Desbaterile Senatului, februarie 1928 (nr. 26-29)

1928-02-01 / nr. 26

# 7 adaos : »Ceea ce cucerește oștirea în su­prafață, trebuie să desăvârșească școala în adâncime“. Dar, să fim bine înțeleși, conduși fiind de o altă axiomă, tot așa de evidentă . Activitatea școlii să nu fie redusă numai la învățătura propriu zisă, adică la dobândirea și îngrămădirea de cunoștințe ; ci ea trebuie să se preocupe și de îngrijirea sufletului și a inimei co­pilului, ceea ce constitue educația care este tot atât de trebuincioasă ca și in­strucția întru completarea culturii ome­nești. Dacă s’ar discută preferința, nu știm la care ar trebui să ținem mai mult ? Mulți preferă educația. Și, acum, ne putem pune întrebarea : Pe terenul cultural, silințele noastre au fost încununate de succesul dorit și aș­teptat ? Cei ce ne au guvernat până azi afirmă, că în cultură am realizat după răsboi­inari progrese, în special se susține, că în domeniul școlar, am săvârșit opere mari. Este netăgăduit că s’au construit mai multe mii de localuri de școală, in tot cuprinsul țării, însă nu atât din fondurile Statului, cât din contribuțiile și ofran­dele benevole ale mărinimoșilor cetățeni, cari cer lumină. S’a îmmulțit și numărul învățătorilor și al profesorilor, dintre cari unii s’au introdus vremelnic in școală nu tocmai pregătiți pentru greaua sar­cină, ce și-au luat asupra și. Cred că do­rința de a avea cât mai multe școli secundare, fără ca să avem personalul pregătit anume pentru aceasta, a fost o greșeală, care a lăsat urme ce nu se pot șterge ușor. D lor senatori, s’au ridicat de la a­­ceastă tribună protestări împotriva felu­lui cum se ține examenul de bacalau­­reat, din cauza căruia numărul celor reu­șiți este prea mic față de cei înscriși, așa că mulți absolvenți de liceu sunt a­­menințați să rămână fără bacalaureat, fiindu-le astfel calea închisă spre Uni­versitate. De altă parte se susține că aflu­ența spre învățământul superior este prea mare față de necesitățile țârii noastre: 30.000 studenți universitari, cari urmează cursurile în țară, pe lângă cei ce frecv­­entează Universități straine, la o popula­ție de 17.000.000 locuitori. Speriați de acest număr, care la un moment dat poate fi transportat intr-un proletariat intelectual, primejdios ordinei publice, unii dintre guvernanți găsesc că piedica bacalaureatului este foarte nemerită pe lângă examenele de admitere pentru clasa I secundară și pentru clasa V. Iată deci două teze contradictorii, de­­partea căruia nu știm unde să fie ade­­vărul și dreptatea. Provocând în chipul acesta discuțiuni de la tribuna Parlamen­­tului, cum prea bine se exprimă colegu nostru d. I. Simionescu, reprezentantul Universității din Iași, e foarte necesar să­­ auzim și glasul autorizat al d-lui minis­tru de resort“. In legătură cu tristele evenimente cari au fost urmate de devastările de la Oradea, Cluj, Iași și alte localități și cari compromit o generațiune de studenți, din pricina unei minorități ce denota o stare bolnăvicioasă, o psihoză a uitării de sine, trebuie să punem întreaga și completa stare a învățământului nostru, deoarece studenții universitari nu sunt altceva decât produsul liceelor noastre. Este foarte firesc că dacă d. ministru de interne, cu prilejul exceselor și vanda­­lismelor săvârșite de o parte din studen­­țime, a găsit învinuiri și d-lor profesori universitari, cari vor ști ce să răspundă guvernului, cel puțin o parte din aceste acuzațiuni au să se răsfrângă și asupra corpului didactic secundar, care, la rân­dul său, a semnalat în mai multe ocaziuni relele de cari suferă școala se­cundară ; din nenorocire însă niciodată n’a fost ascultat. f­ Prin legiferări și reglementări, oricât de perfecte ar fi ele, școala națională nu și poate atinge ținta dorită, dacă lip­sesc sufletul și o bună orientare din par­tea persoanelor conducătoare.­­Corpul profesoral secundar clocotește de adânci nemulțumiți, traduse prin vorbe dureroase, nu congresele și întru­­nirele lui, demonstrând că învățământul nostru are trebuință de un alt suflu, decât cel care există astăzi in instituțiu­­nile noastre de cultură. Iar, întrucât privește personalul de control, care e menit să dea adevăratele îndrumări pe­dagogice, el este numit și recr­utat fără de nici un temeiu de merit și fără nici un criteriu științific. Toți membrii corpului­­ didactic, atât primar cât și secundar, constată cu du­rere că la numirea directorilor și inspec­torilor nu sunt alte considerațiuni, decât numai și numai aprecieri și merite politice. De aceea îmi permit, d-le președinte, ca, in vederea unei interpelări, adresate d-lui ministru al școalelor, să interveniți pe lângă autoritatea respectivă, ca să-mi se pună, la îndemână datele și informa­țiile următoare : 1. Numărul total al școlilor secundare, atât al celor de Stat, cât și particulare. 2. Numărul profesorilor titulari și ne­titulari. 3. Numărul inspectorilor secundari și al inspectorilor generali, inamovibili și amovibili, precum și al inspectorilor din învățământul normal. 4. Numărul consilierilor tehnici și atri­­buțiunile lor. 1 Fevruarie 1928 5. Distribuirea orelor și a catedrelor în toată țara. D. C. I Nicolaescu, președinte. Se va comunică d-lui ministru al instrucțiunii. D. senator Răducanu are cuvântul spre a anunță o interpelare. D. I. Răducanu: Die președinte, am onoare­a interpelă pe d. președinte al consiliului de miniștri asupra crizei eco­nomice generale care se accentuiază prin lipsa din ce în ce mai mare de capital și de credit, prin creșterea continuă a nu­mărului de falimente, prin încetarea ac­tivității în diferite ramuri industriale și ca urmare, agravarea șomajului ca și prin situația din ce in ce mai critică creată agriculturii, care în regimul de politică actual, lucrează cu cheltueli de producție exorbitante și devine nerenta­­tabilă producând perturbări adânci eco­nomice și sociale. Termin cu rugămintea adresată d-lui președinte al Senatului, ca conform ce­lor stabilite aci, ca odată pe săptămână, Sâmbăta după amiază, să avem ședința interpelărilor, să rămână bine stabilit in fiecare Sâmbătă, fie că d. ministru res­pectiv vine sau nu la Senat, interpelările să fie desvoltate în ordine cronologică. D. C. I. Nicolascu, președinte­­ D-lor senatori, interpelările anunțate nu se desvoltă obligatoriu Sâmbăta, ci con­form regulamentului, în ziua pe care d interpelator o fixează de comun acor­d cu d. ministru interpelat. Și dacă nu cad de acord, sau dacă d ministru nu vrea să răspundă, interpelatorul poate să-și desvolte interpelarea Sâmbătă, dar în prealabil trebuie să se înțeleagă cu d. mi­­­nistru respectiv. D. I. Răducanu , înțeleg foarte bine, rămâne ca biuroul Senatului să se înțe­leagă cu d. ministru asupra zilei în care să se desvolte interpelarea. D. C. I. Nicolaescu, președinte . Nu, interpelatorul. Vă rog citiți regulamen­tul Senatului. D. ministru al justiției are cuvântul. —D. Stelian Popescu, ministrul justiției citește următorul mesaj : Domnilor senatori. Pe lângă raportul d-lor miniștri de răsboi și de justiție, Prezentându-Ni-se proiectul de lege re­lativ la adăugirea unui alineat la art. 3 din decretul-lege No. 1.641 din 20 Aprilie 1920, ratificat prin legea promulgată prin decretul regal No. 1.151 din 26 Martie 1924 și publicat în Monitorul Oficial No. 68 din 27 Martie 1924, proiect aprobat de Consiliul legislativ cu No. 109. MONITORUL OFICIAL ă92 DESBATERILE SENATULUI

Next