Munca, octombrie 1968 (Anul 24, nr. 6495-6521)

1968-10-01 / nr. 6495

Pagina a 2-a Cerinţe legitime ale Casei de cultură din Sinaia Despre Casa de cultură din Sinaia — unul dintre principalele puncte de a­­tracţie pentru oamenii mun­cii veniţi la odihnă în pi­toreasca staţiune de la poa­lele Bucegilor — nu se poa­te vorbi decît prin compa­raţie. Cîndva, acest minu­nat lăcaş de cultură era „valorificat“ la întreaga sa capacitate, cunoscînd o mare afluenţă de vizitatori. Programe bogate, variate, iniţiate şi pregătite de un colectiv de activişti bine organizat, veneau în întâm­pinarea gusturilor şi prefe­rinţelor celor care frecven­tau Casa de cultură, oferin­­du-le posibilitatea de a-şi petrece timpul într-un mod tot mai plăcut şi mai folo­sitor. Epocă a „apogeului“ ? Cine ştie !... Ceea ce se ştie astăzi­ este faptul că în de­cursul ultimilor ani Casa de cultură din Sinaia a suferit cîteva „restructurări“ de pe urma cărora nu s-a res­tabilit pe deplin nici în pre­zent. Expediată din splen­dida clădire în care fiinţa­se de la bun început, insti­tuţia ca atare, preschimba­tă brusc în „cenuşăreasă“, a fost un timp „săltată“ cu tot carabalîcul undeva mai pe deal, într-un imobil cu totul necorespunzător. Ea a revenit în cele din urmă în „casa“ ei de drept, acolo unde îi era în chip firesc locul. Revenirea s-a făcut însă cu cîteva pierderi re­gretabile , de materiale şi mai ales de săli pentru di­ferite activităţi, a căror res­tituire nu se întrevede încă. In ciuda acestui fapt, Casa de cultură din Sinaia a reuşit — prin eforturile depuse de directorul (ace­laşi director entuziast, pri­ceput, energic) şi de acti­viştii ei — să-şi refacă ve­chiul prestigiu în faţa sute­lor şi miilor de oameni care îi păşesc pragul zi de zi, străduindu-se să ţină neîn­cetat pasul cu cerinţele şi exigenţele lor în continuă creştere. Prestigiu plătit însă, în unele privinţe, destul de scump, mai ales cînd e vorba de spaţiul necesar desfăşu­rării unor activităţi cu multă priză la public... Dintre amplele şi antre­nantele manifestări de odi­nioară, foarte apreciate erau serile de dans săptă­­mînale, organizate în ma­rea sală din aripa stingă a clădirii. Asemenea seri de dans au loc cu regularitate şi astăzi, dar în aşa-numita „sală de marmură“, recu­noscută pentru frumuseţea ei arhitectonică. Unul din­tre interlocutori dizgraţia acest fapt prin termenul de „profanare“. Cuvîntul este poate prea „tare“, dar el conţine în sine o bună doză de adevăr. Din dorinţa de a continua buna tradiţie a serilor de dans, conduce­rea Casei de cultură s-a vă­zut nevoită să recurgă la această soluţie, întrucît ve­chea sală a fost transfor­­­mată, prin hotărîrea orga­nelor administrative locale, în... restaurant cu autoser­vire ! Și cît prejudiciu adus muncii culturale printr-o asemenea măsură abuzi­vă !... Mai întîi că serile de dans organizate — din mo­tivul­ arătat — în impună­toarea sală de marmură duc de fiecare dată la perturba­rea întregului program al serii respective, la parali­zarea activităţilor paralele din sălile în vecinătate, ca să nu mai vorbim de imposi­bilitatea bunei conservări a acestei săli, de fumul şi mirosul gastronomic care se infiltrează în întreaga clă­dire. Mai apoi, că un rău nevenind niciod­ată singur, citeva dintre sălile din a­­propierea actualului res­taurant, rezervate înainte vreme diferitelor activităţi sportive şi cercuri artistice, sunt preschimbate în pre­zent în dormitoare pentru bucătari şi ospătari. Din a­­ceastă cauză, de pildă, cer­cul de pictură, (ca de altfel şi biblioteca, în locul căreia a fost amenajat un... bar de zi) a fost obligat să-şi mute atelierul la etaj în­­tr-o încăpere cu totul im­proprie. Alte două săli, în care conducerea intenţiona să amenajeze „Clubul celor mici“ au fost şi ele înstrăi­nate, fiind puse la dispozi­ţia unei instituţii care n-are nici în clin nici în mînecă cu Casa de cultură... Acestea fiind unele din­tre fapte, mă întreb dacă n-a sosit în sfîrşit timpul ca, după cîteva „experien­ţe“ amare, Casa de cultură din Sinaia să fie iarăşi re­pusă în drepturile sale­­le­gitime, redîndu-i-se faima şi strălucirea de mai îna­inte. Tendinţele de acapa­rare a spaţiului ei de către unele instituţii şi întreprin­deri locale ni se par o im­pietate, un afront la adre­sa,, muncii culturale, o în­gustare — premeditată ori nu — a sferei de acţiune a acesteia. Forurile tutelare ar trebui, să manifeste o mai mare­ atenţie faţă de acest aşezămînt­­ cultural, îngrijindu-se de asigu­rarea tuturor condiţiilor optime pentru desfăşurarea unei activităţi cît mai fruc­tuoase. Aceasta se impune cu atît mai mult, cu cît Casa de cultură din Sinaia, be­neficiind de un sediu atît de atrăgător, a fost dintot­­deauna — şi trebuie să fie deci şi în continuare — una dintre frumoasele „cărţi de vizită“ ale mult solicitatei staţiuni de pe Valea Praho­vei... ION SEGARCEANU ISTORICE CĂDEREA IMPERIULUI RO­MAN — Fotival (15 63 61) — 9,15 ! 12,15 : 16,30 : 20. — Mo­dem (23 71 01) — 10 ; 14 ; 17,15 ; 20.30. DRAME ROATA VIEŢII — Cinemateca (13 02 72) — cu bilete la casă — 9,45­­, 12 ; 14,15 ; 16,30 ; 18,45 ) 21. — Mioriţa (14 27 14) — 0 ; 11,15 ; 13,45 ; 10 ; 10,30 ; 21. JURNALUL UNEI FEMEI IN ALB — Union (13 40 04) — 15,30 | 18 ; 20,30. NEÎNȚELESUL — Capitol (16 20 17) — 8,45 ; 11 1 13,30 ; 10 | 10.30 ; 21. — Floreasca (33 20 71) — 0 | 11,15 ; 13,30 ; 10 ; 18,15 | 20,30. — Arta (21 31 80) — 0,IS­IS,45 in continuare ; 18 | 20,15 ) la grădini — 10. PRIETENELE — Bun|tl (15 62 70) — 15,30 ; IS | 20,30. INFRlNGEREA LUI ALEXAN­DRU CEL MARE — Progresa) (23 04 10) — 15,30 ; 18 ; 20,15. GIOCONDA PARA­SURIS — Cringast (17 31 01) — 15,30 ; 18­­ 20,30. INIMA DE MAMA — Infrăţiree Intre popoare (17 31 04) — 15,30 ; 17,40 ; 20. PRINTESA — Contrai (14 12 24) — 0,30 ; 11 ; 13,30 ; 10 ! 10,30 ; 21. COMEDII MARUSIA ŞI NAPOLEON — Feroviar (16 22 73) — 6,30; 11; 13,30 ; 10 ; 13,30 ; 21. VIVA MARIA — Lira (21 71 7­) — 15,30 ; 18 ; 20,30. TREI COPII „MINUNE" — Au­rora (35 04 66) — 9 ; 11,15 ; 13,30 ; 15,45 ; 18 ; 20,30 ; la grădină — 19,30. FANTEZIŞTII — Viran (21 39 82) — 15,30 ; 18 ; 20,15. OPERAŢIUNEA SAN GENNARO — Excelsior (18 10 88) — 9,15 ; 11,30 ; 13,45 ; 16 ; 18,30 ; 20,45. — Melodia (12 06 88) — 8,45 ; 11 ; 13,30 ; 16 ; 18,30 ; 20,45. SURPRIZELE DRAGOSTEI — Grivița (17 08 58) — 9 ; 11,15 ; 13,30 ; 16 ; 18,15 ; 20,30. — Fla­mura (23 07 40) — 9 ; 11,15 ; 13,30; 16 ; 18,15 ; 20,30. MINUNILE DOAMNEI VENUS — Dacia (16 26 10) — 8—18,15 în continuare­­ 13,45 ; 21. K.O. — Viitorul (11 48 03) — 15,30 ; 18 , 20,30. FRUMOASELE VACANTE — Republica (11 03 72) — 9,30; 11,45; 14 ; 18,30 ; 18,45 ; 21. — Victo­ria (16 28 76) — 9; 11,15; 13,45; 16,15 ; 13,30 ; 20,45. VIN CICLIȘTII — Drumul Sării (31 28 13) — 15 ; 17,30 ; 20. — Ciuleşti (17 55 46) — 15,30 ; 18 ; 20,30. — Moţilor (12 52 93) — 15,30 ; 18 ; 20,30 ; la grădină — 19. OSCAR — Ferentari (23 17 50) — 15,30 ; 18 ; 20,30. NEBUNUL DIN LABORATORUL nr. 4 — Pacea (31 32 52) — 15,45 ; 18 ; 20,15. AVENTURI CEI ŞAPTE SAMURAI — Uni­rea (17 10 21) — 16 ; 19,30. PLANETA MAIMUŢELOR — Patria (11 88 25) — 9 ; 11,30; 14; 16.30 ; 10 , 21,15. BELA — Cosmos (35 19 15) — 15,30 ; 18 ; 20,30. TESTAMENTUL UNUI PAȘĂ — Luceafărul (15 87 67) — 9 ; 11,15; 13,30 ; 16,15 ; 18,30 ; 20,45 ; gră­dina Doina (18 35 38) — 19. Gră­dina Festival (11 50 84) — 19. RĂPIREA FECIOARELOR, RĂZ­BUNAREA HAIDUCILOR — Doi­na (18 35 38) — 11,30 ; 16, 19,30. ŞAPTE OAMENI DE AUR — Volga (11 91 26) — 9,30—16 în continuare ; 18,15 ; 20,30. ZECE NEGRI MITITEI — Mun­ca (21 50 97)­ — 18 , 18 , 20. VICONTELE PLĂTEŞTE POLI­ŢA — Lumina (16 23 35) — 8,30— 10,15 în continuare ; 18,45 ; 20,45. TARZAN, OMUL-MAIMUŢĂ — Popular (35 15 17) — 15,30 ; 13 ; 20.30. — Rahova (23 01 00) — 15,30 ; la grădină — 19,30. WINNETOU III — Bucegi (17 05 47) — 9 ; 11,15; 13,30; 16; 18,15 ; 20,30. — Tomis (21 49 46) — 9—15,45 în continuare ; 18,15 ; 20,30 ; la grădină — 19. PIRAMIDA ZEULUI SOARE — Cotroceni (13 62 56) — 15,30 ; 18 ; 20.30. MARŢI 1 OCTOMBRIE 17.30 — Pentru şcolari : Cetatea strugurilor. 18.00 — TV. pentru specialiştii din Industrie. Cibernetica economică. 18.30 — Curs de limba engleză. 19.00 — Doi tineri interpreţi : pianistul Dan Grigore şi violonistul Eugen Sîrbu. 10.30 — Telejurnalul de seară. 20.00 — Film serial : Vikingii. 20.30 — In rariştea de lingă vil —- seară de romanţe. 21.15 — Program de varietăţi. Transmisiune directă de la Viena. Participă : Wenke Mibre, Roy Blecq, Lucia Trogg, Hana Patzeltova, Waldemar Matuskar Jo Dassin, Richard Anthony, Les Swingle Singers Louis Armstrong, Sandle Shaw, Peghl March şi alţii. . 13.30 — Numere de circ Înregistrate pe peliculă. ” 23.00 — Telejurnalul de noapte. MIERCURI 2 OCTOMBRIE 10.00 — Consultaţii la matematică (clasa a XH-a). 10.30 — Consultaţii la limba română (clasa a VIII-a). 11.00 — Curs de limba franceză (reluarea lecţiei de luni). 11.30 — Curs de limba engleză (reluarea lecţiei de marţi). 12.00 — TV pentru specialiştii din industrie „Ci­bernetica economică“ (reluare). 17.30 — Pentru copii. Micii meşteri mari . Cum să facem un robot (I). 18.00 — Telecronica economică. Probleme majo­re în atenţia comitetelor de direcţie. 18.30 — Curs de limba germană. 19.00 — Emisiune pentru tineret. O experienţă de viaţă. 19.30 — Telejurnalul de seară. 20.00 — Studioul de p poezie. 20.10 — Solişti de muzică populară. 20.25 — Transfocator. 20.55 — Estrada tinereţii. 21,10 — Avanpremieră. 21,20 — Telet­emateca : „Viaţa lui Emile Zola“. 23,15 — Tele/itt înlui de noapte. Rod al fanteziei artiştilor populari Muzeul din Odorheiul Secuiesc şi-a inaugurat noul sediu cu o expoziţie de artă populară. Sunt prezentate aici nume­roase obiecte, rod al fan­teziei şi pasiunii artişti­lor populari de pe me­leagurile Tîrnavelor : lu­crări în lemn, costume populare, cusături şi bro­derii, instrumente muzi­cale, în expoziţie se află amenajată şi o curte ţără­nească în miniatură. La acest muzeu sunt în curs de amenajare alte săli şi expoziţii, care vor ilustra viaţa şi activitatea aşezărilor omeneşti din a­­ceastă parte a ţării, din cele mai vechi timpuri. (Agerpres) Filmai© lunii octombrie După secetoasele zile de vară, cu poliţe plătite de viconţi suspecţi unor inimi nebune, nebune de legat , după frumoasele vacanţe care ne-au adus nişte­ ciclişti epuizaţi; în sfîrşit, după atîtea şi atîtea anonime şi anodine pelicule program­a­­te exclusiv la cinematogra­fele din centru, era de spe­rat ca luna octombrie să reverse o generoasă ploaie de filme remarcabile asu­pra ecranelor noastre. Şi totuşi, sunt puţine fil­mele de valoare pe care le vom vedea în această lună. Dintre ele, se detaşează net VARA CAPRICIOASA al cehoslovacului Jiri Menzel, care a obţinut anul acesta Marele Premiu la Festiva­lul internaţional de la Kar­­lovy-Vary. O distribuţie impresionantă — Gary Co­oper, Burt Lancaster, Sărită Montiei (tînără) — are în­scrisă pe generic un wes­­tern-poem narînd despre prietenie şi singurătate în­­tr-o lume a violenţei (VE­RA CRUZ, regia Robert Aldrich). Un interesant film poliţist realizat de Jean- Pierre Melville (autorul DENUNŢĂTORULUI), pu­­nînd accentul pe analiza psihologică a solitudinii, este SAMURAIUL, din a cărui distribuţie fac parte soţii Alain şi Nathalie De­lon, alături de cunoscutul Francois Perrier. Pe ecra­nul panoramic de la Patria va rula o ecranizare după Lev Tolstoi — ANA KARE­NINA — avînd ca protago­nişti pe Tatiana Samoilova şi pe Nicolae Griţenko. Tot în această lună şi tot ca şi pînâ acum — adică printr-o comedie — va fi reprezen­tată pe ecrane cinematogra­fia românească —PANTO­FUL CENUŞARESEI — film realizat de veteranul Jean Georgescu. Adăugind o co­medie a cărei partitură e susţinută de ştiutul Nor­­­­man Wisdom (VEŞNICUL ÎNTÎRZIAT) şi o ecrani­zare după o carte celebră (MINUNATA CĂLĂTORIE A LUI NILS HOLGER­­SSON), lista filmelor de oarecare răsunet se încheie, în rest... ca şi pînă acum ! Se pare că, pentru a se atenua cît de cît sărăcia unui asemenea repertoriu, s-a luat o bună măsură : aceea de a fi organizate „gale“ şi „zile ale filmului" din diverse ţări. După toate probabilităţile, în cursul lu­nii octombrie vor avea loc trei asemenea manifestări consacrate cinematografiilor din Cehoslovacia, R.D. Ger­mană şi Marea Britanie, iar către sfîrşit vor începe tradiţionalele­ zile ale fil­mului sovietic. MIRCEA STAVRI MUNKA Institutul de petrol din oraşul care e centrul cel mai important al industriei noastre petroliere păşeşte în cel de al doilea­ an de ac­tivitate. Pentru a face faţă cerinţelor pe care le impu­ne revoluţia tehnico-ştiinţi­­fică contemporană consem­năm cîteva fapte din preo­cupările noastre, în primul rind lărgirea profilului insti­tutului şi concomitent cu aceasta sporirea numărului de studenţi. Alături de Fa­cultatea de maşini şi utilaj petrolier în anul de învăţă­­mînt 1908—1969 va funcţiona o secţie de subingineri în specialitatea electromecani­că petrolieră, reeditînd astfel specificul şcolii româneşti de subingineri. Numărul stu­denţilor a crescut de aproa­pe două ori faţă de anul trecut şi o dată cu aceasta şi numărul cadrelor didactice. Ca urmare a măsurilor luate de partid şi guvern privind dezvoltarea învăţămîntului, conducerea institutului a re­vizuit planurile şi progra­mele analitice. Referindu-ne la baza materială arătăm că s-au asigurat, de asemenea, două laboratoare (laborato­rul de tehnologia materiale­lor — sudură — şi cel de maşini-unelte şi prelucrări mecanice) fiind în curs de amenajare laboratorul de electro­tehnică generală şi de toleranţe şi măsurători. S-au asigurat, de asemenea, materialele didactice şi cursurile necesare. Studenţii au la dispoziţie cămine şi cantine moderne. Pregătire temeinică (Urhiare din pag. l-a) în continuare cunoştinţele care formează profilul vii­torului specialist în creşte­rea şi ameliorarea animale­lor. Acestea din urmă cu­prind disciplinele de gene­tică şi ameliorarea anima­lelor şi a celor de zooteh­nie care privesc speciile de animale. De un real ajutor în for­marea profilului profesio­nal îl constituie ferma di­dactică, care, alături de biobaza proprie unor dis­cipline, oferă studentului zootehnist posibilitatea con­solidării cunoştinţelor prin lucrările făcute direct pe art­mat, cit şi prin acelea cu caracter de cercetare ştiinţifică în cadrul cercu­rilor ştiinţifice studenţeşti. Exteriorul modernei construcţii a Facultăţii de zootehnie AZI SE DESCHIDE NOUL AM UNIVERSITAR Vom pregăti şi subingineri in ramura noastră STELIAN DUMITRESCU, rector al Institutului de petrol Ploieşti Foto­­ S. EMIL Proporţii­­ grăitoare (Urmare din pag. 1-a)­terială net superioară ani­lor precedenţi, studenţii vor lua contact cu apara­tura modernă, cu biblio­teci pline de noutăţi, vor întîln­i o atmosferă de soli­citudine firească spre des­coperirea unor noi orizon­turi. Potrivit indicaţiilor plenare a Comitetului Cen­tral al P.C.R. din aprilie a.c., noii Legi a învăţămîntului, au fost revizuite şi îmbună­tăţite planurile de învăţă­­mînt, s-au întocmit noi programe de cursuri, s-a perfecţionat procedeul prac­tic în laboratoarele şi ate­lierele proprii, în produc­ţie. Condiţiile superioare din acest nou an universitar permit cadrelor didactice şi studenţilor Institutului Politehnic din Braşov să ridice pe o treaptă şi mai înaltă activitatea de studiu şi cercetare ştiinţifică, răs­­punzind astfel prin fapte grijii deosebite pe care partidul şi statul o acordă învățămîntului de toate gradele din ţara noastră. Pasiune de colecţionar Foto I C. MARIN Mării 1 octombrie 1968 Spectacolele companiei franceze de teatru „Serreau-Perinetti" „AMEDEU“ de EUGEN IONESCU „Privind căderea zidurilor“ de guy foissy Compania franceză de teatru „Serreau-Perinetti“ şi-a deschis seria spectaco­lelor prezentate în turneu la Bucureşti cu două piese aparţinind teatrului de a­­vangardă: „Amedeu sau cum să scapi de el“ de Eu­gen Ionescu şi „Privind că­derea zidurilor“ de Guy Foissy, apropiate prin sub­­textul protestatar, prin in­tenţia demistificatoare, prin semnificaţiile esenţiale ale structurilor dramatice. Am­bele piese construiesc ta­blouri abstract-realiste ale absurdităţii fundamentale a condiţiei umane. Ameste­cul comicului cu tragicul este reflexul firesc al an­goasei sufocante create de o lume dezumanizată, care sub propaganda supercivili­­zaţiei acoperă un proces ra­pid de depersonalizare a individului social, reflexul opacităţii şi apăsării meta­fizice create de un univers sumbru. Piesa lui Guy Foissy porneşte de la constatarea duplicităţii ipostazelor u­­mane, a libertăţii ca atitu­dine în faţa societăţii, care uniformizează, degradează şi epuizează fiinţa vie. Doi oameni — un tip meditativ, calm, retras, dominat de so­fistică şi un tip spontan, a­­narhic, făcînd brutal a­­pologia acţiunii, conver­sează în limitele con­formismului şi ipocri­ziei propriilor firi des­pre necesitatea distrugerii planetei, care a devenit practic imposibil de locuit. Mijloacele lor sînt diferite­­ cel care se arată agresiv, acaparat de o impulsivitate mecanică se dovedeşte, în fapt, mai inofensiv decît cel care îşi afirmă cu metodică raţionalismul, pentru că tocmai acesta din urmă va descoperi mijlocul extermi­nării totale. Jocul actorilor (Armand Abplanalp şi Ah­med Belaisa) şi excelentele proiecţii semnate de Jean- Michel Folon, au sintetizat într-un perfect echilibru natura conflictuală abstrac­tă a scenetei, imprimîndu-i acea eleganţă expresivă şi acea concentrare a mijloa­celor proprii filmelor de a­­nimaţie. Regia lui André Louis Perinetti a urmărit cu exactitate evidenţierea umorului negru şi a tezei foarte directe a dialogului. Amedeu sau cum să scapi de el se plasează în opera dramatică a lui Eu­gen Ionescu alături de Noul locatar — triste comentarii asupra presiunii universului inanimat, asupra prolifera-­ rii materiei, simbolizînd de­gradarea, inevitabila dispa­riţie a spiritului şi triumful lumii opace a lucrurilor. „Amedeu“ reprezintă eşecul cuplului etern. Un soţ obo­sit şi indecis, o soţie nemul­ţumită şi rea ascund de 15 ani în apartamentul lor un cadavru care creşte, le fură treptat tot spaţiul, îi des­prinde de restul lumii şi îi terorizează. Cadavrul nu este altceva decît propria lor dragoste moartă, supusă unei lente putreziri şi pro­liferări. A mai trăi alături de această materie dezgus­tătoare nu se mai poate, dar şi a te debarasa de ea este greu. Amedeu, fire sen­sibilă şi sentimentală, se simte legat de cadavru, de amintirea fostei iubiri.­­Eu­­gen Ionescu spunea undeva că pentru a surprinde acel domeniu crepuscular, care nu este nici viaţă nici tea­tru, pentru a putea reda a­­cel lucru mai adevărat de­cît viaţa însăşi, trebuie să exagerezi, să pui personaje­le, conflictele şi decorurile în afara limitelor adevăru­lui şi autenticului. Jean-Marie Serreau, in­terpretul rolului Ame­­deu şi semnatarul totodată al regiei spectacolului, este un actor echilibrat, stăpîn pe toate posibilităţile de ex­presie dramatică, iar Ed­wine Moatti (Madeleine) posedă o forță autentică a gesticii și o capacitate cons­tantă de concentrare. „Tragedia regelui Al doilea spectacol a fost consacrat reprezentării pie­sei „Tragedia regelui Cris­­tophe“ de Aimé Césaire. A­­cesta, un strălucit poet ne­gru de cultură europeană, este autorul unei piese cu multiple semnificaţii exis­tenţiale, istorice şi etice, a unei puternice drame ins­pirate din evoluţia puţin li­neară şi tulburătoare a po­poarelor Africii. „Tragedia regelui Christophe“ sinteti­zează profundele conflicte ridicate de procesul com­plicat al decolonizării. Per­sonaj istoric real, Chris­tophe, fiu de sclav, şi fost soldat, încoronat după re­tragerea armatei franceze rege al insulei Haiti, simbo­lizează întreaga derută şi anarhie a emancipării na­ţionale. Piesa se desfăşoară după intenţiile autorului pe trei planuri distincte şi totuşi intersectate. Mai întîi, este drama politică născută pe de o parte din sincopa evo­luţiei (Franţa, după retra­gerea din Haiti, dă „ajutor“ decolonizaţilor, trimiţîndu­­le un maestru de ceremonii, ciudată soluţie diplomatică pentru o ţară care şi-a cîş­­tigat independenţa), iar pe de altă parte din gravele disensiuni interne între Christophe, despotul cu largi idei iluministe şi Pa­tion, apărătorul democratis­mului demagogic. Conflic­tul major se desfăşoară în­tre fondul instinctual, pri­mitiv şi generos totodată al unui popor oprimat de se­cole de sclavie şi influenţe­le culturii şi civilizaţiei eu­ropene. Stratificările conflictuale lărgesc cîmpul semnificaţi­ilor tragediei. Din păcate, se observă numeroase ca­renţe de construcţie drama­tică pe care nici spectacolul viu, animat, susţinut de Compania franceză de tea­tru „Serreau-Perinetti“ nu le-a putut evita. Colectivul actoricesc şi regia semnată de Jean-Marie Serreau au accentuat pe alternanţa scenelor burleşti, de inteli­gentă ironie şi subtilă in­tuiţie a comicului, cu sce­nele de gravă meditaţie asu­pra structurii mitolgice, is­torice, a conflictelor umane Ritmicitatea cîştigată ast­fel s-a spart însă din prici­na trenării episoadelor complementare. Spectaco­lul, care are în ansamblu o inteligentă unitate de con­cepţie, începînd cu jocul ac­torilor şi terminînd cu in­teresantele soluţii scenogra­fice găsite de Paul Emile Simon, are deseori lungimi aride. Eleganţa interpretă­rii se datoreşte în mare par­te viziunii subtile regizorale care a păstrat intactă, proaspătă, duplicitatea tra­gismului, organicitatea sim­biozei umorului, larga res­piraţie poematică a tirade­lor. Compania de teatru „Se­rreau-Perinetti“, care şi-a încheiat seria spectacolelor la Bucureşti, a oferit publi­cului nostru seri de plăcută comunicare estetică. Salu­tăm, cu vădită încîntare, turneele care au început să se succeadă pe scenele noastre, pentru posibilitatea pe care ne-o dau de a veni în contact cu arta teatrului, aşa cum se desfăşoară el la ora actuală peste hotare. DANA DUMITRIU de AIMÉ CÉSAIRE

Next