Desbaterile Adunării Deputaților, iunie-august 1925 (Anul 1925, nr. 102-142)
1925-06-25 / nr. 104
25 iunie 1925 No. 104. ADUNAREA DEPUTAȚILOR SESIUNEA ORDINARĂ PRELUNGITĂ 1924-1925 ȘEDINȚA DE TINERI. 1 MAI 1925 — Ședința se deschide la ora 15,20 sub președinția d-lui M. G. Orleanu, președinte, asistat de d-mi secretari Mircea Frigator, G. N. Orleanu și Aurel Morariu. — Prezenți 312 d-nn deputați. — Nu răspund la apelul nominal următorii d-nn deputați: Abdulahim Selim, Andiu Sever, Anghelescu Atanase, Archip Ioachim.,Argetoianu C., Atanasovici Vladimir, Bălanescu Nicolae, Bețianu Policarp, Bujor Paul, Buzdugan I., Galistru M., Cazaclia Vladimir, Cazacliu Gr., Chiobas I., Ciornei N., Codreanu J., Cosma C., Guhan Anton, Deleu Victor, Preot Florea Draghici, Drugă B. St. Aurel, Franassovici Richard, Gancea Atanasie, Georgescu- Tulcea N., Halippa Pantelimon, Iacobescu Teodor, Iunian N. Gr., Leanca Gostache, Lerner Nathan, Leșniuc Dimitrie, Lupașcu G., Lupescu L, Lupu N., Madgearu Virgil, Mărie G., Măcărăscu G., Mâță Al., Mihalache I., Mirto Eduard, Moldoveanu I. D., Morariu I., Neagu Daniel, Nemțeanu Luca, Pardos G. L, Pavelea Octavian, Radacovici G. D., Râdulescu V., Sfeclă P., Socol Aurel, Spineanu Cezar, Stere G., Stern Adolf, Suta I., Raum Tzireslon Leibu, Voloc V., Zigre N. — de la citire sumarului ședinței precedente și se aprobă. — Se acorda concediu d-lor Octavian Pavelea și Victor Muntean. Se trimite la comisia de legislație fiscală memoriul podgorenilor din Drăgășani spre a se avea în vedere la discuția proiectului de lege al băuturilor spirtoase. D. M. G. Orleanu, președinte . D. Emanuel Antonescu are cuvântul la comunicări. D. Em. Antonescu: D-le președinte, voind a interpelă guvernul asupra politicii sale petrolifere, va roga binevoiți a interveni la ministerul industriei și comerțului ca să mi pune de urgență la dispoziție dosarele privitoare la perimetrele distribuite și contractate cu diferitele societăți petrolifere inclusiv cu societatea »Steaua Romană«. V. M. G. Orleanu, președinte . Se va comunidÜi. D. Gene are cuvântul. D. I. Mihail Genle: D-lor deputați, una din grijile de căpetenie ale partidului liberal și prin urmare #1« onoratului guvern este și chestiunea căilor de comunicație. Cunoaștem cu toți greutățile și împrejurările excepționale prin care trecem, cu toate acestea sunt unele chestiuni care interesează economia și întreaga gospodărie a vieței noastre naționale. S’au proiectat mai multe linii de cale ferată pentru a se face legătură cu Ardealul, una din cele mai importante este legătura Bumbești-Livezeni. Lucrările de construcție dela această linie nu merg așa cum ar trebui să meargă. In anul 1923, s’a destinat acestei linii suma de lei 40 milioane și era considerată ca un bun început. In anul 1924, suma ce s’a destinat a fost mai mică, oficial 30 milioane, dar în realitate și mai mică, parte din suma de mai sus, căpătând desigur altă destinație. In anul 1925, suma destinată este chiar ridicolă 11,5 milioane pe an, cu modul acesta va trebui 70 ani pentru a săvârși această operă. Credite acordate direcțiunei noastre generale au fost : In 1923 credit acordat 2CO.OOO.OOO « 1924 » » 200.000.000 » 1925 * » 300.000.000 Din acest total, acordat pentru toate liniile în construcție un număr de 5, a revenit liniei Bumbești-Livezeni 40x30x11,5=81,5 milioane lei, deci circa 1/10 din total. In realitate, revine liniei Bumbești-Livezeni mult mai puțin deoarece lucrările angajate — prin antrepriza actualmente, ating cifra de 40 milioane și ar mai fi un disponibil de 18,5 milioane, prin urmare 58,6 milioane de trei ani. Restul de 23 milioane, cât s’ar mai cuveni liniei Bumbești-Livezeni, s’ar împărți cred în 3 milioane lucrări de regie și 20 milioane, a căror destinație a fost schimbată la altă linie. Nedreptatea cea mai evidentă a fost desigur la repartizarea creditului de 300 milioane din 1925 la cele 5 linii în construcție, căci liniei Bumbești nu i s’a dat decât 11,5 milioane deci mai puțin de 4%. Ori și ce fel de considerațiuni ar fi fost la repartizarea acestor sume, totuși o linie de legătură de importanța liniei Bumbești-Livezeni, o linie pentru cărbuni, al cârei cost s-ar mortiza n 4 ani de exploatare, nu se poate lucra în mod serios când se alocă anual 11,5 milioane, căci cu această suma nu se poate face din cele vr’o 23 tunele decât unul din cee mai mici. Terasamente, poduri? Nimic. Deci înti ’o astfel de situațiune, dela o arteră de mare trafic pe care s’ar transportă cărbunii necesari căilor ferate, cailor de apă și industriilor din Banat, Oltenia, Muntenia, Dobrogea, Moldova și Basarabia, se va zice că nu punem interesul ce merită această mare operă. Fac apel la d-nii miniștrii respectivi, și se acorde acestei linii, anul acesta, un credit suplimentar de 50 milioane, pentru a se putea angaja încă 4 tunele. D-lor deputați deși suntem la 1 Mai, iar creditul pe 1925, pentru construcții de căi ferate, a fost votat de Parlament, nici până astăzi nu a ieșit jurnalul onoratului consiliu de miniștri, deci nu se poate utiliza nici cei 11,5 milioane repartizate. Am toată speranța că se va da toată atențiunea unei chestiuni de o așa mare importanță. D. M. G. Orleanu, președinte . Se va comunica. D. Ștefanescu are cuvântul. D. C. Ștefănescu . D lor deputați, am onoarea adresă dlui ministru al instrucțiunii următoarea comunicare : Internatul școalei normale de învățători din Botoșani, cu o populație de peste 250 de elevi interni, dimpreună cu toată gospodăria școalei , cu tot personalul administrativ și de serviciu se află instalat timporar în jumătatea unui pavilion al regimentului 37 infanterie. Prin adresa cu No. 2.4u7 din 11 Martie 1925, ministerul de răsboi dă ultimul termen de prelungire până la 1 iulie 1925, cela care dată nu se știe, dacă școala va mai putea rămâne în cazarmă. Parlamentarii din Botoșani și anul acesta, ca și în fiecare an în trecut și-au făcut datoria intervenind pentru a fi păsuită această școală normală încă un an. Și nu putem decât sa mulțumim d-lui ministru de răsboi pentru solicitudinea ce a arătat o totdeauna acestei școli. Insă trebuie să recunoaștem strâmtoarea la care se expune de 5 ani încoace regimentul prin acest sairvficiu ce-l face, fără ca măcar școala sa aibă confortul necesar. Efectivele regimentului sunt mărite față de cele dinainte de răsboi și in special acest regiment prin situația ce o are în nordul Moldovei, are un efectiv cu mult mai mare decât alte regimente. Și nu numai ca nu are de unde da din localul său altei instituții, dar are absolută nevoe să-și construească încă un pavilion pentru necesitățile sale. Astfel, că prin cesionarea unei părți din local către școala normală, strâmtoarea se simte și mai mult. Din cauza insuficienții camerelor, chiar și pavilionul de comandament a fost prefăcut în dormitoare. Pentru a putea fi cazați mai mulți soldați, s’au scos paturile de fier și s’au înlocuit cu paturi comune de scânduri, așa că pe acelaș ioc dorm 2 și 3 soldați mai mult decât în trecut. Fără să mai vorbim de promiscuitatea care poate avea loc în asemenea condițiuni, să ne gândim numai la un caz de EXEMPLARUL : 2 LEi «pummui oftgal mm sipuil CMüimmi i hwtapi 2787