Desbaterile Senatului, februarie 1924 (nr. 28-40)
1924-02-09 / nr. 28
430 / «ESBATERILE 4DDSTRI! MÎIO ULE CONSTITUANTEI SENATCIG! O Fevruarie 1924 toată atențiunea d-voastre, căci altfel dacă veți scăpă din vedere unele amănunte, în loc ca expunerea mea să vă pară interesantă, ea vă va plictisi. Timpul sau anul din calendar se numește an civil sau calendaristic. Acesta are la bază principiul științific, principiul astronomic: anul civil trebuie să fie atât de mare, cât este timpul în care pământul se învârtește odată in jurul soarelui de la echinoxul de primăvară până la echinoxul de primăvară următor. Acesta este anul solar. Insă acest timp nu dă un număr întreg de zile, și are și o fracțiune de zi. Și aceasta provoacă anomalii și diferențe pentru că anul din calendar nu-1 poți calculă decât cu zile întregi. Romanii, strămoșii noștri, calculau vremea după așa numitul calendar egiptean. Acest calendar avea 365 zile. Dar pământul, în jurul soarelui, nu se învârtea în 365 zile, ci în atâtea zile și aproape încă un pătrar de zi. Deci, calendarul egiptean rămânea înapoi în fiecare an cu aproape a patra parte dintr’o zi, sau, în patru ani, cu aproape o zi întreagă. Iufin Cezar, împăratul strămoșilor noștri, a însărcinat pe Sosigene, un astronom vestit din Alexandria, să studieze rectificarea de făcut. La anul 46, Sosigene—recte Iuliu Cezar—constată că anul din calendar este îndărăt cu 80 zile în anul respectiv decât adevăratul an solar. Și atunci a făcut rectificarea așa că, în anul rectificării a făcut anul de 445 zile în loc de 365 zile. Dar pentru viitor, Iuliu Cezar a făcut rectificarea calendarului în sensul ca pătrarul acela de zi din fiecare an să se adauge la anul al patrulea. De aci vine că în calendarul iulian avem 3 ani cu 305 zile, iar al patrulea, bisect, cu 366 zile. Dar acu, d-lor, s’a căzut prin calendarul iulian in celălalt extrem. Mai înainte anul calendaristic era prea scurt. Acum, după calculele ulterioare, se constată că anul calendaristic a devenit prea lung, întrucât pământul, în învârtirea la împrejurul soarelui, când în clipa aceasta se termină anul solar, cel calendaristic mai ține câteva minute, pentru că pământul se învârte în jurul soarelui nu în 365 zile și un pătrar, ci numai în 385 zile, 5 ore, 48 minute și 45,02 secunde, după calculele astronomice de la anul 1900 și prin aceasta s-a făcut o diferență de 11 minute și vreo 14 secunde și două sutimi de secundă în fiecare an. Aceasta este ceea ce provoacă lungimea anului calendaristic iulian. De aci vine că anul solar merge înainte^ noi ortodocși, cu calendarul iulian, rămânem înapoi în fiecare an cu 11 minute, 14 secunde și ceva. Intr’un an această diferență este neînsemnată. Dar anii trec, lumea este lungă, și în sute de ani diferența devine mare. Astfel, dela anul 325 după Christos—căci în anul acești primul Sfânt Sinod ecumenic, dela Niceia, prezidat de marele Constantin, împăratul Bizanțului, a acceptat pentru întâia dată în vieața creștină calendarul Iulian echinoxul de primăvară, care eră atunci la 21 Martie, prin diferența aceasta de 11 minute, 14 secunde și ceva, a ajuns dela 21 Martie, la 8 Martie în calendarul Iulian, vasăzi că am rămas înapoi cu 13 zile. Deci, d-lor, Sfântul Sinod a hotărit ca să revenim —respectând hotărîrea Sfântului Sinod dela Niceia—și să reașezăm echinoxul de primăvară la 21 Martie. Și, prin aceasta, greșala și diferența întregului trecut am rectificat-o și am revenit, cum s’ar zice,în contabilitate, a jour. Rămâne acum să rectificăm și pentru viitor aceste1 minute și 14 secunde. Rectificarea aceasta prezintă mari dificultăți. De ce ? Pentru că nu este egal întotdeauna și în fiecare an timpul în care pământul se învârte odată împrejurul soarelui. Vedeți, variază, și de aceea nu poți să faci un calcul precis, ci aproximativ. O seamă de astronomi zic că pământul se învârtește în jurul soarelui tot mai încet."Se vede că săracul pământ, împreună cu noi, îmbătrânește și el. (Ilaritate). Această diferență anuală de 11 minute și 14 secunde face în 128 de ani o zi întreagă și în 900 de ani face 7 zile. De aceea Sfântul Sinod al nostru a hotărit ca, din 900 de ani, adică din 9 ani seculari, să fie numai doi bisecți și șapte să fie comuni și prin aceasta cele șapte zile în plus, în 900 de ani se vor îndreptă. Acum, în modul de îndreptare și de reCsificare calendaristică este un substrat de oarecare capriciu. Astronomii noștri, cari au fost consultați de biserica ortodoxă, au fixat când să fie acești ani seculari și anume, au fixat ca anii : 200, 2100,2200,2300,2400,2500,2600,2700 și 2800, adică toți"anii seculari de la 2000 până la 2800, să nu fie toți bisecți, cum este regula de acum la noi, ci numai doi din ei să fie bisecți, iar șapte comuni. Și cari din aceștia să fie astfel ? Și aci calculatorii noștri au zis, că din acești 9 ani vor fi bisecți acei cari, împărțiți cu 9, dau restul 2 sau 6. Vasăzi că, bisecții vor fi 2000 și 2400, iar ceilalți vor fi comuni, de 365 de zile. Prin această rectificare calendarul nostru devine cel mai perfect, întrucât între anul calendaristic și anul solar care sta la baza lui nu este decât numai o diferență de două secunde, nu de 26 secunde, sau de 11 minute și 14 secunde, ca în celelalte calendare. Un matematician de la București spune că această mică diferență va face iar o zi peste 43.478 de ani ! (ilaritate). Vasăzi că iarăși va trebui atunci o rectificare. Aceasta o vor face cei cari vor trăi pe vremea aceea ! (Ilaritate). In vieața calendarelor, mai ales în biserica noastră ortodoxă, dar și în cea catolică, are o importanță speciala sărbătoarea Paștilor, care știți că nu este fixă, nu are o anumită zi, cum are de exemplu Crăciunul, la 25 Decemvrie. In această privință a zilei Sfintelor Paști, pe noi ne leagă tăria hotăririi canonice de la Sinodul din Niceia. Acolo s’a hotărît ca Paștele creștin trebuie să se serbeze totdeauna în zi de Duminică, și anume în Duminica aceea din primăvară care urmează după luna plină a echinoxului de primăvară. Deci întâi echinoxul, apoi baia plină și Duminica următoare Paștele. Să știți, Frățiile Voastre, cari puteți fi întrebați de unii din popor, să știe toată lumea noastră ortodoxă, că principiul acesta nu suferă nici o schimbare. Alai deunăzi, o săracă babă, la biserica ei (în fața căreia și eu ca Mitropolit al țării mă închin, căci văd în vorbele ei ținerea la cele bătrânești), spunea unui preot : »Să nu ne schimbați Sărbătorile**, auzise ceva, dar rău. D. General D. Lambru. Și eu zic așa. I. P S. S. Mitropolitul Primat, Miron Cristea De aceea să fim bine înțeleși. Nu este permis să se strice acest principiu, care rămâne cu desăvârșire nealterat. Și pe viitor Paștile, cu toate celelalte sărbători cu cari ele sunt în raportase vor serba după hotărîrea Sinodului Ecumenic de la Niceia. O mică anomalie însă este în calculul acesta, și anume : Gând este la București lună plină, știți că pământul este rotund, la creștinii și frații noștri români din New-York, în America, ori la creștinii din alt Continent, nu este lună plină. Prin urmare, se naște pentru noi dilema : care lună plină este hotărîtoare, a noastră sau a lor ? Și atunci Sfântul Nostru Sinod a hotărît că nici a noastră, nici a lor, ci a Domnului, unde a murit M Mântuitorul și unde a înviat. Adică, luna plină are să se calculeze în mod logic și just pentru întreaga creștinătate în clipa aceea în care ea se ivește deasupra cupolei Sfântului Mormânt al Domnului, de la Ierusalim. (Aplause). Prin aceasta, chestiunea este rezolvată definitiv, sper, spre mulțumirea tuturor. Această îndreptare nu are nimic jignitor, ca să zic așa, decât că trebuie să trecem peste diferența echinoxului, de la 8 Martie la 21 Martie. Și această îndreptare Sfântul Sinod a hotărît să se facă la 1 Octomvrie, pentru că dela 1—14 Octomvrie sunt mai puține zile de sărbători legate. Și atunci toată schimbarea va fi, că ne vom culcă seara la 1 Octomvrie și dimineața ne vom scula în 14 Octomvrie. Monitorul oficial {