Desbaterile Senatului, noiembrie 1923 (nr. 3-13)

1923-11-06 / nr. 3

MONITORUL OFICIAL DEZBATERILE ADUNĂRII NAȚIONALE CONSTITUANTE A SENATULUI dela un departament la altul­ (întreru­peri). Dar și mai mult, d-lar senatori, am avut intențiunea de a ridică o chestiune aproape de sufletul nostru, o chestiune de o înaltă moralitate politică. Vă aduceți aminte că atunci când gu­vernul d-lui general Averescu a creat câteva departamente în scopuri asupra cărora nu insist acum, d-voastre ați fost aceia cari ați dus o campanie declarată în contra acestei politici. Era foarte natural deci ca la venirea d-voastre la guvern, să desființați aceste departamente. Țara se aștepta la acest lucru. Ei bine, d-lor, este momentul să vă amintesc că în sufletul mulțimei se pro­duce nemulțumire atunci când veniți și, în loc să desființați departamente, mai mult, astăzi creați alte nouă departa­mente în împrejurările excepțional de grele prin care trece țara, când contri­buabilul sângeră ca să plătească grelele impozite pe care le necesitează nevoile țârii. Nu este timpul ca d-voastre să creați departamente no­i. Aceasta nu este o soluțiune. D-voastre, în momentul când funcționarii au de ales între o viață ne­cinstită și între mizeria fiziologică, când pensionarii sunt niște nenorociți, cari amintesc zilele acelor nenorociți din an­tichitate aruncați pe stânca Tarpeiană,­ și când intelectualii sunt privați de hrana lor sufletească, neavând mijloacele ma­teriale cu ce să-și cumpere instrumentul lor de lucru, cartea, în aceste momente grele, când sufletul necăjit al tuturora caută o scăpare și o rază de lumină, d-voastre veniți cu creări de ministere, pentru combinațiuni personale, cu în­­greuări de cheltueli bugetare și așa mai departe. Asupra acestui punct voiam să vă atrag atenția, d-lor senatori, și să vă spun că rău faceți soluționând astfel problema. (Aplause pe băncile minori­tății). D. M. Pherekyde, președinte. D. președinte al consiliului are cuvântul. D. Ion I. G. Brătianu, președintele consiliului . D-lor senatori, onoratul d. senator, într’un limbagiu, care țin s’o recunosc, este acela care ar fi bine să fie întrebuințat de obște în desbaterile noastre, dar care din nenorocire, nu este întrebuințat de toți membrii opo­ziției, și-a făcut precum singur a spus datoria de opozant, astfel cum opoziția de astăzi și-o înțelege și cum eu cred că nu este adevărata datorie a opozi­ției. Ar fi de dorit ca această datorie să nu fie acea impusă de catechismul urmat astăzi, ci numai de interesele Statului. D. senator Costăchescu ne-a acuzat, mai întâiu, că am făcut schimbări în guvern și a conchis că va păstra și de astăzi înainte atitudinea pe cari a avut-o până acum. Nu am avut nici un fel de îndoială în această privință, și precum cu încredere privesc relațiile noastre cu majoritatea, pentru că în guvern nu s’a schimbat nimic, care să aducă vre-o modificare în raporturile noastre cu factorii politici, tot astfel firește pri­vim și relațiile noastre cu opoziția, pentru că nu s’a întâmplat nimic care să modifice raporturile noastre cu ea. Ași fi voit ca opoziția, nu din această schimbare de guvern dar din trista ex­periență care a făcut-o până astăzi, să fi tras concluziunea că trebue să schimbe atitudinea și activitatea sa.­ Onor­­d. senator a spus însă, că opoziția va per­sista în această atitudine până la ex­­piațiune, de­sigur propria ei expiațiune a greșelilor pe cari le face. Dacă ar fi unțel simț politic mai mult, ar fi fost de sperat că greșelile pe cari le-a făcut și ale căror consecințe sunt destul de mari și grele să impună ca ora expia­­țiunei să fi sunat pentru dumnealor. Să ne rugăm lui Dumnezeu, ca lumina să vie și ca ora aceastei expiațiuni să so­sească mai de­vreme. (Aplause). E inutil să mai insist că nici nu pu­team. Schimbările de miniștrii să mo­difice raporturile noastre politice. Este la noi în partid o veche și sănă­toasă tradițiune, că nu oamenii, ci ideile, principiile, programele, sunt acelea care unesc și care au însemnă­tate. Schimbările personale sunt o ches­tiune de oportunitate. Tradițiunea sănă­toasă nu îngădue ca ele să influențeze atmosfera politică a partidului nostru. D. senator a anticipat și asupra unei alte chestiuni și a vorbit de formațiu­nea unui nou minister. Mesajul nu este adus la Senat, dar într’adevăr sper să-l pot aduce cât mai curând. Făcând a­­ceastă discuțiune, d. senator și-a amin­tit de asemenea prea mult de catechis­mul perfectului opozent. Când a criticat aspru măsura, a pierdut din vedere două mici realități : 1. Că creațiunile pe cari le cerem, din punct de vedere financiar reprezintă un ce neînsemnat, căci este vorba numai de apantamentele unui mi­nistru, unui secretar general și unui șef de cabinet ; »nu este vorba de înființa­rea unei întregi administrațiuni și de un spor de cheltueli care să îngreuze bu­getul Statului ; 2. Catechismul perfectu­lui opozant a făcut că pe când d-sa da nouilor cheltueli un caracter pe care nu l’au, pierdea din vedere vre-o două miliarde lei din bugetul actual, căci ne-a acuzat că nu am făcut­ nimic pentru funcționari. Dela plecarea generalului Averescu până astăzi, noi am sporit cu peste două miliarde bugetul, pentru îmbunătățirea soartei funcționarilor de tot felul. D-lor, astfel se prezintă faptele și noi vorbesc cifrele. Ori­cum­ ar fi patimile unui opozant, trebuie ca înaintea acestor cifre să aibă oarecare prudență de a nu pune față­ in față situațiuni din a căror com­parațiune ieșim prea în largul nos­tru. Concluziunea firească este aceia pe care am spus-o de la început : ca ora ex­­piațiunei să sosească cu un moment mai curând, ca să vedem și pe opoziție ieșind din activitatea sa inutilă, sterilă și ne­gativă și apucând calea unei activități positive și folositoare operei construc­tive care trebuie să ne călăuzească. (Aplause prelungite). D. M. Pherekyde, președinte . D. se­nator Popovici are cuvântul. D. N. G. Popovici : D-le președinte, d-lor senatori, nu fac politică personală, nu înțeleg politica de persoane. Adevărata și buna politică este poli­tica de principii, politica de programe , și numai pe aceasta o concep eu, o fac eu. D-lor, eu nu știu și nu cunosc decât o catedrală și un patriarh. Nu mă intere­sează, nu mă preocupă numele ierarhilor cari slujesc în acea catedrală, în jurul patriarhului. Mă interesează însă crești­nismul, ortodoxismul lor. Desigur, dacă prin această forma­țiune nouă, sub care se prezintă înaintea noastră guvernul remaniat, s’ar fi schim­bat ceva fundamental în compunerea lui, care nu ar mai concordă, care nu ar mai fi în armonie cu convingerile mele, ori care s’ar găsi în contradicție cu pro­gramul partidului nostru, atunci, cu drept cuvânt, lucrul ar trebui sâ ne preocupe și eu ași fi cel dintâi care mi-ași permite să întreb, eu cel dintâi m’aș întreba : de ce pleacă unii și de ce vin alții, și nu m’ar mulțumi de loc fap­tul că unii pleacă și alții vin. Dar, d-lar, cum prin șederea stator­nică pe acea bancă a unora, și anume a acelora cari, prin patriotica și rodnica lor activitate, ne dau o garanție puternică că nimic nu se va putea schimbă din pro­gramul economic, național și cultural al partidului nostru, eu găsesc că nu este cazul să mă întreb : de ce pleacă unii și de ce vin alții. Eu sunt liniștit, eu sunt încrezător. Desigur, că astfel opera de consoli­dare și de­ îmbunătățire a stării noastre financiare și economice se va continuă fără preget, cu aceeaș persistență și des­toinicie, în cadrul principiilor ce stau neclintite la baza politicei noastre eco­­nomico-financiare, de acela al cărui crez este formulat atât de sugestiv în cuvin­tele : »prin noi înși­ne«, »totul pentru români și prin români«, cuvinte cari în­destulează într’un grad superlativ sufle­tul meu de român, 6 Noemvrie 1923

Next