Munca, decembrie 1968 (Anul 24, nr. 6548-6574)

1968-12-03 / nr. 6549

TRANSPORTUL IN COMUN SATISFACE ACTUALELE CERINŢE ALE OAMENILOR MUNCII DIN BRĂILA ? In ultimii doi ani, populaţia oraşului Brăila a crescut de la 138 000 de locuitori la peste 150 000. Aproape o cincime sunt sala­riaţi ai noilor zone industriale situate în nordul şi sudul oraşului. Sunt zone în aria cărora intră : Uzina de utilaj greu „Pro­gresul“, Combinatul de celuloză şi hîrtie, Şantierul naval „1 Mai", Combinatul de fibre artificiale şi alte întreprinderi. Con­tinuitatea activităţii economice a acestor unităţi, precum şi necesităţile cotidiene ale localnicilor au impus şi determinat alege­rea celor mai corespunzătoare mijloace de transport în comun. întreprinderea de transporturi orăşe­neşti (I.T.Q.), prin cele 28 vagoane motor, 38 remorci şi 85 de autobuze, deserveşte un traseu care însumează aproape 120 km lungime. Principalul beneficiar — oamenii muncii — reclamă însă existenţa unor ca­renţe în organizarea activităţii transportu­rilor. Intîrzierile faţă de orar, părăsirea lo­cului de muncă mai devreme de către mun­citori, datorită spectrului „va mai veni sau nu tramvaiul...“, transportul de cele mai dese ori în condiţii necorespunzătoare, po­sibilităţi de accidentare şi alte cauze asu­pra cărora vom reveni, provoacă ne­mulţumiri în rîndul celor ce folosesc mij­loacele de transport în comun. Există căi de ieşire din acest impas ? — la această în­trebare s-a căutat răspuns în cadrul mesei rotunde organizată zilele trecute de ziarul nostru împreună cu Consiliul municipal al sindicatelor Brăila, la care au participat directori şi ingineri şefi de întreprinderi, şefi ai serviciilor de organizare şi normare a muncii, dispeceri, preşedinţi ai comitete­lor sindicatelor. —IIIIIIE II» .........■■■I III­I !!!■■■ Timpul, fie el productiv sau liber, este stopat la ,,bariera" slabei organizări a transporturilor Inginerul IONEL PI­­TROP, directorul întreprin­derii de transporturi orăşe­neşti, asigura participanţii la masa rotundă că­­ numă­rul mijloacelor de transport — chiar şi la orele de vîrf — este suficient. Printre altele vorbitorul amintea : „...introducerea vagoanelor remorcate, creşterea numă­rului de autobuze pe tra­seele mai mult solicitate, reducerea numărului de întreruperi accidentale, do­tarea şi înzestrarea parcu­lui cu noi utilaje etc. etc., toate acestea sunt în măsură să facă faţă în „prezent“ cerinţelor unui transport corespunzător. Beneficiarii direcţi ai ser­viciilor I.T.O. — salariaţii întreprinderilor amintite — au demonstrat însă întot­deauna prin fapte şi argu­mente, netemeinicia şi in­consistenţa asigurărilor for­mulate la „timpul prezent“. Autoliniştirea nu face casă bună cu cerinţele mereu crescînde şi exigente ale celor ce beneficiază de transporturi. Posibilităţile existente, rezervele interne insuficient valorificate, im­pun găsirea — la un mod autocritic — a altor grade de comparaţie. Iată şi la ce mod privesc delegaţii co­lectivelor prezentul, cum îl ancorează în viitor: P. IANCULESCU MIRCEA CIŞMAN (Continuare în pag. 3­ a) LA COMBINATUL CHIMIC CRAIOVA Mulţi se angajează, puţini rămîn- Demisie, transfer, trans­fer, demisie... Şeful servi­ciului organizarea muncii de la Combinatul chimic Craiova încearcă să pună ordine în sutele de cereri adresate conducerii. N-am exagerat apreciind numărul lor la nivelul sutelor. De la începutul anului şi pînă a­­cum în combinat s-au anga­jat 1421 oameni şi au ple­cat 620. Situaţii similare, fără a atinge însă asemenea proporţii au înregistrat şi întreprinderile craiovene I.R.A. şi Prefabricate beton. Deşi generează probleme complexe în activitatea în­treprinderii, fenomenul fluctuaţiei cadrelor nu este încă apreciat realist, con­ducerile întreprinderilor necăutînd să-l stăvilească sau să-l diminueze. Cunos­­cînd că sociologii noştri au iniţiat studiul fluctuaţiei forţei de muncă — domeniu în care factorii economici se interferează strîns cu cei spirituali-psihologici, insti­tuţionali, culturali — am a­­dresat sociologului Mihail Cernea întrebarea : poate fi stăvilit fenomenul fluctua­ţiei ? — Da ! Dacă i se cunosc cauzele. Alături de tendin­ţa general obiectivă nece­sară de redistribuire a for­ţei de muncă în condiţiile expansiunii industriale, co­există puternice izvoare de ordin subiectiv care gene­rează fluctuaţia cadrelor. Atunci cînd nu este dicta­tă de nevoi economice, tre­cerea muncitorilor de la o întreprindere la alta are consecinţe nocive asupra producţiei, productivităţii şi calităţii muncii. Fluctuaţia se realizează prin mulţimea voinţelor individuale care reprezintă preferinţe subiective perso­nale sau interese individua­le intr-adevăr greu de pre­cizat şi planificat. Un con­trol asupra fenomenului ar presupune deci depistarea motivaţiilor, intuirea struc­turii motivaţionale a trans­ferului în altă întreprinde­re. Cererile de demisie sau transfer pe care le-am gă­sit la conducerea combina­tului craiovean au consem­nat cîteva : interese famili­ale, greutăţi în familie, transport, mediu toxic, sa­larizare etc. Am confirmat aceste cauze cercetînd sta­rea de spirit a muncitorilor care mai lucrează încă în întreprindere — „pepiniera“ viitorilor fluctuanţi, întrebarea cheie : „Aţi vrea să munciţi în altă în­treprindere, şi de ce ?“ — a prilejuit răspunsuri varia­te revenind ca leit-motiv : distanţa şi transportul de­fectuos. Din discuţii, am a­­flat că transportul munci­torilor din oraş la locul de muncă este lăsat exclusiv la latitudinea I.T.G.-ului. Acesta nu respectă însă re­partiţia autobuzelor pe sta­ţii în raport cu cerinţele şi numărul abonaţilor. Deşi i­niţial s-a încheiat un con­tract pentru opt autobuze, astăzi la dispoziţia combi­natului se pun doar patru, maximum cinci maşini. Nu CLARA SMITH (Continuare în pag. 5­ a) Proletari din toate tarile, unifi-va ! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII GENERALE A SINDICATELOR DIN ROMÂNIA Anul XXIV nr. 6549 marţi 3 XII 1968 6 pagini 30 bani Etica şi compor­tarea spectatorului de film (Pag. a 2-a) 290 de produse recomandă talentul şi hărnicia colectivului întreprinderii de industrie locală „Băimăreana“ (Pag. a 3-a) . S t a r t I ► România - Franţa | —14 la rughi. ► S-au aprins iarăşi | I torţe I ► (Pag. a 4-a)­­ Foto : V. GHEORGHE Sala turbinelor de la centrala de termoficare Brazi Adunări de dări de seamă şi alegeri LARGILE RESURSE DE ECONOMISIRE A METALULUI -consensul unanim al dezbaterilor Pregătite temeinic, adu­nările de dări de seamă şi alegeri din ramura noastră au devenit adevărate tri­bune de la care participan­ţii la discuţii au analizat cu maturitate activitatea birourilor grupelor sindi­cale, contribuţia adusă de ele la mobilizarea salariaţi­lor pentru realizarea şi de­păşirea sarcinilor de plan, pentru îndeplinirea, de că­tre toţi membrii de sindi­cat, a îndatoririlor profe­sionale, în dezbaterile care au avut loc pe marginea dări­lor de seamă a fost anali­zată, în­ spiritul­­unei înalte exigenţe, preocuparea bi­rourilor grupelor în exerci­tarea dreptului lor de con­trol asupra modului în care organele tehnico-admi­­nistrative se achită de obli­gaţiile ce le revin pe linia îmbunătăţirii condiţiilor de muncă şi de viaţă ale sala­ Ing. NICOLAE VASU vicepreşedinte al Comitetului Uniunii sindicatelor din întreprinderile industriei metalurgice şi construcţiilor de maşini f­aţilor, respectarea legis­laţiei muncii, înfăptuirea prevederilor stipulate în contractul colectiv. Aşa, de exemplu, în cadrul adună­rii de dare de seamă şi a­­legeri a grupei sindicale de la atelierul de debitare a uzinei „Vulcan“ s-a scos în evidenţă că, deşi sarcinile de plan au fost depăşite la toţi indicatorii, există încă numeroase rezerve nefolo­site. Astfel, participanţii la discuţii au criticat faptul că introducerea în fabrica­ţie a unor produse se face cu întîrziere, ceea ce duce deseori la lucru în salturi, că unele echipe n-au su­dori suficienţi, că în pri­mele trei trimestre ale anu­lui s-au înregistrat peste 1 300 ore absenţe nemoti­vate. Printre alţii, Ion Ră­­duţ arăta că : „Datorită fap­tului că planul lunar nu este precizat în timp optim, unele comenzi, care au fost deja introduse în fluxul tehnologic, sunt scoase şi înlocuite cu altele, fapt ce creează serioase perturba­ţii în procesul de produc­ţie“. In continuare el a ce­rut să se ia urgente măsuri de către conducerea atelie­rului pentru lansarea pla­nului la timp. (Continuare în pag. 5-a) Cu multă atenţie, maistrul Dumitru Costioaie şi lăcătuşul Vasile Cărare de la Uzina mecanică Nicolina-Iaşi, fac ulti­mele verificări la un lot de echipament pentru buldozere, înainte de a fi expediat Foto : ST. ALBESCU MICILE AMBIŢII - BALAST AL PERSONALITĂŢII „Să ne ferim de ambiţie, dar să nu renunţăm la ea niciodată“ sună o maximă semnată de Guizot. La o u­ltimă vedere fraza istoricu­­ui francez pare o antinomie. Depăşind însă nivelul înşe­lător al aparenţei, cuvintele capătă dimensiuni şi semni­ficaţii profunde, menite să explice în fond, să clarifice şi să prevină anumite con­fuzii. Am putea fi lipsiţi de ambiţii ? — Iată o întrebare de care mulţi se feresc, dar pe care şi-o adresează. Răs­punsul este categoric : nici­odată. Căci în tonul său ma­jor, ambiţia înseamnă pasiu­ne şi sforţare. Efort şi rîvnă. Iar această sinteză reprezin­tă baza oricărui succes. între intenţii şi realizări există în­totdeauna o cit de mică de­­sincronizare, ceea ce înseam­nă în fapt o condiţie nece­sară progresului. Mereu rea­lizările trezesc ambiţia de­păşirii, a împlinirilor su­perioare. Mereu intenţiile se îmbogăţesc în conţinut ge­­nerînd AMBIŢII NOBILE. Ele sunt necesare omului şi vieţii sale, saltului pe verti­cala perfecţiunii neîntrerup­te. Afirmaţia are însă nevoie de o precizare. Este vorba­ de o calitate umană, morală, care angajează întreaga per­sonalitate a individului, dar care nu îndreaptă procesul spre egoism. Se impune o distincţie clară între adevă­ratele ambiţii, morale, uma­ne — stimuli ai evoluţiei, şi micile ambiţii imorale care dezumanizează. Literatura a prins sub pana unui Balzac, Maupassant, Moliére, sau Delavrancea, această trăsă­tură negativă a personalită­ţii umane. Bel-Ami, Harpa­gon sau Hagi Tudose simbo­lizează expresiv arivismul şi­ avarismul, forme rafinate de ambiţii negative. Indrep­­tînd vizorul din acest univers creat de scriitori (care pot­ fi acuzaţi de ficţiune­ la pulsul vieţii noastre cotidiene, apar variatele faţete, reale, ale ambiţiei meschine. E drept, ele reprezintă­ o zonă restrîin­­să, fiind un fel de capricii singulare, dar într-un buchet de flori frumoase este sufi­cient să existe un fir de mătrăgună pentru ca imagi­nea generală să sufere. Dacă setea de parvenire a devenit pentru „personalita­tea“ depersonalizată prezen­ţă centrală, urmărită cu eforturi şi fervoare, există unele mici ambiţii care re­prezintă reacţii spontane, născute pe (şi, uneori, pen­tru !) moment. Din nefericire însă, efectele rarelor clipe de slăbiciune, de porniri deşarte, se prelungesc nociv asupra existenţei individului şi chiar a grupului social în mijlocul căruia trăieşte. In­tr-o comună (Holboca) din judeţul Iaşi, doi fraţi, pe nume Vrînceanu, au reuşit „frumoasa“ performanţă de a­ da „peste cap“ dintr-o dată o nuntă. Şi aceasta numai din ambiţia unuia dintre fraţi de a cînta la saxofon. S-a dus la muzicanţi şi le-a smuls instrumentul. Apoi, supărat pentru că sunt ,eie nu reuşeau să se lege cit de cit într-un ritm, a distrus saxofonul, şi a sărit la bătaie. Fratele, grijuliu,M­ir a venit în ajutor, iar nunta ia ieșit cu mare „cîntec“. Dincolo de tonul său ridi­col, cazul relatat capătă­ nu­­anțe grave. Totul a pornit MIRCEA M. IONESCU (Continuare în pag. 216) Popasuri in cîmpie $ Metamorfoze contemporane # Aici cuvîntul „gospodar" e sinonim cu „exigenţa" @ Dar pentru „şi mai bine" încă un pas Aşa i-am văzut şi aşa sînt: înalţi, cu trupuri sub­ţiri, mlădioase, cu palmele aspre şi feţele arse de ploi­le şi vînturile care bat cîm­­pia Burnazului, de cînd se ştie ea. Foştii secerători, cu trupurile aplecate de peste două milenii prin au­rul holdelor, sînt astăzi pri­cepuţi zidari, fierari-beto­­nişti, mecanici sau instala­tori, ca să denumesc doar cîteva din noile profesiuni care se moştenesc din tată-n fiu, ca altădată greaua plu­­gărie. S-au adunat din toa­te satele din jurul Giurgiu­lui : Stăneşti, Oinacu, Bălă­­noaia, Frăţeşti etc. ca să ridice aici un mare obiec­tiv — „Combinatul indus­trial Giurgiu“ — menit să dezvolte baza economică a judeţului, pentru o intensă valorificare a resurselor materiale şi umane. 1 august 1967 consem­nează o dată memorabilă. Panglica ruletei fixează cu­­exactitate locul taberei cen­tralizate a Şantierului de construcţii nr. 116 Giurgiu, din Trustul I de construc­ţii Bucureşti. Primele con­strucţii ridicate au fost ba­răcile, sala de mese, punc­­tul alimentar şi birourile... Au trecut de atunci 16 luni. Cele două mari obiective, Fabrica de nutreţuri con­centrate şi Complexul in­dustrial pentru creşterea porcilor, cu o capacitate de 100 000 capete anual, se pro­filează maiestuoase în câm­pie. Alte două lucrări, sta­ţia de epurare a apei şi sta­­ţia-pilot Băneasa-Giurgiu, se află într-o fază înain­tată. Acestea însă nu sunt singurele. în viitorul apro­piat, mai precis în 1969, aceiaşi constructori vor „ataca“ alte noi obiective : o modernă ţesătorie ce va fi deservită de 4 200 de oa­meni, o fabrică de biscuiţi şi paste făinoase, o fabrică de prefabricate... Deci, îi aşteaptă alte luni de mun­că intensă. Dar, pe noi nu ne intere­sează numai obiectivele eco­nomice în sine. Aici lucrea­ză, în primul rînd, oameni CONSTANTIN ANDREI (Continuare în pag. 2-a) TELEGRAMA Excelenței Sale Domnului NICOLAE CEAUŞESCU Preşedintele Consiliului Naţional al Frontului Unităţii Socialiste al Republicii Socialiste România BUCUREŞTI Cu ocazia creării Frontului Unităţii Socialiste din România şi alegerii dumneavoastră ca preşedinte al Con­siliului Naţional al Frontului Unităţii Socialiste din România, în numele poporului din Vietnamul de sud, Comitetului Central al Frontului Naţional de Eliberare din Vietnamul de sud şi al meu personal, am onoarea de a vă adresa Dumneavoastră şi Consiliului Naţional al,Frontului Unităţii Socialiste din România felicitările cele mai cordiale. Urez ca prietenia şi solidaritatea de luptă între po­­porul din Vietnamul de Sud şi poporul român­ frăţesc să se întărească. NGUYEN HUU THO Preşedintele Prezidiului­­ Comitetului Central al Frontului Naţional de Eliberare . am Vietnamul de sud Vietnamul de sud, 28 noiembrie 1968.

Next