Munca, iulie 1954 (Anul 10, nr. 2087-2113)
1954-07-01 / nr. 2087
Conserve mai multe, mai bune şi mai ieftine! La fabrica „Flora“ din Bucureşti a început de cîtva timp producţia de conserve de mazăre din noua recoltă. Zeci de mii de cutii au şi părăsit linia de fabricaţie. O activitate intensă are foc în toate fabricile de conserve de legume şi fructe din ţară. Din luna în curs şi pînă în toamnă, campania de conservare se va desfăşura din plin. întregul colectiv de muncitori, tehnicieni şi funcţionari din industria conservelor este acjm mobilizat în lupta pentru produse mai multe, mai bune şi mai ieftine, spre a-şi aduce actig contribuţia la desfăşurarea întrecerii socialiste în cinstea zilei de 23 August, pentru noi succese în îndeplinirea planului la toţi indicii. Campania de lucru în fabricile de conserve este complexă şi grea. Ducerea ei în bune condiţiuni pretinde un nivel tehnico-profesional ridicat, o pregătire şi conducere operativă. Anul acesta s-au luat din vreme măsuri pentru asigurarea materiei prime. S-au contractat suprafeţe de culturi ce depăşesc prevederile iniţiale şi le-au creat producătorilor condiţii avantajoase atît prin sprijinul tehnico-material acordat, cit şi prin preţurile fixate pentru achiziţionarea produselor recoltate. Datorită interesului arătat, unele fabrici — ca cea din Băiculeşti-Argeş—au depăşit sarcinile de contractare. Altele însă se găsesc în prezent în situaţia de anu fi contractat suprafeţele prevăzute. E cazul fabricilor Gurahonţ-Arad, a cărei conducere a dat dovadă de lipsă de operativitate în acţiunea de contractare, „Avîntul“-Oradea, care este în deficit de suprafaţă contractată din pricină că sfaturile populare din partea locului nu i-au acordat sprijinulnecesar ș.a. Odată cu conservarea primelor legume, organele horticole ale fabricilor de conserve controlează culturile contractate, cu precădere pe cele ce urmează a fi recoltate mai curînd. Controlul acesta este foarteimportant, pentru că el determină o bunăîngrijire a culturilor, deci un randament sporit la hectar şi — în ultimă instanţă — condiţia materială necesară depăşirii planului. Trebuie spus că dacă la mazăre această muncă a decurs satisfăcător, în schimb la fasole nu a fost controlată încă întreaga suprafaţă de organele fabricilor Iată o deficienţă ce trebuie urgent lichidată. „ Prin grija guvernului şi a partidului, s-au creat condiţiile necesare pentru ca sarcinile mărite ce revin industriei de conserve să poată fi realizate cu succes. Intre altele s-au făcut investiţii serioase în construcţii, maşini, utilaje şi mijloace de transport. Nu toate fabricile au răspuns însă cu destul simţ de răspundere acestei griji şi acum, la începerea campaniei, se trezesc că nu au tot ce le trebuie. Este oare îngăduit ca fabrica „Fructul Romînesc“ din Craiova să nu fie în măsură să transporte la sediul ei cantităţile de mazăre aduse de contractanţi la centrele de colectare ? Unde a fost spiritul de prevedere al conducerii acestei între- I prinderi atunci cînd a încheiat contractele,cînd a pregătit spaţiile de depozitare, cînd trebuia — în sfîrşit — să se îngrijească de asigurarea braţelor de muncă sezoniere ? In alte întreprinderi — ce-i drept foarte puţine — unele reparaţii s-au efectuat în perioada precedentă campaniei, cu superficialitate. E cazul fabricii .,Burdujeni“. Aceste lipsuri mai pot fi îndreptate acum, cit sîntem la început de campanie şi ele trebuie îndreptate fără întîrziere, pentru că fiecare zi pierdută în perioada de prelucrare înseamnă aglomerarea unei însemnate cantităţi de materie primă fără posibilitate de depozitare în bune condiţiuni, deci în pericol de degradare. Pentru a produce conserve mai multe, mai bune și mai ieftine, fabricile de conserve au nevoie de sprijinul și al altor fabrici, a uzinelor „Ciocanul“ din Nădrag, de pildă, care livrează fabricilor de conserve tablă cositorită pentru ambalaj. Lăsînd la o parte că pînă în prezent aproape jumătate din necesarul total nu a fost încă livrat, trebuie arătat că nici ceea ce s-a furnizat nu corespunde din punct de vedere calitativ. Porozitatea tablei depășește adesea cu mult limitele admise prin Stas, periclitînd astfel perfecta izolare a conservelor, expunîndu-le deci alterării. Ministerul Industriei Metalurgice si Construcţiilor de Mașini e dator să ia măsuri grabnice pentru punerea la punct, a procesului tehnologic la „Ciocanul“, astfel ca uzina să poată da tablă cositorită corespunzătoare nevoilor. In fiecare ramură industrială, fruntaşul întrecerii socialiste se străduiesc să găsească metode noi, perfecţionate de muncă, manifestîndu-şi astfel dorinţa de a contribui din plin la creşterea nivelului de trai al celor ce muncesc, in industria conservelor, această dorinţă este cît se poate de clar exprimată de iniţiativa pornită cu un an în urmă de fruntaşa Victoria Doroftei de la fabrica „Flora“, care a propus tovarăşelor ei să-şi puie la contribuţie întreaga, pricepere pentru a produce conserve mai multe, calitativ superioare şi la un preţ scăzut. Traducerea în viaţă a acestei importante iniţiative trebuie să devină acum obiectivul central al tuturor celor ce muncesc în industria conservelor. Acolo unde iniţiativa a fost formal aplicată, activiştii sindicali trebuie s-o readucă în atenţia muncitorilor. Să se arate cu acest prilej că iniţiativa nu se bazează pe aplicarea unor metode deosebite, care trebuie folosite mecanic, ci, în primul rînd, pe contribuţia creatoare a fiecăruia. Este vorba de a munci mai atent, selecţionîndu-se materia primă cu grijă, utilizîndu-se din plin instalaţiile, organizîndu-se mai bine lucrul şi ajutorul tovărăşesc, punînd un accent deosebit pe însuşirea deplină a tehnicii meseriei. Asupra acestor elemente e bine să fie îndreptată atenţia muncitorilor, fără a li se vorbi în mod abstract, rupt de realitate, despre diferite iniţiative şi metode al căror conţinut nu-l explicăm. Angajamentele luate de majoritatea fabricilor de conserve în cinstea zilei de 23 August oglindesc rezervele interne mari de care acestea dispun. Este neîndoielnic că dacă aceste angajamente vor fi respectate, atunci nici un consumator nu va mai avea motiv să se plingă de produsele conservate. N-a fost deloc plăcut anul trecut pentru muncitorii de la fabrica de conserve „Griviţa“-Bucureşti, cînd consumatorii le-au reproşat gustul amar al tocanei de legume produsă de fabrică. Asemenea plîngeri au primit şi fabricile „Buftea“. ..Fructul Romînesc“ şi altele. In lupta pentru îmbunătăţirea calităţii produselor, organele sindicale pot da un ajutor preţios conducerilor administrative, în primul rînd prin educarea temeinică a întregului colectiv. In perioada de campanie, cînd se selecţionează şi se curăţa sute de tone, deci milioane de bucăţi de diverse legume şi fructe, unii muncitori au obiceiul de a mai lăsa să le scape cantităţi necontrolate, necurăţate, folosind scuza că „la grămadă nu se cunoaşte“. Dar lor trebuie să li se arate că în borcanele care vor conţine astfel de fructe sau legume se cunoaşte proasta calitate şi lucrul de mîntuială Nu ne este pemis să livrăm nici o singură cutie sau borcan de conserve pentru a cărui calitate nu putem garanta. Oamenii muncii apreciază progresele remarcabile făcute de industria conservelor în ultimii ani. Dar necesităţile lor cresc, de aceea ei pretind în acest an conserve mai multe, mai gustoase şi mai variate ca în anii trecuţi. Considerem satisfacerea cerinţelor oamenilor muncii o datorie de cinste, colectivele fabricilor de conserve trebuie să-şi îmbunătăţească necontenit munca, să inite activ în actuala campanie pentru îndeplinirea planului la toţi indicii. Trenul te lasă într-o gară micuţă din inima Bărăganului, Dîlga. Puţini călători se opresc de obicei aci, în majoritatea lor, oameni minaţi de treburi pe la gospodăria statului. Gara aceasta însă e tare frumoasă, in faţă, cinci.şase salcâmi stau de strajă împotriva arşiţei, oferind trecătorilor cîteva petece de umbră. Din depărtări, vîntul aduce aroma îmbietoare a grînelor în plămădeală, îngeamănînd-o cu mireasma florilor de tei trecuţi de prima tinereţe... Trecînd hotarul gării, nimereşti în ceea ce dîlgenii numesc uliţa mare a satului. Mai în fiece seară şi duminică după amiază aici pot fi văzuţi mulţi din locuitorii modestei aşezări de pe Bărăgan, facîndu-şi obişnuita plimbare. Nu de alta, dar aşteptind sosirea vreunui tren, mai vezi lume nouă, auzi mai bine cîntecele transmise de staţia de radio-amplificare a gospodăriei care — de ce n-am spune-o ? — în ciuda numeroşilor ei auditori îşi deschide emisiunea cu cinci minute înainte de sosirea sau trecerea unui tren şi o închide după alte cinci minute, cînd trîmba fumului de la locomotivă se pierde la orizont. Asta, numai aşa pentru ca vreun călător neiniţiat în rinduielile statornicite aici să poată gîndi cu admiraţie: „Ce fericiţi sînt dîlgenii ! Le cîntă radio toată ziua...“ Lanurile Gostatului se întind pînă în preajma drumului de fier. ’In cîţiva paşi ai traversat terasamentul şi dai drept în poarta gospodăriei. Clădirile ei întinse pe mulţi metri pătraţi, se ridică în inima cîmpiei. Cîteva îi rămase din vechiul conac boieresc; altele — cele mai multe — au fost înălţate în anii din urmă. Ce le priveşti în amurg, prin genele roşietice ale asfinţitului, clădirile astea noi, văruite în alb şi acoperite cu ţiglă de Jimbolia, aPar ca nişte cutii de chibrituri risipite pe uriaşa întindere a Bărăganului... Pe cei din conducerea gospodăriei m-aşteptam să-i întîlnesc pe ogoare. E doar vremea cînd îndrumarea și controlul pe teren nu trebuie să lipsească. I-am găsit în,ă la sediul G.A.S, ocupaţi cu recepţionarea noului parc din faţa birourilor. Un parc de toată frumuseţea, cu ronduri de flori multicolore şi multă verdeaţă. Nu-i rău ca după o zi de muncă să te plimbi pe alei, să tragi în piept mireasma florilor. Conducătorii gospodăriei au însă în faţă obligaţii mult mai mari. Miile de hectare ce aşteaptă să dea rod cer muncă, nu glumă, şi dacă treaba nu-i pregătită ca lumea, apoi mai va hambare pline la toamnă ! Pentru rodul din anul ăsta trudesc mulţi oameni în diferite sectoare. I-am cunoscut şi eu. In primul rînd voiam să-i văd pe mecanizatorii gospodăriei, despre care auzisem că muncesc aprig. Aşa am ajuns în sectorul mecanic. Un adevărat stup de albine, nu alta. Fiecare om cu o treabă anume. Şi nu o treabă măruntă. Din îndeletnicirile lor şi ale celor care lucrează pe arşiţă în cîmp se naşte pîinea albă şi gustoasă. Mai la o parte tronează nou-nouţă o combină S. A. Abia în ajun sosise în gospodărie. Zăreşti pe ea numaidecît marca unei fabrici sovietice. Este încrustată în alb cu litere mari, iar dedesubt cineva a scris cu cretă în romîneşte — poate pe drum, poate în gospodărie: „Vă mulţumim, tovarăşi !“ Agregatele agricole stau în curte aliniate în şir, ca la expoziţie. La o parte din ele reparaţiile — organizate pe ansamble — s au terminat. Se aşteaptă comisia de recepţionare, şi oamenii se întreabă de ce n-o mai fi venind, întocmai unui ghid de muzeu cu vastă experienţă combinerul Gheorghe Ciobanu ne-a condus prin noianul de maşini, explicîndu-ne amănunţit cîtă caznă a dat repararea cutărei sau cutărei din ele. In faţa batozelor ne-am oprit mai mult. Pe faţa lui Ciobanu s-a aşternut o umbră de întristare. Şi explicaţia am aflat-o tot de la el. Ca nişte curci jumulite de podoaba penelor, batozele stau şi aşteaptă îndurarea nu ştiu cărui şef din Direcţia Aprovizionării din Ministerul Agriculturii şi Silviculturii de care depinde aprovizionarea gospodăriei cu materialul lemnos necesar reparaţiilor. Şi încă ceva. Ca să poţi lucra cu sapa, furca sau coasa, ai nevoie de cozi la fiecare din ele, că doar nu le poţi ţine în mînă. Ce te faci însă cînd aceiaşi oameni neglijează cererile taie şi te obligă să ţii aceste unelte în magazie, în loc să le dai pe cîmp să ajute oamenilor în munca lor ? Aceşti tovarăşi ar trebui să ştie că dacă n-ai cozi la sape şi ai în schimb prăşitori cu care se poate prăşi crusta din culturile de porumb, apoi îţi trebuie şi cuţite, şi e păcat ca opt prăşitori mecanice şi nu taie în zilele astea nici o buruiană, pentru simplul motiv că acolo unde s-au împotmolit cozile pentru sape au rămas şi cuţitele cu pricina. Au dreptate mecanicii gospodăriei să suduie birocratismul Cu zilele secerişului nu te întilneşti de două ori pe an. „Ciobanu ne-a vorbit multe. Şi bune şi rele. Cîteva din vorbele lui mi au atras însă în mod deosebit atenţia. Am aflat, bunăoară, că undeva pe ogoarele secţiei l-a lucrează un brigadier priceput. N-a împlinit 20 de primăveri şi nu i-a mijit încă mustaţa, totuşi e brigadier. Şi ce brigadier! I s-a dus vestea în şapte sate. Pe tinerelul acesta îl cheamă Ion Oancea. De multe ori în ziua aceea am auzit vorbindu-se despre el. Şi numai cuvinte de laudă. L-am găsit cam greu, abia spre seară. Nu-i uşor să conduci munca pe 25 hectare şi să fii totuşi fruntaş. Dar osteneala nu mi-a fost zadarnică fiindcă umblind pe tarlalele gospodăriei m-am trezit în faţa unei triste realităţi. ...Imaginaţi-vă o întindere nesfîrşită — poate 2.000 hectare — unde vîntul tălăzuieşte holdele date puţintel în auriu ce aşteaptă ca peste puţin timp să fie culese, iar rodul lor înmagazinat în silozuri. Imaginaţi-vă, zic, toate astea năpădite de buruieni, şi trageţi concluzia. Marea aceasta nesfîrşită este întunecată de norii grei ai unei aprige furtuni ce o zăreşti din depărtare: e gălbuiul rapiţei sălbatice şi mohorului care sug cu nesaţ apa pămîntului şi scurtează viaţa plantelor. Nu sînt cuvinte pentru a condamna o astfel de neglijenţă. Să laşi în paragină o atare bogăţie, apoi numai nişte oameni lipsiţi de orice simţ de răspundere o pot face, oameni care nesocotesc faptul că pentru noi e preţios fiecare bob de grîu. Ar trebui să se gîndească la pilda dată în alţi ani de pionieri, care stoluri, stoluri au mers în urma maşinilor, s-au aplecat cu dragoste asupra acestui bob de grîu, l-au strîns cu migală, pentru că ei au înţeles că fiecare grăunte este o părticică din munca oamenilor de pe ogoare şi din hrana oamenilor muncii de la oraşe şi sate. Şi dacă ar fi numai asta neghina din Dîlga ! Dar mai sînt şi alte buruieni aici şi care nu cresc pe cîmp La ora asta de seară, singure două tractoare mai îndrăznesc să-şi anunţe prezenţa prin păcănelile motoarelor. Unde sunt celelalte? Gospodăria are zeci de tractoare, numeroase cultivatoare CUT. 21 şi e neîngăduit ca la Dîlga, unde există o gospodărie a statului, să ignorezi avantajele şi forţa mecanizării, să lucrezi pe mii de hectare doar cu două tractoare. Braţele de muncă trebuiau asigurate. Ele nu se contractează în ajunul secerişului, căci atunci aproape că n-ai cu cine culege. Şi asta ar fi trebuit s-o ştie conducătorii gospodăriei, dacă n-ar fi vrut intr-adevăr să mai vadă rapiţa-n lanuri. Să te ferească sfîntul de arşiţa din Bărăgan ! In lunile de cumpănă ale căldurii, dacă nu ai apă la îndemînă e greu s-o scoţi la capăt. Tractoriştii s-au obişnuit să tragă după ei vagonul-dormitor şi sacaua cu apă. In seara aceasta însă ele au dispărut. Parcă le-ar fi înghiţit pămîntul. Au venit de la gospodărie şi le-au luat. Pentru ce? Nimeni n-a explicat celor doi tractorişti Lupu Ion şi Constantin Andrei, deşi s-ar fi cuvenit s-o facă. ★ O veche zicală izvorîtă din înţelepciunea poporului zice că „merele putrede strică pe cele bune“. Putem oare lăsa ca viermii nepăsării si se înfrupte mai departe cu seva din holdele gospodăriei ? Sau e cazul, cum s-ar zice pe romîneşte, să cernem griul de neghină, să-l ajutăm să crească mare, ca să ne dea rod bogat. .. GH. CHIRIAC Protejării din toate ţările antid-pnr ORGAN AL CONSILIULUI CENTRAL AL SINDICATELOR DIN R.P.R. Anul XI nr. 2087 JOI 1 IULIE 1954 4 pagini — 20 bani Punerea în funcţiune în U. R. S. S. a primei centrale electrice industriale pe bază de energie atomică MOSCOVA 30 (Agerpres). — Agenţia TASS transmite comunicatul Consiliului de Miniştri ai U.R.S.S. cu privire la punerea în funcţiune în U.R.S. S. a primei centrale electrice industriale pe bază de energie atomică. In prezent, datorită eforturilor oamenilor de ştiinţă şi Inginerilor sovietici, în Uniunea Sovietică s-a terminat cu succes proiectarea şi construirea primei centrale electrice Industriale pe bază de energie atomică cu o putere utilă de 5.000 kw. La 27 iunie 1954, centrala electrică atomică a fost dată în exploatare și a furnizat curent electric pentru Industria și agricultura raioane-*lor învecinate. Pentru prima dată, o turbină industrială lucrează nu prin arderea cărbunelui sau a altor tipuri de combustibil, ci cu energie atomică — prin dezagregarea nucleului atomului de uraniu. Prin punerea în funcţiune a centralei electrice atomice s-a făcut un pas real pe calea spre folosirea paşnică a energiei atomice. Oamenii de ştiinţă şi inginerii sovietici lucrează la crearea unor centrale industriale electrice pe bază de energie atomică, cu o putere de 50.000—100.000 kw. Prima promoţe de ingineri constructori proveniţi din rindul muncitorilor Marţi seara, la Institutul de construcţii din Bucureşti a avut loc o reuniune a studenţilor şi profesorilor cu prilejul încheierii anului şcolar şi primei promoţii de ingineri constructori proveniţi din rîndul muncitorilor. Printre cei 74 absolvenţi se găsesc nume cunoscute ca Luigi Strenat sau Victor Pop, fruntaşi inovatori cu realizări de seamă pe diferite şantiere din ţară. Nu peste mult timp îşi vor începe activitatea ca ingineri Ion Iancu şi Ilie Negomireanu, alţi doi absolvenţi ai Institutului. Cel dinţii, un absolvent mai vîrstnic, este cel de al 14-lea copil al unui miner sărac din munţii Apuseni. Pe băncile institutului el a depus timp de patru ani o deosebită străduinţă, ajungind ca in ultimul an de studiu să-şi treacă toate examenele cu calificativele „bine“ şi „foarte bine“, Ilie Negomireanu, cu ani in urmă muncitor la întreprinderea regională de drumuri din Craiova, a fost cel mai bun student al Institutului. In toţi anii, el şi-a trecut examenele cu calificativul „foarte bine“. In cadrul reuniunii, absolvenţii şi profesorii au trecut în revistă nenumărate momente din timpul anilor de şcoală petrecuţi împreună. In curind, noii absolvenţi se vor întoarce în întreprinderile din care au plecat cu patru ani în urmă, unde vor face o practică de 30 de zile, urmînd ca în luna februarie să se întoarcă la Institut pentru a-şi susține examenul de stat. Concurs de piese intr-un act Cu ocazia celei de a 10-a aniversări a eliberării patriei noastre de către glorioasa Armată Sovietică, Ministerul Culturii și Consiliul Central al Sindicatelor instituie premii anuale pentru crearea de piese de teatru într-un act. Se vor acorda următoarele premii: 3 premii ci. I-a a lei 8.000; 3 premii ci. II-a a lei 5.000 şi 3 premii ci. liI a a lei 3.000. Scriitorii profesionişti şi amatori care vor participa la acest concurs vor depune lucrările la Casa centrală a creaţiei populare pînă la data de 15 august 1954. Informaţii se pot cere la Casa centrală a creaţiei populare, Splaiul Unirii nr. 1, zilnic intre orele 14 si 15, telefon: 6.21.35. In numărul de azis ' IN ŢARA SOCIALISMULUI VIGTO* RIOS — Sem Garins Satisfăcînd cerinţele poporului (Scrisoare din Ural) (pag- 2-a) Nota despre educaţi« — SL Zidăriţă» Unor oameni In vtrstă (pag. 2-*)] L. Voiculescu: Să nU te bucuri prea de-* j vreme (Foileton) ,(Pag- 2-a) 450 de ani de la moartea lui Ştefan cel Mare — Mioc Damaschin: Un conducător de frunţi al luptei poporului împotrivi jugului otoman (pag- 3-a) Pentru o producţie aporbi de conserve S (Pag- 3'a) 1 Conferinţa de la Geneva (pag. 3-a) In întîmpinarea congresului cooperaţiei de aprovizionare şi desfacere din R.P.R. (pag. 3-a) G. Adduces Muncitorii metalurgişti şi din Industria construcţiilor de maşini îşi pregătesc cea de a 2-a conferinţă Verft raţională (pag. 4-a)] Salutul <3.3. «1 P.Q.U.S. şi Consiliului de Miniştri al U.R.S.S. adresat celui de al IV-lea Congres şi împuterniciţilor cooperaţiei de consum din U.R.S.S. (pag. 4-a); Declaraţia comună a primilor miniştri ai R. P. Chineze şi Birmaniei (pag. 4-a) Evenimentele din Guatemala (pag- 4-a)] Din toate colturile Patriei In cinstea zilei de 23 August Realizările unor fabrici din industria materialelor de construcţii Desfăşurînd cu avînt întrecerea în cinstea celei de a 10-a aniversări a eliberării, muncitorii, tehnicienii şi inginerii unor întreprinderi din industria ceramicei şi din industria geamurilor şi a materialelor izolatoare au obţinut în primele 20 zile ale lunii iunie realizări importante. Colectivele fabricilor de cărămizi „Arad" şi „Argila Roşie“ Bucureşti şi-au realizat planul în proporţie de 107,4 la sută, respectiv 100 la sută. Şi colectivele unor fabrici de materiale izolatoare, mobilizînd rezervele interne ale producţiei, pentru a da şantierelor de construcţii tot mai multe produse, au obţinut succese în realizarea planului. Printre acestea trebuie amintite colectivele fabricilor „Solomit“Brăila care şi-a realizat planul în proporţie de 153 la sută, „Asbociment‘‘-Oradea 101 la sută şi „Stufit“-Tulcea 100,6 la sută. CONSTANŢA (prin telefon de la trimisul nostru). Printre G.A.S. din regiunea Constanţa care şi-au luat angajamente în cinstea zilei de 23 August, se numără şi aceea din Pan Seceră orzul dur Pietroiu. In scrisoarea publicată acum cîteva zile în presă, colectivul de muncă de aici, se angajează, printre altele, să termine recoltatul şi treieratul păioaselor cu 5 zile înainte de termen. Muncitorii gospodăriei au secerat primul lan de orz de peste 70 ha. In acelaşi timp s-a efectuat şi cea dintîi coasă pe o suprafaţă de 650 ha semănată cu lucernă. Vor obţine însemnate sporuri de recoltă la hectar Analizînd posibilităţile existente pentru intensificarea muncilor agricole în vederea întâmpinării celei de a 10-a aniversări a eliberării patriei noastre, muncitorii şi tehnicienii de la G.A.S. „23 August“ din comuna Drăgăneşti, raionul Cricov, s-au angajat să extindă mecanizarea la întreţinerea culturilor, să execute lucrările de recoltare, treieriş şi dezmiriştit în timpul optim prin introducerea graficului orar şi buna organizare a brigăzilor. La culturile mari, ei s-au angajat să realizeze însemnate sporuri la ha şi anume: 200 kg la grîu, 300 kg la secară, 300 kg la ovăz, 200 kg la orz de toamnă, 1000 kg la lucernă-fîn, 200 kg la legume etc. Colectiviştii din satul Dulbanu, raionul Mizil, s-au angajat să facă polenizarea artificială la floarea soarelui şi porumb pe o suprafaţă de 20 ha, să termine lucrările de recoltat în 6 zile de la începerea campaniei prin mobilizarea tuturor colectiviştilor, apoi treierişul, organizînd munca în 2 schimburi, dezmiriştitul va fi efectuat pe întreaga suprafaţă la 3 zile după terminarea recoltării. De asemenea, colectiviştii s-au angajat să achite primit obligaţiile către stat pentru a obţine chitanţa nr. 1 pe raion. Angajamente asemănătoare şi-au mai luat şi mecanizatorii de la S.M T.Giovani, Ziduri, de la G.A.S. Bifov, Buzău, precum şi colectiviştii din comunele Baba Ana, raionul Mizil, Lipia din raionul Buzău, întovărășiții din comuna Manasia etc. Se schimbă fata oraşului Buhuşi In timpul regimului burghezo-bioşieresc pe străzile oraşului Buhuşi în vreme de ploaie se formau adevărate bălţi, iar pe timp frumos, înotat în praf. Cînd aveau nevoie de internare în spiţal oamenii muncii trebuiau să meargă pînă la Piatra Neamţ, deoarece în oraşul Buhuşi nu exista nici un spital. Copiii muncitorilor din cartierele mărginaşe îmi puteau învăţa carte dat fiind că nu există decît o singură şcoală şi aceasta la mare depărtare. Pentru cei ce trudeau zi de zi în fabrica de postav, patronii nu găseau locuinţe decît pe malul Bistriţei, în aşa numita „colonie", formată din case şi barăci insalubre. Urmele acestea ale regimului de exploatare au dispărut treptat în anii puterii populare şi oraşul Buhuş devine mai frumos în fiecare an. S au pavat majoritatea străzilor, iar în ultimul timp re-ţeaua electrică a fost extinsă în numeroase străzi mărginaşe. Astăzi, muncitorilor de la fabrica de postav le sunt date în folosinţă 4 blocuri cu 20 apartamente fiecare, iar în curînd alte familii de muncitori se vor muta în blocul care este aproape terminat. In oraş s-au construit peste 40 de locuinţe individuale dintre care 23 formează un cartier. In anul acesta investiţiile pentru nevoile social-culturale depăşesc suma de 4 milioane lei. Au început lucrările la o clădire în care va funcţiona creşa, la o construcţie pentru şcoala medie tehnică textilă, la o şcoală de 7 ani ca 7 săli de clasă, la o bibliotecă, un laborator etc. Oraşul posedă o puternică staţie de radioficare înzestrată cu instalaţii moderne şi un magnetofon, cu ajutorul căruia se fac dese înregistrări de la locurile de producţie, de la conferinţe şi mitinguri, ce sunt apoi transmise celor aproape 2.000 de abonaţi. Populaţia oraşului poate cumpăra cele necesare gospodăriei din numeroasele magazine de stat care sunt bine aprovizionate. In prezent se amenajează un nou mare magazin universal. A. Mestecăneanu corespondent voluntar. Alcătuirea unor monografii ale creațiilor populare Colectivul Institutului de Folclor lucreză la alcătuirea unor monografii ale creziilor populare din diferite regiuni ale t rii. In acest Scop, pentru completarea mat mialului pe care-l posedă Institutul, de echipe de specialiști au plecat zilele acetea în cercetare în regiunile Piteşti HunedoaraUnul din colectivele de specialişti ca se afla acum într-un certru lăutăresc ( apropierea oraşului Cîmpulung Musc cercetează stadiul actual al creaţiei poprice din aceste locuri. Echipa va face alegeri în satele Jugur şi Boteni, unde extă un bogat material muzical. Cu creaţiile folclorice hunedorene, ci cetătorii Institutului vor alcătui o vas monografie a pădurenilor, locuitori din ceastă parte a ţării. Monografia vaprinde, două volume, primul va fi consolat basmului, iar cel de al doilea vie muzicale a pădurenilor. Odată cu echipa de cercetători ai Instutului de Folclor, formată din speciali literari, muzicologi şi coregrafi, a plec şi un colectiv de studenţi ai Conservatorui „Ciprian Porumbescu" din Capita care va face cu acest prilej practică şi ti odată va ajuta în muncă colectivele artice ale căminelor culturale. Monografia pădurenilor va fi prima alegere în care se va urmări evoluţia viaţa creaţiilor populare. (Agerpres)