Munca, ianuarie 1956 (Anul 12, nr. 2551-2575)
1956-01-03 / nr. 2551
Pag. 2-a Fără îndoială că introducerea cu curaj a metodelor înaintate de muncă şi de organizare, potrivit cu mărimea întreprinderii şi specificul producţiei, va aduce mari avantaje atît statului cît şi colectivelor acestor întreprinderi. In această muncă trebuie să fie antrenate cadrele cele mai experimentate în domeniul organizării, înzestrate cu serioase cunoştinţe practice şi tehnico-economice. Din Raportul de activitate al C.C. al P.M.R., prezentat de tovarăşul GHEORGHE GHEORGHIU-DEJ la cel de al II-lea Congres al P.M.R. Comitetul Central al sindicatului se va ocupa de extinderea metodelor înaintate şi de organizarea schimburilor de experienţă Muncitorii din industria petrol, chimie şi gaz metan au urmărit cu viu interes lucrările celui de-al II-lea Congres al partidului. Raportul de activitate al C.C. al P.M.R., prezentat de tovarăşul GheorgheGheorghiu-Dej, arată că în cursul primului cincinal o serie de ramuri industriale importante şi-au îndeplinit înainte de termen sarcinile de producţie. Printre aceste ramuri este şi industria petrol, chimie şi gaz metan. Sub îndrumarea organizaţiilor de partid, mobilizaţi de organele sindicale, muncitorii, inginerii şi tehnicienii din această ramură, desfăşurînd larg întrecerea socialistă au raportat partidului că au mărit producţia în anul 1955 faţă de 1950 la extracţia ţiţeiului cu 210 la sută, la gaz metan cu 200 la sută, la producţia chimică cu 304 la sută. Un ajutor preţios în obţinerea acestor realizări l-au primit petroliştii şi muncitorii din industria chimică din partea marelui nostru prieten, poporul sovietic. Utilajele de înaltă tehnicitate venite din U.R.S.S., metodele avansate, documentaţia şi literatura tehnică sovietică, sprijinul dat de ingineri şi specialişti sovietici au contribuit în mare măsură la dezvoltarea sectorului nostru industrial. Rezultatele puteau fi însă mai mari, dacă în această ramură nu ar fi existat și o serie de lipsuri. Directivele Congresului cu privire la cel de-al II-lea plan cincinal de dezvoltare a economiei nationale pe aniii 1956—1960, pun în fata muncitorilor, inginerilor si tennicierior din industria petrol, chimie si gaz metan sarcini deosebite, a căror înfăptuire va contribui la înflorirea patriei noastre, la creşterea neîncetată a nivelului de trai, material şi cultural al oamenilor muncii. In industria petroliferă producţia în 1960 faţă de 1955 la extracţia ţiţeiului va fi mai mare cu 28 la sută, la gaz metian de 2,6 ori mai mare, iar la chimie de cel puţin 2,5—3 ori mai mare. In lumina acestor sarcini măreţe, prezidiul C.C. al Sindicatului nostru si-a propus să ia o serie de măsuri menite să ajute pe muncitorii, inginerii şi tehnicienii din aceste ramuri la traducerea lor în viaţă. De asemenea, anul acesta noi vom sprijini mai activ Ministerul Industriei Petrolului şi Ministerul Industriei Chimice pentru extinderea metodelor înaintate, factor important pentru creşterea productivităţii muncii şi reducerea preţului de cost. In industria petroliferă vom căuta să extindem pe toate şantierele metodele înaintate ca fisurarea hidraulică, recuperarea secundară, combaterea coroziunilor de fund etc., ceea ce va duce la creşterea producţiei de titei. In sectorul foraj — ţinînd cont de condiiiii şi aşezarea geologică a straturilor — vom introduce larg metodele : forajul rapid, forajul cu apă, elementele micii mecanizări, cărbunele de Sărmăşag. Extinderea preţioasei iniţiative a brigadierului petrolist Ion Botezatu din Moineşti: „să ridicăm nivelul schimbului de noapte la nivelul schimbului de zi“, iniţiativa grupei sindicale de la Complexul C.F.R. „Griviţa Roşie“, „să sprijinim echipele rămase în urmă”, precum şi iniţiativa grupei sindicale nr. 19 de la uzinele „21 Decembrie“, vor constitui o preocupare permanentă a C.C. al Sindicatului. Pentru ca tehnica nouă să devină un bun al tuturor muncitorilor, prezidiul şi-a propus să organizeze mai bine schimburile de experienţă, în cadrul cărora fruntaşii în producţie, tehnicienii şi inginerii cunoscători ai metodelor înaintate să arate cum le folosesc ei şi rezultatele obţinute în producţie datorită lor. In acelaşi timp prezidiul va sprijini activ pe specialiştii si inginerii de la institutul „Petrochim” , pentru dezvoltarea în ritm accelerat a industriei petrochimice, ramură importantă care va valorifica la nivel înalt toate derivatele petrolifere obţinute, pe lîngă benzină şi uleiuri speciale, necesare industriei şi agriculturii. In anul acesta vom da o atenţie mai mare organizării consfătuirilor de producţie, mobilizînd comitetele de întreprindere să îmbunătăţească radical conţinutul acestora, să lichideze caracterul abstract, de paradă, pe care ele îl au în unele locuri. Pentru a îndeplini sarcinile măreţe puse de partid sindicatelor, noi vom căuta ca activiştii trimişi pe teren, în schele, rafinării, uzine, în minele de sare, pe şantierele de gaz metan, să aibă o calificare mai înaltă, astfel ca ei să poată ajuta mai concret organele sindicale la întărirea muncii organizatorice. In aceeaşi măsură prezidiul va căuta să creeze muncitorilor condiţii cit mai bune de muncă şi de viaţă, se va ocupa de ridicarea nivelului lor profesional si cultural. Invătînd necontenit din experienţa sindicatelor sovietice, generalizând experienţa pozitivă din munca sindicatelor noastre, prezidiul se va strădui să îndeplinească în întregime sarcinile importante puse în faţa noastră de partid. ION DOBRE preşedintele C.C. al Sindicatului muncitorilor din industria petrol, chimie și gaz metan Vom folosi experiența acumulată anul trecut Grupa sindicală a 111-a, a cărei organizatoare sunt, se numără de multă vreme printre grupele fruntaşe din fabrica noastră. Aş putea spune că la noi aproape că nu există cazuri de neîndeplinire a planului de producţie. Aceasta mai ales de cînd ne-am organizat în brigăzi de calitate, după metoda maistrului țesător sovietic Alexandr Ciutkih. Grupa noastră cuprinde două astfel de brigăzi. Una este condusă de ajutorul de maistru Gheorghe Cojocaru, iar a doua de ajutorul de maistru Ambrozie Boicu. La baza acestei metode de lucru stă dezvoltarea spiritului colectiv si de ajutor reciproc în muncă, cu sprijinul activ al ajutorului de maistru In felul acesta, noi luptăm ca metodele cele mai rationale de servire a maşinii — proprii fiecăreia dintre noi — să fie însuşite de toate celelalte. Iată cum procedăm noi. In consfătuirea de producţie a grupei, cînd se face bilanţul întrecerii, ajutorul de maistru, care este mereu printre noi şi ne cunoaşte felul de a lucra al fiecăreia, atrage atenţia asupra metodei bune ce a determinat obţinerea unui rezultat superior. Aşa de pildă, în luna octombrie fruntaşa în producţie Gherghina Enoiu şi-a depăşit planul cu 8 la sută, obţinînd şi o calitate de 0,1 puncte defecte la mia de bătăi, faţă de 2,5 puncte la mie cît este admis. Ea se menţine aproape constant la acest indice de calitate. Ajutorul de maistru a arătat că succesul se datoreşte, printre altele, festului cum această ţesătoare supraveghează spatele războiului. Ea nu lasă să atîrne firele rezervă de urzeală, ci le introduce în marginea ţesăturii. Astfel evită pericolul ca ele să se încurce şi să pricinuiască ruperea celorlalte fire. Procedînd în GEORGETA GEORGESCU organizatoarea grupei sindicale nr. 3 de la fabrica „Ţesătoriile Reunite" Bucureşti felul aceste, muncitoarea are timp mai mult să supravegheze partea din faţă a războiului. La fel am început să procedăm şi noi. Şi ne-am dat seama că intr-adevăr astfel evităm mulţi timpi morţi. Tot în vederea creşterii productivităţii muncii si îmbunătăţirii calităţii produselor, eu am propus să adoptăm o metodă bună de lucru folosită la fabrica „Mătasea Populară“, unde am fost nu de mult, în schimb de experienţă Acolo am observat o colaborare mai strînsă ca la noi între ţesătoare şi firărese. Acestea din urmă intervin şi sprijină ţesătoarele, atunci cînd e cazul să se scoată unele defecte din ţesătură, ceea ce face să se reducă timpul de staţionare a maşinii. Grupa sindicală a fost de acord cu introducerea acestui sistem, iar astăzi el este folosit și în cadrul brigăzilor noastre. Rezultatul n-a întîrziat să se arate. Dacă înainte indicele de calitate sub un punct defect la mia de bătăi era considerat ca ceva foarte greu de atins, acum el este realizat de majoritatea țesătoarelor din grupa noastră. Astfel, Maria Vlăduţ, Paraschiva Corbu, Maria Cîmpeanu, Cornelia Boieru şi altele au atins indici superiori de calitate (între 0,1 şi 0,7 puncte defecte la mia de bătăi) fără ca aceasta să influenţeze asupra îndeplinirii cantitative a planului. Dimpotrivă, ele au obţinut depăşiri de plan între 10-20 la sută zilnic. Din cînd în cînd, se întimplă să primim în brigăzile din grupa noastră ţesătoare noi, de puţin timp calificate, care nu reuşesc să-şi îndeplinească de la început planul. Atunci, întregul colectiv contribuie pentru a le ridica ,cit mai repede nivelul calificării profesionale, astfel încît perioada de răminere sub plan să fie cît mai scurtă. Asa a fost cu Elena Nănut si Ecaterina Sfetcu, cele mai noi din grupa noastră. In prezent Ecaterina Sfetcu isi depăşeste planul în medie cu 7 la sută, iar calitatea ţesăturilor pe care le-a dat în ultimele două luni ale anului trecut a fost apreciată ca excepţională. Ar fi greu să stabilim cui anume revine meritul pentru aceste succese, deoarece nu numai eu—care mi-am luat iniţial angajamentul să le ajut — am făcut-o. Rind pe rind, şi celelalte fruntaşe în producţie ca Gherghina Enoiu şi Gherghina Stoica s-au ocupat de ele, împămăşindu-le din experienţa lor. Vreau să arăt deci că în grupa noastră s-a înrădăcinat obiceiul ca fiecare să transmită celorlalte tovarăşe metodele personale de muncă cele mai productive. Toate acestea au contribuit ca în întrecerea socialistă pe care am desfăşurat-o în cinstea Congresului partidului să obţinem rezultate sporite faţă de trecut. Astfel, pe luna noiembrie şi decembrie cele două brigăzi ale noastre au reuşit să atingă indicele calitativ cel mai înalt, adică sub un punct defecte la mia de bătăi. O dată cu începutul noului an, primul din cel de al II-lea cincinal, am pornit şi întrecerea pentru a îmbunătăţi necontenit realizările de pînă acum. Vom folosi din plin experienţa acumulată anul trecut şi ne vom strădui să dăm produse mai multe , mai bune și mai ieftine decît în 1955. Am avut deunăzi un vis ciudat... Se făcea că mă aflam cu un grup de vizitatori intr-un mare muzeu. Un muzeu cum nu mai văzusem. In sălile feeric luminate, uriaşii vremurilor preistorice, in chip de schelete albe, sau reconstituiţi cu multă artă, erau expuşi, purtînd etichete scrise in romînă și latină. Ghidul nostru, un bătrinel cu barbă lungă, argintie, girbovit de ani, dar vioi, ne prezenta cu glas piţigăiat piesele muzeului. — Asta-i o reptilă zburătoare, numită Arheopterix. Cu ciocul acesta dintat şi cu ghiarele de la arini îşi sfîşia prada... Asta-i un mamut gigant. Priviţi ce colţi sclipitori de fildeş are... — Noroc că nu mai sunt vii!... — căută să se liniştească unul din vizitatori. Ei, plini de emoţie şi de curiozitate ştiinţifică, ascultam lămuririle ghidului. — Ei, şi acum, iubiţi cetăţeni, priviţi-vă strămoşul! Omul preistoric! O namilă, care aducea mai mult a maimuţă decit a om. Iu mină purta o măciucă noduroasă, de proporţiile unui buştean zdravăn. — A! Dar asta ce mai e?, exclamă deodată cineva, arătînd spre o altă vitrină unde un om preistoric, mai mic de statură, însă tot atît de bine înarmat, ba încă și mai feroce, te privea amenintător. Văd că pe etichetă scrie . ..Gîfuitorul criticii’'. Trebuie să fie o eroare la mijloc... — O eroare? — se supără dintr-o dată bătrînul. La mine In muzeu nu există erori! De acest lucru trebuia să fiţi convinşi. I A ti citit bine. Acesta este „glindorul criticii". Vechimea n-are importantă. Principalul lucru este că el mai există și In timpurile noastre. —Bine, bine, dar piesa asta de muzeu o cunosc perfect. Pot chiar să jur că este Gheorghe Timar, directorul Bazei M.C.I.produse industriale din Orașul Stalin... — observă unul dintre vizitatori. — Ai ghicit! — confirmă ghidul nostru. Chiar el este. Deoarece însuşirile lui barbare nu se deosebesc cu nimic de cele ale omului preistoric, am hotărit să-l punem alături deşi, între noi fie vorba, nu merită de loc titulatura ştiinţifică, latinească, de „hommo sapiens Prima şi cea mai de seamă caracteristică a sa este că nu suportă critica, aşa cum nu suportă hidrofobul apa. O dată, din angajat cu numele de Eugen Zöldi l-a criticat intr-o şedinţă Ştiţi ce a păţit omul? A fost retrogradat, contrar prevederilor Codului Muncii şi din funcţie şi cu salariul pe jumătate, pe timp de 3 luni. —Ce barbarie ! Ce barbarie! — exclamă indignaţi vizitatorii. — Altă dată — continuă să explice ghidul nostru — şeful de depozit Ioan Varheghy l-a criticat pentru atitudine nefastă faţă de subalterni. Pentru „nelegiuirea" comisă, Ioan Varheghil a fost acuzat că „s-a răsculat împotriva conducerii“, şi dacă nu intervenea președinta comitetului de întreprindere, Ana Alexandrescu, omul era astăzi „expulzat" din întreprindere... Dar manifestările de barbarie ale acestui exemplar cu apucături preistorice au fost in alte ocazii şi mai feroce. Pentru convingere, dacă vreţi, vă voi da citeva exemple. — Vrem! vrem! — afirmarăm noi cu însufleţire. — Atunci, ascultaţi. Intr-o zi însorită de toamnă a apărut un grup de „îndrăzneţi", care, fără aprobarea conducerii, şi-au zis „brigada artistică de agitaţie”, şi auînceput să trezească la viaţă critica în întreprindere. Evenimentul a fost aplaudat de toţi salariaţii, in afară, se înţelege, de Gheorghe Timar, directorul, şi de Marcu Buimovici, contabilul şef. Pe acesta din urmă îl veţi recunoaşte, dacă vă veţi uita mai cu atentie in vitrina alăturată. Este omul acela primitiv, ieşit pe jumătate din grotă, care se joacă cu pietricele albe... — Intr-adevăr el este! — am răspuns noi. — Aşa! Cum vă spuneam, s-a înfiinţat brigada artistică. La aceasta apariţie neaşteptată, directorul a deschis un ochi şi a tăcut. Contabilul şef i-a deschis pe amindoi, larg, larg de tot, şi la prima şedinţă de producţie a răcnit cu şapte : „Nu admit să fiu criticat! Nu mai permit nimănui această îndrăzneală grosolană" Pasămite, îi era teamă de... „ceva". Şi, brigada s-a... topit. Au urmat apoi o serie de caricaturi la gazeta de perete. Intr-una, directorul era criticat că nu rezolvă cererile salariaţilor. Intr-alta, contabilul-şef era luat la rost pentru dispariţia misterioasă a fondului de şcolarizare repartizat întreprinderii... Toate aceste caricaturi au dispărut însă fără urmă. Şi bătrînul nostru ghid, întristat peste măsură de propria-i povestire, continuă obosit: — Ce a urmat, cred că pricepeţi. Preşedinta comitetului de întreprindere a fost „descoperită" de către directorul şi contabilul şef al Bazei, ca fiind autoarea morală a criticilor aduse. Drept care, cei doi au început s-o persecute. Au mutat-o de colo-colo. Ba chiar au ameninţat-o că va fi scoasă din întreprindere. Iar, directorul Gheorghe Timar a rupt orice legătură de colaborare cu comitetul de întreprindere. Intr-o şedinţă a declarat chiar următoarele : „Acestui comitet i se interzice cu desăvîrşire să se mai amestece în problemele de producţie şi de organizare a muncii din întreprindere. El să se ocupe numai de politică...!" ...M-am trezit deodată speriat. Dar, n-a fost vis! Din păcate, acest vis este o tristă realitate. Asta o ştiu toţi lucrătorii, muncitorii şi funcţionarii Bazei M. C. I.-produse industriale din Oraşul Stalin. O realitate, în sensul că respectivii gîtuitori ai criticii există în carne şi oase. Că vor fi instalaţi in muzeul moravurilor învechite, asta încă nu este o realitate. Sperăm însă că va deveni... L. VOICULESCU corespondent al ziarului ,,Munca" pentru regiunea Stalin Piese de muzeu MUNKA SCRISOARE CĂTRE REDACŢIE Să se respecte contractele încheiate Anul trecut, muncitorii uzinelor noastre au întîmpinat mari greutăţi în buna desfăşurare a procesului de producţie. Aproape în fiecare trimestru am avut de suferit de pe urma Upsei de sodă caustică. Astfel, conform contractului nr. 115/1955 încheiat între uzinele textile „30 Decembrie“ şi uzinele de produse sodice Ocna Mureşului trebuia să primim în trimestrul IV al anului, 60.800 kg de sodă caustică. Din această cantitate, uzinele de la Ocna Mureşului nu ne-au trimis decît 23.725 kg. Mai mult decît atît ei nu au respectat prevederile nici în privința transportului. Din întreaga cantitate de sodă caustică primită în cursul anului, numai o mică parte ne-a fost trimisă în vagoane C.F.R. Restul de 128 tone ,le-am ridicat cu mijloace proprii. Dacă calculăm cele aproximativ 25 de drumuri, suma cheltuită în plus se ridică la circa 150.000 lei. Oare tovarăşii din conducerea uzinelor amintite s-au gîndit vreodată la faptul că felul cum s-au achitat de sarcinile ce reveneau întreprinderii lor prin contractul încheiat a influenţat negativ producţia noastră, a cerut eforturi în plus muncitorilor, stînjenind îndeplinirea planului şi creîndu-ne neajunsuri în lupta pentru reducerea preţului de cost. Pînă cînd oare vor mai privi aceşti tovarăşi această problemă cu atîta nepăsare. Ei trebuie să se gîndească că această atitudine este foarte dăunătoare și ne aduce mari prejudicii. Muncitorii uzinelor „30 Decembrie“ cer organelor de conducere și celor sindicale din aceste întreprinderi să nu mai tolereze serviciilor de vînzare asemenea abateri, să ia măsuri urgente în vederea respectării integrale a contractelor încheiate cu cumpărătorii. METZNER EMERIC Uzinele textile „30 Decembrie“-Arad Serbări ale Pomului de Iarnă la Casa de Cultură a Sindicatelor Cine trece pragul Casei de Cultură a Sindicatelor din Bucureşti, in aceste zile, se trezeşte parcă în mijlocul unei lumi de basm. Decoruri executate cu măiestrie redau imagini din poveştile şi basmele citite, glăsuiesc despre eroii minunaţi care farmecă anii copilăriei. Iată, de pildă, o scenă dintr-o cunoscută poveste rusească „Cum mai dă tîrcoale şireata vulpe pintenatului cocoş !“ Aproape 12.000 de copii ai oamenilor muncii din Capitală se vor perinda în zilele ce urmează prin sălile special amenajate ale Casei de Cultură a Sindicatelor. Ei vor participa la serbările Pomului de Iarnă şi la diferite acţiuni organizate pentru pionieri şi şcolari, ca : vizionări de filme, întîlniri cu profesori, artişti, etc., seri de ghicitori literare, prezentări de noi spectacole şi multe altele. Programul de filme va cuprinde numai producţii ce oglindesc aspecte din viaţa copiilor lumii, şi altele care dau viaţă unor poveşti şi basme îndrăgite. Astfel, vor rula filmele „Călătorii veseli“, „Copiii fericiţi“, „Epava din largul mării“, „Eu şi bunicul’’, „Poveste despre pescar şi peştişor“, „Neastîmpăratii“, „Fetiţa de zăpadă” etc. Teatrul „Ţăndărică” va prezenta pe scena Casei de Cultură a Sindicatelor spectacolele ,„Pomul de Iarnă“ şi „Artiştii Pădurii”. La rîndul lor, artiştii foiogleuri, scamatori, comici şi atleţi de la Circul de Stat îi vor înveseli pe coipii cu numere interesante. Mărfi 3 Ianuarie 1958 — nr. 2551 Sărbătoarea Pomului de Iarnă. Zile de bucurie pentru copiii noştri Moş Gerilă, îmbrăcat în mantia-i groasă, împarte daruri fără număr, din sacul său veşnic plin. Cei mici vor să-l vadă, caută în locurile unde ştiu că el va poposi. Iată, băieţaşul din clişeul nostru îi face un semn cu mina. Mămica l-a adus aici, în „Oraşul Copiilor" amenajat în parcul Palatului Republicii din Capitală. Peste puțin timp, în brațele lui va odihni o jucărie luată din magazinul mic în formă de ciupercă. Alţi copii, ca cei ai ceferistului de alături, și-au primit de acum darurile. E doar sărbătoarea lor*. Fotografia P. COZIA Cu muncă şi voie bună au întimpinat oamenii muncii Anul Nou! In cinstea Partidului, conducătorul şi organizatorul victoriilor noastre HUNEDOARA (coresp. „Munca“),— încă nu s-a înserat bine şi pe străzile oraşului nou Hunedoara, grupuri de copii au pornit cu pluguşorul pe la casele muncitorilor, să le ureze un an nou fericit. Cînd întunericul nopţii a coborît, forfota de pe străzi s-a potolit. Numai în vale, la Combinatul siderurgic, se auzea neîncetat zgomotul macaralelor, şuieratul locomotivelor. Acolo munca nu se opreşte niciodată. Furnaliştii, oţelarii şi laminatorii continuă bătălia pentru mai mult metal. Şarje de oţel din cuptoarele Martin, proiectează raze vii, jucăuşe, peste acoperişurile clădirilor. Cerul devine roşiatic. La Uzina Cocso-Chimică, muncitorii dau din baterie o nouă şarjă de cocs, iar jurnaliştii de la furnalul automatizat fac descărcarea fontei. In apartamentele lor din blocurile noi, ca de altfel în întreaga Hunedoară, oamenii muncii împreună cu familiile lor se pregătesc să sărbătorească sosirea noului an. Un mare număr dintre ei iau parte la revelionul organizat de, comitetul de întreprindere şi conducerea Combinatului în sălile spaţioase ale blocului-cantină din oraşul nou. Insă prim-topitorii Vaier Lăbunet Marişca Parfenie, Opriş Avram şi Gheorghe Chehaia, au întîmpinat anul 1956 împreună cu echipele lor în faţa cuptoarelor Martin. Ei au format schimbul de noapte al oţelăriei. ...Ora 24. Sirena Combinatului spintecă liniştea nopţii. In sălile blocului-cantină, oamenii se îmbrăţişează, se felicită. — La mulţi ani, dragi tovarăşi! Paharele sunt ridicate, se închină în cinstea harnicului nostru popor muncitor, în cinstea succeselor repurtate de el în anii primului cincinal, în cinstea partidului, conducătorul şi organizatorul victoriilor noastre. ...Pe platforma oţelăriei topitorii au încetat de cîteva minute lucrul. Vaier Lăbuneţ îşi îmbrăţişează tovarăşii din echipă. Lor le-a revenit onoarea să pornească în primele ore de muncă din noul cincinal la realizarea marilor sarcini pe care ni le pun în faţă Directivele celui de-al II-lea Congres al P.M.R. In mijlocul lor au venit conducătorii Combinatului, membrii comitetului de întreprindere şi cu toţii închină un pahar în cinstea oţelarilor care în anul 1955 au elaborat peste 1.000 de şarje rapide. La furnalul automatizat, prim-topitorul Pali Victor îşi felicită echipa, luîndu-şi ca angajament ca în anul 1956 să-şi depăşească în fiecare lună sarcinile de plan cu 3—5 la sută. Siderurgistii hunedoreni au început noul an hotărîti să lupte cu tot elanul pentru cît mai mult metal. La 1 ianuarie, echipa prim-topitorului Aurel Danciu a elaborat primele două şarje rapide. In secţia laminoare, schimbul maistrului Gheorghe Andrăşescu a laminat cu 10,92 la sută mai mult oţel decît prevede planul. Echipele de la furnalul automatizat au făcut fiecare 3 descărcări. In secţia mecanică, strungarii Anton Moro, Wiliam Hefner, Clement Negrul, Ştefan Bocor şi alţii au dat cste două norme. Şi acestea sunt doar cîteva din primele rezultate... Revelionul cu marinarii străini la Constanţa CONSTANŢA (corespondent „Munca“). Zeci de becuri aprinse îşi trimiteau lumina prin ferestre pînă departe pe luciul negru al mării. Vuietul valurilor ce se spărgeau de ţărm în apropierea casei de odihnă „1 Mai“ de la Mamaia, era acoperit de acordurile orchestrei Casei de Cultură din Constanţa şi de vocale celor care sărbătoreau venirea anului nou. Oamenii vorbeau în limfei diferite : romîneşte, turceşte, greceşte, englezeşte. Veselia şi prietenia şiau găsit însă curînd un grai comun, care i-a apropiat pe marinarii români de cei străini pe care i-au invitat să petreacă împreună revelionul. La pomul de iarnă, luminat de becurile multicolore, oaspeţii au primit cadouri — şerveţele cu cusături naţionale, altouime-calendar cu vederi din R.P.R. şi alte obiecte. Dansurile diferitelor popoare şi Perniţa noastră atît de cunoscută pretutindeni, au prins repede în vîrtejul lor pe participanţii la revelion. Cînd noul an şi-a anunţat sosirea, tovarăşul Ion Rucăreanu, secretar al C.S.R.-Constanţa, a felicitat pe toţi cei prezenţi şi a urat ca anul 1956 să aducă o şi mai mare destindere în relaţiile internaţionale, strîngerea legăturilor de prietenie între popoare şi întărirea luptei comune pentru apărarea păcii. Un nou film romînesc „Alarmă în munţi" Pe ecranele din Capitală rulează noua producţie a studioului „Bucureşti“ realizat în regia lui Dinu Negreanu, laureat al Premiului de Stat, după scenariul scris de Petre Lascaiov. Inspirat din viaţa şi activitatea vitejilor apărători ai graniţelor patriei, filmul oglindeşte felul în care grănicerii pichetului „Ciocîrîia“ îşi duc la îndeplinire misiunea de a lichida un grup de spioni paraşutaţi pe teritoriul ţării noastre în scopul de a întreprinde acţiuni subversive. Eroii filmului sunt interpretati de actorii Fory Etterle, Emanoil Petrul, Darie Iurie, laureaţi ai Premiului de Stat, George Carabin, Ion Lucian, Dana Comnea, Aurelia Sorescu şi alţii. In clişeu : O scenă din film