Constituanta Desbaterile Senatului, decembrie 1915 (nr. 7-15)

1915-12-03 / nr. 7

8 B MMI, vrie 1016 MEBAMRILE CONSTITUANTEI 1a curentul general al tarii, al opiniei publice. Curentul impus de traditiunile neamului nostru, de dorințele sufletelor noastre , ar ar fi fost a face o politică populară, dar cu rizicuri, evident. Nu s’a făcut această poli­tică, guvernul nu a vrut să o încerce, con­siderând-o și pe aceasta ca o politică de aventură și s-a hotărit să facă politică de espectativă, să aștepte o circumstanță fa­vorabilă care să permită țării să facă un pas mai hotăritor. D­ lar, dacă în ambele prime cazuri, și în cazul unei politici alături de puterile centrale, și In cazul unei politici In contra lor, adică in ipoteza adoptării unei politici de aventură, s’ar fi putut concepe un gu­vern personal, In cazul ales de guvern, în acela al espectativei, conceptiunea unui guvern personal devenea imposibilă. Căci, d-nii mei, o politică de aventură poate fi legată de o personalitate. Mai mult , numai o persoană singură poate fi capabilă să de­termine un curent și o aventură, dacă are Însușirile necesare ca să însuflețească un neam. Nu știu dacă d. prim-ministru ar fi voit vreodată să împingă țara într-o aventură alături de puterile centrale. Ce s’ar fi în­tâmplat, în această ipoteză, de asemenea nu știu precis, dar eu cred că o asemenea aventură s'ar fi prăbușit repede. Dacă însă d. prim-ministru ar fi avut Curajul să încerce cealaltă aventură, eu cred că aceasta s’ar fi transformat repede într'o adevărată epopee și că toată țara l-ar fi urmat fără nici cea mai mică ezitare. Și dacă timp atât de Îndelungat noi opo­­zițiunea i-am făcut credit și l’am lăsat să lucreze, a fost că am hrănit totdeauna spe­ranța că se va hotărî pentru gestul pe care cu toții il doream. Dar, d-nii mei, o politică de espectativă, o politică de zărăfie, o politică în care in­teresele și negocierile, iar nu sentimentul și avântul joacă rolul principal, o asemenea politică nu poate fi împreunată cu concep­ția unui guvern personal. Unui guvern de chhibzuință îi trebuie înainte de toate încre­derea, și încrederea este o plantă delicată, care nu se poate crea dintr’o zi în alta. Trebuie un lung contact între oameni pen­tru ca ea să se nască. Așa încât pentru po­litica adoptată Ia Consiliul de Coroană pen­tru politica de espectativă un guvern im­personal singur ar fi avut rost. El singur ar fi putut da liniște țării. El trebuie să cu­prindă toate forțele acestei țări j toate par­tidele trebuiau să fie reprezentate intr’însul. ( D-nii mei, de câte ori voci din opozițiune s'au ridicat cerând să se formeze un guvern național, imediat ni s’a răspuns din rândurile guvernamentale : vreți puterea­­ fi bine, o astfel de Învinuire este o înjo­sire a discuțiunii. Credeți că noi, ca toată țara, este numai o masă de apetituri ! D. Gr. Procopiu : Sunteți toată țara d-voastră ? D. C. Argntoianu : Aproape toată. Dar să admitem că am zis : Noi, virgulă, toată țara. Sunteți mulțumit acum ? D-voastră, d-Ie prim-ministru, veniți să cereți unirea in jurul guvernului, în jurul guvernului d-voastră personal. Pe ce bază ne cereți această unire ? Argumente sau un pro­gram determinat pentru viitor nu ne adu­ceți. Să vedem atunci dacă încrederea pe care v’am dat-o până acum și rezultatele guvernării d-voastră necontroite, de la în­ceputul răsboiului și până azi, justifică ce­rerea pe care ne-o faceți. D-lar, în cursul acestui răsboi au fost mai multe momente, cari n’au fost numai momente importante pentru hotărîrea pe care noi o aveam de luat, dar cari au fost — acum după oarecare trecere de timp, o putem deja afirmă — momente istorice în desfășurarea generală a răsboiului. La în­ceput, în momentul când noi urmam să luăm o hotărire, toată lumea așteptă să vadă în ce parte ne vom îndreptă ; eră In ajunul Consiliului de Coroană. Eră momen­tul atunci ca să obținem dela oricare gru­pare de Puteri toate concesiunile pe cari le-am fi voit, și să le obținem repede. In loc de a negocia atunci, s’a luat o hotărîre pe gratis, fără a se fi obținut nici o asigu­rare nici dintr’o parte, nici dintr’alta. Iată un prim pas greșit care ne face să credem că dela început evenimentele cari urmau să se desfășoare împrejurul nostru nu erau judecate cu claritatea de vedere, care ar fi fost necesari. După aceasta a venit faimosul moment dela Lemberg. D-nii mei, după Lemberg Austro-Ungaria se află într’o stare d­e dezorganizare com­pletă. Dezorganizare atât de completă încât a dus după câteva luni— după două luni— armatele imperiale la dezastrul generalului Potiorek în Serbia. Nu mai există aproape armată în Au­stro-Ungaria. Momentul acela eră iară un moment prielnic pentru intervenția noastră. El este un moment istoric în desfășurarea răsbo­iului, fiindcă însemnează anexiunea monar­hiei austro-ungare—de fapt, nu de drept— de către Germania. După dezastrul din Galiția, Germania pune mâna pe Austro-Ungaria și grație ma­terialului, de oameni și bogățiilor din mo­narhie, li reface o nouă armată. Dacă noi interveneam atunci, această re­organizare a armatei austro-ungare nu ar fi fost cu putință. A raționa, cum am auzit zicându-se : dar dacă am fi intrat în campanie după Lem­berg, unde am fi fost acum când frontul german este aproape de Petrograd ? Este o raționă fals, căci dacă intram în acțiune după Lemberg răsboiul n’ar fi evoluat astfel cum a evoluat, pentru că ar fi lipsit pute­rilor centrale două elemente capitale : mai întâiu o armată­­ de 11 milioane și jumătate sau 3 milioane de oameni și al doilea tot materialul și toate previziunile care le-au tras și mai ales materialul de care avea ne­voie absolută, fără de care nu ar mai fi putut continuă. Toți caii trebuincioși organizării artileriei, atât germane cât și austriece, au fost trași din Ungaria. Ca să vă dați seamă, d-nii mei, ce impor­tant element este acesta, este destul să vă spun că pierderile de cai au fost atât de în­semnate în acest răsboi. Încât comerțul de export de cai pe care îl fac Statele­ Unite, s’a ridicat dela 6 milioane la € 139 mili­oane. Diferența aceasta reprezintă toți caii importați în Franța și în Anglia. Dacă aceste două țări beligerante a pier­dut atâția caii, câți cai trebuie să fi pierdut Austria și Germania ? Vedeți, dh lar, cât de important este deci faptul că puterile cen­trale au putut să recruteze pentru artilerie cai din Ungaria. S’a trecut momentul dela Lemberg, a venit apoi altul , acela al intrării în acțiune a Italiei. Ni s'a spus de către organele guvernului : vom intră în acțiune îndată ce va intră Ita­lia. Vom legă partidă cu Italia. Vom fi aliați cu Italia. Italia a intrat în acțiune și nu numai că noi nu eram din înțelegere cu Italia,­dar nici nu am știut momentul exact in care Italia s’a hatorit la răsboi.­­Cu toate acestea nu a lipsit guvernului informațiunile. Noi, opo­­zițiunea, spuneam, repetam neîncetat, că Italia era înțeleasă prin convențiune ex­presă cu tripla înțelegere , dădeam chiar și data când urmă să intru Italia In acțiune. Și țin minte că la una din întrunirile noastra de partid, față de o afirmațiune făcută de mine în acest sens, d. Maiorescu, dându-mi o desmințire, spuneă : »Vorbesc de igno­ranța mea, iar nu de știința d-tale I«, îm­preunând, după o veche tradițiune juni­mistă, negațiunea cu zeflemeaua. Ei bine, ceea ce era permis d-lui Maio­rescu, care acum face diletantism politic, nu era permis guvernului. Guvernul tre­buia să știe ceea ce face Italia, trebuie să fie Înțeles cu Italia. Toată lumea știe însă că această înțelegere n’a existat, și că chiar după intrarea Italiei In campanie am avut multe dificultăți din partea Italiei. A venit, în fine, ch lar, un alt moment is­toric, acela când puterile centrale au hotă­­rât să dea mâna cu bulgarii și cu turcii, trecând peste Serbia. Și acesta este unul din cele mai impor­tante momente istorice ale răsboiului. După cum momentul de la Lemberg reprezenta anexiunea de fapt a Austro-Ungariei de către Germania, atacul Serbiei reprezintă anexiunea Bulgariei și Turciei de către Germania. Eră aici un interes vital pentru noi de a interveni. Și eră mai mult decât atât, eră un lux moral pe care trebuia să ni-l oferim. Nu ară permis să lăsăm la porțile nos­­tre să se sugrume o națiune cu care vii­torul nostru întreg este legat, să lăsăm să se săvârșească o faptă care în­totdeauna va apăsă asupra relațiilor noastre cu poporul sârbesc. Era indicat să riscăm orice și ai intervenim, și și nu lăsăm la fruntariila noastra să se Întâmpla atâtaa nenorociri;

Next