Constituanta Desbaterile Senatului, ianuarie 1916 (nr. 17-20)
1916-01-22 / nr. 17
f fl «» 131 S3 Ianuarie 1916 EXEMPLARUL : «20 BANI DlSBATERILÈ^CONf?’TEI No. 17. SENATUL SESIUNEA ORDINAM 1915-1916 PIP DE MIERCURI, 20 IANUARIE 1916 Președinția d-lui B. M. Missir, președintele Senatului, asistat de d-nii secretari ai biuroului I. T. Isvoranu și Dr. N. Sadoveanu. — Ședința se deschide la ora 2:40 p. m., fiind prezenți 100 d-ni senatori. — Nu răspund la apelul nominal 26 d-ni senatori, și anume : . In concediu D-nii : Crivetz N. Dr., Filipescu I. Al. și Moisescu Moise. Nemotivați D-nii : Alessiu Const., Atanasiu G. I., Argetoianu C. I., Boceanu D. I., Bogdan Em. Leon, Brotășanu P. Paul, Bujor Paul, Cămărășescu Toma, Chirculescu D. N., Daia I. G. Tănăsache, Dăbuleanu Teodor, Enășescu Nicu, Faranga T. N., Fernic Gh., Kalimachi Al., Maiorescu Titu, Manicatide Mih. Dr.,Mavrocordat A. P.,Mitache Adam, Mititelu Gh. Dr., Oancea Const., Pariano Const. și Poenaru Bordea Ion. — Pe banca ministerială sunt prezenți : d. ministru al afacerilor străine Em. Porumbaru , d. ministru de lucrări publice Dr. C. Angelescu și d. ministru al instrucțiunii publice și cultelor I. G. Duca. — D. senator Titus Constantinescu, secretar, dă cetire sumarului ședinței precedente, care se aprobă. — Se acordă următoarele concedii : D-lui senator Dr. N. Grivetz 5 zile . » » Al. Filipescu 12 zile, și » *« M. Moisescu 4 zile. — Se trimite la comisiunea de verificare a titlurilor nouilor aleși dosarele Înaintate de ministerul de interne referitoare la alegerile parțiale de senator la colegiul I de Ialomița și 11 de Vâlcea. — Se trimite la comisiunea de indigenare petițiunea d-lui Marius Ionescu, prin care cere sa nu se voteze recunoașterea d-lui Pavel Kirculescu. — Se trimite la comisiunea de petițiuni : a) Cererea mai multor funcționari din comunele urbane de a li se asigură stabilitatea prin lege ; b) Memoriul mai multor funcționari din Botoșani prin care își arată doleanțele lor ; c) Memoriul corpului sergenților din orașul Slatina prin care cer Îmbunătățirea soartei lor. D. preșe inte B. M. Missir : D. senator Ilariu R. Isvoranu a cerut cuvântul la comunicări. D. Ilariu R. Isvoranu : D-lor senatori, cred că, cu ocaziunea vacanțelor, fiecare dintre noi am avut ocaziunea, mai mult sau mai puțin, să ne punem in contact cu țara, adică aceia cari ne-au trimis ca să reprezentăm țara. Eu, pe cât posibil mi-a fost, mi-am făcut datoria; și, punându-mă în contact cu toți aceia cari i am cunoscut, comercianți, proprietari, arendași din localitatea unde sunt ales, cu toții, d lor, mi-au arătat mulțumirile lor pentru dispozițiunile luate de guvern și m’au însărcinat ca, în numele lor, să aduc aceste mulțumiri guvernului. In adevăr, d-lor, dispozițiunile luate de guvern în ceea ce privește împrumutul și înlesnirile cari s’au făcut agricultorilor, împrumuturile făcute de Banca Națională pe recolte pe gaj, este o măsură care a venit foarte mult în ajutorul țării, In ajutorul proprietarilor și arendașilor. A doua măsură bună este aceea a contractării pentru vânzarea a 50.000 de vagoane grâne Puterilor Centrale; mulțumesc din partea acelor cari am onoarea îi reprezentă și multă recunoștință se cuvine guvernului pentru că a putut găsi pentru un minut o ușurare a condițiunii noastre economice, lăsând sâ intre bani în țară prin desfacerea recoltei. Mai sunt însărcinat să critic pa acei cari criticau a doua contractare și să zic că bine s’a făcut dacă s’a contractat și pentru cele 80.000 de vagoane cu englezii. (Aplause). Cu toate încercările ce fac de a mă stăpâni, nu pot să nu zic că ce bine ar fi fost dacă le ar fi dat Dumnezeu în gând să facă aceasta dela început. Mai aud acum—și cetesc în gazetă—că s’a făcut încă o nouă contractare pentru 100 000 de vagoane. E bine și aceasta, însă ca raportor exact și credincios al celor ce m’au însărcinat să raportez guvernului aceasta, cred de bine să-i aduc aminte și de cuvintele ca nu cumva graba să strice treaba. Exprim recunoștință acelora cari m’au însărcinat să comunic guvernului mulțumirea lor, de modul cum a lucrat în chestiunile mari economice ce ne preocupă. Cred, că pe această temă se cade că atât majoritatea cât și minoritatea să recunoască buna cumpănire a guvernului. (Aplause). Acum, în ceea ce privește interpelările. Toate interpelările anunțate sunt relative la politica externă a guvernului. Cu vaziunea discuțiunii la Mesaj m’am ferit a luă cuvântul in această chestiune, pentru că nu mă simțeam destul de pregătit de a prevedea ceea ce s’ar fi putut întâmplă, și de a afirmă ce ar fi trebuit să facem și să nu facem. Când se va prezentă ocaziunea, cred că imi voiu spune și eu părerea mea relativ la aceste chestiuni. Până atunci, mă adresez majorității și minorității rugându-i să ne ocupăm și de politica internă Întrucât suntem o țară constituțională, suntem un corp legiuitor chemați a găsi mijloacele cele mai bune pentru un cât mai mare bine al țării. Deci, să ne Îndreptăm atențiunea și către această latură și să facem puțină politică internă. Să lăsăm odată această teză: suntem eu nemții sau suntem eu rușii și să nu mai fim nici cu unii, nici au alții, căci tare ’mi-e frici că nu va mai rămâne nimeni care să fie cu românii. Să fim cu noi, cu românii, fără să avem speranțe nicăieri. (Aplause). Acestea fiind cuvintele, cari aveam si la adresez guvernului, mulțumită Îngăduinței d-voastre, d-lor senatori, puteți vedea singuri că deja este în țară o opiniune publică care ține socoteală și de bunele și de relele cari se fac, numai că ea nu cunoaște intențiunile guvernului, așa că se poate să critice chiar lucrurle fără ca să cunoască intențiunile, pentru că mai lesne este să vezi faptele de at cugetările. Prin urmare, cum se zice : »à bon atendeur salut“. D-lor miniștri, căutați, cât mai mult posibil, să faceți fapte pentru cari să vă laude țara întreagă, precum și noi toți, fără deosebire de idei politice. Și aci mă rog cu multă căldură de minoritate ca, ori de câte ori o face guvernul lucruri bune, să-l lăudăm cu toții. Acum mă adresez d-lui președinte, și îi spun că în ceea ce privește interpelarea care am adresat-o, nu am făcut-o pentru că să fac o interpelare, căci nu sunt din opozițiune, ci ca să fac politică internă și să arăt unde este răul, mai ales că atunci când am făcut o eu, toată țara se ridicase și sa plângeau toți acei cari ne trimisese pe noi in Parlament ; prin urmare, cred că aș fi lipsit de la datoria către ei dacă n’aș fi făcut-o ! Văzând însă acum îmbunătățirile și tendințele de îmbunătățiri făcute, spuneam unora dintre alegătorii mei, d-lor, nu mai are interes des mirarea interpelării mele. Și iată răspunsul ce mi-au dat : d-le Isvoranu, când cineva omoară un om, va să zică oare că acela care l-a omorît nu va mai omorî ? Pentru că, d-lor, eu nu sunt dintre aceia cari vor să se aștearnă mușamaua peste tot ce se petrece, oricare ar fi guvernul sub care s’ar petrece faptele cari trebuiesc relevate și pedepsite ; pentru acest motiv cer ca interpelarea mea să se pună la ordinea zilei. Nu pentru că și eu eram printre victimele asuprite, dar ca să-mi fac datoria mea atât către aceia cari m’au trimis aci, cât și către Senat, care, după cât îmi educ aminte, mi-a dat aprobarea când am anunțat această interpelare. D. președinte B. M. Missir: Nu am pus azi la ordinea zilei interpelarea d-voastră, pentru că sunt puse deja alte opt, și nu ar fi fost timp să o des voi toți. D. Ilariu Isvoranu : Bine ați făcut, căci astăzi nu aveam decât să aduc mulțumiri guvernului. Vă rog însă s’o puneți la ordinea zilei, pentru că este foarte bine să se știe că și cei mai buni și devotați prieteni ai guvernului au minute când se reculeg asupra faptelor cari nu ar putea fi tolerate. D. președinte B. M. Missir : Interpelarea d-voastră va fi pusă la ordinea zilei. Am de făcut o comunicare : d. Dimitropol a depus la biurou următoarea interpe- Anexă la Monitorul Oficial No. 236,