Munca, august 1956 (Anul 12, nr. 2730-2754)

1956-08-01 / nr. 2730

Miercu­ri 1 august 1956 — nr. 2730 La spitalul de copii „Grigore Alexandrescu" din Capitala activează tovarăşa Iulia Sleschin, profesoară de educaţie fizică medicală. Clişeul o Înfăţişează făcind exerciţii cu copiii, pentru îndreptarea poziţiei defectuoase a umerilor. Muncă sindicală rodnică Membrii comitetului sindical comu­nal mixt din comuna Tulnici, raionul Vrancea se străduiesc zi de zi să-şi în­deplinească sarcinile de răspundere pe care le au. Deşi ei n-au avut timpul să acumuleze o experienţă bogată în activitatea sindicală, legaţi însă îndea­proape de problemele specifice comu­nei lor, reuşesc să aducă o contribuţie însemnată la transformarea socialistă a agriculturii. Membrii de sindicat participă activ la munca de lămurire a ţăranilor muncitori pentru a-i determina pe aceştia să păşească pe făgaşul agriculturii socialiste. Rezultatul pozitiv al acestei munci politice îl confirmă constituirea de către 31 familii de ţărani mun­citori a întovărăşirii agricole „Al 11-lea Congres al partidului“. De asemenea şi alte familii au înaintat cereri pentru a înfiinţa o gospodărie agricolă colectivă, in comună — unde principala ocupaţie a oamenilor alături de munca în pădure este oieritul — s-au constituit anul acesta 5 cooperative ce dispun de 2.007 oi mulgătoare. N-a fost neglijată nici sarcina reali­zării planului de colectări. Exemplul personal al membrilor de sindicat, care şi-au achitat primii îndatoririle către stat, a fost convingător pentru ca ţăranii muncitori să-şi predea îna­inte de termen cotele respective. Pla­nul de colectări pe semestrul I a fost realizat pe întreaga comună astfel: la carne 130 la sută, la lapte de vacă 112 la sută, la lapte de oaie 128 la sută, iar la lînă 98 la sută. In fruntea celor evidenţiaţi sînt comuniştii Ion Dumitru, Marian Eremia, deputaţii Comunali Neculai Mocanu şi Marian Toader­Membrii de sindicat din comuna Tulnici, mobilizaţi de comitetul sindi­cal comunal mixt, au participat activ la acţiunile obşteşti întreprinse în co­muna lor. Aşa, de pildă, se poate vorbi de munca depusă de ei la construirea unei turbine tip Socolov, la pietruirea unei porţiuni de şosea de 18 km, la construirea podului peste apa Lepşa şi altele.Pentru muncitorii forestieri de la punctul Greşu (situat la 20 km de­părtare de comună), comitetul sindi­cal comunal mixt, împreună cu condu­cerea cooperativei, s-au îngrijit de amenajarea unui chioşc cu produse alimentare. S-a preocupat de aseme­nea, alături de sfatul popular comunal, de înfiinţarea cursei R.A.T.A. pe tra­seul Tulnici—Vidra, pentru a se sta­bili astfel o legătură mai rapidă cu reşedinţa de raion. Meritorie este activitatea comitetului sindical din Tulnici şi pe tărîmul muncii cultural-artistice. In comună s-a organizat de curînd o brigadă artistică de agitaţie, un taraf şi un cor. Alături de membrii de sindicat au fost atraşi în activitatea cultural-ar­­tistică şi ţărani muncitori din comună, mai cu seamă tineret. In rîndul vir­­stnicilor ce­ au îndrăgit activitatea artistică se numără moş Vasile Baciu, zis Botiţă, care a trecut de 60 ani. El cîntă la vioară şi din gură. Nu de mult a fost vizitat de o echipă a Insti­tutului de folclor. Moşul a bătut recor­dul pe comună, a recitat 1400 versuri — balade, doine, cîntece vechi haidu­ceşti — care au fost înregistrate de echipa amintită. In prezent, membrii comitetului sindicat mixt din comuna Tulnici se preocupă de problema recoltării. Aici, culturile sînt mai întîrziate, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să fie to­tul pregătit din timp. La alci­ lucru­ este deja înfăptuit. Ar fi greșit însă să se creadă că în activitatea acestui comitet n-ar exista deficienţe. Ele se manifestă în dome­niul muncii pe care comitetul trebuie s-o ducă cu grupa membrilor de sin­dicat din cadrul cooperativei. Lipsurile d­e aici sunt­ ilustrate şi prin faptul că planul de achiziţii al cooperativei n-a fost îndeplinit. In acelaşi timp nici sarcina încasării cotizaţiei nu este realizată în întregime. Membrii de sindicat, ajutaţi de co­mitetul sindical comunal mixt din Tulnici, îmbunătăţindu-şi necontenit activitatea, vor aduce o contribuţie din ce în ce mai mare la dezvoltarea vieţii economice şi culturale din co­muna lor. I. ALEXANDRESCU corespondent al ziarului „Munca" pentru regiunea Galati Vizitele oaspeţilor mongoli Luni dimineaţa, lt. col. Iatma, lt. col. Naimjildorf, căp. Terendori, şi Tootol, conducători ai Ansamblului de cîntece şi dansuri al Armatei Populare Mongole, care întreprinde un turneu în ţara noastră, au fost primiţi de ministrul Forţelor Armate ale R.P.R., general colonel L Sălăjan. La primire au fost de faţă generalii maiori Ion Gheorghe şi Gheorghe Za­­haria. In aceeaşi dimineaţă, membrii An­samblului mongol au vizitat Grădina Botanică din Capitală. Luni după amiază oaspeţii mongoli au participat la o gală de filme, iar seara au asistat la spectacolul „Vîn­­zătorul de păsări”, prezentat de an­samblul Teatrului de stat de operetă la Teatrul de vară din Parcul de cultură și odihnă „I. V. Stalian’". Vizitele industriaşului american John Brislan O­­onnor In zilele de luni şi marţi, industria­şul american dl. John Brislan O'Con­nor şi persoanele care îl însoţesc, în vizita pe care o face în ţara noastră la invitaţia Ministerului Comerţului Exterior, au vizitat uzinele ,,23 Au­gust“, uzinele „Republica“, Parcul de cultură şi sport „23 August“. Marţi după amiază oaspeţii ameri­cani au făcut o plimbare prin împre­jurimile Capitalei, vizitind între altele Snagovul. Primirea industriaşului american de către tovarăşul Al. Birlădeanu, vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri Marţi 31 iulie, industriaşul ameri­can John Brislan O’Connor, repre­­zentînd grupul ,,Dresser Industries“ din S.U.A., a fost primit de către Al. Birlădeanu, vicepreşedinte al Consi­liului de Miniştri. La întrevedere au asistat Marcel Popescu, ministrul Comerţului Exte­rior şi Mihai Petri, locţiitor al minis­trului Discuţiile purtate cu această oca­zie s-au desfăşurat într-o atmosferă cordială. Plecarea unei delegaţii a Comitetului Naţional pentru Apărarea Păcii din R P. R. la Tokio Marţi dimineaţa a părăsit Capitala, plecînd cu avionul spre Tokio, o dele­gaţie a Comitetului Naţional pentru Apărarea Păcii din R.P.R., care va par­ticipa la cea de a doua Conferinţă mondială împotriva bombelor atomice şi cu hidrogen. Din delegaţie fac parte prof. Valeril Novacu, membru cores­pondent al Academiei R.P.R., şi scrii­torul Eugen Jebeleanu, membru cores­pondent al Academiei R.P.R., laureat al Premiului de Stat. Consfătuirea petroliştilor privind căile de reducere a preţului de cost PLOEŞTI .­­ Marţi a avut loc la Ploeşti consfătuirea petroliştilor din sectorul extracţii privind căile de reducere a preţului de cost pe tona de ţiţei. Consfătuirea a fost organi­zată de Consiliul Central A.S.I.T, în colaborare cu Ministerul Industriei Petrolului şi C.C. al Sindicatului mun­citorilor din industriile de petrol, chimie şi gaz metan. La lucrări au participat economişti, ingineri, tehnicieni, fruntaşi în pro­ducţie şi cadre de conducere de la­­resturile de extracţie petroliferă din ţară. Referatele şi discuţiile care au ur­mat au arătat că preţul de cost pe tona de ţiţei poate fi încă mult redus prin mărirea productivităţii sondelor, prin micşorarea cheltuielilor de pro­ducţie şi intervenţie, prin prelungirea fazei de erupţie naturală a sondelor, prin introducerea sistemelor înaintate de exploatare a sondelor, mai ales în schelele vechi, prin extinderea or­ganizării secţiilor după principiile hozrasciotului şi prin intensificarea întrecerii socialiste. In cadrul consfătuirii s-au făcut de asemenea propuneri preţioase de raţionalizare, urmărire ştiinţifică a proceselor tehnologice de extracţie a ţiţeiului. (Agerpres) Oare neîndeplinirea planului se datoreşte exclusiv cauzelor obiective ? Colectivul uzinelor „Steagul Roşu“ din Oraşul Stalin a încheiat primul semestru al acestui an cu un bilanţ puţin mulţumitor. Planul la auto­camioane — unul din sortimentele de bază ale întreprinderii — nu a fost îndeplinit decit în proporţie de 91,3 la sută. Firesc ar fi fost ca un asemenea bi­lanţ să dea naştere unor discuţii a­­prinse In jurul cauzelor care l-au de­terminat, să se caute şi să se desco­pere rădăcina lor şi să se ia măsuri in consecinţă. Dar acest lucru nu s-a făcut pînă acum. Mai mult, la uzinele „Steagul Roşu" domneşte în prezent o supărătoare atmosferă de auto­lini­­ştire. Şi acest lucru nu este deloc întimplător. Conducătorii întreprinderii sunt mulţumiţi că au găsit o serie de justificări pentru neîndeplinirea planu­lui prin existenţa unor cauze obiective, nerespectarea contractelor economice de către alte uzine din ţară etc. Intr-adevăr, în primul semestru, uzina ,,V. Tudose“ Colibaşi şi altele n-au respectat termenele de livrare a unor piese şi materiale pentru auto­camioane. Uneori nici calitatea lor nu era corespunzătoare. Toate acestea fireşte, au influenţat în mod negativ asupra îndeplinirii planului, însă nu numai lor li se datoreşte rămînerea în urmă. Sunt lipsuri interne mult mai mari, care au fost şi continuă să fie ascunse în dosul cauzelor obiective. Nu există decalaj intre secţii De la începutul anului şi pînă în prezent, in nici o secţie care confecţi­onează piese pentru autocamioane nu s-a lucrat ritmic. De obicei, in prima decadă se realizează 5-10 la sută, în cea de-a doua 25-35 la sută, iar în ulti­ma decadă restul. De ce ? Pentru că deşi există o planificare judicios în­tocmită de livrare a pieselor de la un sector la altul, ea nu este respectată decît într-o proporţie foarte mică. De pildă, turnătoria de fontă dă un pro­cent mare de tot de rebuturi, înde­osebi la piesa bloc-motor. Este sufi­cient să arătăm că uneori se toarnă de două ori mai mult decît prevede planul și totuşi — datorită rebuturilor — planul nu este îndeplinit. Conduce­rea administrativă, comitetul de între­prindere, conducerea sectorului respec­tiv—al cărui şef este tovarăşul Oprea­­nu — justifică procentul mare de re­buturi prin calitatea necorespunzătoare uneori a fontei primită de la uzinele „Victoria‘'-Calan. Intr-adevăr, din cau­za impurităţilor, aceasta nu este întot­deauna destul de fluidă, ceea ce îm­piedică acoperirea în întregime a mo­delelor îni timpul turnării. De aici însă și pînă la a considera aceasta ca sin­gura cauză a rebuturilor este cale lungă. In cazul blocurilor-motor, bună­oară, această cale a fost presărată în iunie cu 484 bucăţi rebutate din vina uz­urii în special. Dovada? Din pricină că laboratorul nu face întotdeauna a­­nalize competente, sigure, şi din cau­ză că aparatele de măsurat tempera­tura la cuptoare nu funcţionează cu precizie, s-a elaborat de multe ori fontă rece, cu care nu s-a putut turna piese de calitate. Mai departe este cunoscut că la piesa amintită — blocul-motor — orice de­plasare a miezurilor din formă, fie ea cît de mică, atrage după sine repu­­tarea. Conducerea sectorului, pentru a preintîmpina producerea unei ast­fel de defecţiuni, a confecţionat nişte şabloane prevăzute cu ghiare care, puse pe forme, indică eventualele de­plasări... Dar aceste şabloane nu sînt utilizate decît în prezenţa maiştrilor. Cum pleacă ei — treaba fiind compli­cată — se renunţă la folosirea lor. Se mai constată şi că unii muncitori, ca cei de sub conducerea maistrului Popa (care este şi preşedintele comi­tetului de secţie), în dorinţa de a ob­ţine cu orice preţ o depăşire mai mare, deşi văd că ghiarele şablonului nu intră între miezuri, încheie forma fără a face remanierile necesare, lu­cru care nu ar dura decît maximum 4-5 minute. Evident, piesa respectivă este astfel rebutată. Legat de aceasta trebuie amintit şi faptul că unele for­me, fiind întrebuinţate mult prea des dar nefiind revizuite periodic, s-au de­format, devenind inutilizabile.. Ele sînt totuși folosite in continuare, dar fi­rește că rezultatul nu poate fi decît negativ. Pe de altă parte, nici miezu­rile nu sînt întotdeauna bine uscate, din care pricină, în momentul turnării fonta începe să fiarbă iar piesa respec­tivă este declarată rebut Nu mai vor­bim de incluziunile de zgură şi nisip care se produc exclusiv din neglijenţa turnătorilor. In concluzie, se poate spune că nu poate fi vorba numai de existenţa unor cauze obiective, ci in primul rînd al unora subiective pentru lichidarea cărora nu au fost luate măsurile organizatorice corespunzătoare. Lipsa unui decalaj între sectoarele primare şi cele prelucrătoare şi între acestea din urmă şi sectorul de mon­taj, se mai datoreşte şi faptului că la multe din piese se observă că nu sunt bune din turnare numai după ce s-a pierdut timp preţios cu prelucrarea lor. Astfel, nu rareori s-a descoperit că un bloc-motor este rebut de mate­rial după 25 de operaţii executate, adică după circa 24 de ore de lucru efectiv pe această piesă ! Din cele de mai sus reiese că pentru „Steagul Roşu” problema nr. 1 tre­buie să fie micşorarea pe toate căile a procentului de rebuturi şi asta nu nu­mai la piese bloc-motor, dar şi la cele­lalte piese unde acest procent este mult mai mare decît cel admis. In sectorul de turnătorie lucrează ingineri şi­­tehnicieni cu o înaltă calificare pro­fesională, cum ar fi tovarăşul inginer Moraru, specializat în Uniunea Sovie­tică. Aceştia vor trebui puşi serios la treabă, astfel ca îmbunătăţirea cali­tăţii produselor să devină realitate. Munca în asalt nu se oglindeşte nu­mai în procentul de rebuturi din sec­torul de turnătorie ci şi în cel din celelalte sectoare, cum ar fi forja, unde în luna iunie s-au rebutat 722 de biele (din cauza lipsei de material de matriţare şi a suprapunerilor de ma­terial — deci cauze subiective), 34 de axe cu came, 53 de axe planetare şi altele, sau în secţia 520 prelucrători, unde în aceeaşi lună s-au rebutat din cauza neatenţiei muncitorilor şi a u­­zurii dispozitivelor 16 piese bioc-motor. Şefii­ de sectoare trebuie să procedeze cît mai curind la verificarea dispo­zitivelor şi matriţelor existente, în­locuind pe cele cu dimensiuni necores­­punzătoare. In acelaşi timp, maiştrii trebuie să întărească controlul asupra modului cum lucrătorii din secţiile lor execută fiecare piesă în parte. Aceasta este cu aţit mai necesar cu cît pînă acum controlul şi îndrumarea au fost neglijate, pe motiv că există dispozi­tive şi matriţe. Norme­­ ştiinţifice întîrzie să fie introduse în afară de cei proaspăt calificaţi, la uzinele „Steagul Roşu“ — cu deose­­bire în secţiile care confecţionează piese pentru autocamion — nu există muncitori care să nu-şi depăşească norma în medie cu 80-300 la sută. Cu toate acestea, aşa după cum am ară­tat la început, planul nu e îndeplinit. Cauza principală a acestei situaţii este că normele acuale sunt umflate, ne­ştiinţifice. Normele tehnice — calcu­late şi cunoscute în uzină — nu sunt introduse. Să luăm un exemplu : ope­raţia de frezare la reperul bielă are un timp de execuţie dat de 9 minute, faţă de 1 minut şi 80 de secunde cît prevede normativul. Operaţiile de rectificare şi găurire, la acelaşi reper, sunt normate la 5 minute, faţă de 0,55 minute, şi respectiv 4 minute faţă de 1,20 minute. E limpede că ast­fel de norme nu îndeamnă pe munci­tori, maiştri şi ingineri să se preocupe de descoperirea şi utilizarea de noi rezerve interne în scopul creşterii pro­ductivităţii muncii, şi că ele atrag după sine creşterea fondului de sa­larii. Introducerea normelor cu motivare tehnică la „Steagul Roşu” se impune deci neîntîrziat. Nu este însă mai puţin adevărat că pentru aceasta trebuie luate măsuri importante în unele sec­toare. Să luăm, de exemplu, organi­zarea producţiei în flux tehnologic. In această linie s-au făcut pînă acum paşi mari în multe sectoare. Mai sînt însă şi sectoare — ca cel condus de tovarăşul inginer Bobeanu — unde maşinile nu sunt aşezate în flux, ceea ce aduce după sine pagube însemnate­ Zeci de piese au un timp de staţionare dublu, între executarea diferitelor operaţii, în comparaţie cu timpul total de prelucrare a lor. Aici se mai a­­daugă şi faptul că unii maiştri nu respectă planificarea din interiorul secţiilor; repere planificate să se exe­cute pe o anumită maşină sunt trans­ferate pe altele, fără motive bine în­temeiate. De exemplu, în ziua de 30 iunie a.c. maistrul Haiducu a dat strungarului Gurovski să execute re­perul „şaiba lagărului de sprijin" — care era planificat pe altă maşină — cu toate că în magazie existau 100 de astfel de piese. În asemenea condiţii este într-adevăr greu să aplici nor­mele tehnice Aşezarea maşinilor în flux — şi li­mitarea prin aceasta a posibilităţilor de a nu fi respectată planificarea sta­bilită a­pare pentru unii tovarăşi de­ la uzinele „Şteagul Roşu" o problemă greu de rezolvat, dat find faptul că ea reclamă oprirea producţiei în sec­ţiile respective un timp oarecare, ceea ce ar împiedica realizarea planu­lui. A te situa pe o astfel de poziţie ni se pare nejust. Oare pierde­rile de timp zilnice din cauza faptu­lui că maşinile nu sînt dispuse în flux nu sînt mai mari decît timpul ce s-ar pierde rezolvîndu-se problema? Şi apoi, micşorîndu-se procentul de rebuturi la turnătorie şi în celelalte sectoare, se va putea asigura un deca­laj între sectoarele prelucrătoare şi cel de montaj, decalaj care va anihila timpul de staţionare a maşinilor pentru aranjarea lor în flux. In acest fel credem că trebuie privită proble­ma, în acest sens trebuie lua­te mă­suri. O altă cauză pentru care se folo­sesc norme neştiinţifice este aceea că la uzinele „Steagul Roşu“ mica meca­nizare se introduce cu multă greutate. Conducerea administrativă şi comite­tul de întreprindere neglijează organi­zarea periodică în toate sectoarele­­cheie de producţie a unor consfătuiri de lucru ale muncitorilor fruntaşi, tehnicienilor şi inginerilor, în care să se dezbată posibilităţile de sporire continuă a productivităţii muncii, în­tre altele şi pe seama introducerii micii mecanizări. Nepăsarea faţă de mica mecanizare mai e ilustrată şi de alte fapte. Astfel acum cîteva luni s-a hotărît confecţionarea a zece ridi­cătoare pneumatice pentru maşinile care prelucrează piese grele. La proiectarea acestor ridicătoare s-au prevăzut rulmenţi care nu se găsesc în ţară. Asta, în timp ce uzinele „Steagul Roşu“ ca şi fabrica de la Bîrlad produc zeci de mii de rul­menţi de o mare diversitate! Aşa s-a făcut că ridicătoarele — care ar fi dus la reducerea normei şi în acelaşi timp ar fi mărit productivi­tatea muncii — deşi confecţionate în întregime, stau nefolosite din lipsă de rulmenţi. Un asemenea fel de­­ munci este incalificabil. Aplicarea unor norme b bazate pe realitate este frînată şi de faptul că aici aproape a încetat orice fel de preocupare faţă de organizarea ridi­cării calificării profesionale a munci­torilor, în primul rînd prin răspîndirea experienţei înaintate. In sectoarele ce concură la construirea camionului se fac prea puţine schimburi de experi­enţă. De asemenea nu sunt deloc organizate şcoli de răspîndire a ex­perienţei înaintate. Întrecerea socia­listă nu are ca obiectiv extinderea metodelor celor mai buni muncitori, şi nici reducerea rebuturilor, a preţu­lui de cost etc. Semnificativ este şi faptul că evidenţa realizărilor obţi­nute de muncitori în întrecere se ţine,, cu o întîrziere de 10-15 zile, deşi ar fi posibil să fie întocmită din două, în două zile. Comitetul de întreprin­dere n-a sezisat acest lucru şi nu.-ISE cerut maiştrilor, şefilor de secţii şi de sectoa­re să remedieze situaţia Comi­tetul de întreprindere (preşedinte tov. Munteanu) nu a ţinut de la începutul­­anului şi pînă în prezent nici o şedin­ţă în care să analizeze una din pro­blemele arzătoare sie producţiei, nu a instruit şi nu a analizat temeinic acti­vitatea unor comitete de secţie. ■k Recent, colectivul uzinelor „Steagul Roşu“ a primit, pentru realizările de cursul anului 1955, Drapelul de pro­ducţie al Consiliului de Miniştri al R.P.R- Acordarea acestei înalte dis­tincţii trebuie să stimuleze pe munci­torii de aici la o activitate mai inten­să pentru lichidarea lipsurilor mani­festate în semestrul 1/1956, spre a putea realiza planul anual la toţi indicii Uzinele „Steagul Roşu“ pot şi trebuie să fie un exemplu demn de urmat pentru toate întreprinderile din ţară. FLORIN PA­NTELIMONESCU MUNKA India este interesată în lărgirea relaţiilor economice cu R.P.R. Declaraţiile lui R. K. Velayudhan, membru în parlamentul indian Marţi dimineaţa a părăsit Capitala Raman Keian Velayudhan, membru în parlamentul indian, care ne-a vizitat timp de cîteva zile ţara la invitaţia Institutului român pentru relaţiile culturale cu străinătatea. La aeroportul Băneasa oaspetele indian a fost condus de tov. Gh. Vi­­draşcu, membru în Prezidiul Marii Adunări Naţionale, de reprezentanţi ai I.R.R.C.S. înainte de plecare R. K. Velayud­han a făcut următoarea declaraţie unui redactor al agenţiei „Agerpres“. Relaţiile dintre Republica India şi Republica Populară Romînă se află la început. Există însă raţiuni care impun dezvoltarea în viitor a acestor relaţii. Am remarcat că poporul dvs. manifestă entuziasm în relaţiile sale cu poporul indian, că este în general dornic să cunoască India, India este interesată în lărgirea re­laţiilor economice cu Romînia, pe baza unor interese reciproce, Romînia şi-a construit în ultimii ani o indus­trie puternică. Se fabrică la dvs. ma­şini bune, pe care le-am văzut şi de care India are mare nevoie. Ne-ar interesa, de pildă, utilajul unei fa­brici de ciment deoarece proiectăm să construim o industrie a cimentului. India poate lărgi schimburile comer­ciale cu Romînia, ea fiind posesoarea unor însemnate bogăţii naturale, pe care ţara dvs. ar fi direct interesată să le importe. Mă refer la cauciuc, cashu, un produs natural cu o mare utilitate în industria alimentară şi textilă, apoi cafea, ceai, piper şi alte produse. La fel de importantă este pentru ţările noastre extinderea relaţiilor culturale. Amplificarea acestor re­laţii este posibilă de abia astăzi, cînd cunoaşterea reciprocă nu mai este îngrădită de nimic. India are nevoie de mulţi intelectuali. La noi se re­simte lipsa tehnicienilor de toate ca­tegoriile. Dorim deci schimburi de studenţi, ca şi de ingineri, medici şi economişti. La o cunoaştere profundă între popoarele noastre pot contribui vizitele reciproce între diferite orga­nizaţii, cum sunt cele de tineret, femei şi altele. Avem cunoştinţă despre faptul că unii clasici ai literaturii indiene au fost traduşi şi editaţi în Romînia încă în secolul trecut. Am remarcat personal interesul spectatorilor romîni pentru cinematografia indiană. Se mai pot face paşi importanţi pe calea cunoaşterii literaturii moderne in­diene, în special a celei scrise în limbile bengali şi maiealam. Presa indiană este dornică să re­lateze succesele poporului român. Rea­lităţile din India sunt des refiectate în paginile ziarelor romîneşti. Por­nind de la această constatare prevăd în viitor acţiuni importante care vor duce la o temeinică­­ cunoaştere reci­procă între ziariştii din India şi cei din Romînia. Referindu-se la impresiile pe care le-a cules în timpul vizitei sale în ţara noastră, R. K. Velayudhan a spus: Problemele construcţiei socialismu­lui mă interesează într-un grad foarte înalt, deoarece şi noi, în India, vrem să punem bazele societăţii so­cialiste. Despre impresia bună pe care mi-a produs-o industria dvs. am mai vor­bit. Aş vrea să arăt că o impresie asemănătoare mi-au produs gospodă­riile agricole colective, ale căror suc­cese marchează tot atîţia paşi înainte în construirea socialismului. Sistemul acesta, prin care ţăranii colaborează cu muncitorii şi cu statul, este, după părerea mea, foarte bun. Grija pentru condiţiile materiale de trai ale celor ce muncesc am în­­tîlnit-o pretutindeni în ţara dvs. Pot afirma că asemenea creşe ca cea de la fabrica de confecţii „Gh. Gheor­­ghiu-Dej" nu am întîlnit în nici o ţară din Occident. Efortul uriaş pe care oamenii mun­cii din Romînia îl depun în vederea construirii socialismului nu m-a sur­prins. El derivă din conştiinţa că ţara, valorile ei materiale şi spirituale, a­­parţin azi celor ce le creează. Eu sînt de asemenea provenit din rîndul clasei muncitoare indiene pe care o reprezint alături de alţii în parlament. De aceea sunt satisfăcut că am văzut cu ochii mei o ţară pe care munci­torii o clădesc şi pe care tot ei o stăpînesc şi o conduc. ­ Pictorul grafician E. A. Kibrik, membru corespondent al Academiei de Artă a U.R.S.S., şi E. A. Svenigorod­­skaya, director al sălilor de expoziţii de pe lingă Academia de Artă a U.R.S.S., care au participat la orga­nizarea şi deschiderea Expoziţiei de artă plastică sovietică s-au întîlnit luni dimineaţa, la sala Dalles, cu ziarişti, artişti plastici şi critici de artă din Capitală. Răspunzînd întrebărilor puse, E. A. Kibrik a vorbit pe larg despre dez­voltarea artei plastice sovietice în ul­timii ani, mijloacele de afirmare ale tinerilor în creaţia plastică şi organi­zarea învăţămîntului artistic, formele de legătură cu viaţa ale artiştilor so­­vietici, despre pregătirile în vederea Congresului artiştilor plastici sovie­tici, precum şi despre unele probleme de specialitate. ★ Marţi s-au înapoiat în Capitală, ve­nind din R. D. Germană, academicie­nii Iorgu Iordan, Emil Petrovici şi Tudor Vianu, care au participat la se­siunea internaţională de lucru despre limba şi literatura germană, care a avut loc între 24—28 iulie la Berlin. Academicienii români au participat de asemenea la Leipzig la sărbători­rea aniversării a 70 de ani de la naş­terea profesorului Theodor Frings. La invitaţia Comitetului Naţional pentru Apărarea Păcii din R.P.R. luni au sosit în Capitală în cadrul „Vacanţelor păcii", Sow Lamine, membru fondator şi consilier tehnic al Consiliului Păcii din Sudanul Francez, secretar general al sindica­telor sudaneze, şi Doumbia Lassana, membru fondator, secretar şi consilier tehnic al Consiliului Păcii din Suda­nul Francez. Marţi dimineaţa au sosit în Oraşul Stalin 64 de turişti din R.D. Germană sosiţi în ţara noastră în cadrul schim­bului de turişti organizat de secţia de turism a C.C.S. In cursul dimi­neţii, oaspeţii au vizitat uzina de tractoare „Ernst Thälmann“, Biserica Neagră, muzeul istoric al regiunii, iar după amiază au participat la spec­­tacolul prezentat în cinstea lor de cele mai bune echipe artistice de amatori din oraş, Grupul de turişti şi alpinişti din R.D. Germană a plecat apoi spre Predeal de unde vor face o ascensi­une în Bucegi. * In cadrul schimburilor de vacanţe muncitoreşti dintre sindicatele din ţara noastră şi sindicatele din R. Ceho­slovacă, marţi dimineaţă a părăsit Ca­pitala un grup de 21 de oameni ai muncii, fruntaşi în producţie, activişti ai sindicatelor, care îşi vor petrece concediul de odihnă în localitatea bal­neară Joachimov. I­ nformaţii -fc pag 3 Magnaţii oţelului din S.U.A. au fost siliţi să bată în retragere Timp de aproape 4 săptâmîni 90% din Industria de oţel a Statelor Unite a stagnat. Greva celor 650.000 de oţelari, declarată la 1 iulie, ,a luat sfirşit la data de 27 a aceleiaşi luni, după ce majoritatea revendicărilor formulate de munci­tori au fost satisfăcute. Principalele societăţi metalurgice au căzut de acord să majoreze sa­lariile cu 20 de cenţi pe oră, adică mai mult cu 14 cenţi decît au ac­ceptat iniţial. Oţelarii au obţinut sporirea ajutoarelor de şomaj, pre­cum şi satisfacerea altor revendi­cări. A fost acceptată şi cererea lor privind durata noului contract de muncă. Dacă înaintea conflictului din industria metalurgică, monopo­­liştii insistau asupra încheierii unui acord pe timp de 5 ani — perioadă în care muncitorii să fie lipsiţi de dreptul de a declara grevă — acum, ei au acceptat ca termenul noului contract să fie de trei ani. Lupta oţelarilor americani nu a fost deci zadarnică, deşi nu şi-a putut atinge în întregime obiecti­vele. Totuşi, făptui că „cei trei mari” — principalele monopoluri metalurgice din S.U.A.— şi anume: „United States Steel“, „Betlehem Steel” şi „Republic Steel“,­care con­trolează aproape întreaga produc­ţie americană de oţel — au fost ne­voiţi să facă concesii, arată că forţa unită, combativitatea şi perse­verenţa muncitorilor nu pot fi sub­apreciate, încă în timpul acţiunilor lor precedente, mai ales cu prilejul grevelor din 1946, 1949, 1952 şi 1955, oţelarii americani au demon­strat că ştiu să-­şi apere interesele vitale. Actuala grevă a fost un a­­devărat exemplu de unitate şi soli­daritate muncitorească. Datorită puternicei unităţi, nici spărgătorii de grevă, nici presiunile şi încer­cările de intimidare ale patronatu­lui nu au putut sili pe muncitori să renunţe la luptă. Dimpotrivă, a­cestea au contribuit la organi­zarea unei adevărate campanii de ajutorare a greviştilor. Nu­meroase organizaţii sindicale şi î­n special Uniunea muncitorilor şi Comitetul salariaţilor din ser­viciile comunale ale oraşului Chicago au acordat sprijin ma­terial greviştilor. In semn de solidaritate cu lupta lor, 5.400 de membri ai sindicatelor muncitorilor din construcţii ocupaţi în uzinele societăţilor metalurgice „Republic Steel“ şi „Youngstown Sheet and Tube Plants" au încetat lucrul, în­­tîrziind astfel înfăptuirea unui pro­iect de construcţie industrială în valoare de 40 milioane de dolari. Mişcarea de solidaritate cu gre­viştii arată că toţi oamenii muncii din S.U.A. au considerat drept le­gitime revendicările oţelarilor, care deşi fac parte din categoria celor mai bine plătiţi muncitori ameri­cani, au totuşi de înfruntat greu­tăţi materiale din ce în ce mai mari. Chiar după cifrele publi­cate de revista „United States News and World Report” puterea de cumpărare a dolarului a scăzut la jumătate în comparaţie cu anul 1939. In schimb, profiturile monopo­­liştilor sunt din ce în ce mai mari. Numai anul trecut patronii societăţii metalurgice „United States Steel“ au realizat zilnic profituri nete de 1 milioan de dolari. Marea grevă din industria metalurgică din Sta­­tele Unite constituie însă o dovadă elocventă că muncitorimea ameri­cană nu se împaci cu această stare de lucruri. Din ce în ce mai con­ştientă de forţa ei uriaşă, ea nu încetează lupta pentru a-şi îmbu­nătăţi situaţia, dezminţind astfel falsa teorie a așa-zisei „păci între clase”, pe cere o vîntură apără­torii exploatării capitaliste din Statele Unite. T. FEDER I In Statele Unite ma­­g­rile monopoluri si-au 8 luat ca aliat in acţiu- I nile lor represive lun­­g potriva muncitorilor 8 pe membrii organiza- I­­iei teroristo-fasciste 3 Ku Klux Klan. Ku 8 Klux Klan-iştii sint 5 folosiţi in vederea s­­pargerii grevelor, 8 pentru distrugerea sin­­s dicatelor progresiste­­ şi terorizarea munci- 8 torilor care luptă pen- I tru drepturile lor so­ft clare, economice şi sin- 8 focale. 8 La dracu drepturile umane! Vom avea muncă la un tarif redus, chiar dacă va trebui să distru­gem Curtea supremă, Constituţia şi chiar Statele Unite. (Din revista „MIȘCAREA SINDICALĂ MONDIALA“). Sindicatele britanice cheamă la întărirea unității sindicale internationale LONDRA 31 (Agerpres). — La Londra a fost dată publicităţii ordinea de zi preliminară a Congresului trade­­union-urilor britanice care se va des­chide la Brighton (comitatul Sussex) în ziua de 3 septembrie. Ordinea de zi cuprinde 89 de rezoluţii privind di­ferite probleme internaţionale, precum şi situaţia internă a Angliei, în spe­cial revendicările economice ale oame­nilor muncii. Capitolul politicii externe este o­­glindit de o serie de rezoluţii care cheamă la întărirea unităţii sindicale internaţionale. In rezoluţia propusă de unul dintre sindicatele cazangiilor şi constructorilor de nave se exprimă părerea că acum este momentul de a se revizui relaţiile dintre Confederaţia Internaţională a Sindicatelor Libere şi Federaţia Sindicală Mondială.

Next