Munca, iulie 1956 (Anul 12, nr. 2704-2729)

1956-07-10 / nr. 2711

Martiio Iulie 1956 — nr. 2711 Aşa au dobîndit jucătoarele noastre titlul mondial la handbal Corespondenţă telefonică de la Frankfurt, transmisă de tov. ION BALAŞ, vicepreşedinte al Comitetului pentru Cultură Fizică şi Sport de pe lingă Consiliul de Miniştri Vreau să incep prin a vă povesti cîteva lucruri petrecute înainte de meci. Ziarele din R. F. Germană s-au ocupat pe larg de campionatul mondial de handbal. In comentariile şi reportajele apărute, echipa noastră ocupa cel mai mare spaţiu. Dar nu numai atît, toate aceste ziare au pronosticat înaintea finalei, victoria formaţiei romîneşti. Noi însă nu am privit lucrurile chiar aşa. Jucătoarele noastre ştiau că au în faţă un meci foarte dificil şi că izbînda este legată în primul rînd de o luptă dusă pînă la ultimul strop de energie. Ele ştiau că formaţia R. F. Germane este valoroasă şi are o bună pregătire tehnică şi tactică şi în special serioase calităţiatletice. Ne apropiam de începerea jocului. Cele 35.000 locuri ale stadionului din Frankfurt deveniseră neîncăpătoare. Zăpuşeala era mai mare decît în cele mai călduroase zile de la Bucureşti. La ora 16 a început meciul formaţiei noastre reprezentative cu echipa R. F. Germane. Nu vreau să insist asupra diverselor faze de joc şi a evoluţiei scorului, pe care desigur că l-aţi aflat. M.a impresionat în mod deosebit însufleţirea cu care publicul din Frankfur pe Main încuraja echipa preferată. Jucătoarele noastre au început meciul nervoase, dar după puţin timp şi-au revenit. La pauză ele conduceau cu 3-1. La reluare — pentru mai multă siguranţă ! — au căutat să-şi mărească avantajul. Dar ele ratează cele 3-4 ocazii. După această dominare lipsită de finalitate, preiau iniţiativa jucătoarele germane, care reuşesc să se apropie la un punct de echipa noastră (4-3). Din acest moment meciul are o desfăşurare cu adevărat dramatică. Echipele dădeau semne de oboseală. Cu un minut înainte de sfîrşitul jocului scorul era 6-4 pentru echipa R.P.R. Jucătoarele germane beneficiază de o lovitură de la 13 m, pe care o transformă: 6-5. Mai erau doar 30 de secunde de joc. Insă la handbal — și mai ales în finala campionatului mondial — asta înseamnă foarte mult. Mingea se află la jucătoarele noastre care o poartă în pase scurte pînă spre poarta echipei germane. înainte însă de a ajunge în apropierea porţii, arbitrul jocului fluieră, vestind atît sfîrşitul meciului, cît mai ales faptul că în urma acestui meci jucătoarele noastre au devenit campioane mondiale. Spectatorii le-au aplaudat îndelung, celelalte jucătoare le-au felicitat. Deasupra stadionului au răsunat acordurile imnului R.P.R. Emoţiilor noastre le-a luat locul o uriaşă şi caldă bucurie. După meci am ascultat cîteva păreri. Arbitrul jocului, suedezul Vesbiak, care a condus excepţional, ne-a declarat: „Echipa RPR, s-a dovedit cea mai bună formaţie a competiţiei. Finala campionatului a fost într-adevăr un meci de zile mari, desfăişurat într-o totală atmosferă de sportivitate“. La recepţia care a avut loc seara în Römersalle, Hans Haumann, preşedintele Federaţiei Internaţionale de Handbal, ne-a spus : ,,Echipa R.P.R. a cîștigat pe merit cel mai înalt titlu din lume. Finala campionatului mondial a arătat că handbalul e un sport frumos şi spectaculos cînd e jucat aşa cum trebuie“. In încheiere vreau să vă informez că mîine (N.R. — aizi) plecăm la Berlin. Pentru cuprinderea în activitate sportivă a elevilor şcolilor profesionale aparţinînd Ministerelor Industrie Uşoare, Industriei Alimentare şi Comerţului Interior, consiliul central a asociaţiei sportive Flamura Roşie luat iniţiativa organizării unui campionat rezervat elevilor acestor şcolin cadrul acestui campionat au fos prevăzute Întreceri de volei, atletist şi gimnastică La ultimele două discipline s-au desfăşurat etape pe şcoal şi finale, iar la volei s-a organiza şi o etapă intermediară, pe zonă. Intrecerile la toate cele trei sporturi s-a bucurat de un deosebit succes prin mobilizarea unui mare număr de elev, prin stimularea obţinerii unor valoroase rezultate, cît şi prin afirmarea uno tinere talente. După turneele din faza de zone organizate la Bacău, Oraşul Stalic Sighişoara şi R. Vîlcea, finalele d volei de la Oraşul Stalin au adus în fruntea clasamentelor echipa şcoli profesionale de ucenice de pe ring, „Industria Textilă“-Lugoj şi pe cea şcolii profesionale de ucenici de lingă întreprinderea „Ludovic M’inski“ din Tg. Mureş. O numeroasă participare s-a înregistrat la întrecerile de atletism la ale căror finale desfăşurate în Bucureşti s-au întrecut 160 băieţi şi 80 fete De asemenea, concursurile de gimnastică din acest campionat s-au bucurat de o largă popularitate şi au prilejuit dîrze şi interesante dispute sportive. Nu putem încheia aceste rînduri fără să amintim de munca însufleţită , depusă de profesorii Viorel Baciu şi Angela Hotnog din Mediaş, Nicolae Istrate (Botoşani), Alexandru Ber-ghian (Sighişoara) şi Vasile Negrea (Tg. Mureş). Dar succesul deplin al acestor fruntaşe întreceri este legat în primul rînd de munca rodnică desfăşurată de asociaţia Flamura Roşie, care, imbinînd armonios preocupările , pentru sportul de performanţă cu cele pentru sportul de masă, a înscris astfel în activitatea ei o nouă şi frumoasă realizare. Spre organizarea unor competiţii de acest fel ar trebui să-şi îndrepte atent ,ia şi celelalte asociaţii sportive sindicale. 1 FLORIN SERBAN Au început întrecerile Spartachiadei Popoarelor din R. S. F. S. R. La 8 iulie a avut loc la Moscov, deschiderea festivă a Spartachiads Popoarelor R.S.F S.R. La competițiil finale aie Spartachiadei vor lua part peste 8.000 dintre cei mai buni spor •■.A* A« »» A An- AM A». AM — - - - — IA AA — NI*1 Mil EII IMtivi ai republicii. Din aceştia 1.800 sunt atleţi, iar L200 gimnaşti. M. Alasnov, preşedintele Consiliului de Miniştri al R.S.F S.R., a adresat sportivilor cuvîntul de salut. De curînd a apărut în limba romînă o lucrare remarcabilă din domeniul istoriei religiei, „Originea religiei“. Autorul ei este un valoros istoric marxist, Charles Hainchelin (1901—1944), unul din reprezentanţii de seamă ai Franţei progresiste. Personalitatea sa se caracterizează prin îmbinarea armonioasă a militantului comunist, înflăcărat luptător pentru progres, cu a savantului care desfăşoară o variată şi originală activitate ştiinţifică. Pildă vie a patriotismului său este lupta dusă în perioada ocupaţiei hitleriste, luptă în care a căzut eroic. Charles Hainchelin, deşi mort în floarea vîrstei, ne-a lăsat prin lucrările sale o preţioasă moştenire. Cărţile sale cu caracter istoric şi publicistic „Japonia împotriva lumii”, „Coblenz“, „Franctiforii în istoria Franţei“, „Originea religiei", ca şi numeroasele sale articole publicate în reviste franceze progresiste, vădesc o erudiţie vastă, o cunoaştere profundă a marxism-leninismului, un spirit metodic şi creator în abordarea variatelor probleme. Dintre lucrările publicate cea mai importantă este „Originea religiei”. Ea prezintă un interes deosebit, fiindcă în paginile ei găsim răspunsuri la întrebări care au frămintat multe generaţii înaintea noastră şi care frămîntă şi azi. Care este esenţa religiei? Cînd şi de ce a apărut religia? Cum s-au dezvoltat în diversele societăţi împărţite în clase? Cum a apărut şi s-a dezvoltat creştinismul? Toate aceste probleme sunt tratate în lucrare profund ştiinţific şi expuse cu claritate Autorul foloseşte un bogat material faptic, arheologic, etnografic şi antropologic, pe care-l selecţionează cu pricepere. Ceea ce dă îndeosebi valoare lucrării şi îi imprimă un adine conţinut ştiinţific, este folosirea consecventă de către autor a metodei marxiste în abordarea rezolvareă a problemelor puse. „Numai marxismul — arată Hainchelin — permite să se dea răspunsuri juste la aceste probleme strîns legate între ele — a originii şi a evoluţiei religiei — pentru că marxismul rezolvă în mod ştiinţific raportul dintre existenţă şi gîndire, pentru că spre deosebire de o dogmă nu înghesuie fenomenele intr-un pat al lui Procust, ci dimpotrivă, se îmbogăţeşte necontenit datorită succeselor practicii sociale din toate domeniile, în timp ce teoriile burgheze şi revizioniste tind să ascundă, să voaleze legăturile esenţiale ale religiilor actuale; ele dau o explicaţie falsă a religiei primitive şi a originii ei”. In primul capitol, autorul explică ce este religia, care sunt rădăcinile ei. Orice religie este o parte componentă a suprastructurii ideologice, care se ridică deasupra bazei economice şi care este determinată de însăşi aceasta. Fiind una dintre formele ideologice, religia se deosebeşte de alte forme ale ideologiei (filozofia, ştiinţa, arta) prin faptul că este o formă de reprezentare fantastică, iluzorie, nejustă, denaturată a realităţii. Tocmai de aceea, religia a avut din totdeauna un caracter reacţionar, a fost o frînă a progresului. Religia nu se caracterizează numai prin reprezentări religioase, (idei) ci şi prin anumite acţiuni religioase (cult). In definirea religiei, această particularitate nu este reliefată de C. Hainchelin. Un loc însemnat în lucrare îl ocupă analiza condiţiilor de apariţie a religiei. Pe baza unui bogat material etnografic, folcloric, lingvistic, Hainchelin dovedeşte legătura dintre apariţia concepţiilor religioase şi condiţiile vieţii materiale ale oamenilor. Demascînd dogma oficială bisericească asupra veşniciei religiei, Hainchelin precizează, caracterul istoric al religiei. A fost o vreme în istoria omenirii cînd nu exista nici un fel de religie. Pe baza datelor arheologice şi etnografice apariţia primelor credinţe religioase în societate este fixată cu circa 40 de mii de ani în urmă. Astfel, istoria religiei nu numără aici 50 de mii de ani, în timp ce societatea omenească există de cca 1 milion de ani. Aceste date dezmint afirmaţia cu privire la caracterul veşnic al religiei. Religia a apărut în societatea primitivă, în societatea fără clase. Cauzele apariţiei ei se află în neputinţa omului în faţa naturii. Forţele de producţie erau foarte pufin dezvoltate. Cunoştinţele reale ale omului primitiv erau încă în stare embrionară. Infaţa omului primitiv se găsea o imensă lume plină de mistere. La fiecare pas, omul se întîlnea cu fenomene neaşteptate, necunoscute. I se părea că în jurul lui acţionează forţe mai puternice decît el care pot să-i aducă în mod spontan foamea, frigul, bolile sau dimpotrivă lumina, căldura, hrana şi protecţia lui. Omul se simţea neputincios, lipsit de apărare în faţa acestor forţe. Drept urmare, apar la om credinţele în forţele supranaturale, care, chipurile, guvernează natura şi soarta oamenilor. Astfel, cu timpul, întreaga lume s-a împărţit în închipuirea omului primitiv în două: lumea naturală, pămîntească, accesibilă simţurilor omului, şi lumea supranaturală, populată de fiinţe supranaturale, inaccesibilă simţurilor noastre. Aceste fiinţe supranaturale îmbracă în mentalitatea oamenilor primitivi o varietate de forme, animale, plante etc. Pentru a influenţa aceste forme într-o anumită direcţie folositoare lui, omul primitiv a plăsmuit diferite rituale de sacrificii, ceremonii, sărbători. In lucrare găsim o descriere ştiinţifică şi în acelaşi timp vie şi colorată a diferitelor forme ale religiei primitive. Magia, totemismul (cultul animalelor şi al plantelor), diferitele culturi , religioase sunt nu numai inventariate de autor, dar şi explicate. Lucrarea are meritul deosebit că a reuşit sa explice modul în care deşi compunerea societăţii primitive, apari- nţia societăţii bazate pe clase antago- nice s-au reflectat în religie, care a că- i pătat o esenţă de clasă. Ce fel de ră- dăcini are religia în societatea împăr-îţită în clase? Vechiul sentiment de tea- mă şi neputinţă faţă de natură şi For- mele ei se retrage pe al doilea plan. Acum rădăcinile cele mai adînci ale religiei se află în neputinţa celor ex- ploataţi de a lupta împotriva exploa- i tatorilor. Teama faţă de natură, carac- teristica omului primitiv, este comple- t tată în societatea bazată pe exploatare cu teama faţă de legile neînţelese ale relaţiilor sociale. Starea socială apăsă- toare în care se află masele munci-i toare, aparenta lor neputinţă în faţa forţelor exploatatorilor care pricinuiesc omului muncii suferinţe şi chinuri mai îngrozitoare chiar decît unele feno- mene naturale — dă naştere credinţei , într-o viaţă dincolo de mormînt, în minuni, în zeci de alte superstiţii. Dezvăluind rădăcinile religiei, Hainichelin dezvăluie totodată şi rolul re-racţionar „de opiu“ al poporului, pe care îl joacă religia în întreaga istorie. El arată că religia este opiul de care se servesc clasele exploatatoare r pentru a narcotiza poporul, pentru a- împiedica să se gîndească la cauzele nedreptăţilor a căror victimă este şi c să lupte pentru drepturile sale. Religia zugrăveşte perspectivele unei uşucrări a suferinţelor şi jertfelor în contrdiful menţinerii dominaţiei de clasă, urmărind astfel să-i împace pe oameni , cu această dominaţie, să-i sustragă de la lupta împotriva exploatării, pentru s doborîrea ei. In zilele noastre în fă- rile capitaliste religia reprezintă o armă a burgheziei imperialiste împo- triva oamenilor muncii. Situîndu-se pe o poziţie revoluţio- nară, Hainchelin face în lucrarea sa o critică foarte aspră a concepţiilor diferiţilor social oportunişti care în- tr-un fel sau altul au încercat să îm- t pace religia cu socialismul, cu miş- I carea muncitorească. c Hainchelin, analizînd originea şi dezvoltarea religiei creştine, porneşte de la studiu! condiţilor economice şi politice aie societăţii sclavagiste ro- rmane Premiza principală a apariţiei creştinismului, ca şi a altor sisteme religioase ale societăţii împărţite pe clase, a fost acea ascuţire a contradicţiilor social economice, datorită cărora păturile de jos ale societăţii oropsite şi asuprite, după multe încercări nereuşite de a-şi uşura prin propriile lor puteri soarta, au fost nevoite să caute consolarea în credinţă, într-o forţă supranaturală. In decursul secolelor I şi II î.e.n. au avut loc în Imperiul Roman de ma multe ori mari răscoale ale robilor care s-au terminat de fiecare dată printr-o înfrîngere totală, deoarece cei răsculaţi nu erau suficient de organizaţi şi de conştienţi. Cea mai mare răscoală din antichitate a fost cea a robilor din Italia, din anii 73—71 î.e.n. de sub conducerea lui Spartacus. Dar şi această răscoală s-a terminat cu înfringerea sîngeroasă a robilor. Heinchelin relevă just legătura firească dintre înfrîngerea lui Spartacus şi avîntul puternic în mijlocul maselor asuprite, a speranţelor mistice în sosirea mîntuitorului divin. „Se poate spune — scrie Hainchelin — că Cristos a învins pentru că Spartacus a fost infrînt, locul răzbunătorului pămîntesc l-a luat răzbunătorul ceresc, apocaliptic, locul luptei generale l-a luat resemnarea faţă de soartă, al speranţelor reale, renunţarea la tot ce e pământesc şi speranţa în răsplata cerească“ (pag. 139). Deşi în insuficientă măsură, Hainchelin prezintă tabloul primelor comunităţi creştine. In perioada sa embrionară, creştinismul a fost o mişcare a celor asupriţi; el a apărut ca o religie a robilor, a popoarelor oprimate şi lipsite de drepturi, a popoarelor învinse de Roma. Insă chiar în etapa cea mai timpurie a existenţei sale, creştinismul nu a fost o ideologie a luptei, revoluţionare a poporului. El îndemna pe adepţii săi să nu aibă încredere în ei înşişi ci doar în forţa divină supranaturală; abatea astfel masele muncitoare de la adevărata luptă, lupta pămîntească împotriva asupririi şi exploatării. Hainchelin analizează modul în care creştinismul s-a transformat într-o armă în mîna asupritorilor. După ce a parcurs cele peste 300 de pagini ale lucrării lui Hainchelin, cititorul simte că a căpătat răspuns la probleme care deşi vechi, sînt deosebit de actuale. Prejudecăţile religioase sînt o piedică în calea dezvoltării fireşti a societăţii; înlăturarea lor înlesneşte omului participarea liberă şi pe deplin conştientă la fericirea pe pămînt. Numai socialismul creează posibilitatea eliberării oamenilor de prejudecăţile religioase, fiindcă lichidînd clasele exploatatoare, socialismul lichidează rădăcinile sociale de clasă ale religiei. Prejudecăţile religioase dăinuie totuşi şi în socialism Lichidarea lor este un proces îndelungat şi complicat. Pentru a-i crea cîmp larg de acţiune, trebuie să contrapunem religiei concepţia ştiinţifică despre lume, materialismul dialectic, cunoştinţele ştiinţifice despre diferitele fenomene din natură şi societate. Religia şi ştiinţa nu se împacă. Ştiinţa se sprijină pe fapte, pe concluzii verificate cu precizie şi confirmate de însăşi viaţa. Ea înarmează pe om cu cunoaşterea legilor naturii şi societăţii, îi ajutăsă subordoneze natura şi să făurească viaţa în în aşa fel ca să trăiască mai bine. Religia dimpotrivă. Ea are la bază nu cunoaşterea ştiinţifică, ci credinţa oarbă, nedovedită, în existenţa forţelor supranaturale, a minunilor, ea îl împiedică astfel pe om să acţioneze asupra naturii, să-i smulgă roadele ei, să-şi facă viaţa mai luminoasă şi îmbelşugată. In acţiunea de răspîndire a cunoştinţelor ştiinţifice despre natură şi societate în rîndurile oamenilor muncii, de combatere a superstiţiilor, un rol însemnat revine şi sindicatelor. In colaborare cu S R.S.C., A.S.I.T., este necesar ca în cluburi, colţuri roşii să se organizeze cu regularitate conferinţe, simpozioane, jurnale vorbite, însoţite de material intuitiv (filme, diafilme, planşe etc.) pe teme care să explice simplu şi atractiv diferite fenomene din natură şi societate, să arate caracterul dăunător al superstiţiilor, prejudecăţilor. Activitatea practică de zi cu zi îmbinată cu însuşirea cuceririlor ştiinţei şi culturii progresiste ne întăreşte încrederea în forţele noastre, ne dă siguranţa că toate tainele vieţii, toate misterele ei pot şi trebuie rezolvate prin energia comună a oamenilor. Z.ALAMARU RECENZIE Charles Hainchelin: „Originea religiei a Pentru a doua oara campion Cînd Cornel Stănescu a fost chemat pentru a i se înmîna premiul pentru cea mai bună performanţă realizată în cadrul finalei campionatului republican de juniori la atletism, numeroşii spectatori prezenţi in tribunele Stadionului Republicii au răsplătit cu vii aplauze pe tînărul atlet ploeştean care odată cu cucerirea titlului de campion republican de anul 1956 a reuşit să stabilească şi un nou record al ţării în proba de săritură în înălţime juniori (1.85 m. Drumul străbătut de Cornel Stănescu pe calea ridicării neîncetate a măiestriei sale sportive pînă la oliticestul valoros record nu este lung. El a început în anul 1954, cînd în cadrul unui concurs atletic organizat de S.M.T C.F. Craiova, al cărei elev era, Stănescu dovedeşte reale posibilităţi pentru săritura în înălţime In acelaşi an, cu ocazia campionatului republican de juniori la atletism, el sare 1,60 m. După absolvirea acestei şcoli, numit tehnician in colectivul sportiv „Vointa“-Poeşti, el nu renunţă la practicarea atletismului. Odata cu îndrumarea pe care o dă tinerilor sportivi din colectivul „Voinţa“ se antrenează, şi el cu sîrguinţă pentru proba sa preferată : săritura în înălţime. Pentru a-şi completa Pregătirea sa fizică şi a-şi mări detenţa, el practică şi baschetul In anul 1955 cîştigă pentru prima dată titlul de campion de juniori la atletism cu o săritură de 1.80 m. Acest succes îi dă noi imbolduri în vederea realizării obiectivului său principal imediat: doborîrea recordului ţării la juniori. Campionatele din acest an i-au adus satisfacţia cuceririi pentru a doua oară consecutiv a titlului de campion al ţării, şi odată cu el realizarea unui nou record : 1.85 m Emoţia ce l-a stăpînit după doborîrea recordului ca şi timpul extrem de călduros l-au împiedicat să depăşească 1.88 m., dar toţi spectatorii prezenţi în dimineaţa aceea pe Stadionul Republicii sînt convinşi că în viitorul 2nn.nlal avarmisi în IPO3 că CONSTANTIN FIRANESCU * Pe pista lacului Dahme au luat sfirşit duminică tradiţionalele întreceri de canotaj academic din cadrul Regatei internaţionale de la Grinau. La acest concurs, care a cunoscut un mare succes, au participat 1 600 de canotori reprezentînd R. Cehoslovacă, R. P Ungară, R. P. Polonă, R.P.R., R. F. Germană şi R. D Germană. Canotorii romîni au participat , la 5 probe cucerind victoria îrn 3 curse; 4 plus 1 vîsle fete; 8 plus 1 fete şi 8 plus 1 băieţi. * Cu prilejul unui concurs de selecţie în vederea Spartachiadei Popoarelor, la 8 iulie în oraşul Minsk, cunoscutul campion sovietic Mihail Krivonosov a stabilit un nou record al lumii în proba de aruncarea ciocanului, cu un rezultat de 66,38 m. Pronosport In urma trierii celor 711.618 buletine depuse la concursul Pronosport nr 27 din 8 iulie au fost găsite : 46 buletine cu 12 rezultate exacte; 746 buletine cu 11 rezultate exacte; 6.196 buletine cu 10 rezultate exacte. „Legăturile economice ale ţării noastre cu ţările nordice au marcat în ultimii ani o permanentă creştere“ În urma tratativelor care au avut ac între o delegaţie economică a LP.R. şi o delegaţie economică a Norvegiei, s-a înheiat recent laso un protocol prin care se preluneşte acordul comercial şi de plăţi intre R.P.R. şi Norvegia pe o nouăerioadă de un an, de la 1 iunie 1956 una la 31 mai 1957. La întoarcerea n tară, L. Cogan, conducătorul delegaţiei economice a R.P.R., a avut c onvorbire cu un corespondent al Agentiei Române de Presă „Agerres“. Vorbind despre legăturile economice le ţării noastre cu ţările nordice, L. logan a subliniat că ele au marcat înltimii ani o permanentă creştere, cercurile comerciale şi industriale in ţările nordice privesc cu interes ptinderea schimburilor comerciale cu ara noastră. Fără îndoială că la această intensiicare a schimburilor de mărfuri a ontribuit încheierea unor acorduri emerciale şi de plăţi între R.P.R. şi Finlanda, Norvegia, Danemarca, Isanda şi a unei convenţii între Intrerinderea română de stat de comerţxterior „Tehnoimport“ şi Comitetuluedez pentru dezvoltarea schimburior comerciale — „Sukab“ Prima ţară nordică cu care am înheiat un acord comercial şi de plăţi fost Finlanda. Acordul, ale cărui ste anexe se reînnoiesc în fiecare an e calea tratativelor, a pus bazele noi intense şi rodnice schimburi comerciale pentru ambele părţi. Semificativ, în această privinţă este fapul că volumul de schimburi dintreP.R. şi Finlanda stabilit pentru un în curs este de 5 ori mai mare ecît cel din 1951, anul încheierii cordului Anul 1954 a marcat încheierea nor acorduri comerciale şi de plăţi cu celelalte ţări nordice : Norvegia, Danemarca, Islanda., De subliniat că ticheierea acestor acorduri, ca și a Hora, cu tari din alte regiuni georafice ale lumii, se datorește în primul rînd dezvoltării continue a ecoomiei noastre naționale, fapt care a at posibilitatea tării noastre de angaja noi schimburi comerciale, cu un volum cantitativ mai mare, ce prevăd variate şi importante produşe industriale şi agricole Totodată, datorită creşterii cerinţelor industrieloastre naţionale şi ridicării niveluluie trai material şi cultural al oamenilor muncii, s-a mărit şi capacitatea de absorbţie a pieţei romîneşti pentru mărfurile din import. In continuare, L. Cogan s-a ocupate prevederile recentului protocol încheiat cu Norvegia, de perspectivei dle dezvoltare a relaţiilor noastre economice cu această ţară. In urma tratativelor cu Norvegia care s-au încheiat cu succes, s-au stabilit noi contingente de mărfuri Volumul actual este cu 35 la sută mai mare decit cel stabilit prin acordul din anul 1954 Produsele care nu sunt livrate de către Norvegia, ca şe celelalte ţări nordice, printre carnstalaţii pentru industria alimentară și industria lemnului, aluminiu, feroliaje, celofibră, hîrtie natron, pescărie și altele sunt apreciate de cătrumpărătorii noștri Mărfurile noastre export, ca strunguri, produse textile, cherestea de esență tare, produse petrolifere, cereale, fructe, seucură de un renume bun pe joieţel nordice şi sunt cerute în cantităţi din ce în ce mai mari. In timp ce nnflam în Norvegia, reprezentanţi unor uzine importante şi-au exprima dorinţa de a lucra exclusiv cu pacuri ■omînească pe care o apreciază în nod deosebit pentru calităţile ei. In încheierea convorbirii, L. Cogai a subliniat că un factor important îintensificarea schimburilor comerciale dintre Romînia şi ţările nordice constituie cunoaşterea mai profundă şi îndeaproape a economiilor şi pieţeor respective, prin contacte direct între reprezentanţii întreprinderile noastre de comerţ exterior cu cercur comerciale şi de afaceri, care la rînduor trimit numeroşi reprezentanţi în ţara noastră. Trebuie menţionat că aceste contacte sunt extrem de folositoare şi ele aduc rezultate bune. Ce se concretizează prin încheierea unorperaţiuni comerciale avantajoase în re ambele părţi. (Agerpres) Declaraţiile tov. L. Cogan, conducătorul delegaţiei economice a R.P.R la tratativele duse cu reprezentanţii Norvegiei 99 Consfătuire pe ţara cu tema folosirea radiaţiilor infraroşii“ Consiliul Central A.S.I.T. a organizat sâmbătă în Capitală o consfătuire pe ţară cu tema : „Utilizarea în industrie a procedeului de încălzire şi uscare cu radiaţii infraroşii“. La lucrările consfătuirii au participat ingineri, tehnicieni, cercetători şi proiectanţi din industriile: constructoare de maşini, electrotehnică, alimentară, uşoară, de medicamente, industria lemnului şi altele. In referatul său, ing. Armand German de la întreprinderea „Electrofar“ din Capitală, care a realizat lămpile pentru radiaţii infraroşii, a dat numeroase exemple privind avantajele folosirii procedeului de încălzire şi uscare cu radiaţii infraroşii în industrie. Vorbitorul a arătat apoi care sunt sectoarele industriale din ţara noastră în care poate fi aplicat acest procedeu şi condiţiile ce trebuie asigurate pentru aplicarea lui. In cadrul consfătuirii, reprezentanţi ai industriilor : electrotehnică, alimentară, de medicamente şi din industria lemnului au prezentat referate privind realizările obţinute în urma aplicării procedeului de încălzire şi uscare cu radiaţii infraroşii. In industria de medicamente, de pildă, prin introducerea uscării cu raze infraroşii, timpul de încorporare a vitaminelor a fost redus de la 24 ore la 5 ore, iar timpul de uscare a acestora a fost micşorat de la 120 de ore la numai 12 ore. Uscarea foilor de tutun cu radiaţii infraroşii a dus la reducerea timpului de la două săptămîni cît era necesar pentru uscarea la soare, la numai 30 de minute. In acelaşi timp procentul tutunului de calitate, uscat după acest procedeu, creşte de la 45 la sută la 65 la sută. Rezultate bune au fost obţinute prin introducerea procedeului de uscare cu radiaţii infraroşii şi în industriile: electrotehnică, pielărie, ceramică etc Vorbitorii au arătat că este inexplicabilă încetineala cu care se introduce în unele ramuri ale industriei acest procedeu înaintat, îndeosebi la construcţia vagoanelor de cale ferată şi a vagoanelor de tramvai unde folosirea radiaţiilor infraroşii la uscarea Imbrăcăminţii de tablă dă rezultate foarte bune Participanţii la consfătuire — ingineri şi tehnicieni din întreprinderi, ministere, institute de cercetări şi proiectări ale tuturor ramurilor industriale — au hotărît să mobilizeze colective lărgite în această acţiune importantă de introducere şi extindere a procedeului de încălzire şi uscare cu radiaţii infraroşii. (Agerpres) MUNKA pag- 3 Inmînarea titlului de membru corespondent al Academiei de Ştiinţe a R. D. Germane savantului C. I. Pardon Luni după amiază a avut loc la ambasada R.D. Germane din Bucureşti solemnitatea înminării certificatului de învestitură de membru corespondent al Academiei de Ştiinţe a R.D. Germane, academicianului prof. dr. C. I. Parhon, preşedinte de onoare al Academiei R.P.R. Inmînînd certificatul de învestitură academicianului prof. dr. C. I. Parhon, ambasadorul R D Germane la Bucureşti, W Eggerath, a spus: ,O ocazie fericită ne-a întrunit astăzi. Preşedintele Academiei deŞtiinţe a R.D. Germane ne-a comunicat că savantul renumit, democrat şi patriot, prieten mare al Republicii Democrate Germane, academicianul C- L Parhon, a fost numit membru corespondent al Academiei de Ştiinţe, a R.D. Germane. Consider o mare cinste pentru mine să vă înmînez certificatul de învestitură, împreună cu felicitările ţin să vă exprim şi că veţi desfăşura încă mulţi ani o activitate rodnică, că veţi lupta încă mulţi ani pentru cauza păcii“. Acad. prof. dr. C. I. Parhon a spus în răspunsul său : „Sunt profund impresionat primind titlul de membru corespondent al Academiei de Ştiinţe a R.D. Germane. Preţuirea activităţii mele ştiinţifice şi sociale de către acest înalt for ştiinţific o consider ca o înaltă cinste ce mi se face, cu atît mai mult cu cît ea vine din partea unor oameni de ştiinţă din Berlinul de azi, Berlinul care a îmbrăţişat vremea nouă, ce salută pacea. Împreună cu dv. sper şi sunt convins că se va făuri unitatea Germaniei paşnice, in care să prospere ştiinţa, pacea şi fericirea“. Cei prezenţi s-au întreţinut apoi într-o atmosferă cordială. Teatrul M. H. A. T. în Capitală Conferinţa prof. Markov, directorul artistic al M.H.A.T. Duminică după amiază a avut loc la Casa prieteniei romîno-sovietice din Capitală conferinţa prof A. P Markov, directorul artistic al Teatrului Academic de Artă „Maxim Gorki“ din Moscova M.H.A.T., maestru emerit al artei din R.S.F.S.R., intitulată „Teatrul Academic de Artă „Maxim Gorki“ din Moscova (M.H.A.T.) şi contemporaneitatea“. Au fost prezentate apoi fragmente din piesele „Orologiul Kremlinului“ de N. Pogodin şi „Adevărul este bun, dar norocul şi mai bun“ de A. N. Ostrovski, în interpretarea actorilor Teatrului Academic de Artă „Maxim Gorki“. In încheiere, Octav Livezeanu, vicepreşedinte al Consiliului General A.R.L.U.S., a mulţumit prof. A. P. Markov pentru interesanta expunere, precum şi artiştilor Teatrului M.H.A.TS pentru valoroasa lor interpretare. pectacol în cinstea artiştilor de la Teatrul Academia din Moscova Duminică după amiază, colectiva Teatrului Naţional „I. L Caragiale” de curând întors de la Paris, unde , participat la Festivalul internaţiona de artă dramatică, a dat în sala Teatrului C.C.S. un spectacol în cinste artiştilor Teatrului Academic de Arte ,M. Gorki“ din Moscova, care se afl in aceste zile în Capitală. Artiştii româniau interpretat comedia „O scrisoare pierdută“ de I. L. Caragiale. La spectacol au fost prezenţi Iova ■ăşii Miron Constantinescu, Constanţi Crăciun, Constantin Prisnea, artişti din teatrele bucureştene, scriitori, critic, te artă, ziarişti. Comedia „O scrisoare pierdută“ fost interpretată în aceeaşi distribuţii care a întrunit elogiile unanime ale publicului şi presei pariziene. Artişti 2. Bărbulescu, Al. Giugaru, artist emerit, laureat al Premiului de Stat Tela Dima, N. Atanasiu, laureat a Premiului de Stat, I. Finteşteanu, Grasiliu-Birlic, Marcel Anghelescu, artişti emeriţi, C. Antoniu, artist al poporului, laureaţi ai Premiului de Stat şi ceilalţi artişti au reeditat succesul obţinut, la Paris, fiind călduros aplaudaţi. Artiştii sovietici s-au urcat pe scenă pentru a-i felicita şi a ie înmîna buchete de flori. Întreaga asistentă a ovaţionat în tot timpul acestei emotionante demonstraţii a prieteniei dintre artiştii sovietici şi romîni. In numele colectivului M.A.T., regizorul A. P. Markov, director artistic al teatrului, a mulţumit artiştilor romîni pentru minunatul spectacol dat. El a arătat că membrii colectivului M.H.A.T -ului au urmărit succesele Teatrului Naţional la Paris şi că ar fi fost mîhniţi dacă nu ar fi avut şi ei posibilitatea să admire creaţia artiştilor români A. P. Markov a urat colectivului Teatrului Naţional „I. L. Caragiale“ să obţină şi în viitor succese tot atît de mari pe cît a fost cel de la Paris. Vizita unor actori din ansamblul M. H. A. T. la Ministerul Culturii Luni dimineaţa, membrii prezidiului consiliului artistic al Teatrului Academic de Artă „M. Gorki“ din Moscova : A. V. Solodovnikov, directorul teatrului, A. P. Markov, director IN EDITURA DE STAT PENTRU LITERATURA POLITICA a apărut in broșură: — Hotărîrea Comitetului Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice cu privire la lichidarea cultului personalității și a urmărilor sale. 32 pag. 40 bani — Sub steagul principialității leniniste. 24 pag. 20 bani artistic, A. A. Belokapîtov, director adjunct, A. K. Tarasova, B. N. Livanov, K. N. Blanskaia şi M. N. Kedrov, artişti ai poporului din U R.S ., V. A. Orlov şi A. I. Stepanova, artişti ai poporului din R.S .-S R., N. K. Sapetov, au făcut o vizită la Ministerul Culturii. Oaspeţii au fost primiţi de tovarăşii: Constanţa Crăciun, ministrul Culturii, I. Pas şi C. Prisnea, prim locţiitori ai ministrului Culturii, Q. Macovescu, director general, Paul Cornea, director general arijunct. Ion Florea, directorul teatrelor, funcţionari superiori din minister Vizita s-a desfăşurat într-o atmosferă prietenească. Ultimul spectacol în ţara noastră Luni după amiază, colectivul Teatrului Academic de Artă „M. Gorki“ din Mostova a dat la Teatrul de Operă şi Balet al R.P.R. ultimul spectacol al turneului său în ţara noastră, cu piesa „Trei surori" de A. P. Cehov La sfîrşitul spectacolului îndelung aplaudat de public, un grup de actori ai teatrelor din Capitală au felicitat pe artiştii sovietici şi le-au oferit buchete de Hori. In numele Ministerului Culturii, al artiştilor, regizorilor şi iubitorilor de teatru din Capitală, Ion Şahuighian, maestru emerit al artei din R.P.R., mulţumit colectivului M.H A.T.-ului pentru spectacolele sale de înaltă valoare artistică prezentate în ţara noastră. Al. Tarasova, artistă a poporului din U . S.S., a exprimat satisfacţia artiştilor M . A.T. ului faţa de căldura cu care au fost primite spectacolele lor în ţara noastră şi dorinţa lor de a reveni printre prietenii romîni. Recepţie oferita de ambasadorul U.R.S.S. în R.P.R. Luni seara, A. A. Epişev, ambasadorul Uniunii Sovietice la Bucureşti, a oferit o recepţie cu prilejul încheierii turneului pe care l-a făcut în ţara noastră colectivul Teatrului Academi de Artă „Maxim Gorki“ din Moscova (M . A.T ) La recepţie au participat tovarăşii Gh Apostol, N. Ceauşescu, Chivii Stoica, I. Chişinevschi, Miron Constantinescu, Al Drăghici, Al Moghioroş D. Coliu, L. Răutu, Şt. Voitec, I Cozma, AL Bîrlădeanu, acad. prof. dr C. I. Parhon, Constanţa Crăciun, Ior Pas, Sorin Toma, Marcel Popescu, Crisnea, A. Mălnăşan, O. Livezeanu artiştii poporului : Costache Antoniu Lucia Sturza-Bulandra, Gh. Caiboreanu, George Georgescu, Petre Ştefănescu-Goangă şi George Vraca, personalităţi ale vieţii teatrale, oamen de artă şi cultură, reprezentanţi ai presei române şi străine. Au luat de asemenea parte membrii corpului diplomatic acreditaţi Bucureşti. Recepţia s-a desfăşurat într-o atmosferă de caldă prietenie.