Munca, iunie 1955 (Anul 11, nr. 2369-2394)
1955-06-01 / nr. 2369
Proletari din toate ţările, uniţi-vâl ORGAN AL CONSILIULUI CENTRAL AL SINDICATELOR DIN R.P.R. - 11■ ■" v. Anul XI, nr. 2369 MIERCURI 1 IUNIE 1955 4 pagini — 20 bani itotul Marii Adunări Naţionale —Votul întregului popor In unanimitate Marea Adunare Naţională a Republicii noastre Populare a votat legea pentru ratificarea Tratatului de la Varşovia. In unanimitate, fiindcă unanimă este voinţa poporului nostru de a contribui la întărirea păcii în lume, de a-şi păstra marile sale cuceriri şi de a merge mai departe pe uminosul drum către socialism pe care singur şi La ales. Din frământata sa istorie poporul romîn a învăţat să preuiască libertatea atît de greu cucerită, a învăţat să-şi cunoască metenii şi duşmanii. Era firesc ca el să nu privească indiferent uneltirile imperialiste menite să repună în stare de fundozare maşina de război a unttarismului german. Crîncen luşman al independenţei patriei noastre, acest militarism şi-a aruncat de două ori în acest secol hoardele sale pe pămîntul Romîniei. Este greu de găsit în ţara noastră familie care să o fi dat jertfă în ciocnirile noastre cu această fiară însetată de inge, pe care astăzi imperialiştii din Apus vor s-o asmuţă din ou asupra popoarelor europene. Este uşor de înţeles pentru ce întregul popor romîn s-a pronunţat din capul locului împotriva reînvierii militarismului german, pentru măsuri practice care să garanteze securitatea uriior pe care le ameninţă acordurile agresive de la Paris, fiindcă este la judecata fiecărui om că împotriva unui pericol car nu sunt de -ajuns doar cuvinte de înfierare, ci trebuie opusă forţă care să facă zadarnice orice iluzii cu privire la succese unor încercări agresive. Tratatul de la Varşovia, tratat adevărat paşnic şi defensiv, unind ţări libere şi egale în repturi, este o puternică pavăză a păcii şi libertăţii noastre, de bună dreptate a putut spune tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej expunerea sa in faţa Marii Adunării Naţionale: „Este evisnt că niciodată, în decursul istoriei sale, poporul nostru nu dispus de o garanţie atît de sigură şi de puternică a secuităţii sale, a muncii sale paşnice, a independenţei şi suveraităţii sale de stat, împotriva oricărei intervenţii sau agresiuni nperialiste“. In vremurile silniciei burghezo-moşiereşti, ţara noastră sta a cheremul acelei clici imperialiste care înţelegea să-şi plătască mai bine vătafii. Aruncată dintr-o tabără imperialistă în Ita, Romînia plătea cu bogăţiile ei, cu sîngele poporului ei, onoarea de a sluji interesele străine. Alianţele şi tratatele in acele timpuri, purtau pecetea trădării şi umilinţei naţioale. De acele vremuri ticăloase ne despart nu numai zece ani debertate, ci deosebiri fundamentale. Politica externă a statului emocrat-popular este expresia intereselor şi voinţei întreguli nostru popor. Partidul şi guvernul n-au nimic de ascuns la celor nici în politica internă, nici în cea externă. Dimotrivă, înarmîndu-le din punct de vedere politic şi ideolobc, lămurindu-le profund politica externă şi internă, intensificd educarea lor în spiritul patriotismului şi internaţionalismului, al vigilenţei faţă de duşmani, partidul şi guvernul nos■u făuresc astfel o forţă de neînvins. Este forţa unităţii moralolitice a unui popor conştient de răspunderile sale naţionale internaţionale, hotărît să-şi croiască drum de pace, bunătate şi progres. ’ Aceasta au exprimat-o limpede, în cuvinte răspicate, deputţii Marii Adunări Naţionale. Vorbind în numele alegătorilor şi, în numele muncitorilor din industrie sau al ţăranilor nuritori, în numele cărturarilor sau organizaţiilor de masă, al militarilor Forţelor noastre Armate, deputaţii au exprimat aproarea pe care poporul o dă din toată inima Tratatului de la Orşovia, politicii consecvente de pace ce stă la baza acestui aportant document istoric. Cuvintele preşedintelui Consiliului de Miniştri, cuvintele deutaţilor, au exprimat încrederea pe care poporul nostru o are posibilitatea rezolvării paşnice, pe calea tratativelor a tuturor roblemelor internaţionale litigioase, împreună cu sutele de mioane de oameni ai marelui lagăr socialist, împreună cu îneaga omenire cinstită, poporul nostru crede,cu tărie că pendul de război poate fi “înlăturat, că relaţiile între toate statele ebuie şi pot să devină normale. Dar pentru ca tratativele să poată avea succesul pe care pe Darele îl aşteaptă şi îi cer, cercurile guvernante din Apus trece să înţeleagă că politica lor „de pe poziţii de forţă“ n are ce căuta. Istoria zilelor noastre a dovedit absurditatea retenţiilor imperialiste de amestec în treburile interne ale alor state. După cum se vede însă cercurile imperialiste nu vor să ţină vama de lecţiile istoriei. Ele continuă să încerce să intervină treburile interne ale popoarelor care s-au eliberat de jugul iperialist. Astfel, cercurile guvernante din S.U.A. ar dori arte mult să pună în discuţia conferinţei şefilor guvernelor arilor puter problema restabilirii vechilor regimuri în ţările democraţie populară. La aceste pretenţii, care dovedesc că rrorii lor şi-au pierdut nu numai simţul realităţii ci şi simţul ăsurii, există un singur răspuns, acela dat în numele întreului nostru popor de tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej : „Chestinea regimului de stat al Romîniei a fost hotărâtă odată pentru tdeauna de poporul romîn conform voinţei şi intereselor sale nici un fel de putere străină nu are căderea să o pună în scuţie“. Poporul romîn a primit Tratatul de la Varşovia cu cea ai deplină aprobare şi îşi dă seama de uriaşa lui însemnare. Poporul nostru iubitor de pace şi libertate, va îndeplini cinste obligaţiile ce-i revin, întărind semnătura pusă în nuele său pe Tratatul de la Varşovia printr-o muncă eroică intru întărirea şi înflorirea patriei, pentru sporirea capaciţii ei de apărare, pentru triumful păcii şi colaborării internţionale. SPECTACOL DE GALĂ CU CONCURSUL ARTIŞTILOR SOVIETICI Pe scena Teatrului de Operă şi Balet al R.P.R. a avut loc marţi ara un spectacol de gală cu baletul „Macul Roşu“, prezentat concursul artiştilor sovietici Olga Lepeşinskaia, artistă a poporului U.R.S.S., laureată a Premiului Stalin, Juri Gorman şi Vladimir Iasov, solişti ai baletului Teatrului Mare Academic de Stat al R.S.S. La spectacol au asistat tovarăşii: Gh. Gheorghiu-Dej, dr. Poza, Gh. Apostol, I. Chişinevschi, Chivu Stoica, general de piaţă Emil Bodnăraş, C. Pîrvulescu, P. Borilă, general locotenent I. Drăghici, N. Ceauşescu, acad. prof. Traian Săvulescu, D. Pescu, S. Bughici, Constanţa Crăciun, L. Răutu, Sorin Toma, Itian Moraru, membri ai C.C. al P.M.R., membri ai guvernului, putaţi în Marea Adunare Naţională, oameni ai ştiinţei, culturii artei, ziarişti români şi străini, oameni ai muncii. Au participat I. I. Horoşilov, consilier al ambasadei Uniunii Sudice şi alţi membri ai corpului diplomatic. A asistat de asemenea M. B. Mitin, membru al Academiei de finţe a U.R.S.S. Rolul eroinei principale Tao-Ho din baletul „Macul Roşu* de Iinhold Glier, operă coregrafică ce simbolizează încrederea puteriă în victoria poporului chinez, a fost interpretat de Olga Lepenskaia. Prin desăvîrşita măiestrie artistică a interpretării, Olga Leşinskaia a creat în baletul „Macul Roşu“ un mare rol. Juri Gofman şi Vladimir Levaşov au dovedit o dată cu remarbile însuşiri de parteneri, marile lor calităţi artistice. La spectacol şi-au dat concursul D. Bivolaru, Ion Grama, Suzîmier, Maria Bardezian, Simona Ştefănescu, Edith Brejan, Claradini, Nicolae Pantazi, Ion Boitanciuc, Alexe Mihailovici şi alţii acum şi copii, elevi ai şcolii medii de coregrafie din Bucureşti. Conducerea muzicală a aparţinut dirijorului Robert Rosensteck. Publicul a mulţumit prin entuziaste aplauze excepţionalei artiste Getice Olga Lepeşinskaia şi partenerilor ei Juri Gofman şi Vianir Levasov pentru minunatele clipe de artă pe care le-au dăruit scena operei bucureştene. (Agerpres) In numărul de arh Despre Bugetul de Stat al R.P.R. pe anul 1955 — Raportul ministrului de Finanţe al R.P.R., tovarăşul D. Petrescu (pag 2-a) Discuţii la proiectul de lege privind ratificarea Tratatului de la Varşovia (pag. 2-a) 1 IUNIE — ZIUA INTERNAŢIONALA A COPILULUI — V. Liubimova: Fericiţii copii ai Uniunii Sovietice; Stela Enescu : Copiii — comoara noastră cea mai de preţ; In Ţările de democraţie populară — R. P. Chineză : R. P. Ungară : R. P. Bulgaria : Cifre şi fapte din lumea capitalistă — Copilărie umbrită de lipsuri şi suferinţe (pag. 3-a) P. Tătaru: Oamenii muncii din Anglia intensifică lupta grevistă (pag. 4-a) In Anglia a fost instituită starea excepţională (pag. 4-a) Tratativele sovieto-iugoslave (pag. 4-a) încheierea lucrărilor sesiunii a Marii Adunări Naţionale a R. P. R. Marţi au continuat lucrările celei de a 6-a sesiuni a Marii Adunări Naţionale. Ia discuţiile în legătură cu proiectul de lege pentru aprobarea bugetului de stat al R.P.R. pe anul 1955 au luat cuvîntul deputaţii : Dumitru Balalia, din circumscripţia electorală Ploeşti-Sud, regiunea Ploeşti, Gavrilă Popa, din circumscripţia electorală Adamclisi, regiunea Constanţa, Gh. Hossu, din circumscripţia electorală Medgidia, regiunea Constanţa, Elena Barbălată, din circumscripţia electorală Odobeşti, regiunea Bîrlad, Mathe Ludovic, din circumscripţia electorală Mugeni, Regiunea Autonomă Maghiară, colonel Ion Gheorghe, din circumscripţia electorală Alexandria, regiunea Bucureşti, Liuba Chişinevschi, din circumscripţia electorală Constanţa-Sud, regiunea Constanţa, Emil Mazilu, din circumscripţia electorală Ştefan cel Mare, regiunea Iaşi, Romulus Zăroni, din circumscripţia electorală Ilia, regiunea Hunedoara, Ion Pas, din circumscripţia electorală Aldeni, regiunea Ploeşti, Alexandru Sencovici, din circumscripţia electorală Oradea-Nord, oraşul Oradea, G. Gaston Marin, din circumscripţia electorală Ceahlău, regiunea Bacău, Ioan Ţurai, din circumscripţia electorală Drăgăneşti, regiunea Bucureşti. Primit cu vii aplauze, a luat cuvîntul Iov Chivu Stoica, prim vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri. Proiectul de lege pentru aprobarea bugetului de stat al R.P.R. pe anul 1955 a fost citit şi supus aprobării deputaţilor. Marea Adunare Naţională a votat în unanimitate, într-o atmosferă de puternică însufleţire, legea pentru aprobarea bugetului de stat al R.P.R. pe anul 1955. Marea Adunare Naţională a votat apoi legea pentru ratificarea decretelor emise între sesiuni de Prezidiul Marii Adunări Naţionale. De asemenea,Marea Adunare Naţională a votat în unanimitate legea pentru modificarea articolelor 43 şi 50 din Constituţia R.P.R. Pe baza acestei modificări au fost reorganizate Ministerul Construcţiilor şi Industriei Materialelor de Construcţii şi Comitetul de Stat pentru Colectarea Produselor Agricole, înfiinţîndu-se Ministerul Construcţiilor, Ministerul Industriei Materialelor de Construcţii şi Ministerul Colectărilor. Marea Adunare Naţională a aprobat propunerea făcută de Consiliul împuterniciţilor de a elibera pe deputatul Dumitru Coliu din funcţia de membru al Prezidiului Marii Adunări Naţionale, întrucît acesta urmează să primească sarcini pe linie de guvern, şi a ales ca membru în Prezidiul Marii Adunări Naţionale pe deputatul Nicolae Ceauşescu. De asemenea, din aceleaşi motive, deputatul Dumitru Coliu a fost eliberat din funcţia de membru şi preşedinte al Comisiei de Afaceri Externe. Deputatul Lotar Rădăceanu a fost ales ca membru şi preşedinte al Comisiei de Afaceri Externe, iar deputatul general locotenent Iacob Teclu, ca membru al aceleiaşi comisii, întrucît deputatul Avram Bunaciu este secretarul Prezidiului Marii Adunări Naţionale, Marea Adunare Naţională l-a eliberat din funcţia de membru al Comisiei de propuneri legislative, alegînd ca membru al acestei comisii pe deputatul Ion Vinte. Ora 14,30. Preşedintele Marii Adunări Naţionale, deputatul C. Pîrvulescu, rosteşte cuvîntul de închidere a sesiunii. Sesiunea a 6-a a Marii Adunări Naţionale a avut sarcina de mare răspundere de a ratifica Tratatul de prietenie, colaborare şi asistenţă mutuală între Republica Populară Albania, Republica Populară Bulgaria, Republica Populară Ungară, Republica Democrată Germană, Republica Populară Polonă, Republica Populară Romînă, Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste şi Republica Cehoslovacă, semnat la Varşovia la 14 mai 1955. Aprobarea unanimă a tratatului de către Marea Adunare Naţională dovedeşte voinţa de neclintit a poporului nostru de a-şi apăra munca sa creatoare şi viaţa fericită şi de a contribui la asigurarea păcii şi securităţii popoarelor. In această sesiune a fost de asemenea discutat şi votat bugetul de stat al R.P.R. pe anul 1955. Bugetul asigură dezvoltarea mai departe a economiei noastre naţionale în toate ramurile sale, a instituţiilor noastre culturale şi sociale. Bugetul pe anul 1955 prevede sume importante care trebuie folosite raţional ca să dăm un nou avînt economiei şi culturii şi să creăm condiţii de viaţă tot mai bune pentru oamenii muncii. Tovarăşi deputaţi, să contribuim cu toată energia şi priceperea la realizarea planului de stat şi a prevederilor bugetului. Declar închisă cea de a 6-a sesiune a Marii Adunări Naţionale (Agerpres) Cuvîntarea tovarăşului dr. Petru Groza preşedintele Prezidiului Marii Adunări Naţionale Tovarăşi deputaţi şi deputate. Tratatul de prietenie, colaborare şi asistenţă mutuală încheiat la Varşovia constituie un eveniment care prin importanţa lui a produs valuri de însufleţire în puternicul nostru lagăr al păcii şi o puternică derută în tabăra duşmanilor păcii. Dacă popoarele iubitoare de pace aplaudă acest eveniment de importanţă universală, cercurile interesate în războaie şi conflicte între popoare, profitorii arhicunoscuţi ai maşinaţiunilor şi aventurilor războinice, devin tot mai neliniştiţi. Această nelinişte se transformă în reacţiuni, în manifestaţiuni care demască tot mai mult intenţiile acestor imperialişti şi potentaţi ai banului, legate de zămgănitul armelor şi conflicte războinice. Din presa lor şi din strigătele lor, care umplu lumea pe aripile undelor, se desprinde o avalanşă de denaturări a conţinutului acestui tratat. Aceşti duşmani ai păcii neagă fără scrupule intenţia clară, exprimată în textul precis al Tratatului. Ei fac lamentabile eforturi în încercările lor zadarnice de a atribui contractanţilor intenţii diametral opuse acelora care stau la baza Tratatului. Or, părţile contractante îşi manifestă limpede hotărârea fermă de a construi pacea, pe temeiul coexistenţei paşnice între popoare. Temelia acestui act exprimată de la început în aliniatul prim din introducerea Tratatului este de a crea un sistem de securitate colectivă a tuturor ţărilor din Europa, indiferent de orînduirea lor socială şi de stat, în conformitate cu principiile Cartei O.N.U. Aliniatul 2 din articolul ultim prevede : „In cazul cînd în Europa va fi creat un sistem de securitate colectivă şi va fi încheat în acest scop un tratat general-european de securitate colectivă, lucru spre care părţile contractante vor tinde neîncetat, prezentul Tratat îşi va pierde valabilitatea în ziua intrării în vigoare a Tratatului gemeral-european“. Tratatul, de la Intrarea lui In vigoare, lasă larg deschise porţile pentru ţările care îşi însuşesc principiile lui de bază, ţelurile şi soluţiile lui, scopul spre care tinde întregul tratat fiind de a deveni un Tratat general. Totul este în funcţie de finalitate, iar această clauză sintetizează finalitatea spre care năzuiesc popoarele din marea familie a lagărului păcii: securitatea şi pacea popoarelor. Trebuie o pătimaşe rea credinţă, izvorâtă din interese total străine de securitatea popoarelor, pentru a căuta să se nege limpezimea acestei clauze luminoase a Tratatului, care dezvăluie şi pentru cei mai sceptici adevăratul lui scop. Tratatul, spre deosebire de pactul Atlanticului şi acordurile de la Paris, nu are refrenul zăngănitului de arme. Dacă totuşi acest pact are şi prevederi de ordin militar, aliniatul al doilea al preambulului lămureşte că ele sunt determinate de situaţia creată în Europa în urma ratificării acordurilor de la Paris, care creează o nouă grupare militară, sub firma „Uniunii europene occidentale“, cu participarea Germaniei occidentale în curs de remilitarizare şi includerea ei în blocul militar al Atlanticului de nord. Poate exista îndoială că aceste formaţiuni militare adîncesc tensiunea pe plan internaţional, agravează primejdia unui nou război şi creează o ameninţare pentru securitatea naţională a popoarelor iubitoare de pace ? Indivizii pot avea memorie scurtă, dar oricît de înclinat ar putea fi cineva să uite trecutul, grozăviile celor două războaie pe care le-am trăit nu pot fi uitate. Militarismul german, nebunia fanatică a generalilor prusaci în frunte cu Kaiserul Wilhelm şi mai tîrziu aceia a lui Hitler şi a adepţilor săi, au provocat războaie ale căror sălbăticii şi distrugeri au tăiat răni adînci pe trupul atîtor popoare şi au distrus atîtea fericiri, încît ele nu pot fi uitate. Poporul romîn a trăit în decursul unei singure generaţii grozăviile acestor două războaie. Jertfele pe care le-a adus poporul nostru în cele două războaie împotriva militarismului german, sînt de patru ori mai mari decît cele sxportate de U.A., deşi acestea au o populaţie cu mult mai mare, mai mult decît înzecită. Poporul romîn este aşezat în drumul spre Orient, pe care militariştii germani au încercat de două ori să pătrundă pentru a realiza cuceririle spre care îi împinge nebuna lor năzuinţă, exprimată în acel „drang nach Osten“, care i-a pricinuit însuşi poporului german nemăsurate jertfe. Poate fi oare vreo îndoială că această concepţie, înrădăcinată adînc în mintea militariştilor şi conducătorilor marilor trusturi germane îi va împinge spre al treilea război, cînd li se pun iar arme în mînă cu atîta generozitate din partea imperialiştilor apuseni, de dincoace şi dincolo de ocean ? Poporul romîn consideră că e o datorie a sa sfîntă să vegheze pentru ca valul acestui „drang nach Osten“ să nu ameninţe din nou pacea lumii. El este alături de celelalte popoare, însetate de dorinţa de a nu mai trăi zilele de dezastru din trecut, în lupta pentru a-şi crea condiţii de muncă paşnică şi creatoare, pentru a-şi îmbunătăţi şi ridica nivelul de viaţă culturală şi materială. In acest scop măreţ, într-o deplină unitate, popor şi guvern, toate păturile sociale ale poporului romîn şi ale minorităţilor naţionale, de la ţărani şi muncitori pînă la vîrfurile intelectualităţii noastre, fără deosebire de rasă şi religie, îşi manifestă cu putere deplină solidaritatea şi hotărîrea de a-şi apăra cuceririle lor, de a da o ripostă zdrobitoare oricărei încercări de agresiune. Poporul nostru este setos de progres şi nu va permite ca realizările sale să fie distruse în cataclismul unui război atomic. După cum ştim, la Conferinţa de la Varşovia a participat ca observator şi reprezentantul R. P. Chineze. Nu de mult am traversat o mare parte a Asiei. Poposind în diferite puncte ale acestui uriaş continent, descinzînd în oraşe şi sate, cunoscând oamenii în casele şi familiile lor, străbătînd regiuni cu uriaşe şantiere de construcţii, am trăit freamătul muncii rodnice a marelui popor chinez. Cu elan grandios se construiesc uzine, centrale hidraulice, instituţii sanitare, culturale, se desţelenesc întinse pămînturi. Toate acestea sînt realizări ale unei munci închinate unei vieţi individuale şi colective mai ridicate şi mai fericite. Pe de o parte, această minunată încordare a energiilor populare pe cîmpul muncii creatoare, paşnice, al cărei răsunet pătrunde şi în inimile cele mai împietrite şi în minţile cele mai împăienjenite de prejudecăţi şi obscurantism, iar pe de altă parte, zăngănitul armelor de pe „poziţiile de forţă“ ale regizorilor războaielor, ale exploatatorilor bogăţiilor ţărilor coloniale şi semicoloniale, mereu nesăturaţi. Iată aspectul realităţilor care ne înconjoară pe plan universal, iată condiţiile izvorîte din aceste realităţi, care determină poziţia de apărare adoptată prin Tratatul de la Varşovia. Imperialiştii atomici, urmărind dominaţia mondială şi vroind să facă din lume un „uriaş naufragiu“, devin însă tot mai isterici şi agresivi“. Preşedintele Consiliului de Miniştri, tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej, ne-a reamintit că unii deputaţi şi senatori din Congresul Statelor Unite ale Americii, pierzîndu-şi nu numai simţul realităţii, dar şi simţul măsurii, s-au îndeletnicit de la tribună cu discuţia unor probleme pur interne ale ţării noastre. Ei au încercat, cum aţi auzit, să fixeze şi data la care poporul romîn ar trebui să aniverseze independenţa de stat, cucerită la 9 mai 1877. Ei ar dori, cum spunea prim-ministrul nostru, să pună astfel data aniversării independenţii, încît ea să coincidă cu o dată care astăzi se aniversează numai în Statele Unite, adică data urcării pe tron a prinţilor de Hohenzolern-Sigmaringen, a căror dinastie le-a fost aşa de mult pe plac acestor capitalişti exploatatori ai bogăţiilor altor ţări. Tovarăşe Gheorghiu-Dej, fiu al poporului romîn, am aplaudat declaraţia ce ai făcut. Citez: „Chestiunea Regimului de Stat a Romîniei a fost hotărîtă odată pentru totdeauna de poporul romîn, conform voinţei şi intereselor sale şi nici un fel de putere străină nu are căderea s-o pună în discuţie". Aceste cuvinte izvorăsc din adîncimea sufletului poporului romîn, conştient şi mîndru de puterea lui de muncă şi cunoscînd valoarea libertăţii. Unii din aceşti avocaţi nechemaţi, văzîndu-şi planurile lor de cuceriri războinice primejduite, îşi pierd raţiunea. Este cunoscut cazul fostului ministru de război imperialist care şi-a încheiat cariera sărind noaptea pe fereastră, sub viziunea unui atac inamic. Aş da prietenos sfat şi altora să se ferească de a deveni prizonierii unor asemenea idei fixe. Cu cit aceste exaltări ale lor primejduiesc ■mai mult pacea, cu atît mai hotărît trebuie să ne închegăm noi rîndurile, construind un zid de nepătruns în apărarea păcii, zid de care să se frîngă toate maşinaţiunile lor de subminare a păcii. Acest zid se întinde de la Elba pînă în apele Taiwanului. El cuprinde întinderi uriaşe şi o mare parte a omenirii, care prin munca şi lupta ei va spulbera planurile agresive şi de „îngrădire“ ale imperialiştilor, asigurând pacea către care năzuiesc fierbinte toate popoarele lumii. Alături de ceilalţi contractanţi ai Tratatului de la Varşovia poporul romîn, vechi brav şi înţelept, se identifică cu hotărîre, prin glasul reprezentanţilor lui autorizaţi, pe care i-am auzit în decursul şedinţelor noastre, cu discuţii la nivelul importanţei acestui Tratat. Poporul romîn care îşi dă adeziunea deplină la acest Tratat pus în slujba păcii, îşi exprimă cu tărie hotărîrea de a-şi apăra cuceririle şi realizările paşnice. Ritmul puternic al efortului constructiv al oamenilor muncii din tabăra popoarelor semnatare ale Tratatului de la Varşovia, descoperirea energiilor lor nebănuite, a bogăţiilor materiale şi spirituale din ţările lor, pe care le exploatează în propriul folos, fără exploatatori de dincoace şi dincolo de graniţe, fac ca acest minunat exemplu al construirii paşnice a unei vieţi noi să exercite — şi va exercita tot mai mult — o mare putere de atracţie pentru toate popoarele lumii, cucerind aderenţa omenirii. Aici rezidă puterea noastră şi de aici izvorăşte şi încrederea noastră desăvîrşită în consecinţele Tratatului de la Varşovia, care vor fi hotăritoare pentru salvarea păcii. Pe arcul de triumf din faţa capitoliului din Boston, din statul Massassuchets din S.U.A., este gravată o deviză : „Există o comunitate în destinul omenirii“. Prin această deviză popoarele Americii de Nord recunoşteau în mod solemn încă din secolul al XIX-lea solidaritatea vitală a tuturor popoarelor. Un gînditor politic, meditînd asupra acestei devize, a exclamat că aceasta este un ban economisit al trecutului, care chiar dacă este astăzi demonetizat, depreciat, în viitor poate să aibă din nou valoare. Noi credem în această comunitate în destinul omenirii, în interesul comun de a coexista, în raporturile de colaborare între toate popoarele, năzuind neîncetat de a1 reduce orice conflict, de a căuta puncte care ne apropie în domeniul colaborării economice, culturale, punînd fiecare, rînd pe rînd, cîte o cărămidă la marele edificiu al păcii. Cei care orbiţi de interese străine de acelea ale popoarelor iubitoare de pace nu înţeleg acest lucru să recitească din cînd în cînd inscripţia de pe arcul de triumf din Boston. Tratatul de la Varşovia constituind cadrul organizării forţelor părţilor contractante, cu unitatea comandamentului, cu un comandant oţelit în focul luptei pentru eliberarea popoarelor noastre de sub jugul fascist, formează o bază puternică, care întăreşte Încrederea de nezdruncinat a poporului nostru în forţele noastre de apărare contra oricărei agresiuni. Cu această puternică chezăşie, poporul nostru păşeşte cu hotărîre înainte pedrumul construirii vieţii lui noi. Munţii, văile şi cîmpiile patriei noastre vor răsuna înainte de ritmul voios al muncii, împletită cu cîntece de bucurie pentru realizările obţinute şi pe care poporul ştie să le apere. Din acest sentiment al poporului se va desprinde votul Marii Adunări Naţionale, supremul organ al exercitării voinţei poporului. Exprimînd acest vot, Marea Adunare Naţională va fi la înălţimea sarcinii sale {Aplauze puternice fi prelungite) Copiii — primăvara patriei Astăzi, 1 iunie, sărbătorim Ziua Internaţională a copilului. Din anul 1950, cînd a fost sărbătorită prima dată, şi pînă acum, Ziua Internaţională a copilului este considerată ca o zi de luptă pentru viaţa şi fericirea micuţilor din toată lumea. Astăzi, mai mult ca oricînd ,popoarele înconjoară cu deosebită grijă şi dragoste tinerele mlădiţe ale omenirii. Ducînd bătălia împotriva războiului, milioanele de oameni cinstiţi de pretutindeni poartă cu ei — ca pe un scump stindard — chipurile copiilor din toate continentele. Voinţa uriaşă a mulţimilor doritoare de pace, de care se ciocnesc încercările demenţilor ce pregătesc un nou măcel mondial, se înalţă ca o pavăză în apărarea vieţii, a copilăriei , a copilăriei pe care o dorim cît mai fericită, mai lipsită de nevoi. Lipsită de nevoile care determină trei milioane de copii din S.U.A. să muncească în uzine şi pe plantaţii; care sileşte nenumărate familii japoneze să-şi vîndă copilele caselor de toleranţă; care închide pe copiii iranieni de la vîrsta de 4 ani între zidurile întunecoase ale fabricilor de covoare. Asemenea monstruozităţi — simple „fapte diverse“ în lumea capitalistă — umplu de mînie pe fiecare om cinstit. Lipsa celei mai elementare griji pentru copii, exploatarea sălbatică a acestora, uciderea în faşă a copilăriei — iată unul din cele mai ruşinoase acte de acuzare împotriva regimului capitalist. Pui faţă în faţă tristeţea acestei copilării, cu viaţa fericită şi lipsită de griji a copiilor din lagărul păcii şi socialismului. Fotografii, cifre, date... Iată una din cele mai tinere cetăţene ale marelui Stat Sovietic, înconjurată de un grup de „admiratoare“ de o vârstă cu dînsa („studiază“ împreună la aceeaşi grădiniţă) fetiţa exersează o melodie la pian. Iată un buchet de copii din China descătuşată. Feţele lor sînt numai rîs şi voie bună, încă din primele zile care au urmat victoriei Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie, după Decretul despre Pace, Lenin a semnat Decretul cu privire la organizarea colegiilor de ocrotire a mamei şi copilului. Puternică mărturie a grijii Statului Sovietic pentru micii lui cetăţeni, concludentă semnificaţie a strînsei legături dintre pace şi fericirea copiilor, în concepţia statului socialist. Nicăieri ca în Uniunea Sovietică nu există o asemenea grijă pentru copii. Să luăm un singur aspect: odihna. Anul trecut 2.700.000 pionieri şi şcolari şi-au petrecut vacanţa în tabere; anul acesta, aproximativ 3 milioane de tineri vor întreprinde excursii la Moscova, Leningrad, Kiev, Kahovka, Yalta, Caucaz etc. Pe bună dreptate, întoreîndu-se dintr-o vizită făcută în U.R.S.S., un cetățean din occident a declarat: In Uniunea Sovietică am văzut o clasă privilegiată. Această clasă o constituie copii. Inspinîndu-se din strălucitul exemplu pe care-l dă şi în această direcţie patria socialismului, Republica noastră Populară, ca şi celelalte ţări surori care construiesc socialismul, acordă o deosebită atenţie tinerelor vlăstare. Copiii — primăvara patriei — primesc din partea statului tot ce au nevoie pentru a creşte sănătoşi, lipsiţi de griji sau de nevoi. Regimul nostru le-a dăruit copilăria de care părinţii lor au fost lipsiţi. Semnificative sînt cuvintele unei femei simple — mamă a 7 copii — ţăranca muncitoare Constanţa Dinu, din satul Gherceştii Noi, comuna Bariera Vikii, raionul Craiova. „In alte timpuri — spune dînsa într-o scrisoare publicată în presă — unei femei muncitoare cu 7 copii i-ar fi fost foarte greu să se îngrijească de creşterea lor. In regimul nostru de democraţie populară, mama şi copilul se bucură însă de o atenţie deosebită. Eu, de pildă, pentru cei trei copilaşi mai mici primesc în mod regulat, de aproape doi ani, ajutorul familial de stat“. Şi în încheiere, tovarăşa Constanţa Dinu scrie: „Viaţa lor fericită îmi umple sufletul de bucurie şi nici o clipă nu voi uita că această bucurie o datoresc partidului nostru care poartă o grijă deosebită mamei şi copilului, creîndu-le tot mai bune condiţii de viaţă“. Aceste cuvinte exprimă gîndurile milioanelor de cetăţeni din ţara noastră. Ei se bucură şi pentru cele 1.400 case de naşteri existente astăzi la sate (în 1944 nu era nici una), ei se bucură şi pentru faptul că mortalitatea infantilă — in care România burghezo-moşierească deţinea un trist record — a scăzut considerabil, în timp ce excedentul natural al populaţiei a crescut cu 12,7 la sută. Anul trecut s-a acordat mamelor cu mulţi copii suma de 79 milioane lei drept ajutor familial de stat; faţă de 1948, numărul locurilor în creşe a crescut de 5 ori, iar în cămine de zi de peste 7 ori. La toate aceste realizări, o contribuţie de seamă aduc şi sindicatele care — sub îndrumarea partidului — se preocupă intens de satisfacerea nevoilor materiale şi culturale ale oamenilor muncii. Este o datorie de onoare a organelor noastre sindicale să acorde şi în viitor întreaga atenţie deplinei valorificări a tuturor posibilităţilor pe care regimul nostru le crează în scopul asigurării unei copilării fericite. Considerând ziua de 1 iunie ca un bun prilej de trecere în revistă a înfăptuirilor statului nostru democrat-popular pentru tinerii lui cetăţeni, fiecare om al muncii se gândeşte cu mîndrie la viaţa nouă a copiilor patriei noastre. Pentru ca această viaţă să devină mereu mai înfloritoare, oamenii muncii nu-şi precupeţesc eforturile în măreţa luptă pentru construirea socialismului, pentru salvgardarea păcii. Ziua de 1 iunie constituie pentru noi toţi un îndemn la intensificarea continuă a luptei pentru pace, pentru întărirea patriei noastre, a uriaşului lagăr al păcii şi socialismului. Vom apăra florile pămîntului de molima ucigătoare pe care o pregătesc agresorii imperialişti. Vom apăra surîsul copiilor, bătăile inimilor lor. Acesta este cel mai de preţ angajament pe care ni-l putem lua de Ziua Internaţională a copilului. VICTORIA SONDORILOR DIN BRIGADA LUI DUMITRU GHEORGHE BOLDEŞTI (coresp. „Munca“). Petroliştii din cadrul Oficiului de Foraj din schela fruntaşă pe ţară Boldeşti, folosind tehnica şi tehnologia înaintată a petroliştilor sovietici, au întrecut cu mult indicii record obţinuţi anul trecut în schela lor. In luna mai, petroliştii din brigada tovarăşului Dumitru Gheorghe au terminat forarea sondei 885 cu 46 de zile mai devreme, depăşind astfel angajamentul cu 15 zile. La săparea acestei sonde, s-au folosit mai multe metode înaintate de foraj după specificul fiecărei formaţii de teren. Astfel, forînd cu apă cca. 700 de metri, brigada a dublat pe această porţiune viteza mecanică. Forînd în continuare cu noroi, tratat cu cărbune de Sărmăşag, s-a reuşit nu numai să se dubleze viteza comercială a granicului ci să se realizeze şi o economie de chimicale în valoare de cca. 30.000 lei. Acest succes se datoreşte şi întrebuinţării elementelor de mică mecanizare şi aplicării metodelor sovietice Epstein şi Voroşin. De asemenea prin respectarea strictă a regimului tehnologic şi îngrijirea atentă a utilajului s-a redus cu peste 50 la sută timpul de oprire pentru reparaţii. La terminarea forajului, sondorilor li s-a acordat, pentru această realizare excepţională un premiu special de 72.430 lei. Din această sumă brigadierul Dumitru Gheorghe a primit 3357 lei, maiştrii sondori Ion I. Gheorghe, Petre Spoici 4.847 lei, iar sondorii Alexandru Toma, Nicolae Oprea, Gheorghe Rotaru şi ceilalţi, sume între 2.173—3.333 lei. Succesul acestei brigăzi a avut un mare răsunet în rîndul celorlalţi petrolişti din schelă. Numeroşi sondori s-au angajat si urme®« exemplul brigăzii lui Dumitru Gheorghe.