Munca, ianuarie 1956 (Anul 12, nr. 2551-2575)

1956-01-03 / nr. 2551

Pag. 2-a Fără îndoială că introducerea cu curaj a metodelor înaintate de muncă şi de organizare, potrivit cu mă­rimea întreprinderii şi specificul producţiei, va aduce mari avantaje atît statului cît şi colectivelor acestor întreprinderi. In această muncă trebuie să fie antre­nate cadrele cele mai experimentate în domeniul orga­nizării,­­ înzestrate cu serioase cunoştinţe practice şi tehnico-economice. Din Raportul de activitate al C.C. al P.M.R., prezentat de tovarăşul GHEORGHE GHEORGHIU-DEJ la cel de al II-lea Congres al P.M.R. Comitetul Central al sindicatului se va ocupa de extinderea metodelor înaintate şi de organizarea schimburilor de experienţă Muncitorii din industria petrol, chimie şi gaz metan au urmărit cu viu interes lucrările celui de-­al II-lea Congres al partidului. Ra­portul de activitate al C.C. al P.M.R., prezentat de tovarăşul Gheorghe­­Gheorghiu-Dej, arată că în cursul primului cincinal o serie de ramuri industriale importante şi-au îndeplinit înainte de termen sarcinile de producţie. Printre aces­te ramuri este şi industria petrol, chimie şi gaz metan. Sub îndruma­rea organizaţiilor de partid, mo­bilizaţi de organele sindicale, mun­citorii, inginerii şi tehnicienii din această ramură, desfăşurînd larg întrecerea socialistă au raportat par­tidului că au mărit producţia în a­­nul 1955 faţă de 1950 la extracţia ţiţeiului cu 210 la sută, la gaz me­tan cu 200 la sută, la producţia chi­mică cu 304 la sută. Un ajutor pre­ţios în obţinerea acestor realizări l-au primit petroliştii şi muncitorii din industria chimică din partea ma­relui nostru prieten, poporul sovie­tic. Utilajele de înaltă tehnicitate venite din U.R.S.S., metodele avan­sate, documentaţia şi literatura teh­nică sovietică, sprijinul dat de in­gineri şi specialişti sovietici au con­tribuit în mare măsură la dezvol­tarea sectorului nostru industrial. Rezultatele puteau fi însă mai mari, dacă în această ramură nu ar fi existat și o serie de lipsuri. Direc­tivele Congresului cu privire la cel de-a­l II-lea plan cincinal de dez­voltare a econo­miei nationale pe aniii 1956—1960, pun în fata mun­citorilor, inginerilor si tennicierior din industria petrol, chimie si gaz metan sarcini deosebite, a căror în­făptuire va contribui la înflorirea patriei noastre, la creşterea neînce­tată a nivelului de trai, material şi cultural al oamenilor muncii. In in­dustria petroliferă producţia în 1960 faţă de 1955 la extracţia ţiţe­iului va fi mai mare cu 28 la sută, la gaz metian de 2,6 ori mai mare, iar la chimie de cel puţin 2,5—3 ori mai mare. In lumina acestor sar­cini măreţe, prezidiul C.C. al Sin­dicatului nostru si-a propus să ia o serie de măsuri menite să ajute pe muncitorii,­ inginerii şi tehnicienii din aceste ramuri la traducerea lor în viaţă. De asemenea, anul acesta noi vom sprijini mai activ Ministe­rul Industriei Petrolului şi Ministe­rul Industriei Chimice pentru extin­derea metodelor înaintate, factor important pentru creşterea produc­tivităţii muncii şi reducerea preţu­lui de cost. In industria petroliferă vom căuta să extindem pe toate şantierele metodele înaintate ca fi­surarea hidraulică, recuperarea se­cundară, combaterea coroziunilor de fund etc., ceea ce va duce la creşterea producţiei de titei. In sec­torul foraj — ţinînd cont de con­diiiii şi aşezarea geologică a stra­turilor — vom in­troduce larg me­todele : forajul ra­pid, forajul cu apă, elementele micii mecanizări, cărbunele de Sărmăşag. Extinderea preţioasei iniţiative a brigadierului petrolist Ion Botezatu din Moineşti: „să ridicăm nivelul schimbului de noapte la nivelul schimbului de zi“, iniţiativa grupei sindicale de la Complexul C.F.R. „Griviţa Roşie“, „să sprijinim echipele rămase în urmă”, precum şi iniţiativa grupei sindicale nr. 19 de la uzinele „21 Decembrie“, vor constitui o preocu­pare permanentă a C.C. al Sindica­tului. Pentru ca tehnica nouă să devină un bun al tuturor muncitorilor, pre­zidiul şi-a propus să organizeze mai bine schimburile de experienţă, în cadrul cărora fruntaşii în pro­ducţie, tehnicienii şi inginerii cu­noscători ai metodelor înaintate să arate cum le folosesc ei şi rezulta­tele obţinute în producţie datorită lor. In acelaşi timp prezidiul­­ va sprijini activ pe specialiştii si ingi­nerii de la institutul „Petrochim” , pentru dezvoltarea în ritm accelerat a industriei petrochimice, ramură importantă care va valorifica la nivel înalt toate derivatele petroli­fere obţinute, pe lîngă benzină şi uleiuri speciale, necesare industriei şi agriculturii. In anul acesta vom da o atenţie mai mare organizării consfătuiri­lor de producţie, mobilizînd comi­tetele de întreprindere să îmbunătă­ţească radical conţinutul acestora, să lichideze caracterul abstract, de paradă, pe care ele îl au în unele locuri. Pentru a îndeplini sarcinile mă­reţe puse de partid sindicatelor, noi vom căuta ca activiştii trimişi pe teren, în schele, rafinării, uzine, în minele de sare, pe şantierele de gaz metan, să aibă o calificare mai înaltă, astfel ca ei să poată ajuta mai concret organele sindicale la întărirea muncii organizatorice. In aceeaşi măsură prezidiul va căuta să creeze muncitorilor condiţii cit mai bune de muncă şi de viaţă, se va ocupa de ridicarea nivelului lor profesional si cultural. Invătînd necontenit din experi­enţa sindicatelor sovietice, generali­zând experienţa pozitivă din munca sindicatelor noastre, prezidiul se va strădui să îndeplinească în între­gime sarcinile importante puse în faţa noastră de partid. ION DOBRE preşedintele C.C. al Sindicatului muncitorilor din industria petrol, chimie și gaz metan Vom folosi experiența acumulată anul trecut Grupa sindicală a 111-a, a cărei organizatoare sunt, se numără de multă vreme printre grupele fruntaşe din fabrica noastră. Aş putea spune că la noi aproape că nu există cazuri de neîndeplinire a planului de pro­ducţie. Aceasta mai ales de cînd ne-am organizat în brigăzi de cali­tate, după metoda maistrului țesă­tor sovietic Alexandr Ciutkih. Grupa noastră cuprinde două astfel de brigăzi. Una este condusă de ajuto­rul de maistru Gheorghe Cojocaru, iar a doua de ajutorul de maistru Ambrozie Boicu. La baza acestei metode de lucru stă dezvoltarea spiritului colectiv si de ajutor reciproc în muncă, cu sprijinul activ al ajutorului de maistru In felul acesta, noi luptăm ca metodele cele mai rationale de servire a maşinii — proprii fiecă­reia dintre noi — să fie însuşite de toate celelalte. Iată cum procedăm noi. In consfătuirea de producţie a grupei, cînd se face bilanţul între­cerii, ajutorul de maistru, care este mereu printre noi şi ne cunoaşte felul de a lucra al fiecăreia, atrage atenţia asupra metodei bune ce a determinat obţinerea unui rezultat superior. Aşa de pildă, în luna oc­tombrie fruntaşa în producţie Gher­ghina Enoiu şi-­a depăşit planul cu 8 la sută, obţinînd şi o calitate de 0,1 puncte defecte la mia de bătăi, faţă de 2,5 puncte la mie cît este admis. E­a se menţine aproape con­stant la acest indice de calitate. A­­jutorul de maistru a arătat că suc­cesul se datoreşte, printre altele, fes­tului cum această ţesătoare supra­veghează spatele războiului. Ea nu lasă­ să atîrne firele rezervă de ur­zeală, ci le introduce în marginea ţesăturii. Astfel evită pericolul ca ele să se încurce şi să pricinuiască ruperea celorlalte fire. Procedînd în GEORGETA GEORGESCU organizatoarea grupei sindicale nr. 3 de la fabrica „Ţesătoriile Reunite" Bucureşti felul aceste, muncitoarea are timp mai mult să supravegheze partea d­in faţă a războiului. La fel am început să procedăm şi noi. Şi ne-am dat seama că intr-adevăr astfel evităm mulţi timpi morţi. Tot în vederea creşterii producti­vităţii muncii si îmbunătăţirii cali­tăţii produselor, eu am propus să adoptăm o metodă bună de lucru folosită la fabrica „Mătasea Popu­lară“, unde am fost nu de mult, în schimb de experienţă Acolo am observat o colaborare mai strîn­­să ca la noi între­ ţesătoare şi firărese. Acestea din urmă intervin şi sprijină ţesătoarele, atunci cînd e cazul să se scoată unele defecte din ţesătură, ceea ce face să se reducă timpul de staţionare a maşinii. Grupa sindicală a fost de acord cu introducerea acestui sistem, iar as­tăzi el este folosit și în cadrul bri­găzilor noastre. Rezultatul n-a în­­tîrziat să se arate. Dacă înainte indicele de calitate sub un punct defect la mia de bătăi era con­siderat ca ceva foarte greu de atins, acum el este realizat de majoritatea țesătoarelor din gru­pa noastră. Astfel, Maria Vlăduţ, Paraschiva Corbu, Maria Cîmpeanu, Cornelia Boieru şi altele au atins indici superiori de calitate (între 0,1 şi 0,7 puncte defecte la mia de bătăi) fără ca aceasta să influen­ţeze asupra îndeplinirii cantitative a planului. Dimpotrivă, ele au obţi­nut depăşiri de plan între 10-20 la sută zilnic. Din cînd în cînd, se întimplă să primim în brigăzile din grupa noas­tră ţesătoare noi, de puţin timp calificate, care nu reuşesc să-şi în­deplinească de la început planul. Atunci, întregul colectiv contribuie pentru a le ridica ,cit mai repede nivelul calificării profesionale, ast­fel încît perioada de răminere sub plan să fie cît mai scurtă. Asa a fost cu Elena Nănut si Ecaterina Sfetcu, cele mai noi din grupa noastră. In prezent Ecaterina Sfetcu isi depăşeste planul în medie cu 7 la sută, iar calitatea ţesăturilor pe care le-a dat în ultimele două luni ale anului trecut a fost apreciată ca excepţională. Ar fi greu să stabilim cui anume revine meritul pentru aceste succese, deoarece nu numai eu—care mi-am luat iniţial angajamentul să le ajut — am făcut-o. Rind pe rind, şi celelalte fruntaşe în producţie ca Gherghina Enoiu şi Gherghina Stoi­ca s-au ocupat de ele, împăm­ăşin­­du-le din experienţa lor. Vreau să arăt deci că în grupa noastră s-a înrădăcinat obiceiul ca fiecare să transmită celorlalte tovarăşe meto­dele personale de muncă cele mai productive. Toate acestea au contribuit ca în întrecerea socialistă pe care am desfăşurat-o în cinstea Congresului partidului să obţinem rezultate spo­rite faţă de trecut. Astfel, pe luna noiembrie şi decembrie cele două brigăzi ale noastre au reuşit să atingă indicele calitativ cel mai înalt, adică sub un punct defecte la mia de bătăi. O dată cu începutul noului an, primul din cel de al II-lea cincinal, am pornit şi întrecerea pentru a îm­bunătăţi necontenit realizările de pînă acum. Vom folosi din plin ex­perienţa acumulată anul trecut şi ne vom strădui să dăm produse mai multe , mai bune și mai ieftine decît în 1955. Am avut deunăzi un vis ciu­dat... Se făcea că mă aflam cu un grup de vizitatori intr-un mare muzeu. Un muzeu cum nu mai văzusem. In sălile feeric lu­minate, uriaşii vremurilor preis­torice, in chip de schelete albe, sau reconstituiţi cu multă artă, erau expuşi, purtînd etichete scrise in romînă și latină. Ghidul nostru, un bătrinel cu barbă lungă, argintie, girbovit de ani, dar vioi, ne prezenta cu glas piţigăiat piesele muzeului. — Asta-i o reptilă zburătoare, numită Arheopterix. Cu ciocul acesta dintat şi cu ghiarele de la arini îşi sfîşia prada... Asta-i un mamut gigant. Priviţi ce colţi sclipitori de fildeş are... — Noroc că nu mai sunt vii!... — căută să se liniştească unul din vizitatori. Ei, plini de emo­ţie şi de curiozitate ştiinţifică, ascultam lămuririle ghidului. — Ei, şi acum, iubiţi cetăţeni, priviţi-vă strămoşul! Omul pre­istoric! O namilă, care adu­cea mai mult a maimuţă decit a om. Iu mină purta o măciucă noduroasă, de proporţiile unui buştean zdravăn. — A! Dar asta ce mai e?, ex­clamă deodată cineva, arătînd spre o altă vitrină unde un om preistoric, mai mic de statură, însă tot atît de bine înarmat, ba încă și mai feroce, t­e privea a­­menintător. Văd că pe etichetă scrie . ..Gîfuitorul criticii’'. Tre­buie să fie o eroare la mijloc... — O eroare? — se supără din­­tr-o dată bătrînul. La mine In muzeu nu există erori! De acest lucru trebuia să fiţi convinşi. I A ti citit bine. Acesta este „gl­­indorul criticii". Vechimea n-are importantă. Principalul lucru este că el mai există și In timpu­rile noastre. —Bine, bine, dar piesa asta de muzeu o cunosc perfect. Pot chiar să jur că este Gheorghe Timar, directorul Bazei M.C.I.­­produse industriale din Orașul Stalin... — observă unul dintre vizitatori. — A­­i ghicit! — confirmă ghidul nostru. Chiar el este. De­oarece însuşirile lui barbare nu se deosebesc cu nimic de cele ale omului preistoric, am hotă­­rit să-l punem alături deşi, în­tre noi fie vorba, nu merită de loc titulatura ştiinţifică, lati­nească, de „hommo sapiens Prima şi cea mai de seamă ca­racteristică a sa este că nu su­portă critica, aşa cum nu su­portă hidrofobul apa. O dată, din angajat cu numele de Eugen Zöldi l-a criticat intr-o şedinţă Ştiţi ce a păţit omul? A fost re­trogradat, contrar prevederilor Codului Muncii şi din funcţie şi cu salariul pe jumătate, pe timp de 3 luni. —Ce barbarie ! Ce barbarie! — exclamă indignaţi vizitatorii. — Altă dată — continuă să explice ghidul nostru — şeful de depozit Ioan Varheghy l-a criticat pentru atitudine nefastă faţă de subalterni. Pentru „nele­giuirea" comisă, Ioan Varheghil a fost acuzat că „s-a răsculat împotriva conducerii“, şi dacă nu intervenea președinta comi­tetului­ de întreprindere, Ana A­­lexandrescu, omul era astăzi „expulzat" din întreprindere... Dar manifestările de barbarie ale acestui exemplar cu apucături preistorice au fost in alte oca­zii şi mai feroce. Pentru convin­gere, dacă vreţi, vă voi da citeva exemple. — Vrem! vrem! — afirmarăm noi cu însufleţire. — Atunci, ascultaţi. Intr-o zi însorită de toamnă a apă­rut un grup de „îndrăzneţi", care, fără aprobarea conducerii, şi-au zis „brigada artistică de a­­gitaţie”, şi au­­început să tre­zească la viaţă critica în între­prindere. Evenimentul a fost a­­plaudat de toţi salariaţii, in a­­fară, se înţelege, de Gheorghe Timar, directorul, şi de Marcu Buimovici, contabilul şef. Pe acesta din urmă îl veţi recu­noaşte, dacă vă veţi uita mai cu atentie in vitrina alăturată. Este omul acela primitiv, ieşit pe ju­­mătate din grotă, care se joacă cu pietricele albe... — Intr-adevăr el este! — am răspuns noi. — Aşa! Cum vă spuneam, s-a înfiinţat brigada artistică. La a­­ceasta apariţie neaşteptată, di­rectorul a deschis un ochi şi a tăcut. Contabilul şef i-a deschis pe amindoi, larg, larg de tot, şi la prima şedinţă de producţie a răcnit cu­ şapte : „Nu admit să fiu criticat! Nu mai permit ni­mănui această îndrăzneală gro­solană­" Pasămite, îi era tea­mă de... „ceva". Şi, brigada s-a... topit. Au urmat apoi o serie de caricaturi la gazeta de perete. Intr-una, directorul era criticat că nu rezolvă cererile salaria­ţilor. Intr-alta, contabilul-şef era luat la rost pentru dispariţia misterioasă a fondului de şcola­rizare repartizat întreprinderii... Toate aceste caricaturi au dispă­rut însă fără urmă. Şi bătrînul nostru ghid, în­tristat peste măsură de propria-i povestire, continuă obosit: — Ce a urmat, cred că price­peţi. Preşedinta comitetului de întreprindere a fost „descoperită" de către directorul şi contabilul şef al Bazei, ca fiind autoarea morală a criticilor aduse. Drept care, cei doi au început s-o per­secute. Au mutat-o de colo-colo. Ba chiar au ameninţat-o că va fi scoasă din întreprindere. Iar, directorul Gheorghe Timar a rupt orice legătură de colaborare cu comitetul de întreprindere. Intr-o şedinţă a declarat chiar urmă­toarele : „Acestui comitet i se interzice cu desăvîrşire să se mai amestece în problemele de producţie şi de organizare a muncii din întreprindere. El să se ocupe numai de politică...!" ...M-am trezit deodată speriat. Dar­­­­, n-a fost vis! Din pă­cate, acest vis este o tristă rea­litate. Asta o ştiu toţi lucrătorii, muncitorii şi funcţionarii Bazei M. C. I.-produse industriale din Oraşul Stalin. O realitate, în sensul că respectivii gîtuitori ai criticii există în carne şi oase. Că vor fi instalaţi in muzeul mo­ravurilor învechite, asta încă nu este o realitate. Sperăm însă că va deveni... L. VOICULESCU corespondent al ziarului ,,Munca" pentru regiunea Stalin Piese de muzeu MUNKA SCRISOARE CĂTRE REDACŢIE Să se respecte contractele încheiate Anul trecut, muncitorii uzinelor noastre au întîmpinat mari greutăţi în buna desfăşurare a procesului de producţie. Aproape în fiecare trimes­tru am avut de suferit de pe urma Upsei de sodă caustică. Astfel, conform contractului nr. 115/1955 încheiat între uzinele texti­­le „30 Decembrie“ şi uzinele de pro­duse sodice Ocna Mureşului tre­buia să primim î­n trimestrul IV al anului, 60.800 kg de sodă caustică. Din această cantitate, uzinele de la Ocna Mureşului nu ne-au trimis de­cît 23.725 kg. Mai mult decît atît ei nu au respectat prevederile nici în privința­­ transportului. Din în­treaga cantitate de sodă caustică primită în cursul anului, numai o mică parte ne-a fost trimisă în va­goane C.F.R. Restul de 128 tone ,le-am ridicat cu mijloace proprii. Dacă calculăm cele aproximativ 25 de drumuri, suma cheltuită în plus se ridică la circa 150.000 lei. Oare tovarăşii din conducerea uzinelor a­­mintite s-au gîndit vreodată la fap­tul că felul cum s-au achitat de sarcinile ce reveneau întreprinderii lor prin contractul încheiat a influ­enţat negativ producţia noastră, a cerut eforturi în plus muncitorilor, stînjenind îndeplinirea planului şi creîndu-ne neajunsuri în lupta pen­tru reducerea preţului de cost. Pînă cînd oare vor mai privi aceşti to­varăşi această problemă cu atîta nepăsare. Ei trebuie să se gîndească că această atitudine este foarte dă­unătoare și ne aduce mari prejudicii. Muncitorii uzinelor „30 Decem­brie“ cer organelor de conducere și celor sindicale din aceste întreprin­deri să nu mai tolereze serviciilor de vînzare asemenea abateri, să ia măsuri urgente în vederea respec­tării integrale a contractelor înche­iate cu cumpărătorii. METZNER EMERIC Uzinele textile „30 Decembrie“-Arad Serbări ale Pomului de Iarnă la Casa de Cultură a Sindicatelor Cine trece pragul Casei de Cul­tură a Sindicatelor din Bucureşti, in aceste zile, se trezeşte parcă în mi­jlocul unei lumi de basm. Deco­ruri executate cu măiestrie redau imagini din poveştile şi basmele citite, glăsuiesc despre eroii minu­naţi care farmecă anii copilăriei. Iată, de pildă, o scenă dintr-o cu­­noscută poveste rusească „Cum mai dă tîrcoale şireata vulpe pintenatu­­lui cocoş !“ Aproape 12.000 de copii ai oa­menilor muncii din Capitală se vor perinda în zilele ce urmează prin sălile special amenajate ale Casei de Cultură a Sindicatelor. Ei vor participa la serbările Pomului de Iarnă­ şi la diferite acţiuni or­ganizate pentru pionieri şi şcolari, ca : vizionări de filme, întîlniri cu profesori, artişti, etc., seri de ghi­citori literare, prezentări de noi spectacole şi multe altele. Programul de filme va cuprinde numai producţii ce oglindesc aspec­te din viaţa copiilor lumii, şi altele care dau viaţă unor poveşti şi basme îndrăgite. Astfel, vor rula filmele „Călătorii veseli“, „Copiii fericiţi“, „Epava din largul mării“, „Eu şi bunicul’’, „Poveste despre pescar şi peştişor“, „Neastîmpăra­­tii“, „Fetiţa de zăpadă” etc. Teatrul „Ţăndărică” va­ prezenta pe scena Casei de Cultură a Sindi­catelor spectacolele ,„Pomul de Iarnă“ şi „Artiştii Pădurii”. La rîndul lor, artiştii foiogleuri, sca­matori, comici şi atleţi de la Circul de Stat îi vor înveseli pe coipii cu numere interesante. Mărfi 3 Ianuarie 1958 — nr. 2551 Sărbătoarea Pomului de Iarnă. Zile de bucurie pentru copiii noştri­­ Moş Gerilă, îmbrăcat în mantia-i groasă, împarte daruri fără număr, din sacul său veşnic plin. Cei mici vor să-l vadă,­­ caută în locurile unde ştiu că el va poposi. Iată, băieţaşul din clişeul nostru îi face un semn cu mina. Mămica l-a adus aici, în „Oraşul Copiilor" amenajat în parcul Palatului Republicii din Capitală. Peste puțin timp, în brațele lui va odihni o jucărie luată din magazinul mic în formă de ciupercă. Alţi copii, ca cei ai cefe­ristului de alături, și-au primit de acum darurile. E doar sărbătoarea lor*. Fotografia P. COZIA Cu muncă şi voie bună au întimpinat oamenii muncii Anul Nou! In cinstea Partidului, conducătorul şi organizatorul victoriilor noastre HUNEDOARA (co­­resp. „Munca“),— încă nu s-a înserat bine şi pe străzile oraşului nou Hunedoara, grupuri de copii au pornit cu plu­­guşorul pe la casele muncitorilor, să le ure­ze un an nou fericit. Cînd întunericul nopţii a coborît, forfota de pe străzi s-a potolit. Nu­mai în vale, la Combi­natul siderurgic, se au­zea neîncetat zgomotul macaralelor, şuieratul locomotivelor. Acolo munca nu se opreşte niciodată. Furnaliştii, oţelarii şi laminatorii continuă bătălia pentru mai mult metal. Şarje de oţel din cuptoarele Martin, proiectează raze vii, jucăuşe, peste aco­perişurile clădirilor. Ce­rul devine roşiatic. La Uzina Cocso-Chimică, muncitorii dau din ba­terie o nouă şarjă de cocs, iar jurnaliştii de la furnalul automatizat fac descărcarea fontei. In apartamentele lor din blocurile noi, ca de altfel în întreaga Hune­­doară, oamenii muncii împreună cu familiile lor se pregătesc să săr­bătorească sosirea nou­lui an. Un mare număr dintre ei iau parte la revelionul organizat de, comitetul de întreprin­dere şi conducerea Com­binatului în sălile spa­ţioase ale blocului-can­­tină din oraşul nou. Insă prim-topitorii Va­ier Lăbunet Marişca Parfenie, Opriş Avram şi Gheorghe Chehaia, au întîmpinat anul 1956 împreună cu echipele lor în faţa cuptoarelor Martin. Ei au format schimbul de noapte al oţelăriei. ...Ora 24. Sirena Com­binatului spintecă liniş­tea nopţii. In sălile blo­­cului-cantină, oamenii se îmbrăţişează, se feli­cită. — La mulţi ani, dragi tovarăşi! Paharele sunt ridicate, se închină în cinstea harnicului nostru popor muncitor, în cinstea succeselor repurtate de el în anii primului cin­cinal, în cinstea parti­dului, conducătorul şi organizatorul victoriilor noastre. ...Pe platforma oţelă­riei topitorii au încetat de cîteva minute lucrul. Vaier Lăbuneţ îşi îm­brăţişează tovarăşii din echipă. Lor le-a revenit onoarea să pornească în primele ore de mun­că din noul cincinal la realizarea marilor sar­cini pe care ni le pun în faţă Directivele celui de-al II-lea Congres al P.M.R. In mijlocul lor au venit conducătorii Combinatului, membrii comitetului de între­prindere şi cu toţii în­chină un pahar în cins­tea oţelarilor care în a­­nul 1955 au elaborat peste 1.000 de şarje ra­pide. La furnalul auto­matizat, prim-topitorul Pali Victor îşi felicită echipa, luîndu-şi ca an­gajament­ ca în anul 1956 să-şi depăşească în fiecare lună sarcinile de plan cu 3—5 la sută. Siderurgistii hunedo­­reni au început noul an hotărîti să lupte cu tot elanul pentru cît mai mult metal. La 1 ia­nuarie, echipa prim-to­­pitorului Aurel Danciu a elaborat primele două şarje rapide. In secţia laminoare, schimbul maistrului Gheorghe Andrăşescu a laminat cu 10,92 la sută mai mult oţel decît prevede pla­nul. Echipele de la fur­nalul automatizat au făcut fiecare 3 descăr­cări. In secţia me­canică, strungarii An­ton Moro, Wiliam Hef­ner, Clement Negrul, Ştefan Bocor şi alţii au dat cste două norme. Şi acestea sunt doar cîteva din primele re­zultate... Revelionul cu marinarii străini la Constanţa CONSTANŢA (co­respondent „Munca“). Zeci de becuri aprinse îşi trimiteau lumina prin ferestre pînă de­parte pe luciul negru al mării. Vuietul valuri­lor ce se spărgeau de ţărm în apropierea ca­sei de odihnă „1 Mai“ de la Mamaia, era aco­perit de acordurile or­chestrei Casei de Cul­tură din Constanţa şi de vocale celor care sărbătoreau venirea a­­nului nou. Oamenii vorbeau în limfei dife­rite : romîneşte, turceş­te, greceşte, englezeşte. Veselia şi prietenia şi­­au găsit însă curîn­d un grai comun, care i-a a­­propiat pe marinarii ro­mâni­ de cei străini pe care i-au invitat să pe­treacă împreună reve­lionul. La pomul de iar­­nă, luminat de becurile multicolore, oaspeţii au primit cadouri — şer­veţele cu cusături na­ţionale, altouime-ca­len­­dar cu vederi din R.P.R. şi alte obiecte. Dansurile diferitelor po­poare şi Perniţa noas­tră atît de cunoscută pretutindeni, au prins repede în vîrtejul lor pe participanţii la reve­lion. Cînd noul an şi-a anunţat sosirea, tovară­şul Ion Rucăreanu, se­cretar al C.S.R.-Con­stanţa, a felicitat pe toţi cei prezenţi şi a urat ca anul 1956 să aducă o şi mai mare destindere în relaţiile internaţio­nale, strîngerea legătu­rilor de prietenie între popoare şi întărirea lup­tei comune pentru apă­rarea păcii. Un nou film romînesc „Alarmă în munţi" Pe ecranele din Capitală rulează noua producţie a studioului „Bucu­reşti“ realizat în regia lui Dinu Ne­­greanu, laureat al Premiului de Stat, după scenariul scris de Petre Lascaiov. Inspirat din viaţa şi activitatea vitejilor apărători ai graniţelor pa­triei, filmul oglindeşte felul în care grănicerii pichetului „Ciocîrîia“ îşi duc la îndeplinire misiunea de a lichida un grup de spioni paraşu­taţi pe teritoriul ţării noastre în scopul de a întreprinde acţiuni sub­versive. Eroii filmului sunt interpretati de actorii Fory Etterle, Emanoil Pe­trul, Darie Iurie, laureaţi ai Pre­miului de Stat, George Carabin, Ion Lucian, Dana Comnea, Aure­lia Sorescu şi alţii. In clişeu : O scenă din film­

Next