Munca, noiembrie 1955 (Anul 11, nr. 2498-2523)
1955-11-01 / nr. 2498
Marți 1 noiembrie 1955 — nr. 2498 împotriva persecutorilor corespondenților voluntari Vă trimit această scrisoare, care e ultima, din motivele pe care le expun mai jos. În HT01 2, celor două articole apărute în coloanele ziarului „Munca“ am început să am neplăceri în muncă și să fiu considerat ca un dușman de către director și președintele comitetului de întreprindere, încă de la apariția primului articol în ziarul din 28 iulie a.c., am fost chemat la comitetul de întreprindere și judecat pentru faptul că am îndrăznit să arăt ziarului lipsurile din munca noastra, fără să le fi spus înainte și lor — așa cum zic ei. Or, faptele nu stau tocmai așa. Eu m-am adresat ziarului abia atunci cînd am constatat Propunerile și criticile făcute nu sunt luate în seamă și că cei din conducere rămîn nepăsători față de cererile noastre. Mai mult decît atît, directorul mi-a atras atenția că lor — celor din conducere — nu le fac nici un rău dacă scriu ziarului, răul mi-l fac mie și că dînsul va lua unele măsuri care o să mă lecuiască de dorința de a critica. Acum încearcă în diferite feluri să găsească motive pentru a mă îndepărta din serviciu. Eu sînt tînăr, dornic să muncesc în această fabrică și nu mi-ar conveni să mă duc in altă parte. Sper că veți interveni spre a se pune capăt unor astfel de atitudini și totodată vă rog să găsiți modalitatea ca să nu se afle nimic despre această scrisoare. CONSTANTIN ONOIU muncitor la fabrica de bere din Azuga Scrisoarea de mai sus este un semnal feerios. De aceea, redacția noastră a găsit de cuviință să nu ia deplinească rugămintea corespondentului voluntar de a ține sub tăcere faptele nedemne ale directorului și președintelui comitetului de întreprindere. Cum poți trece cu vederea asemenea fapte ? Această scrisoare ridică o problemă gravă. Este vorba despre o încercare flagrantă, de sugrumare a criticii de jos, este vorba de o încercare grosolană de persecutare a unui corespondent voluntar pentru faptul că a dezvăluit lipsuri existente în întreprinderea unde lucrează Despre ce a îndrăznit să scrie tov. Onoiu ? A trimis ziarului, pe lîngă o serie de scrisori care vorbeau despre succesele obținute de muncitori în întrecere, și unele semnale critice. Nimic mai mult. Nici o calomnie și nici o afirmație rău ■intenționată. Printre acestea a fost și scrisoarea apărută sub titlul „Nepăsare fată de munca culturală“. Corespondentul arăta într-însă că nu se mai duce nici un fel de activitate, că clubul și biblioteca nu funcționează, că aspectul general al clubului lasă de dorit. Se vădea, așadar, o completă nepăsare față de felul cum sunt gospodărite bunurile mișcării sindicale. Această sezisare a fost găsită fastă și ca atare publicată. Ea însă a „supărat“ pe directorul Grigore Bora și pe Ilie Neagoe, președintele comitetului de întreprindere. Aceștia, pe lîngă că au întreprins acțiuni de intimidare și persecutare a corespondentului, au găsit de cuviință să ațîțe și pe responsabilul cinematografului din Azuga — un anume Mustață — care a fost și el criticat pentru lipsuri și care urmărește să se „răfuiască“ cu îndrăznețul corespondent. Faptele sunt clare. Avem de-a face cu o manifestare condamnabilă, cu o practică rușinoasă ce nu pot fi tolerate. Persecutarea corespondenților voluntari, nesocotirea criticii de jos, este o atitudine cu totul străină și profund contrarie politicii partidului nostru. Conducătorii care iau poziție dușmănoasă fată de critică, frmează inițiativa creatoare a maselor muncitoare, lupta devotată a acestora, pentru lichidarea lipsurilor. Procedînd astfel directorul Grigore Bora și președintele comitetului de întreprindere, Ilie Neagoe, au arătat că nu merită sarcinile de cinste ce li s-au încredințat. împotriva lor trebuie luate măsuri exemplare, din care să învețe și alții care încearcă prin fel de fel de „metode“ sau „sfaturi“ să persecute corespondenții voluntari. Nici un conducător, oricare ar fi și în orice post s-ar afla, nu are calitaltea să îngrădească muncitorilor dreptul consfințit de legile țării de a se adresa fie direct, fie prin presă, partidului și guvernului; iar atunci cînd acești conducători sunt criticați, nu le este îngăduit să-i intimideze sau să încerce a-i persecuta pe corespondenții voluntari. Aceștia scriu din dorința sinceră de a scoate la iveală noul, de a populariza succesele în muncă, experiența înaintată; ei luptă pentru a semnala greutățile și a combate lipsurile care împiedică mersul nostru înainte. De aceea, ei trebuie sprijiniți și apărați de samavolniciile celor care încearcă să sugrume critica de jos. Peste cazul acesta nu trebuie trecut cu ușurință. Comitetul central al Sindicatului muncitorilor din industria alimentară și conducerea Ministerului Industriei Alimentare, au datoria să-l analizeze și să-l supună discuției adunării generale a muncitorilor din fabrică pentru a fi înfierat, așa cum se cuvine. M. RIZAC Pe urmele scrisorilor nepublicate Calitatea mîncărurilor ce se prepară la cantinele I.T.B.-ului din Capitală lasă de dorit — ne scria un corespondent voluntar. Deși serviciul G.U.A. — (gospodării și unități anexe) din cadrul Direcției Generale I.T.B. cunoștea această problemă, nu a vădit nici o preocupare pentru remedierea lipsurilor. Ba mai mult , tovarășii de la G.U.A. susțineau că situația nu poate fi schimbată din cauza unor condiții așa zise „obiective“. Prezidiul C.C. al Sindicatului muncitorilor din gospodăria comunală și industria locală, căruia ziarul nostru i-a trimis spre rezolvare sezisarea, a delegat un activist care timp de două săptămîni a analizat motivele care au determinat calitatea necorespunzătoare a mîncării. In urma constatărilor făcute, s-a acordat o mai mare atenție gospodăriei-anexe, ceea ce a făcut ca aprovizionarea să se îmbunătățească simțitor. De asemenea, meniul se întocmește acum de către un colectiv format din reprezentanți ai administrației, ai organului sindical și medicul igienist. Datorită măsurilor luate, masa sa cantină s-a îmbunătățit simțitor. •k In stațiunea Olănești treburile nu merg prea bine — ne scria acum cîtva timp un corespondent voluntar al ziarului nostru din regiunea Pitești — și asta datorită faptului că existau elemente necorespunzătoare în posturi de răspundere. Printre aceștia — administratorul Ion Constantinescu și cantinierul. Ministerul Sănătății, care a fost sezisat de către ziarul nostru despre aceste lipsuri, ne răspunde că, cele semnalate fiind juste, administratorul a fost înlocuit, dându-se în același timp termen pentru înlocuirea cantinierului. MUNCA Finala crosului „Să întîmpinăm 7 Noiembrie“ In fluturarea steagurilor, înconjurați de mare de alergătoarele reprezentînd Regiunea sutele de spectatori veniți să-i aplaude, peste Autonomă Maghiară și regiunea Baia Mare. 400 de tineri și tinere s-au adunat duminică La juniori, echipa cîștigătoare a fost tot dimineața în incinta hipodromului Băneasa- aceea a regiunii Pitești. Elevii școlii medii Trap din Capitală. Au venit din toate colții de 10 ani Rîmnicu Vîlcea au fost cei mai zile țării pentru a-și disputa finala, cei mai buni din sutele de mii de participanți ai crosului de masă „Să întîmpinăm 7 Noiembrie", cea mai importantă competiție sportivă organizată în cadrul „Lunii prieteniei romînosovietice". Se cuvine a fi menționat succesul deosebit repurtat de reprezentanții regiunii Pitești. Din cele 4 probe disputate, ei au cîștigat trei, demonstrînd o pregătire și o putere de luptă demnă de urmat. In cursa junioarelor, la capătul celor 1.000 de metri cit a măsurat traseul, cele mai omogene s-au dovedit tinerele reprezentante ale colectivului sportiv „Recolta“ din Boțești, regiunea Pitești. Acumulînd 12 puncte, ele au ocupat primul loc pe echipe, fiind urbine pregătiți, trecînd linia de sosire înaintea „Tînărului Dinamovist“ Orașul Stalin și a lui „Dinamo“Oradea. Seria victoriilor înregistrate de reprezentanții regiunii Pitești nu a luat încă sfîrșit. In proba rezervată senioarelor, componentele echipei colectivului Voința-Rimnicu Vîlcea au reușit performanța de a termina și ele învingătoare. In sfîrșit, în cea mai dificilă cursă a finalelor, cea rezervată seniorilor, parcurgerea celor 6.000 de metri a dat cîștigătoare echipa „Dinamo“ din Orașul Stalin. Organizată în condiții bune de către secția C.F.S. a Consiliului Central al Sindicatelor, finala din acest an a marei competiții de masă crosul pe echipe „Să întîmpinăm 7 Noiembrie“, s-a încheiat într-un cadru festiv o dată cu împărțirea premiilor. Aspect de la crosul „Să întîmpinăm 7 Noiembrie“ Progresul F. B. a întrecut Flamura Roșie-Arad cu 1 — 0 (1 — 0) Puținii spectatori aflați duminică pe stadionul „23 August“ au plecat mulțumiți de jocul prestat de către echipele Flamura Roșie-Arad și Progresul F. B., nu însă și de rezultat, care a defavorizat pe textiliștii arădeni. Trei părți din timpul regulamentar a dominat Flamura Roșie Arad, dar până la urmă a învins cu 1-0 Progresul F. B., care a știut se se apere cu strășnicie în momentele critice. Prin introducerea lui Petschowski în postul de mijlocaș, unde a corespuns, fotbaliștii arădeani și-au întărit apărarea, în schimb înaintarea și-a pierdut din eficacitate. In cîmp, echipa arădană a dominat cu autoritate, dar în apropierea careului de 16 metri nu a corespuns, deoarece înaintarea fost nehotărită și lipsită de precizie în șunturi la poartă. Cei mai buni trăgători de la Flamura Roșie-Arad au fost... mijlocașii "Capa" și Petschowski. La Progresul F. B. o bună comportare a avut apărarea în frunte cu Cosma, Soare și în special cei doi mijlocași de margine Știrbei (cel mai bun de pe teren) și Tănase, înaintarea în care s-a remarcat numai Ozon, deși a atacat sporadic, a fost totuși mai periculoasă decît cea a echipei partenere. In ansamblu echipa Progresul are meritul că, pe lîngă victorie, a practicat un fotbal de calitate — ca și adversarul de altfel, — inițiind multe acțiuni tactice, care au plăcut. Unicul punct a fost marcat în minutul 35 de către fundașul Gică Andrei, care a transformat o lovitură liberă de la peste 25 metri. De menționat că în minutul 78, Petschowski, tot din lovitură liberă de pe linia de 16 metri, a tras în bara laterală. Un rezultat egal ar fi oglindit realitatea de pe teren. In celălalt meci disputat dimineața în Capitală, pe stadionul Dinamo, Avîntul Reghin a fost egală echipei C.C.A. peste 60 de minute (1-1), fiind chiar pe punctul de a lua conducerea. După marcarea celui de al doilea punct Avîntul Reghin s-a demoralizat și a fost învinsă cu 7—1 (1—0). Jocul s-a desfășurat la un nivel tehnic scăzut. ★ Intrecînd la Tîrgu Mureș pe Locomotiva cu 2-1 (2-1), Dinamo București și-a consolidat poziția de fruntașă în clasament. Cum însă și Flacăra Ploești a învins in deplasare cu 1-0 (0-0) pe Dinamo Orașul Stalin, lupta pentru titlu rămîne deschisă pe mai departe între aceste două echipe. La Petroșani, Minerul a terminat la egalitate cu Știința Cluj (1-1), iar la Timișoara, Știința a învins la scor pe Locomotiva Constanța cu 3-0 (2-0). Pe ultimele patru locuri in clasament sînt in ordine: Avîntul Reghin 8 .„ Locomotiva Constanta 10 p„ Locomotiva Tîrgu Mureș 12 sp. și Locomotiva Timișoara 13 p. F. BRATAN. ★ Știri sportive ★ Echipa feminină de handbal Progresul Tg. Mureș a cucerit pentru a doua oară consecutiv titlul de campioană a țării. ★ Intrecînd în finală cu 3-0 formația Locomotiva Grivița Roșie, echipa die Constructorul T. S. P. a cîștigat titlul rugbei de campioană a țării pe anul acesta la juniori. ★ Intîlnirea internațională de fotbal desfășurată la Viena între echipele reprezentative ale Austriei și R. P. F. Iugoslavia s-a încheiat cu scorul de 2-1 (1-1) pentru gazde . Invingînd formația Constructorul București, echipa de tenis de masă Flamura Roșie-București (Reiter, Ganther și Vie Stan) a devenit campioană a țării pe acest an. -------------------------------------------------------- Pag. 3-a Sosirea la Sofia a delegației Sovietului Suprem al U. R. S. S. SOFIA 31 (Agerpres). — TASS . La invitația Adunării Populare a Republicii Populare Bulgaria, la 30 octombrie a sosit la Sofia o delegație a Sovietului Suprem al U.R.S.S. în frunte cu N. I. Beliaev, membru al Comisiei de validare a Sovietului Uniunii, secretar al C.C. al P.C.U.S. Pe aeroportul pavoazat cu drapelele de stat ale Republicii Populare Bulgaria și Uniunii Sovietice, delegația Sovietului Suprem al U.R.S.S. a fost întîmpinată de G. Domanov, președintele prezidiului Adunării Populare a Republicii Populare Bulgaria, V. Cervenkov, președintele Consiliului de Miniștri, miniștri, deputați ai Adunării Populare și reprezentanți ai organizațiilor obștești. Cei prezenți pe aeroport au salutat în mod cordial pe deputații Sovietului Suprem al U.R.S.S. Adresîndu-se membrilor delegației parlamenare sovietice, F. Kotovski, președintele Biroului Adunării Populare, a spus între altele : Suntem încredințați că vizitarea țării noastre de către o delegație sovietică atît de importantă va întări și mai mult prietenia dintre popoarele Uniunii Sovietice și Bulgaria. Vizitele reciproce pot contribui la dezvoltarea legaturilor de prietenie între Bulgaria și Anglia Răspunsurile lui V. Cervenkov la întrebările unor ziariști englezi SOFIA 30 (Agerpres). — A.T.B.: Ziariștii englezi Jeffery Green și W. J. Hils, sosiți la Sofia cu prilejul meciului internațional de fotbal dintre echipele naționale ale Angliei și Bulgariei, au rugat pe Vîlko Cervenkov, președintele Consiliului de Miniștri al Bulgariei, să răspundă la diverse întrebări. Ziarele au publicat răspunsurile lui V. Cervenkov. Răspunzînd la întrebarea: Primirea cordială făcută echipei de fotbal engleze la Sofia înseamnă că Bulgaria este gata să întărească prietenia sa cu Anglia și ce măsuri ați putea propune actualmente pentru lărgirea acestor legături ? V. Cervenkov a declarat: Primirea cordială făcută echipei de fotbal engleze la Sofia nu este decît o expresie a dorinței și a hotărîrii poporului și guvernului Bulgariei de a sprijini și întări legăturile prietenești cu Anglia și cu poporul englez. Ce măsuri pot fi propuse pentru realizarea acestui țel? Vizitele reciproce ale reprezentanților științei, artei, sportului, precum și ale reprezentanților vieții publice și politice sunt măsuri bune care trebuie să fie încurajate pentru ca legăturile de prietenie între cele două țări să se dezvolte și să se întărească. Acordurile comerciale și financiare încheiate anul acesta între Bulgaria și Anglia, a declarat V. Cervenkov, constituie un pas important care prezintă interes pentru cele două țări; nu sunt motive ca acest pas să nu fie urmat de noi măsuri în această direcție. Tot ceea ce ajută la îmbunătățirea relațiilor dintre Bulgaria și Anglia pe baza intereselor reciproce, a egalității în drepturi, a respectului și încrederii reciproce se va bucura întotdeauna de sprijinul și de buna voință a guvernului bulgar. Răspunzînd la întrebarea privitoare la condițiile schimbului de valută și la posibilitatea modificării lor, V. Cervenkov subliniat puterea de cumpărare crescîndă a alevei bulgare, fapt care o face stabilă. Nu este nici un temei pentru scăderea cursului levei, a spus V. Cervenkov. In ceea ce privește interesele turiștilor, a continuat el, instituțiile respective din Bulgaria și Anglia ar putea să ajungă la un acord și să adopte o anumită bază pentru vizitele turiștilor în condiții reciproc avantajoase, fără a lega aceasta de cursul de schimb al lirei sterline și al lerei. Pentru aceasta ar trebui să se stabilească prețuri potrivite la hoteluri, restaurante și pentru alte servicii în timpul vizitei turiștilor englezi în Bulgaria și a turiștilor bulgari în Anglia. Guvernul nostru, a spus V. Cervenkov, are atitudine favorabilă față de astfel de măsuri reciproce, le consideră utile și posibile. Apelul adresat femeilor din întreaga lume de către Comitetul de pregătire a Conferinței internaționale a femeilor muncitoare VIENA 31 (Agerpres). — TASS. Din inițiativa Federației Sindicale Mondiale în iunie 1956 va fi convocată conferința internațională a femeilor muncitoare. In legătură cu aceasta Comitetul de pregătire a conferinței a adresat femeilor din întreaga lume următorul apel: Muncitoare, funcționare, învățătoare, gospodine, femei muncitoare de la orașe și sate! Voi năzuiți spre o viață mai bună pentru voi, copiii voștri, pentru toți aceia care vă sunt dragi. Trebuie să apărați revendicările economice și sociale, să luptați pentru înfăptuirea speranțelor voastre, să faceți schimb de experiență în această luptă.. Doriți fierbinte pacea — condiție necesară pentru îmbunătățirea vieții voastre, înțelegeți că mai trebuie făcute multe pentru stabilirea unei păci trainice și îndelungate folosind roadele destinderii care s-a produs recent in relațiile dintre state. Sînteți sute de milioane și reprezentați o forță imensă. De unitatea voastră, indiferent de naționalitate, concepții, religie, apartenență sindicală depinde îmbunătățirea condițiilor de viață și de muncă, atît pentru voi cît și pentru familiile voastre. In scopul înfăptuirii acestor sarcini Federația Sindicală Mondială convoacă între 14 și 17 iunie 1956 prima conferință internațională a femeilor muncitoare. Comitetul cheamă femeile muncitoare din întreaga lume să participe activ la pregătirea conferinței. Un mare sindicat din S. U. A. se pronunță pentru schimburi de delegații muncitorești cu U. R. S. S. și China SAN FRANCISCO 31 (Agerpres). — Membrii comitetului executiv al sindicatului international al docherilor și muncitorilor din antrepozite (sindicat american — N.B.) au cerut la 28 octombrie să se procedeze la un schimb de delegații muncitorești între S.U.A., China și Uniunea Sovietică. „Principalul obiectiv al acestor delegații trebuie să fie promovarea extinderii legăturilor comerciale“ — se spune în declarația comitetului. Pentru formarea unui guvern indonezian pe baza unei largi coaliții a forțelor naționale — Declarația lui Aidit — DJAKARTA 31 (Agerpres). — La 31 octombrie, presa indoneziană a publicat o declarație făcută de Aidit, secretarul general al Partidului Comunist din Indonezia, în care se subliniază că Partidul Comunist este, după cum au arătat alegerile, una din cele mai mari forțe politice din țară, care a întrunit peste 6 milioane de voturi. De aceea Partidul Comunist trebuie să fie reprezentat în noul guvern. In declarație se cere formarea unui nou guvern pe baza unei coaliții largi a forțelor naționale. Aidit arată că aceasta este necesar în vederea obținerii independenței totale și prosperității țării. însemnări dintr-o călătorie în Vietnam (I) Spre Hanoi Pinsian — ultima statie inainte de trecerea frontierei dintre China și Vietnam. Schimbam trenul. Pe teritoriul vietnamez căile ferate au gabaritul îngust — cum sunt de obicei la țara noastră liniile din masivele forestiere, vagoanele chineze, pentru gabarit normal, nu pot merge mai departe. Cînd colonialiștii francezi au construit la 1897, linii ferate în Vietnam, au căutat, de la început, să izoleze posesiunile lor de țările înconjurătoare, ca să-și mențină mai ușor stăpînirea. De aceea, pentru puținele linii pe care le-au făcut au ales gabaritul îngust. Pe lămpile gării din Pinsian sunt depozitate un mare număr de camioane, lăzi de toate dimensiunile conținînd mașini și utilaje. Pe ele sunt inscripții cu caractere slave și latine sau cu hieroglife chinezești — care indică firme exportatoare din Uniunea Sovietică, R. P. Chineză, R D. Germană și — o singură destinație Hanoi. De cînd linia Hanoi-Mac Nam Quan a fost refăcută la începutul acestui an, în februarie, legăturile feroviare cu China s-au normalizat și de atunci a sporit treptat traficul feroviar, cu regularitate întîlnești trenuri goale care se îndreaptă spre Pinsian și se reîntorc încărcate. Dar rampa din Pinsian rămîne tot plină. Față de ajutorul trimis cu atîta înțelegere pentru marile nevoi actuale ale Vietnamului, nu e de mirare că transportul feroviar pe linia îngustă rămîne mereu în urmă. Desigur, cînd francezii au făcut linia nu s-au gîndit ca ea să servească unor transporturi masive de mărfuri — cu atît mai puțin unora venind dinspre China. De altfel, pe atunci, punct terminus era localitatea vietnameză Langson, la cîțiva zeci de kilometri de graniță. De aci, pînă la prima stație de cale ferată din China trebuia să străbați prin munți sute de kilometri Dar la ultimii ani, din inițiativa guvernului popular chinez, s-a construit în sudul Chinei o cale ferată nouă : Nanin—Pinsian. Constructorii ei au învins multe greutăți : au săpat debleuri adînci în leșul roșiatic, au făcut consolidări pe porțiuni întinse, au sfredelit tuneluri tn stînca calcaroasă care se sfărîma în timpul lucrului. Dar victoria a fost de partea lor — și astfel a fost realizată o legătură nouă, directă, scurtă, între China și Vietnam. Colonialiștii francezi au construit căile ferate pentru a-și asigura în primul rînd căi de comunicații militare. De aceasta aveam să mă conving eu însumi în curînd. Un lanț de forturi Don Dang... Stația de frontieră vietnameză. Ceea ce am observat însă mai întîi nu a fost stația. încă înainte de a o zări, atenția rui-a fost atrasă de înălțimile din jur, unde, în creștet era un fort aplecat pe o parte, puternic dizlocat de o explozie. . Cine ar crede că plasarea acestui fort aici s-ar explica prin apropierea graniței, se înșeală. El nu este decît unul din sutele de forturi, nu este decît o verigă a unui lanț întreg de forturi pe care le-am intîlnit apoi pretutindeni pe unde am trecut. Un lanț în care stăpînitorii voiau să-și țină supușii. La încrucișarea șoselelor, la marginea satelor, pe vîrfurile colinelor — peste tot colonialiștii au lăsat „monumentele“ epocii lor. De la primele începuturi, de cînd și-au făcut garnizoanele pe litoral, francezii au întîlnit o împotrivire dîrză din partea poporului vietnamez. Și cu cît au pătruns mai adînc în peninsulă, cu cît a trecut vremea, ura poporului contra stâpînitorilor a crescut, lupta s-a întețit. Forturile constituie la această privință o adevărată istorie nescrisă. La început, ele erau de cărămidă și aveau un acoperiș subțire. Treptat, cu cît au fost construite mai aproape de epoca noastră, sfat din beton, tot mai groase, mai ascunse în pămînt. De la Pekin călătoresc împreună cu un tovarăș vietnamez. Ng»-Van Cat este un vechi participant la războiul de eliberare națională și știe să povestească despre acesta multe lucruri interesante. — In timpul războiului cei care erau izolați, înconjurați — îmi spunea el — erau nu luptătorii noștri, nu guerilerii din rezistență, jiu formațiile noastre, oricît de mici ar fi fost ele și oricît de puțin înzestrate cu tehnică militară — ci francezii. Ascunși în citadelele lor, tupilați în forturi, ei erau aceia care făceau incursiuni. Pe cînd noi... noi ne aflam pretutindeni- Satele erau ale noastre, cîmpiile la fel. Circulam unde vroiam, evitînd bine înțeles, posturile inamice. Peste tot "luptătorul era la el acasă și ajutat Văzînd mai tîrziu forturile semănate pe întreg întinsul țării, mi-am dat bine seama cîtă dreptate avea Cat cînd îmi spunea că guerila este în Vietnam o noțiune cu totul diferită de aceea cunoscută în general în Europa. ...Trenul se pusese de mult în mișcare, părăsisem și Langson-ul și străbăteam o regiune cu o vegetație bogată și foarte variată. Sub arborii mari, cu coroane înalte, întinse lateral ca niște brațe ce vor parcă să strîngă văzduhul, creșteau ierburi înalte cît casa și tot felul de plante agățătoare. Din loc în loc, arbori de camfor, tango — din fructele căruia se face un lac vestit, — niște citrice cu gălbui, țuguiate, aproape ca perele, fructe dar mult mai mari — numite pomplemus. Pe alocuri linia trecea direct prin jungla deasă ; în alte părți străbătea niște vîlcele înguste cultivate adesea cu orez, dincolo de care, la cîțiva zeci de metri, începea pădurea virgină. Se refac căile de comunicație Peisajul putea fi privit pe îndelete, căci viteza locomotivei nu depășea 20 de kilometri pe oră. In general se știe că trenurile de linie îngustă au o viteză redusă. Aici există un motiv laplus pentru aceasta, și anume faptul că linia estonă. Deși vorbindu-se despre ea se arată că a fost reconstruită, mai corect ar fi să se spună că a fost construită. Francezii, ca să împiedice Armata Populară, care eliberase în urmă cu cîțiva ani zona Langsonului, să utilizeze calea ferată, au distrus-o radical. Din ea nu rămăsese, la încetarea focului, pe o lungime considerabilă, nici balastul și nici chiar rambleurile. Aceeași soartă au avut și celelalte linii ■— așa puține la număr cîte sunt. De aceea, este ușor de înțeles marea importanță care se acordă refacerii căilor de comunicație — atît feroviare cît și rutiere — precum și efortul depus de întreaga populație "la chemarea guvernului democrat. In Vietnamul de nord au existat pînă la război căi ferate cu o lungime totală de 1.138 kilometri — dintre care numai 104 kilometri (Hanoi-Haifong, Hanoi-Minau și Hanoi-Vandien) nu fuseseră distruse. îndată după instaurarea guvernului democratic, a fost refăcută linia Hanoi- Langson, de care am vorbit mai sus. Apoi, linia Wandien-Namdinh de 362 kilometri, care a necesitat și construirea a nu mai puțin de 24 de poduri. Acum continuă într-un tempo accelerat lucrările pe traseul Hanoi-Laokai (296 kilometri), iar legătura feroviară pînă la paralela 17 — unde este linia de demarcație militară — urmează să fie realizată pînă în iunie 1956. In ritmul în care se desfășoară în prezent lucrările, se poate afirma că pînă la sfîrșitul anului viitor întreaga rețea feroviară din Vietnamul de nord va fi restabilită. Sindicatele din Republica Democrată Vietnam consideră drept una din sarcinile lor principale antrenarea maselor la opera de refacere a căilor de comunicație. Intr-o convorbire pe care am avut-o tovarășul Nguyen Duy Tinh, secretar cu Confederației Generale a Muncii din Vietntnam, el mi-a explicat marea importanță națională a acestei acțiuni, cît și greutățile ce trebuie învinse. Pentru lucrările de refacere erau necesare atît materiale care nu se produc în Vietnam — ca șine, grinzi metalice pentru poduri și altele — cît și personal calificat. Or, administrația colonialistă a împiedicat aproape cu desăvîrșire formarea cadrelor tari calificați și tehnicieni din de muncirîndurile poporului vietnamez, și aceasta în toate domeniile de activitate. Un uriaș ajutor în biruirea greutăților a fost acordat de poporul chinez. Toate materialele folosite — de la macaz pînă la vagoane și locomotive — sunt venite din China. Și trebuie să spun că nu mi-am închipuit vreodată că se poate călători cu un tren de linie îngustă atît de comod. Feroviarii chinezi s-au strălduit să amenajeze cît mai bine vagoanele pe care le-au trimis ca ajutor. Pe fiecare din băncile plușate — și sunt două șiruri — stau destul de larg cîte două persoane. Locul rămas liber la mijloc este intr-adevăr ceva mai îngust, dar capacitatea de transport a vagonului nu e micșorată. Instalatia sa electrică pune tot timpul In funcțiune ventilatoarele din plafon care dau o răcoare plăcută. Instatii personalul feroviar este acum vietnamez. China au venit la început tehnicieni din și muncitori care —■ într-un timp uimitor de scurt — au format cadrele necesare. Construirea liniei Hanoi-Langson în timpul francezilor a durat 12 ani, acum, patru luni. Cum a putut să fie înfăptuită această extraordinară performanță ? Printr-o mobilizare puternică de mase, care sindicatele au adus o mare contriabuție. Pe vremea colonialiștilor productivitatea medie pe cap de săpător era de 0,5 metri cubi pe zi — acum ea este de trei metri cubi. Unii ajung chiar la 11,5 metri cubi. O tînără fată de 22 de ani din provincia Bag Giang, prin care trece linia, anume Nguyen Thi Te — nume binecunoscut azi în Vietnam — transporta în fiecare zi 4 traverse de cîte 70 de kilograme la o distantă de 6 kilometri. Asemenea eforturi nu pot fi generate decît de o mare dragoste față de patrie. De cînd Vietnamul de nord a devenit liber, după o îndelungată perioadă de oprimare colonialistă, fenomene ca acelea despre care vorbesc mai sus sunt foarte numeroase și se dezvoltă un adevărat eroism de masă în muncă. Poporul biruie cu succes urmările nefaste ale colonialismului, marea înapoiere economică pe care el a lăsat-o, distrugerile făcute de ocupanți, îndeosebi în cursul războiului de eliberare care a durat cu mai puțin de 10 ani. Am sosit la Hanoi pe înserat. Pe străzi domnea mare animație. In toate direcțiile circulau sute de biciclete. Adesea, pe un scăunal așezat deasupra roții din spate a bicicletei, mai stătea cineva. Treceau automobile de cele mai diferite tipuri — „Limca“ franțuzești, „Jeepuri“ americane, „Pobede“ sovietice. Citeva din acestea și câteva „Skode“ atrăgeau atenția prin culoarea lor albă și prin pasagerii dinăuntru. Erau mașinile Comisiei internaționale de supraveghere și control, formată din reprezentanții unor state neutre — India, Polonia și Canada. Ei sunt aci ca să vegheze la aplicarea acordurilor de la Geneva. In momentul de fată regruparea trupelor, prevăzută în acorduri, este terminată. A sosit timpul pentru reglementarea politică, pentru unificarea țării. MARIN PORAN Transported traversele pentru refacerea căilor ferate