Desbaterile Adunării Deputaților, ianuarie 1925 (Anul 1925, nr. 31-50)

1925-01-04 / nr. 31

ttsiit­ti min. vAtniiu mmm * Wîîtatu«^ ia­rroiwk © unii țări cari au trecut prin situația noastră Imediat după răsboi, fabricele de hârtie fiind dezorganizate complet, toate s’au resimțit în producția lor de hârtie. Din însă memoriul fabricilor noastre de hârtie, se vede că, la un moment dat, fabricile noastre s’au refăcut mai repede decât fabricile străine, și vedem cerân­­du-se import de hârtie dela noi in Ceho­slovacia, Austria, Germania, etc. Nu se refăcuse așa de repede industria acolo, și în timpul în care se cerea importul hârtiei dela noi, această chestiune im­portantă era considerată acolo ca cea dintâia care trebuia rezolvată. Ajunsese chestiunea hârtiei, la un mo­ment dat, o chestiune europeană. A fost un congres al fabricilor de hârtie, să pună la punct această chestiune, și în fiecare țară s’a căzut de acord. Toți scrii­torii, toate ziarele, toate institutele de editură s’au întâlnit cu fabricanții și au dat o soluție chestiunii hârtiei în fiecare țară. La noi însă nimic, nici o intervenție, nimic, afară de anemica dispoziție, după care s’a dat de d. ministru Sassu permi­suri de import a câtorva sute de vagoane pentru 2 mari cotidiane, încolo nimic. Acolo însă s’a recurs la măsuri ener­gice. In toate țările, după un an, doi maxi­mum și-a găsit rezolvarea. La noi ches­tiunea hârtiei dăinuește de 5 ani și a­­sistăm la această impasibilitate din partea Statului, care stă cu mânile încrucișate în fața urcării necontenite și nejustificate a prețului hârtiei. Fenomenul urcării prețurilor e clasic : se produce o criză în producerea hârtiei și odată cu această criză, regulat, se pro­duce o cerere de majorare a taxelor va­male asupra importului de hârtie. In urmă vine oficiul de hârtie, această instituție care constitue masca trustului, și cere Comisiunii mărirea prețului. Sistemul, d-lor deputați, nu trebuie și nu poate să mai dăinuască. Desigur în această privință intervenția Statului tre­buie să se producă sub 2 forme : a) Scăzând prețul în urma cercetărilor unui organ, care să prezinte garanții de competință și imparțialitate ; b) Să ia măsuri legislative față de trus­turile cari țin să speculeze pe consuma­torul român. Iată cele două măsuri pe cari de mult trebuia să le luați și nu le-ați luat, și­­ nici nu știu dacă actualul guvern le pate luă, că ar trebui să lovească în d­­inu Brătianu, conducătorul trustului. D-lor, pentru ca să ne dăm seama de trustificarea industriei hârtiei, de bene­ficiile pe cari le realizează, de puterea ei de producțiune, să-mi dați voe ca în foarte scurte cuminte să fac un istoric al acestei industrii, km să împart, pentru ușurință și pentru o mai bună memo­rare în 4 perioade: nașterea, desvoltarea, consolidarea și jrustificarea acestei in­dustrii. D­a­r, întâia perioadă este perioada pe care eu o fixez până la anul 1­891. In a­­ceastă perioadă nu există nici o fabrică de hârtie și nu putea să se cască nici o industrie. De aceea această perioadă s’a numit de către toți perioada da sacrificiu a muncii naționale. De ce nu putea naște nici o industrie ? Eram, d-lor, în timpul Convențiunii cu Austria, care ne dăduse legați la mâna vecinei noastre. Eram sclavia ei economicele. Austria avea o industrie mai bine desvoltată, mai bine utilată și complet amortizată. In­dustria noastră fiind grav concurată, nu­­ putea să nască și atunci generațiunea de la 1878, care ne dăduse independența politică și care ținea să ne asigure și in­dependența economică, preocupare,­a lor, foarte leligitimă, își pusese în gând să înlăture pe căi piezișe efectele Conven­­țiunii cu Austro-Ungaria, adică efectele imposibilității de a ne apără cu taxe va­male ridicate. Care eră sistemul ? Legi de încurajare sub formă de avantaj de la Stat, era singurul sistem Și atunci, d-lar, la 1881 se votează prima lege prin care Statul să fie autorizat să contracteze cu societățile cari vor să constituiască fa­brici de hârtie, cedându-le din păduri­lo sale lemnul necesar. La 1885 ia naștere » Lelea«, în condițiuni pe cari d. Dinu Brătianu ar trebui să se rețină. Dacă, d-le, Dinu Brătianu, d-voastră ați citi ex­punerea de motive a legii dela 1881 și mai ales campania dusă de Aurelian în «Revista Științifică« din acel timp, ați vedea că preocuparea de căpetenie a ge­­nerațiunii eroice dela 1878 eră, nu atât, beneficiile cât sacrificiile. Se spunea în această expunere de motive : noi ținem să avem o industrie a h­ârtiei, pentru că de aci pornește cultura neamului. Eră cultura neamului, d-lor,în principial, iar nu dividendele și beneficiile. (Aplausef. Și atât de convinsă eră generațiunea val» 1878, încât din cauza acestei agita­țiuni, spiritul cum­v’am­ spus era pornit penru sacrificii, iar nu pentru beneficii, aproape nu se gâsea subscriitori și a trebuit să vină Regele Carol, cel dintâiu acționar al fabricei » Lelea«, să îndemne prin propriul său exemplu lumea să sub­scrie. Abia s’a acoperit subscripțiunea fabricii »Letea“, după ce s’a reținut forțat o parte din diurnele deputaților, iată uar­­d-lor, sentimentele înalte dela cari pornise constituitorii primelor fa­brici de hârtie. Tot în această perioadă ia naștere și fabrica «Bușteni», constituită de frații Schiel. Rețineți avantaju­le pe cari le dă­dea Statul societății »Letea­ : «lemne se dădeau aproape pe gratis din pădurile Statului și aproape toată hârtia era cum­părată de el«­ Unde găsiți d-voastre mai mari avansai pe care vreun Stat să le a­­corde unei industrii : producția întreagă acoperită de către Stat. Lemnul, care constituie principalul articol din fabri­­cațiune dat aproape pe gratis de Stat. Prin urmare o situați una din punct de vedere al consolidării cum nu se poate mai bună, mai privilegiată. Și cu toate acestea, d-lor, industria hârt­ei nu a mers, nu a progresat în această perioadă. Și nu a mers, d-lor deputați, tot din lipsa unei prelecțiuni vamale eficace. Noi nu eram stăpâni pe tariful nostru vamal. Tariful nostru vamal n’a căpătat autonomia decât da la 1891, atunci am putut să dăm o protecțiune eficace hâr­tiei. Dela 1831 începe a doua perioadă, este perioada consolidării. Această pe­rioadă merge, ch lar, până la alcătuirea tarifului vamal al lui Costinescu dela 1904. In această perioadă fabricile de hârtie, puse la adăpostul unui tarif va­mal protecționist, încep să se consoli­deze, să se desvolte și să acopere consu­mul intern. Aveau, d-loi deputați, un tarif protec­­ționist, aveau un debușeu sigur . Statul avea avantajii dela Sut direct, lemn din pădurile Statului, și indirect prin redu­cere la transport, reduceri la impozit, scădere de taxe vamale la mașinile cari veneau pentru instalațiile fabricii, dar­­ e să m­ai vorbim, d-lor, o situațiune cum nu se poate mai privilegiată. Două nouă fabrici iau naștere : «Câm­pulung* și «Scăeni» și merg și produc bine. Industria hârt­ei este in plină as­censiune. La 1900 —­ notați anul — a­­ceste patru fabrici ajung să aibă 5 mi­lioane capitali în epoca daci­ca d eram în plină criză financiară și când 5 mi­lioane eră evident o sumă enormă. Mași­­nele­ reprezentau 243 cai putere, iar fa­­bricațiunea era de 4.500 tone, pe punc­tul de a acoperi consumați­unea noastră internă dela 1900. Mergeau foarte bine și s’au înființat încă două noui fabrici : cea dela «Cozmești« în Tutova și dela «Piatra-Neamț«. Sa mai face și o fabrica de celuloză la «Brăila», o industrie foarte importantă, astăzi complet neglijată de fabricile de hârtie — o paranteză. — Dacă am fi avut asemenea fabrici s’ar fi putut acoperi chiar în timpul răsboiului toate pretinsele deficite, deși afirm că deficite nu sunt, și desvoltându-se această industrie a celulozei, am fi ajuns să a­­vem cea mai importantă industrie de ex­port. Țin să atrag atențiunea că lemnul nostru se pretează la fabricarea celulo­zei, n’aveți decât să luați fabrica de la Zărnești, care funcționează și astăzi și care ar putea să și exporte, dar prin po­­litica d-lui ministru de industrie, această

Next