Desbaterile Senatului, noiembrie 1923 (nr. 3-13)
1923-11-06 / nr. 3
MONITORUL OFICIAL DEZBATERILE ADUNĂRII NAȚIONALE CONSTITUANTE A SENATULUI dela un departament la altul (întreruperi). Dar și mai mult, d-lar senatori, am avut intențiunea de a ridică o chestiune aproape de sufletul nostru, o chestiune de o înaltă moralitate politică. Vă aduceți aminte că atunci când guvernul d-lui general Averescu a creat câteva departamente în scopuri asupra cărora nu insist acum, d-voastre ați fost aceia cari ați dus o campanie declarată în contra acestei politici. Era foarte natural deci ca la venirea d-voastre la guvern, să desființați aceste departamente. Țara se aștepta la acest lucru. Ei bine, d-lor, este momentul să vă amintesc că în sufletul mulțimei se produce nemulțumire atunci când veniți și, în loc să desființați departamente, mai mult, astăzi creați alte nouă departamente în împrejurările excepțional de grele prin care trece țara, când contribuabilul sângeră ca să plătească grelele impozite pe care le necesitează nevoile țârii. Nu este timpul ca d-voastre să creați departamente noi. Aceasta nu este o soluțiune. D-voastre, în momentul când funcționarii au de ales între o viață necinstită și între mizeria fiziologică, când pensionarii sunt niște nenorociți, cari amintesc zilele acelor nenorociți din antichitate aruncați pe stânca Tarpeiană, și când intelectualii sunt privați de hrana lor sufletească, neavând mijloacele materiale cu ce să-și cumpere instrumentul lor de lucru, cartea, în aceste momente grele, când sufletul necăjit al tuturora caută o scăpare și o rază de lumină, d-voastre veniți cu creări de ministere, pentru combinațiuni personale, cu îngreuări de cheltueli bugetare și așa mai departe. Asupra acestui punct voiam să vă atrag atenția, d-lor senatori, și să vă spun că rău faceți soluționând astfel problema. (Aplause pe băncile minorității). D. M. Pherekyde, președinte. D. președinte al consiliului are cuvântul. D. Ion I. G. Brătianu, președintele consiliului . D-lor senatori, onoratul d. senator, într’un limbagiu, care țin s’o recunosc, este acela care ar fi bine să fie întrebuințat de obște în desbaterile noastre, dar care din nenorocire, nu este întrebuințat de toți membrii opoziției, și-a făcut precum singur a spus datoria de opozant, astfel cum opoziția de astăzi și-o înțelege și cum eu cred că nu este adevărata datorie a opoziției. Ar fi de dorit ca această datorie să nu fie acea impusă de catechismul urmat astăzi, ci numai de interesele Statului. D. senator Costăchescu ne-a acuzat, mai întâiu, că am făcut schimbări în guvern și a conchis că va păstra și de astăzi înainte atitudinea pe cari a avut-o până acum. Nu am avut nici un fel de îndoială în această privință, și precum cu încredere privesc relațiile noastre cu majoritatea, pentru că în guvern nu s’a schimbat nimic, care să aducă vre-o modificare în raporturile noastre cu factorii politici, tot astfel firește privim și relațiile noastre cu opoziția, pentru că nu s’a întâmplat nimic care să modifice raporturile noastre cu ea. Ași fi voit ca opoziția, nu din această schimbare de guvern dar din trista experiență care a făcut-o până astăzi, să fi tras concluziunea că trebue să schimbe atitudinea și activitatea sa. Onord. senator a spus însă, că opoziția va persista în această atitudine până la expiațiune, desigur propria ei expiațiune a greșelilor pe cari le face. Dacă ar fi unțel simț politic mai mult, ar fi fost de sperat că greșelile pe cari le-a făcut și ale căror consecințe sunt destul de mari și grele să impună ca ora expiațiunei să fi sunat pentru dumnealor. Să ne rugăm lui Dumnezeu, ca lumina să vie și ca ora aceastei expiațiuni să sosească mai devreme. (Aplause). E inutil să mai insist că nici nu puteam. Schimbările de miniștrii să modifice raporturile noastre politice. Este la noi în partid o veche și sănătoasă tradițiune, că nu oamenii, ci ideile, principiile, programele, sunt acelea care unesc și care au însemnătate. Schimbările personale sunt o chestiune de oportunitate. Tradițiunea sănătoasă nu îngădue ca ele să influențeze atmosfera politică a partidului nostru. D. senator a anticipat și asupra unei alte chestiuni și a vorbit de formațiunea unui nou minister. Mesajul nu este adus la Senat, dar într’adevăr sper să-l pot aduce cât mai curând. Făcând această discuțiune, d. senator și-a amintit de asemenea prea mult de catechismul perfectului opozent. Când a criticat aspru măsura, a pierdut din vedere două mici realități : 1. Că creațiunile pe cari le cerem, din punct de vedere financiar reprezintă un ce neînsemnat, căci este vorba numai de apantamentele unui ministru, unui secretar general și unui șef de cabinet ; »nu este vorba de înființarea unei întregi administrațiuni și de un spor de cheltueli care să îngreuze bugetul Statului ; 2. Catechismul perfectului opozant a făcut că pe când d-sa da nouilor cheltueli un caracter pe care nu l’au, pierdea din vedere vre-o două miliarde lei din bugetul actual, căci ne-a acuzat că nu am făcut nimic pentru funcționari. Dela plecarea generalului Averescu până astăzi, noi am sporit cu peste două miliarde bugetul, pentru îmbunătățirea soartei funcționarilor de tot felul. D-lor, astfel se prezintă faptele și noi vorbesc cifrele. Oricum ar fi patimile unui opozant, trebuie ca înaintea acestor cifre să aibă oarecare prudență de a nu pune față in față situațiuni din a căror comparațiune ieșim prea în largul nostru. Concluziunea firească este aceia pe care am spus-o de la început : ca ora expiațiunei să sosească cu un moment mai curând, ca să vedem și pe opoziție ieșind din activitatea sa inutilă, sterilă și negativă și apucând calea unei activități positive și folositoare operei constructive care trebuie să ne călăuzească. (Aplause prelungite). D. M. Pherekyde, președinte . D. senator Popovici are cuvântul. D. N. G. Popovici : D-le președinte, d-lor senatori, nu fac politică personală, nu înțeleg politica de persoane. Adevărata și buna politică este politica de principii, politica de programe , și numai pe aceasta o concep eu, o fac eu. D-lor, eu nu știu și nu cunosc decât o catedrală și un patriarh. Nu mă interesează, nu mă preocupă numele ierarhilor cari slujesc în acea catedrală, în jurul patriarhului. Mă interesează însă creștinismul, ortodoxismul lor. Desigur, dacă prin această formațiune nouă, sub care se prezintă înaintea noastră guvernul remaniat, s’ar fi schimbat ceva fundamental în compunerea lui, care nu ar mai concordă, care nu ar mai fi în armonie cu convingerile mele, ori care s’ar găsi în contradicție cu programul partidului nostru, atunci, cu drept cuvânt, lucrul ar trebui sâ ne preocupe și eu ași fi cel dintâi care mi-ași permite să întreb, eu cel dintâi m’aș întreba : de ce pleacă unii și de ce vin alții, și nu m’ar mulțumi de loc faptul că unii pleacă și alții vin. Dar, d-lar, cum prin șederea statornică pe acea bancă a unora, și anume a acelora cari, prin patriotica și rodnica lor activitate, ne dau o garanție puternică că nimic nu se va putea schimbă din programul economic, național și cultural al partidului nostru, eu găsesc că nu este cazul să mă întreb : de ce pleacă unii și de ce vin alții. Eu sunt liniștit, eu sunt încrezător. Desigur, că astfel opera de consolidare și de îmbunătățire a stării noastre financiare și economice se va continuă fără preget, cu aceeaș persistență și destoinicie, în cadrul principiilor ce stau neclintite la baza politicei noastre economico-financiare, de acela al cărui crez este formulat atât de sugestiv în cuvintele : »prin noi înșine«, »totul pentru români și prin români«, cuvinte cari îndestulează într’un grad superlativ sufletul meu de român, 6 Noemvrie 1923