele fapte de arme, curajul și abnegația trupelor române ce luptă în masivele muntoase ale Ceh­islovaciei și citează în acesta numire unui general român a cărui unitate a dat dovadă de un real spirit de sacrificiu și prin lupte crân­cene a câștigat poziții de­­osebit de importante in cadrul acestui front. Acesta este unul dintre nu­meroasele exemple ce ilus­trează paginile de vitejie pe care le scriu zi de zi ostașii noștri pe frontul împotriva hitlerismului. Țărani in haine militare, cărora cei de acasă le-au pregătit pământ, luptă pentru acesta și pentru tn­­ingerea fascismului. Acolo pe front înfruntând toate pled cele ce li se pun in cale, înroșind cu sângele lor dru­mul spre victorie, eroii nea­mului, fiii poporului româ­nesc nu-și varsă sângele de­geaba. El luptă pentru fă­urirea unei Românii noul, a unei Românii democratice care să f­ie a întregului popor. Vitezele noastre armate duc departe stindardul spălat prin jertfe de fapt rușinoasă ce­ri imprimat-o Antonescu pe cele trei culori. De astă dată luptăm pentru un ideal na­țional și pentru asigurarea unei păci distruse de lăcus­tele armatelor ce acum sunt din fericire, departe de nol. Dar, dacă frontul e atât de a­parte și bubuitul tunu­rilor și rafalele mitralierelor nu sunt auzite până la noi, aceasta nu înseamnă că acei din spatele frontului, acei ce în orașe și sate își duc viata intr’un ritm normal,trebue sa uite de ex­itența lui. Dacă azi, noi putem să ne vedem de treburi intr’un mod cu totul nestinghit, dacă ora­șele se pot reconstrui in tihnă, dacă fa­bricele noastre pot lucra, aceasta se dato­re­ște soldaților noștri care alături de Armata Roșie luptă pe frontul comun, de existenta căruia nu trebue să uităm nici o clipă. Pe frontul intern, pe fron­tul muncii și al producției, lupta noastră trebue să a­­tingă potențialul maxi­m și să dovedim " prin muncă participarea la lupta pe care armata noastră o duce pe front. Soldații întâmpină tot felul de greutăți, so­dații dorm, atunci când au timp, un tranșee săpate mărșâluesc sub la repezeală, ploaie sau ninsoare, cu de învins cele mai mari greutăț­ile masi­velor muntoase pe care se situează frontul. Prin văgăuni mocirloase, pun văi adânci, zi de -1, noapte de noapte, cu atenția mereu încordată, cu mâna apăsată pe viga­dul rece al armat, soldului nostru stă la pândă gata de atac. Și atunci când lupta e pornuta so,datul nopru se bate aprig, lovește cu s­ete un dușman pentru ca știe că are de căștgat pacea de mâine și viitorul copiilor săi, sigu­­ranța și liniștea pămăntului ce se află în spatele său. De partea noastră, a celor ce ne aflăm în interiorul țârii stă sarcina ajutorării acestui front. In cadrul fie­cărei ramuri de activitate masele iargi trebue să depună maximum de efort. Nouă ne este impusă sarcina redresării țării și a producției ei.Nouă ni se cuvine gr­ea o st­a și lor de pe front. Poporul trebue să muncească pentru victoria de azi, pentru pacea de mâine. Tara întreaga sa devină un șantier al muncii în care marea operă de ridicare a producței să-și găsească în­­faptutrea și prin aceasta ne­voite frontului să fe asigu­rate. Sa nu uităm nici o clipă că undeva pe front, frații noștri se luptă pentru făurirea unei Românii libere și democrat.ee și sa dăm cât mai malt pentru ajutorarea celor ce se luptă pentru țara noastră a tuturora. Să spri­jinim cu mintea și cu brațele frontul, pentru nimicirea cât mai grabnică a hiterismului. Să dăm totul pentru front și prin aceasta să câștigăm victoria. Să dăm totul pentru vietone și vom asigura pacea. Să dovedim soluați­or că suntem alături de el. Și să Dăm: „TOTUL PENTRU FRONTI TOTUL PENTRU vicTorie I. M. BRATEȘ Cât mai putina vorbe -cât mai multă muncă. Sărbătorirea medicilor sovietici veniți in ajutorul Moldovei pentru combaterea tifosului a spus d­na dr. Slavîjinskaia Eri după amiază a sosit in localitate echipa mixtă de me­dici sovietici și români care va prelua conducerea campa­niei de combatere a tifosului. Echipa sovietică formată din 4 medici, 16 agenți canicare și surori de caritate, condusă de dr. Eremenco și Rabinina și română, formată din 19 me­dici ai Apărării Patriotice, 22 agenți sanitari conduși de dr. BaZian (conducă­or tehnic) și dr. Wrtner delegat al Minis­terului Sănătății -au fost În­tâmpinate la gară de repre­zentanții autorităților locale și o delegație a Apărării Patrio­tice care a procedat de Îndată la cazarea oaspeților. Seara a avut loc in sala Braga diru o masă comună oferită de Apă­rarea Patriotici, la care au luat parte­­ maior Grișinenco din partea comisiei Interaliate de control, d. subprefect Mi­­hăilescu, d-rii Rabinina, Ere­menco, Kilezo, Slavișinskaia, dr. Witner, dr. Bizgan, dr­ Călin, dr. Schönba­ch, dr. Axstrad, dr. Șalm precum și tnreg personamt sanitar au­xiliar român și sovietic. Din partea Corp. IV Armată , col. Constantinescu. Din partea autorităților locale d. prima; Colin Davidovici, dr. Artenie, inspector general sanitar, d. chestor V. Babici. Din partea partidului comunist au luat parte d. dr. Vasile Mârza, d. Petre Ganea cu doamna, d. dr. O. Fiarske din partea uni­versității ieșene, d. dr. Gold­­stein din partea serviciului sanitar, d. M Novicov direc­torul ziarului nostru și din partea Apărării Patriotice d ni­ dr. N. Goldenberg, Waserman, Alzicovici precum și Întreg corpul medical al organizației. Seria «urm­itSrilor este deschisa de d. dr. N. Goldenberg care a­­duce salutar Apărării Patriot ce ți urează bun venit oaspeților. Din partea universității vorbește d. dr. Franke care in câteva cuvinte con­cretizează recunoștința n­o­s­t­r­u pentru mare a noastra prietena dele rostre, Uniunea Sovietica. Con­tinua spunând : „Dvs. domnilor vă veți duce in satele noastre și veți cu­noaște țăranul român. Veți ve­dea un țăran prost hrănit, prost imbricat, locuind un bar­- Continuare in pag. Il-a — a arcmi not an ›®»§® s­anascân*au n nat calc anile — Conferința d-lui Gheorghe Apostol, rostită la posturile noastre de radio Tovarăși și prieteni. La 1 Septembrie 1944 miș­carea sindicală a deschis un nou capitol. Realizările pozi­tive ca și părțile ei negative s'au discutat la Congresul U­­niunilor Sindicale și la Con­gresul General. Muncito­rmrea în scurtul timp trecut de la 1 Septembrie, devenise o forță cum nu mai cunoscuse țara româneas­că. Puterea ei a făcut să turbeze­­ acțiunea. Au încercat prin toate mij­loacele să împiedice afirmarea ei. Au folosit legionari din fabrici și birouri și au cerut in primul rând sindicatelor să se ocupe numai de interesele profesionale. Muncitorii, func­ționarii, inginerii, Intelectualii se îndepărtau însă de politica reacționară a partidelor isto­rice și se alăturau partidelor muncitorești, se alăturau luptei antifasciste. In această luptă, sindicatele au participat in mod hotărât la politica țării. Participarea lor nu a schimbat fizionomia lor de organizare profesională. Ele nu stau la remorca vre­unui partid. Ele lupta pentru realizarea programului de gu­vernare a F.N D. pentru rea­lizarea programului de muncă al guvernului Groza. Ajutorul care l-au dat este un interes al clasei muncitoare ? desigur da. Sindicatele după încercările de la Malaxa, au devenit forța cea mai dina­mică împotriva fascismului, al căroi port drapel este Maria Brătianu și Siie Lazăr. Răsturnarea călăului Rădescu și rea­calarea guvernului Groza se datorește In primul rind sindicatelor care au dat jertfe dureroase In lupta pentru in­­genunchierea reacțiunii. Astăzi poporul și clasa mun­citoare fac zid in jurul gu­vernului pentru­ a salva țara și a stârpi leg­onarii și ele­mentele reacționare în­­ rants — Continuare in pag, ll­a —

Next