Desbaterile Adunării Deputaților, ianuarie 1925 (Anul 1925, nr. 31-50)
1925-01-04 / nr. 31
ttsiitti min. vAtniiu mmm * Wîîtatu«^ iarroiwk © unii țări cari au trecut prin situația noastră Imediat după răsboi, fabricele de hârtie fiind dezorganizate complet, toate s’au resimțit în producția lor de hârtie. Din însă memoriul fabricilor noastre de hârtie, se vede că, la un moment dat, fabricile noastre s’au refăcut mai repede decât fabricile străine, și vedem cerându-se import de hârtie dela noi in Cehoslovacia, Austria, Germania, etc. Nu se refăcuse așa de repede industria acolo, și în timpul în care se cerea importul hârtiei dela noi, această chestiune importantă era considerată acolo ca cea dintâia care trebuia rezolvată. Ajunsese chestiunea hârtiei, la un moment dat, o chestiune europeană. A fost un congres al fabricilor de hârtie, să pună la punct această chestiune, și în fiecare țară s’a căzut de acord. Toți scriitorii, toate ziarele, toate institutele de editură s’au întâlnit cu fabricanții și au dat o soluție chestiunii hârtiei în fiecare țară. La noi însă nimic, nici o intervenție, nimic, afară de anemica dispoziție, după care s’a dat de d. ministru Sassu permisuri de import a câtorva sute de vagoane pentru 2 mari cotidiane, încolo nimic. Acolo însă s’a recurs la măsuri energice. In toate țările, după un an, doi maximum și-a găsit rezolvarea. La noi chestiunea hârtiei dăinuește de 5 ani și asistăm la această impasibilitate din partea Statului, care stă cu mânile încrucișate în fața urcării necontenite și nejustificate a prețului hârtiei. Fenomenul urcării prețurilor e clasic : se produce o criză în producerea hârtiei și odată cu această criză, regulat, se produce o cerere de majorare a taxelor vamale asupra importului de hârtie. In urmă vine oficiul de hârtie, această instituție care constitue masca trustului, și cere Comisiunii mărirea prețului. Sistemul, d-lor deputați, nu trebuie și nu poate să mai dăinuască. Desigur în această privință intervenția Statului trebuie să se producă sub 2 forme : a) Scăzând prețul în urma cercetărilor unui organ, care să prezinte garanții de competință și imparțialitate ; b) Să ia măsuri legislative față de trusturile cari țin să speculeze pe consumatorul român. Iată cele două măsuri pe cari de mult trebuia să le luați și nu le-ați luat, și nici nu știu dacă actualul guvern le pate luă, că ar trebui să lovească în dinu Brătianu, conducătorul trustului. D-lor, pentru ca să ne dăm seama de trustificarea industriei hârtiei, de beneficiile pe cari le realizează, de puterea ei de producțiune, să-mi dați voe ca în foarte scurte cuminte să fac un istoric al acestei industrii, km să împart, pentru ușurință și pentru o mai bună memorare în 4 perioade: nașterea, desvoltarea, consolidarea și jrustificarea acestei industrii. Dar, întâia perioadă este perioada pe care eu o fixez până la anul 1891. In această perioadă nu există nici o fabrică de hârtie și nu putea să se cască nici o industrie. De aceea această perioadă s’a numit de către toți perioada da sacrificiu a muncii naționale. De ce nu putea naște nici o industrie ? Eram, d-lor, în timpul Convențiunii cu Austria, care ne dăduse legați la mâna vecinei noastre. Eram sclavia ei economicele. Austria avea o industrie mai bine desvoltată, mai bine utilată și complet amortizată. Industria noastră fiind grav concurată, nu putea să nască și atunci generațiunea de la 1878, care ne dăduse independența politică și care ținea să ne asigure și independența economică, preocupare,a lor, foarte leligitimă, își pusese în gând să înlăture pe căi piezișe efectele Convențiunii cu Austro-Ungaria, adică efectele imposibilității de a ne apără cu taxe vamale ridicate. Care eră sistemul ? Legi de încurajare sub formă de avantaj de la Stat, era singurul sistem Și atunci, d-lar, la 1881 se votează prima lege prin care Statul să fie autorizat să contracteze cu societățile cari vor să constituiască fabrici de hârtie, cedându-le din pădurilo sale lemnul necesar. La 1885 ia naștere » Lelea«, în condițiuni pe cari d. Dinu Brătianu ar trebui să se rețină. Dacă, d-le, Dinu Brătianu, d-voastră ați citi expunerea de motive a legii dela 1881 și mai ales campania dusă de Aurelian în «Revista Științifică« din acel timp, ați vedea că preocuparea de căpetenie a generațiunii eroice dela 1878 eră, nu atât, beneficiile cât sacrificiile. Se spunea în această expunere de motive : noi ținem să avem o industrie a hârtiei, pentru că de aci pornește cultura neamului. Eră cultura neamului, d-lor,în principial, iar nu dividendele și beneficiile. (Aplausef. Și atât de convinsă eră generațiunea val» 1878, încât din cauza acestei agitațiuni, spiritul cumv’am spus era pornit penru sacrificii, iar nu pentru beneficii, aproape nu se gâsea subscriitori și a trebuit să vină Regele Carol, cel dintâiu acționar al fabricei » Lelea«, să îndemne prin propriul său exemplu lumea să subscrie. Abia s’a acoperit subscripțiunea fabricii »Letea“, după ce s’a reținut forțat o parte din diurnele deputaților, iată uard-lor, sentimentele înalte dela cari pornise constituitorii primelor fabrici de hârtie. Tot în această perioadă ia naștere și fabrica «Bușteni», constituită de frații Schiel. Rețineți avantajule pe cari le dădea Statul societății »Letea : «lemne se dădeau aproape pe gratis din pădurile Statului și aproape toată hârtia era cumpărată de el« Unde găsiți d-voastre mai mari avansai pe care vreun Stat să le acorde unei industrii : producția întreagă acoperită de către Stat. Lemnul, care constituie principalul articol din fabricațiune dat aproape pe gratis de Stat. Prin urmare o situați una din punct de vedere al consolidării cum nu se poate mai bună, mai privilegiată. Și cu toate acestea, d-lor, industria hârtei nu a mers, nu a progresat în această perioadă. Și nu a mers, d-lor deputați, tot din lipsa unei prelecțiuni vamale eficace. Noi nu eram stăpâni pe tariful nostru vamal. Tariful nostru vamal n’a căpătat autonomia decât da la 1891, atunci am putut să dăm o protecțiune eficace hârtiei. Dela 1831 începe a doua perioadă, este perioada consolidării. Această perioadă merge, ch lar, până la alcătuirea tarifului vamal al lui Costinescu dela 1904. In această perioadă fabricile de hârtie, puse la adăpostul unui tarif vamal protecționist, încep să se consolideze, să se desvolte și să acopere consumul intern. Aveau, d-loi deputați, un tarif protecționist, aveau un debușeu sigur . Statul avea avantajii dela Sut direct, lemn din pădurile Statului, și indirect prin reducere la transport, reduceri la impozit, scădere de taxe vamale la mașinile cari veneau pentru instalațiile fabricii, dar e să mai vorbim, d-lor, o situațiune cum nu se poate mai privilegiată. Două nouă fabrici iau naștere : «Câmpulung* și «Scăeni» și merg și produc bine. Industria hârtei este in plină ascensiune. La 1900 — notați anul — aceste patru fabrici ajung să aibă 5 milioane capitali în epoca dacica d eram în plină criză financiară și când 5 milioane eră evident o sumă enormă. Mașinele reprezentau 243 cai putere, iar fabricațiunea era de 4.500 tone, pe punctul de a acoperi consumațiunea noastră internă dela 1900. Mergeau foarte bine și s’au înființat încă două noui fabrici : cea dela «Cozmești« în Tutova și dela «Piatra-Neamț«. Sa mai face și o fabrica de celuloză la «Brăila», o industrie foarte importantă, astăzi complet neglijată de fabricile de hârtie — o paranteză. — Dacă am fi avut asemenea fabrici s’ar fi putut acoperi chiar în timpul răsboiului toate pretinsele deficite, deși afirm că deficite nu sunt, și desvoltându-se această industrie a celulozei, am fi ajuns să avem cea mai importantă industrie de export. Țin să atrag atențiunea că lemnul nostru se pretează la fabricarea celulozei, n’aveți decât să luați fabrica de la Zărnești, care funcționează și astăzi și care ar putea să și exporte, dar prin politica d-lui ministru de industrie, această