Desbaterile Senatului, februarie 1928 (nr. 26-29)
1928-02-01 / nr. 26
# 7 adaos : »Ceea ce cucerește oștirea în suprafață, trebuie să desăvârșească școala în adâncime“. Dar, să fim bine înțeleși, conduși fiind de o altă axiomă, tot așa de evidentă . Activitatea școlii să nu fie redusă numai la învățătura propriu zisă, adică la dobândirea și îngrămădirea de cunoștințe ; ci ea trebuie să se preocupe și de îngrijirea sufletului și a inimei copilului, ceea ce constitue educația care este tot atât de trebuincioasă ca și instrucția întru completarea culturii omenești. Dacă s’ar discută preferința, nu știm la care ar trebui să ținem mai mult ? Mulți preferă educația. Și, acum, ne putem pune întrebarea : Pe terenul cultural, silințele noastre au fost încununate de succesul dorit și așteptat ? Cei ce ne au guvernat până azi afirmă, că în cultură am realizat după răsboiinari progrese, în special se susține, că în domeniul școlar, am săvârșit opere mari. Este netăgăduit că s’au construit mai multe mii de localuri de școală, in tot cuprinsul țării, însă nu atât din fondurile Statului, cât din contribuțiile și ofrandele benevole ale mărinimoșilor cetățeni, cari cer lumină. S’a îmmulțit și numărul învățătorilor și al profesorilor, dintre cari unii s’au introdus vremelnic in școală nu tocmai pregătiți pentru greaua sarcină, ce și-au luat asupra și. Cred că dorința de a avea cât mai multe școli secundare, fără ca să avem personalul pregătit anume pentru aceasta, a fost o greșeală, care a lăsat urme ce nu se pot șterge ușor. D lor senatori, s’au ridicat de la această tribună protestări împotriva felului cum se ține examenul de bacalaureat, din cauza căruia numărul celor reușiți este prea mic față de cei înscriși, așa că mulți absolvenți de liceu sunt amenințați să rămână fără bacalaureat, fiindu-le astfel calea închisă spre Universitate. De altă parte se susține că afluența spre învățământul superior este prea mare față de necesitățile țârii noastre: 30.000 studenți universitari, cari urmează cursurile în țară, pe lângă cei ce frecventează Universități straine, la o populație de 17.000.000 locuitori. Speriați de acest număr, care la un moment dat poate fi transportat intr-un proletariat intelectual, primejdios ordinei publice, unii dintre guvernanți găsesc că piedica bacalaureatului este foarte nemerită pe lângă examenele de admitere pentru clasa I secundară și pentru clasa V. Iată deci două teze contradictorii, departea căruia nu știm unde să fie adevărul și dreptatea. Provocând în chipul acesta discuțiuni de la tribuna Parlamentului, cum prea bine se exprimă colegu nostru d. I. Simionescu, reprezentantul Universității din Iași, e foarte necesar să auzim și glasul autorizat al d-lui ministru de resort“. In legătură cu tristele evenimente cari au fost urmate de devastările de la Oradea, Cluj, Iași și alte localități și cari compromit o generațiune de studenți, din pricina unei minorități ce denota o stare bolnăvicioasă, o psihoză a uitării de sine, trebuie să punem întreaga și completa stare a învățământului nostru, deoarece studenții universitari nu sunt altceva decât produsul liceelor noastre. Este foarte firesc că dacă d. ministru de interne, cu prilejul exceselor și vandalismelor săvârșite de o parte din studențime, a găsit învinuiri și d-lor profesori universitari, cari vor ști ce să răspundă guvernului, cel puțin o parte din aceste acuzațiuni au să se răsfrângă și asupra corpului didactic secundar, care, la rândul său, a semnalat în mai multe ocaziuni relele de cari suferă școala secundară ; din nenorocire însă niciodată n’a fost ascultat. f Prin legiferări și reglementări, oricât de perfecte ar fi ele, școala națională nu și poate atinge ținta dorită, dacă lipsesc sufletul și o bună orientare din partea persoanelor conducătoare.Corpul profesoral secundar clocotește de adânci nemulțumiți, traduse prin vorbe dureroase, nu congresele și întrunirele lui, demonstrând că învățământul nostru are trebuință de un alt suflu, decât cel care există astăzi in instituțiunile noastre de cultură. Iar, întrucât privește personalul de control, care e menit să dea adevăratele îndrumări pedagogice, el este numit și recrutat fără de nici un temeiu de merit și fără nici un criteriu științific. Toți membrii corpului didactic, atât primar cât și secundar, constată cu durere că la numirea directorilor și inspectorilor nu sunt alte considerațiuni, decât numai și numai aprecieri și merite politice. De aceea îmi permit, d-le președinte, ca, in vederea unei interpelări, adresate d-lui ministru al școalelor, să interveniți pe lângă autoritatea respectivă, ca să-mi se pună, la îndemână datele și informațiile următoare : 1. Numărul total al școlilor secundare, atât al celor de Stat, cât și particulare. 2. Numărul profesorilor titulari și netitulari. 3. Numărul inspectorilor secundari și al inspectorilor generali, inamovibili și amovibili, precum și al inspectorilor din învățământul normal. 4. Numărul consilierilor tehnici și atribuțiunile lor. 1 Fevruarie 1928 5. Distribuirea orelor și a catedrelor în toată țara. D. C. I Nicolaescu, președinte. Se va comunică d-lui ministru al instrucțiunii. D. senator Răducanu are cuvântul spre a anunță o interpelare. D. I. Răducanu: Die președinte, am onoarea interpelă pe d. președinte al consiliului de miniștri asupra crizei economice generale care se accentuiază prin lipsa din ce în ce mai mare de capital și de credit, prin creșterea continuă a numărului de falimente, prin încetarea activității în diferite ramuri industriale și ca urmare, agravarea șomajului ca și prin situația din ce in ce mai critică creată agriculturii, care în regimul de politică actual, lucrează cu cheltueli de producție exorbitante și devine nerentatabilă producând perturbări adânci economice și sociale. Termin cu rugămintea adresată d-lui președinte al Senatului, ca conform celor stabilite aci, ca odată pe săptămână, Sâmbăta după amiază, să avem ședința interpelărilor, să rămână bine stabilit in fiecare Sâmbătă, fie că d. ministru respectiv vine sau nu la Senat, interpelările să fie desvoltate în ordine cronologică. D. C. I. Nicolascu, președinte D-lor senatori, interpelările anunțate nu se desvoltă obligatoriu Sâmbăta, ci conform regulamentului, în ziua pe care d interpelator o fixează de comun acord cu d. ministru interpelat. Și dacă nu cad de acord, sau dacă d ministru nu vrea să răspundă, interpelatorul poate să-și desvolte interpelarea Sâmbătă, dar în prealabil trebuie să se înțeleagă cu d. ministru respectiv. D. I. Răducanu , înțeleg foarte bine, rămâne ca biuroul Senatului să se înțeleagă cu d. ministru asupra zilei în care să se desvolte interpelarea. D. C. I. Nicolaescu, președinte . Nu, interpelatorul. Vă rog citiți regulamentul Senatului. D. ministru al justiției are cuvântul. —D. Stelian Popescu, ministrul justiției citește următorul mesaj : Domnilor senatori. Pe lângă raportul d-lor miniștri de răsboi și de justiție, Prezentându-Ni-se proiectul de lege relativ la adăugirea unui alineat la art. 3 din decretul-lege No. 1.641 din 20 Aprilie 1920, ratificat prin legea promulgată prin decretul regal No. 1.151 din 26 Martie 1924 și publicat în Monitorul Oficial No. 68 din 27 Martie 1924, proiect aprobat de Consiliul legislativ cu No. 109. MONITORUL OFICIAL ă92 DESBATERILE SENATULUI