Munca, aprilie 1968 (Anul 24, nr. 6341-6365)
1968-04-02 / nr. 6341
Anul XXIV nr. 0841 martie 2 W 1068 6 pagini 80 bani Mecanizatorii de la întreprinderea agricolă de stat Puchenii Mari, judeţul Prahova, pregătesc terenul in vederea însămînţări cu porumb Foto ! C. PETRE Acţiunea de rentabilizare - întreprinderea de prefabricate-Galaţi O EXPERIENŢĂ CARE PLEDEAZĂ ÎN FAVOAREA EFORTULUI PROPRIU După cum se ştie, concepţia greşită potrivit căreia menţinerea unor întreprinderi sau produse nerentabile ar fi o „particularitate“ a socialismului, o „manifestare" a grijii faţă de om, a dus la slăbirea simţului de iniţiativă şi răspundere al unor cadre de conducere din întreprinderi şi din ministe-ere, a transformat unele întreprinderi în „bugetivore“, diminuînd cu sute de milioane de lei anual fondurile care s-ar fi putut folosi tocmai pentru creşterea nivelului de trai al oamenilor muncii. „Stimulată" de această concepţie, ÎNTREPRINDEREA DE PREFABRICATE DIN BETON — GALAŢI, ani de-a rîndul a lucrat cu pierderi planificate, primind dotaţii de la bugetul statului în valoare de zeci de milioane, care se repercutau negativ asupra eficienţei întregii ei activităţi economice. Din evidenţele existente rezultă că majoritatea produselor se realizau cu cheltuieli mai mari decit preţul de vînzare cu ridicata, că fondul de salarii se depăşea cu regularitate, iar uneori cheltuielile de regie întreceau numai ele paloarea ce se încasa prin vînzarea producţiei. Numai la sortimentul „elemente de chesoane", spre exemplu, întreprinderea aceasta pierdea cîte 150 lei la fiecare metru cub. Cauzele menţinerii acestei situaţii cu totul necorespunzătoare au fost multiple, la timpul lor fiind cunoscute şi analizate atît de întreprindere cît şi de Direcţia generală de specialitate din Ministerul Industriei Construcţiilor. Măsurile luate nu au fost însă de la început eficiente. Secţia de prefabricate din Galaţi a pierdut pe parcursul mai multor ani aproape zece milioane lei. Cauzele : producţia realizată era prea mică comparativ cu cheltuielile de regie, iar în unele perioade, cum a fost iarna, producţia se reducea aproape complet. Ce observăm ? Nu numai că în fiecare an cheltuielile de producţie la mia lei producţie marfă întreceau cu mult încasările prin vînzare, dar şi faptul că şi în anul 1967 întreprinderea a planificat să piardă 1 100 000 lei. Aşa s-au petrecut faptele Să ne oprim puţin asupra cifrelor din tabelul de mai jos , însă numai sub aspectul planului în anul 1967. Spunem NICOLAE NICHITA controlor revizor principal îin Direcţia teritorială de control şi revizie Galaţi (Continuare în pag. 3-a) . . Cheltuieli la Pierderi In Anul : 1000 lei prod. marfă mii lei 1965 (realizări) 1117,10 / 5 S22 1966 (realizări) 1027,00 1058 1967 (planificat) 1021,70 1100 . ....... . ■ --- . ■ ---------------------| Mai multă atenţie rezolvării scrisorilor şi sesizărilor oamenilor muncii Multilaterală, strîns legată de nevoile şi cerinţele oamenilor muncii, activitatea sindicatelor răspunde unor probleme de viaţă de stringentă actualitate. Animaţi de încredere, oamenii muncii li se adresează cu diferite probleme, de interes general sau personal, convinsi ca vor găsi în sindicat un sprijin, c° păsul lor va avea aici ecou, că problemele ridicate își vor găsi rezolvare. Conștiente de însemnătatea acestei munci, sindicatele privesc ca o îndatorire din cele mai importante rezolvarea cu competenţă şi operativitate a scrisorilor şi sesizărilor oamenilor muncii. Traducînd în viaţă prevederile planului de măsuri elaborat de Consiliul Central al U.G.S.R., sindicatele au luat în ultima perioadă măsuri judicioase care să ducă la o creştere calitativă a activităţii în acest domeniu. Multe organe sindicale teritoriale au format colective obşteşti pentru a le sprijini în această muncă. Analiza periodică a felului cum se desfăşoară munca cu scrisorile oamenilor muncii a devenit şi ea o metodă încetăţenită în activitatea marii majorităţi a birourilor executive ale consiliilor sindicale. S-a îmbunătăţit şi evidența scrisorilor primite, ceea ce înlesneşte considerabil controlul asupra rezolvării lor cu operativitate şi competenţă. Nenumărate exemple pot fi date pentru a ilustra preocuparea atentă a organelor sindicale faţă de scrisorile şi sesizările oamenilor muncii pentru a ajuta pe cei ce li se adresează, să-şi rezolve o serie de probleme personale, contribuţia adusă de ele la dezvoltarea în întreprinderi şi instituţii a unui climat propice de disciplină şi respect faţă de legislaţia muncii. Bunăoară, la Oficiul C.C.A. — Botoşani, interpretîndu-se greşit actele normative, s-a sistat plata sporului de toxicitate la care aveau dreptul muncitorii de aci. Sesizat printr-o scrisoare, Consiliul judeţean al sindicatelor, constatînd ilegalitatea măsurii, a intervenit operativ pentru înlăturarea ei şi repunerea în drepturi a muncitorilor. Dar aria în care se face simţită prezenţa organelor sindicale este mult mai vastă. De altfel, important în munca de rezolvare a scrisorilor este ca, depăşind caracterul singular, particular al fiecărui caz, să se sesizeze și ceea ce este general, ceea ce se repetă. Din acest punct de vedere scrisorile, cu bogatul material faptic — informa B. SEBASTIAN (Continuare în pag. 5-a) Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ORGAN CENTRAL Al UNIUNII GENERALE A SINDICATELOR DIN ROMÂNIA OPINIA PUBLICĂ — fermentul accelerator al afirmării personalităţii Dimensiunea umană se măsoară totdeauna pe verticală : firul cu plumb indică negreşit axa valorilor. Nu întîmplător se spune : „înaltă ţinută morală", „a fi la înălţime", „înalte aspiraţii şi realizări" etc. Strîmbarea propriei coloane vertebrale întinde pe orizontală umbra mucedă a servilismului. Din unghere depăşite de timp, aceasta se lăţeşte şi sugrumă viaţa socială ori de cîte ori lipsesc „temerarii", oamenii egali cu ei înşişi, în relaţiile sociale. Să fii egal cu tine însuţi! Matematic nu este posibil. In fiecare clipă sîntem alţii, pentru că sistemul de referinţă este mereu altul. La locul de muncă sîntem colegi cu colegii noştri, subalterni in raport cu şefii ierarhici şi, eventual, şefi faţă de o parte mai mică sau mai mare din personalul întreprinderii sau instituţiei unde lucrăm. Nu încetăm însă nici o clipă să ne comportăm ca bărbaţi (sau femei) în raporturile cu bărbaţii şi femeile, ca tineri (sau vîrstnici) în raporturile cu tinerii şi vîrstnicii, care, la rîndul lor, pot fi subalternii, colegii sau şefii noştri, bărbaţi sau femei. In ţesătura relaţiilor sociale, ocupăm deci un anumit loc, avem un anumit statut social bine determinat, care, asociat cu prestigiul acordat de societate fiecăruia, impune, pentru a confirma dreptul la statutul dobîndit, un ansamblu de comportamente privitoare la sine şi la alţii, impune însuşirea unor „modele culturale" — într-un cuvînt — ne fixează un rol, pe care trebuie să-l personificăm, să-l dăm viaţă. Rolul, ca aspect din anime, al statului, prin rigorile lui, ne scuteşte de a improviza comportamente; ele ne sînt prescrise de către societate. Aşadar, din punct de vedere social, a fi egal cu tine însuţi, înseamnă a fi egal cu modelul de comportament prescris pentru fiecare rol social. Comportarea demnă la locul de muncă nu constituie altceva decît încadrarea perfectă în rol şi respectarea riguroasă a sistemului de statuie existent în activitatea de producţie. Orice abatere, orice ieşire din rol duc la perturbarea vieţii sociale a microgrupelor şi a colectivelor. în aceste cazuri, struc-SEPTIMIU CHELCEA — cercetător ştiinţific — (Continuare în pag. 2 a) Vizita preşedintelui Consiliului de Miniştri, Ion Gheorghe Maurer, în Finlanda * Duminică la amiază a părăsit Capitala, plecînd spre Helsinki, preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Socialiste România, Ion Gheorghe Maurer, care, însoţit de ministrul afacerilor externe, Corneliu Mănescu, va face o vizită oficială în Finlanda, la invitaţia guvernului finlandez. La plecare, pe aeroportul Băneasa, erau prezenţi tovarăşii Ilie Verdeţ, prim-vicepreşedinte ai Consiliului de Miniştri, Alexandru Drăghici, Janos Fazekas, Gheorghe Rădulescu, Vasile Vîlcu, Iosif Banc, Mihai Gere, Petre Lupu, Manea Mănescu, Gheorghe Gaston Marin, membri ai guvernului şi alte persoane oficiale. A fost de faţă Seppo Olavi Ainamo, însărcinat cu afaceri ad-interim al Finlandei la Bucureşti. ★ HELSINKI 31. — Trimişii speciali Agerpres, Nicolae Ionescu şi Mircea S. Ionescu, transmit : După un zbor de aproximativ patru ore, avionul special, la bordul căruia se aflau perşedintele Cosiliului de Miniştri al Republicii Socialiste Ronânia, Ion Gheorghe Maurer, şi ministrul afacerilor externe, Corneliu Mănescu, a aterizat pe aeroportul Seutula. Dominat de maiestuoase păduri prin care şi-a răsfirat pistele, aeroportul capitalei finlandeze şi-a primit oaspeţii într-o atmosferă sărbătorească — expresie a relaţiilor de stimă şi prietenie ce s-au dezvoltat în zilele noastre între România şi Finlanda. Arborate pe frontispiciul aerogării, se profilau pe fundalul cerului nordic drapelele de stat ale României şi Finlandei. La coborîrea din avion, oaspeţii români au fost salutaţi cu căldură de preşedintele Consiliului de Miniştri al Finlandei, Mauio Koivisto, şi de ministrul afacerilor externe, Ahti Karjalainen. Premierul finlandez a prezentat apoi oaspeţilor celelalte persoane oficiale venite in întîmpinare : Aarje Simonen, ministrul justiţiei, Vaino Leskinen, ministrul comerţului şi industriei, Arjeo Keinonen, comandantul şef al armatei, Teuvo Aura, preşedintele Consiliului municipal al oraşului Helsinki, Lauri Aho, primarul oraşului Helsinki, precum şi alte personalităţi ale vieţii politice finlandeze. Au fost de faţă Nicolai Ioan Vancea, ambasadorul României la Helsinki, membri ai ambasadei şi ai agenţiei economice a ţării noastre în Finlanda, precum şi Kaarlo Veikko Makela, ambasadorul Finlandei la Bucureşti. Erau, de asemenea, prezenţi numeroşi ziarişti finlandezi şi corespondenţi ai presei străine. O companie de elită a forţelor armate finlandeze a prezentat onorul. După intonarea imnurilor de stat ale celor două ţări, premierii României şi Finlandei au trecut în revistă garda de onoare. Primii miniştri ai celor două state, precum şi celelalte personalităţi au luat apoi loc în maşinile oficiale, îndreptîndu-se spre reşedinţa rezervată oaspeţilor români, în marele hotel Marski. La reşedinţă, premierul Mauio Koivisto şi ministrul afacerilor externe, Ahil Karjalainen, s-au întreţinut cordial, la o cupă de şampanie, cu preşedintele Consiliului de Miniştri, Ion Gheorghe Maurer, şi ministrul afacerilor externe, Corneliu Mănescu. ★ In timpul zborului deasupra teritoriului Uniunii Sovietice, preşedintele Cosiliului de Miniştri al României, Ion Gheorghe Mauer, a adresat de la bordul avionului o telegramă de salut preşedintelui Consiliului de Miniştri al U.R.S.S., Alexei Kosîghim. In pag. a VI-a : începerea convorbirilor oficiale. Dineu oferit In onoarea oaspeţilor români. Primii miniştri ai celor două ţări pe aeroportul din Helsinki în numărul de azi: Perspectiva liceelor de specialitate în pag. a 2-a ♦ Cum am rezolvat dilema repartizării fondului de organizare a șantierelor în pag. a 3-a ♦ SPORT în pag. a 4-a imnwrmiii i "i iiiiimrrrr"””13"- EXISTĂ POSIBILITĂŢI PENTRU A ASIGURA O ASISTENŢĂ MEDICALĂ CORESPUNZĂTOARE LA DOMICILIU? îmbunătăţirea asistenţei medicale spitaliceşti şi ambulatorii, cu multiplele faţete pe care le prezintă această problemă, constituie un obiect de preocupare efervescentă în cercurile medico-sanitare. Această preocupare se soldează cu numeroase propuneri şi puncte de vedere, care — socotim noi — merită a fi larg cunoscute. Publicăm în articolul de faţă convorbirea pe care am avut-o cu tov. dr. ALEXANDRU PESCARU de la Direcţia Sănătate a municipiului Bucureşti. Spitalul ocupă un loc central în ansamblul mijloacelor de ocrotire a sănătăţii, el reprezentînd instituţia capabilă să asigure o formă de asistenţă medicală intensivă, destinată unei categorii speciale de bolnavi caracterizaţi printr-un stadiu avansat, uneori grav, al bolii. In condiţiile gratuităţii şi accesibilităţii largi, unităţile medicale cu paturi prezintă un grad înalt de utilizare, fapt care — prin el însuşi — nu poate fi considerat negativ. Din păcate, aşa după cum a subliniat şi conferenţiarul dr. Coroi, în ziarul „Munca", acest indice de utilizare este, uneori, umflat în mod artificial, datorită unor deficienţe în organizarea reţelei medico-sanitare. In prezent, spitalizarea a ajuns să rezolve nu numai cazurile grave, care reclamă neapărat internarea. O seamă de bolnavi cronici, cu o anumită reducere a capacităţii de muncă, apelează de asemenea la îngrijirile spitaliceşti. In felul acesta apare o solicitare excesivă a fondului de paturi existent, iar spitalele sunt nevoite, uneori, să-i refuze pe cei ce au neapărată nevoie de internare şi să-i programeze pentru date îndepărtate de momentul prezentării lor. — Dacă judecăm lucrurile din punctul de vedere al bolnavului cronic sau care ALEXANDRU CONU (Continuare în pag. 6-a) Vedere din oraşul minier Bălan din judeţul Harghita Foto, P. «302»A OMUL CARE A ÎNVINS TIMPUL Şi m-am oprit mirat. Cum, anii nu mai lasă urme ? Atunci cum râmîne cu înţelepciunea cuprinsă în versul lui Virgiliu : „Fugit irreparabile tempus" ? Sau, poate, el, Mircea Rusu, sondorul podar de intervenfie, de la Schela Boldeşti, a găsit un remediu ca să fixeze timpul ? Altfel cum de a rămas aproape neschimbat din 1953, de cînd lucrează la intervenie, și pînă acum ? „N-am avut timp să îmbătrînesc ! — glumește. Mereu am fost prins de treburi, așa că..." Prins de treburi — expresie a unei intense dăruiri, a dragostei sale față de meserie. Munca lui nu are spectaculozitatea individualizării. Ea nu se poate desfășura decît în cadrul unei echipe, ca o rotiță fină într-un complex angrenaj. Dar tocmai precizia cu care se încadrează în acest angrenaj dă măsura priceperii sale, a calificării pe care experiența celor 15 ani de „intervenţii" i-au cizelat-o. Pare un paradox — identificarea cu echipa subliniază, în cazul acesta, personalitatea individului. Personalitatea sondorului Mircea Rusu are însă cîteva puncte de reper precise. Ca podar, el are în seamă asigurarea echipei cu scule. O muncă de răspundere — ea determină activitatea de intervenţie a întregii echipe şi poate de aceea, ceilalţi îi recunosc partea substanţială în realizările comune. „Este un lucru important. Nu iei sculele de la magazie şi gata ! Pentru că sondă cu sondă nu seamănă şi de aceea trebuie să ştii ce ceri — altfel faci naveta între şantier şi magazie. Timp, nervi, sonde inactive..." explică şeful echipei, Victor Ceangu. „Mai exagerează şi dumnealui — nu este, totuşi, cine ştie ce — caută să repună lucrurile într-o lumină pe care o consideră exactă, Mircea Rusu. Totul este să cunoşti structura stratului, conformaţia sondei, în funcfie de asta să ceri scule". Simplifică. Abia însă după o astfel de „simplificare" complexitatea meseriei sale devine mai evidentă. Ea se adînceşte, atinge tărîmurile vaste ale mineralogiei stratigrafiei, ale efectelor mecanice. O meserie cu implicaţii nebănuite, struc- M. COLESIU L. BĂRBIERI (Continuare în pag. 5-a)