Desbaterile Senatului, decembrie 1924 (nr. 14-20)
1924-12-02 / nr. 14
mează să fie achitat; eu însă socotind că aceasta nu trebuie să constitue o regulă și că trebie să se reintre în legea contabilității Statului, am aplicat cuvenitele sancțiuni. Cu această ocaziune s’a mai constatat la această regională, că oarecare șefi de gări, de asemenea au făcut nereguli administrative și nereguli bănești. Cercetarea este în curs. Pentru neregulele bănești cei vinovați vor fi trimiși la parchet, pentru neregulele administrative vor fi pedepsiți. Aceasta în ceea ce privește regionala Brașov. La regionala din București s-a constatat că, cu ocaziunea construcției care se clădește în piața gării de nord, s’au comis nereguli bănești de către un inginer de grad infrior și de antreprenorul construcției. Nu am pregetat un moment, i-am trimes la parchet (Aprobări). Acestea sunt: părinte Baciu, fraudele de la căile ferate. Eu nu pot să mă joc cu cinstea nimănui și cu a nici unui funcționar, și nu pot să dau în vileag fapte cari nu sunt bine stabilite și dovedite. Nu înțeleg atunci, și regret cu atât mai mult pentru că mă găsesc înaintea unei fețe biseicești, ca să se vină cu atâta patimă și să se arunce continuu cu noroiu asupra unei instituțiuni care a dat dovezi și în trecut, în timpurile grele, și în vremea de astăzi că caută să reintre în normal cât se poate mai repede. Vă rog să credeți părinte, că nu mă dau înlături de a aplică orice sancțiuni atunci când voi constată nereguli, dar ca gradatiunea si acțiunilor trebuie să fie în raport cu faptele săvârșite, și încă odată tu nu pot să necinstesc un funcționar, dacă el nu merită necinstea. (Aplause). Mi s’a cerut să dau dosare. Nu pot să să le dau, căci anchetele cari sunt in curs, nu sunt încă terminate. E vorba de cercetări tehnice, cei din d-voastră cari știu dificultățile cari se întâupină în asemenea cercetări tehnice,cu studii rea cu minuțiozitatea tuturor detaliilor unei contrucțiuni, pentru a vedea dacă s’a comis sau nu fraude, știu timpul pe care asemenea cercetări îl reclamă entru a se putea face lumină deplină. A trebue să se arunce în patima, politică chestiuni cari sunt cu desăvârșire în afară de această sferă și unde trebuiește să urmărim pur și simplu adevărul și să aplicăm muncii sancțiunile pe cari faptele dovedite le merită. (Aplause). Acestea aveam de răspuns părintelui Baciu: ...sg3 D. Gr. Procopiu, vice-președinta : D. Racota are cuvântul. D. Mcolae Racotă: D-le președinte, am onoare a face următoarea comunicare d-lui ministru al agriculturii. In Dobrogea, și în special în județul Caliacra și Durostor, populația musulmană, turci și tătari, emigrează în masse, ademenite, se pare, de condițiuni foarte favorabile de coonizare, pe cari guvernul Turciei le oferă în Anatolia. Acești locuitori ai României își vând averile ce poseda, în țara pe preturi foarte mici, in special proprietățile ce le posadă le dau pe 3—4.010 lei hectarul și cumpărători acestor proprietății, acei cari sunt mai în măsură prin situația lor materială, fiindcă au fost apărați de prădăciunile răsboului, sunt toți de naționalitate alta decât cea românească naționalitate foarte lesne de ademenit, cu atât mai mult cu cât sunt interese mari ca într’ânsa simțimântul anti-românesc să fie continuu ațâțat. Legea pentru reforma agrară lovește de indisponibilitate toate proprietățile mari rămase după expropriere. Nu are însă, destul de ră<nurit, stabilite, condițiunile în care obștiile de cumpărare se pot prezenta să obție moșiile ce se scot în vânzare. Din cauza lipsei de un credit lesnicios și din cauza greutăți îndplinirii formalităților într-o lună, cât timp Casa centrală a Împroprietăririi este obligată a se pronunță asupra ofertelor ce se fac, mai atotdeauna acele oferte sunt respinse, iar moșiile se vând la paticulari, cari se fac antrepenori de parcelări,îndoind prețul cu care moșia a fost cumpărată, pentru a fi distribuită mai târziu sâtonilor, consimțindu-le credite cu dobânzi uzurale. Cunosc cazuri concrete cari vor da naștere la procese foarte caracteristice în această privință. Casa rurală nu face nici un fel de operațiuni de acest fel, iar creditul ipotecar făcând parte din Casa de împropritărire instituție căreia îi ar cădea să ia în mână chestiunea cumpărări moșiilor de vânzare rămase după expropriere, nu este organizată pentru aceasta, neavând nici un fond cu care să plătească pe proprietari. Dacă faptele sunt astfel cum le ar expus, cred că ar fi timpul ca să se ia măsuri ca, pe de o parte, să se preîntâmpine salvarea celei mai întinse părți din proprietatea rurală din Dobrogea în mâna unor oameni, deși cetățeni români știm cu siguranță cum pot fi influențați de propagande străine, iar pe de alta, printr’o acțiune pozitivă, să facă ca azt... din legea pentru reforma agrară să devie o realitate. Pentru aceasta a și rugă pe d. ministru al agriculturii, și pe întregul guvern, să binevoiască, dacă crede ca lucrurile merită o atențiune, să chibzuiască la dotarea Casei de împroprietărire cu fondurile necesare, rambursabile desigur, pentru cumpărarea atât a moșiilor ce se propun spre vânzare cât și a proprietăților mici ce se vând acum în Dobrogea, aceasta în vederea unei împropretăriri mai largi. Dr. Procopiu, vicepreședinte. D. ministru de domenii are cuvântul. D. Al. Constantinescu, ministrul domeniilor . D-lor senatori, în chestiunea pe cari a ridicat-o d. Racottă, țin să vă spun că eu nu pot să o privesc prin prisma prin cari o privete domnia sa. Că vor fi locuitori cari, pe motiv de emigrare sau altele, ar voi să-și vândă pământul, se poate ; dar să merg însă în a spune că pot să opresc altă categorie de cetățeni români, oricari le-ar fi origina lor etnică, să cumpere pământ, aceasta nu o pot face, nici ca român, nici ca guvern. Toți cetățenii țării, oricare le-ar fi origina etnică, trebuește să se bucure, sub scutul Constituției și a legilor țării, de o perfectă egalitate. (Apiau e) Prin urmare car, chestiunea prezentată sub acest aspect, nu poate să fie îmbrățișată de mine. Aspectul sub care privesc eu această chestiune, pe care o cunosc foarte bine, este cel din partea a doua a comunicării d-sale. Dar sub acest de al doilea aspect, nu trebuie să avem în vedere numai județele Caraca și Durostor, ci întreaga țara româneascâ, dela Tisa până la Nistru, dela nordul Bucovinei până la mare. (Aplaue). Intr’adevăr, după legea agrară, atunci când un proprietar, oricari ar fi el, are un pământ, rămas lui după expropiere, mai mare de 50 ha și vrea să-l vândă, el nu poate să-l vândă decât dacă, în prima linie, se adresează Statului, făcându-i cunoscut prin portărei, prețul și condițiunile sub care înțelege să vânză și invitând pe Stat ca, în termen de 30 zile, să se pronunțe dacă înțelege să cumpere în asemenea condițuni. Dacă pământul este mai mic de 50 ha, el îl poate vinde fără a întrebă pe Stat. Numai dacă întrece 50 ha, e dator să întrebe pe Stat, sub sancțiunea de a fi nulă vânzarea ce ar face. Așadar, după legea și regulamentul legii agrare, când Statul primește o asemenea notificare, de la un proprietar prin care îi spune : am vândut sau vreau să vând moșia mea, în întindere de atâtea hectare cu prețul cutare pe hectar și rog ca Statul să se pronunțe dacă o cumpără, atunci, în termen de o lună de la notificare, Statul e dator a da răspunsul. Dacă mă pronunț că o cumpăr, atunci trebuie să i-o cumpăr sub condițiunile arătate. Dacă însă îi răspund că nu, atunci proprietarul rămâne liber să o vândă oricui» va crede de cuviință. • D. Racottă spune că Statul trebuie să facă totdeauna cumpărările, cu cari să MONITORUL VIAL 420 lESBATERILE ADUSĂRII SAfIONALE CONSTITUASTE ALESATULUI 2 Decemvrie 1924