Munca, aprilie 1971 (Anul 27, nr. 7268-7293)
1971-04-20 / nr. 7284
Pagina a 2-a în anul trecut — din iniţiativa Comitetului Uniunii sindicatelor din întreprinderile industriei uşoare şi comitetul sindicatului — a început la Combinatul de pielărie şi încălţăminte nr. 2 din Bucureşti o întrecere de masă între croitorii în piele şi ştanţorii din cele cinci întreprinderi pe profil ale combinatului. Zilele trecute s-a desfăşurat o veritabilă finală între cîştigătorii fazei pe întreprinderi, care a departajat pe cei mai buni dintre cei buni, pe locul I croitorul în piei TANASE VASILE, de la „Progresul-Bucureşti, şi ştanţorul FLOREA MICU (în clişeu), de la „Carmen“ -Bucureşti. Ciştigătorilor li s-au acordat, o dată cu titlul, şi un premiu individual de cite 1500 lei. Dar nu numai ei au cîştigat, ci întreg colectivul. Căci în primul trimestru al anului 1971, s-au obţinut economii pe Combinat de 2 470 mp piele şi 16 tone de talpă. Foto : ST ALBESCU MUNKA tribuna economică Asistenţa tehnică pe schimburi— condiţie a calităţii producţiei si a muncii ■ 97 In Industria uşoară — ramură în care se lucrează intr-un regim de două, trei sau chiar patru schimburi — nu se poate concepe în prezent o conducere competentă şi eficientă a producţiei şi a muncii fără asigurarea asistenţei tehnice pe fiecare activitate şi schimb. Chestiunea este cu atît mai pregnantă, cu cit specificul producţiei ramurii presupune o frecventă modificare a sortimentului, cu toate problemele tehnice şi tehnologice ce le incumbă. Plecînd de la aceste considerente, in întreprinderile industriei uşoara au fost luate an de an măsuri care să ducă la o îmbunătăţire a asistentei tehnice, atit pe secţii de activitate, cit si pe schimburi. Cu toate acestea trebuie să arătăm că pinâ în prezent nu s-a ajuns la o repartizare corespunzătoare a cadrelortehnice pe activităţi si schimburi. In ceea ce priveşte primul aspect , elemente concludente ne oferă faptul că, pe total minister, in 1970, 27,8 la sută din ingineri şi 19,6 la sută din tehnicieni lucrau in secţiile de bază, iar 8,4 la sută din ingineri şi 9,7 la sută din maiştri activau în secţiile auxiliare, pe cind 63,8 la sută din ingineri şi 70,7 la sută din tehnicieni îşi desfăşurau munca in serviciile tehnice, economice şi cele administrative. Remarcăm deci, că cea mai mare parte a cadrelor de ingineri şi tehnicieni lucrează in serviciile tehnico-economice şi administrative. Considerăm că o asemenea situaţie necorespunzătoare are la bază mai multe elemente. Dintre acestea, menţionăm concentrarea unui important număr de ingineri la întreprinderile din marile centre urbane, cu implicaţii asupra folosirii lor. Spre exemplu, la COMBINATUL TEXTIL IAŞI exista un număr de 181 ingineri, ceea ce reprezintă un indice mediu de 17 ingineri la mia de muncitori, faţă de 11 ingineri la mia de muncitori medie pe ramura industriei textile. De asemenea, la COMBINATUL DE PIELĂRIE NR. 2 BUCUREŞTI exista un număr de 11 ingineri la mia de muncitori, faţă de 7 ingineri la mia de muncitori, medie pe întreaga ramură a industriei de pielărie-blănărieincălţăminte. Totodată, lipsa de cadre cu studii economice — medii şi superioare — face ea în unele posturi economice — şef serviciu plan, serviciu salarizare, serviciu aprovizionare, director de personal, etc. — să fie utilizaţi ingineri şi tehnicieni. Iar la aceasta trebuie adiţionat faptul că există un număr mare de indicatori de plan şi statistici care trebuie urmărite, iar lipsa unui sistem informational perfecţionat face ca multi ingineri si tehnicieni să fie utilizaţi în munca de birou. Aceleaşi concluzii sunt valabile şi la nivelul unităţilor din ramurile arătate mai înainte, in sensul că in unele combinate cadrele tehnice sunt repartizate în mod diferit pe secţii de activitate, în timp ce la COMBINATUL TEXTIL SIGHIŞOARA peste 73 la sută din numărul inginerilor şi circa 41 la sută din tehnicieni lucrează în secţiile de bază şi auxiliare. la COMBINATUL TEXTIL NR. 1 TIMIŞOARA ponderea acestora reprezintă numai 17 la sută şi respectivn forţa lor, cifrele acestea ne probează existenţa unei „aglomerări“ a cadrelor tehnice, in special ingineri, în primul schimb, cu implicaţii negative asupra folosirii superioare a capacităţilor de producţie în celelalte ore de lucru. Faptul că, spre exemplu, în industria cauciucului maselor plastice, in schimbul II, lucrează numai 3 ingineri şi 5 tehnicieni la mia de muncitori, în industria sticlăriei-porţelanuluifaianţei, 1 inginer şi 4 tehnicieni la o mie de muncitori, ajungînd în industria de pielărie-blănărie-încălţăminte la 1 inginer şi 2 tehnicieni la o mie de muncitori, este CU TOTUL NECORESPUNZĂTOR. Ne putin 26,4 la sută. La COMBINATUL DE PIELĂRIE NR. 2 DIN BUCUREŞTI, cel mai mare număr de cadre tehnico-inginereşti lucrează în serviciile tehnico-economice şi administrative, fapt ce caracterizează folosirea neraţională a unora din aceste cadre. Aceeaşi tendinţă este de remarcat şi la COMBINATUL DE PIELĂRIE NR. 1 BUCUREŞTI. Acest lucru dovedeşte încă o dată că nu toate combinatele din industria uşoară au dus aceeaşi politică de folosire cu prioritate a cadrelor tehnice in secţiile de producţie de bază, unde ele îşi pot valorifica cel mai bine cunoştinţele căpătate in şcoli şi în viaţa practică. Concluzii asemănătoare rezultă şi din analiza repartizării pe schimburi a cadrelor tehnice, a cărei situaţie o prezentăm mai jos. nem întrebarea : oare în celelalte 16 ore de muncă nu se acţionează asupra unor maşini cu aceeaşi tehnicitate ca şi în schimbul I ? Este clar că da, însă situaţia ne demonstrează că nu puţine conduceri ale combinatelor au lăsat asistenţa tehnică pe plan secundar. De aceea, conducerea Ministerului Industriei Uşoare a emis nu de mult o serie de directive pentru remedierea acestor deficienţe, însă cei care trebuie să traducă în viaţă aceste principii sunt conducătorii combinatelor industriei uşoare. Astfel, se impune trecerea unor cadre inginereşti şi de tehnicieni din cadrul unor servicii tehnico-economice (precum cele de aprovizionare, salarizare, planificare) în activitatea de conducere directă şi nemijlocită a activităţii secţiilor de producţie. Prima această măsură se poate neauza pe Ungă o asistenţă tehnică operativă şi eficientă a producţiei în secţii şi un cadru mai bun ridicării nivelului profesional al muncitorilor. Desigur, nu am epuizat cu aceste punctări direcţiile pe care trebuie acţionat la vederea îmbunătăţirii asistenţei tehnice pe schimburi. Credem însă că , în lumina documentelor Congresului Uniunii Generale a Sindicatelor din România , conducerile combinatelor pot fi sprijinite de către sindicate în problema ce o discutăm. Prin consultarea salariaţilor, se pot stabili acele sectoare de muncă unde asistenţa tehnică trebuie neapărat îmbunătăţită, se poate realiza un graficprogram pentru toate cadrele tehnico-inginereşti. Căci a rezolva asemenea problemă este mai mult decit necesar. ŞTEFAN ŞTEFĂNESCU doctor in economie, director adjunct în Ministerul Industriei Uşoare Schimbul Ramura industrială Total 1 Tîr7Î iv , ingineri 100,0 91,3 5,7 3,0 — Textile tehnicieni 100,0 84,1 10,6 5,6 — maiștri 100,0 49,0 28,0 23,0 — . ... . . ingineri 100,0 88,7 11,3 — — Pielane-blanăne tehnicieni 100,0 87,0 13,0 — — încălțăminte maiștri 100,0 64,1 35,2 0,7 — .. . , ingineri 100,0 90,0 6,6 3,4 — Sticlă-porţelan tehnicieni 100,0 58,0 26,0 16.0 — faianţa maiştri 100,0 61,3 22,7 14,1 1,9 Prelucrarea caii- ingineri 100,0 84,2 9,3 6,5 — ciucului-maselor tehnicieni 100.0 75.7 15,3 9.0 — plastice maiştri 100.0 57.1 25.6 16.7 0.6 Imagine de la una din modernele secţii ale Combinatului textil din Odorheiul Secuiesc. Pe şantierele de construcţii din judeţul Bistriţa - Năsăud Camercul... printre grămezi de materiale risipite Pe şantierele de construcţii din judeţul Bistriţa-Năsăud îşi desfăşoară activitatea două organizaţii: întreprinderea judeţeană de construcţiimontaj (I.J.C.M.) şi Grupul de şantiere Dej, pendinte de întreprinderea de construcţiimontaj Cluj, a Ministerului Construcţiilor Industriale. Ambele unităţi au încheiat primul pătrar al anului cu minusuri la capitolul realizări. Deşi n-au respectat indicaţiile conducerii superioare de partid de a planifica în mod echilibrat volumul de lucrări pe tot anul, ele n-au reuşit să-şi onoreze nici angajamentele minime pe care şi le-au luat. Aşa, de exemplu, şantierele I.J.C.M. în loc de 18 procente din planul anual, cit şi-au prevăzut, n-au realizat decît 13 la sută, iar cele aparţinind I.C.M. Cluj, 16 la sută. In medie pe judeţ s-a realizat 14,4 la sută la total investiţii şi 14,6 la construcţii-montaj Cu mult sub mediile pe ţară. Dorinţa de a găsi „necunoscutele“ acestei probleme ne-a călăuzit mai întîi in zona industrială aflată in partea de nord-vest a oraşului de reşedinţă. Pe această platformă sunt în construcţie în etapa actuală trei obiective noi: Fabrica de textile neţesute, Complexul de prelucrare a lemnului şi întreprinderea de utilaje pentru materiale de construcţii. Stadiile fizice sunt la diferite nivele, de cota finală, apropiindu-se doar „Textila“. De altfel, in această unitate, trimestrul IV a.c. va fi „trimestrul probelor tehnologice“, în anul viitor fiind planificată pentru conectare la circuitul economic. Pe șantierul fabricii, unde ne așteptam să luăm contact cu un ritm alert de muncă, am găsit... linişte, lipsă de mişcare. Oamenii, deşi prezenţi la punctele de lucru, se aflau in expectativă. Ne-am îndreptat spre primul grup. Aici, Bálint Ion, (veteranul şi tatăl şefului brigăzii de zidari, Balint Árpad), ne-a declarat că deşi programul este de 10 ore, efectiv nu se lucrează decît 3 — 4 ore din cauza lipsei de materiale, în cazul de faţă a cărămizii. „De 12 ani lucrez in construcţii — a ţinut să ne informeze Augustin Mureşanu — dar atlta dezorganizare ca aici n-am văzut nicăieri. Echipa mea de zidari stă de două ore fiindcă n-avem cărămidă“. Conducătorul unei brigăzi de betonişti, Toader Leon ne-a arătat cofrajele pregătite din timp pentru turnarea betonului. Numai că betonul „se incăpăţina" să întîrzie. Exemple similare am întîlnit la tot pasul pe acest şantier. Şi la celelalte două obiective, aflate tot în antrepriza Grupului din Dej, situaţia era identică. întrucît termenul cel mai apropiat de intrare în funcţiune îl are „Textila", am dorit să cunoaştem atît opinia inginerului Gheorghe Vaida, şeful acestor puncte de lucru, cit şi a inginerului Dumitru Mocănescu, directorul fabricii. Cu toate insistenţele noastre, două zile la rînd, din conducerea şantierului n-am reuşit să găsim pe nimeni. In schimb, am primit acelaşi răspuns, repetat invariabil: „Sunt pe teren“ sau „sunt la şedinţă, la Cluj“. Pe tovarăşul inginer D. Mocănescu l-am găsit însă la datorie. La întrebarea noastră dacă există certitudinea că noua unitate va intra în funcţiune la • Realizarea racordului de cale ferată, a drumurilor de acces, nivelarea „dunelor“, care împiedică deplasarea mijloacelor auto şi a oamenilor pe şantiere, înfăptuirea acestor măsuri se impune cu atît mai mult cu cit unele utilaje din import au și început să sosească și neamplasarea lor la termen va împiedica începerea probelor, în cadrul cărora beneficiarul s-a angajat să realizeze în acest an 400 tone de produse. ...Șantierul nr. 2 SINGEORZ-BAI , aparţinind I.J.C.M.. Aici, sînt în construcţie două complexe sanatoriale: unul de 900 locuri al Consiliului popular judeţean, cu termen de dare în exploatare în trimestrul IV - 1972, şi altul de 600 locuri, din fondurile Consiliului Central al U.G.S.R., al cărui termen de şi a unei doze de ramificaţie, am întrerupt lucrul“. Consecinţa? Stadiile fizice la ambele edificii sunt mult rămase în urmă. Tovarăşul Nicolae Chivu, directorul Complexului de 600 locuri ne spunea că au de tencuit interior o suprafaţă echivalentă cu 5 hectare, dar nu au zidari tencuitori. Sunt necesari peste 200 (în prezent sunt 10). Paradoxal. Nu au mină de lucru, iar cea de care dispun nu este utilizată raţional (!?). La I.J.C.M. există însă şi alte ciudăţenii. Pe şantierul de locuinţe Viişoara, din Bistriţa, se află o macara tură care stă nefolosită din 1970, (chiria fiind de 116 lei pe oră) în timp ce la Sîngeorz-Băi, după spusele tehnicianului Emilian Ceucă, şeful serviciului tehnic-producţie al şantierului acest utilaj este de o stringentă necesitate, este solicitat cu fiecare prilej, dar nimeni nu se încumetă să-l mute din Bistriţa la Sîngeorz. Ce părere are tovarăşul ing. Nicolae Vizireanu, directorul I.J.C.M.? Că „fără 10 ingineri cu experienţă pe care să-i plantez în posturi-cheie nu se poate schimba faţa lucrurilor“. Dar schema este completă. Am fi dorit să ne spună ce intenţii are dînsul în ceea ce priveşte folosirea mai judicioasă a specialiştilor din întreprindere, despre răspunderea pentru neregulile existente în compartimentele unde lucrează fiecare inginer sau maistru. Dacă spiritul gospodăresc ar fi ridicat la rang de principiu, cu siguranţă că aici s-ar produce revirimentul mult aşteptat. Discuţiile purtate cu tovarăşii Virgil Lorinţiu, preşedintele Consiliului judeţean al sindicatelor şi Gheorghe Şanta, membru in birou cu problemele economice, au reliefat faptul că au existat şi există preocupări ale organelor sindicale în direcţia îmbunătăţirii activităţii pe şantiere, însă, nu totdeauna au dat roadele pe care s-a scontat. De aceea, Consiliul judeţean al sindicatelor şi-a propus ca, în lumina sarcinilor izvorîte din Rezoluţia Congresului Uniunii Generale a Sindicatelor, să iniţieze împreună cu sindicatele din întreprinderi, acţiuni bine gîndite şi judicios desfăşurate, contribuind astfel la crearea unei puternice opinii colective împotriva celor care nu-şi îndeplinesc cu conştinciozitate îndatoririle, astfel incit ideea de ordine şi disciplină, de înaltă responsabilitate să caracterizeze pe fiecare salariat. P. IANCULESCU INVESTIŢII—1971 datele prevăzute în grafic, dînsul ne-a declarat: „Dacă nu se va produce un reviriment în activitatea constructorilor, adică să se dinamizeze actualul ritm de execuţie, termenul, care deja la ora actuală se află sub semnul întrebării, nu va fi respectat. Sistematic, începînd de la 18 noiembrie 1970 sesizez conducerea I.C.M. Cluj, în scris, asupra neajunsurilor şi propun măsurile concrete ce trebuie luate. Din păcate, în loc să crească ritmul, a crescut numărul şedinţelor". într-adevăr, aici există un şir de deficienţe care îşi pun amprenta pe activitatea constructorilor. Staţia de betonare se află la... 10 km de şantier, dar mutarea ei pe platformă şi sporirea capacităţii la 350 mc pe zi întârzie nejustificat. Apoi, o seamă de probleme sunt încă nesoluţionate, cu toate că am trecut în a doua parte a lunii aprilie. Iată cîteva: • Organizarea lucrului în două şi chiar trei schimburi, asigurarea supravegherii execuţiei şi asistenţei tehnice in fiecare tură. • Impulsionarea lucrărilor de alimentare cu apă şi canalizare a zonei industriale, deoarece sunt mult rămase în urmă faţă de grafice ,iar fără apă „Textila" şi centrala termică nu vor putea intra în probe şi, respectiv, în funcţiune în trimestrul IV, după cum sunt planificate. • Primirea documentaţiei de execuţie de la furnizorii de utilajepentru maşini şi instalaţii în valoare de 4,5 milioane lei, constructorii nu dispun de proiecte), predare, revizuit, este trimestrul I - 1973. Primii paşi pe şantier îţi produc o impresie deplorabilă. Granulit amestecat cu nisip, pietriş amestecat cu pămînt, scînduri degradate, beton şi mortar împrăştiat, ciment pietrificat, bitum înţepenit în forme bizare — demonstraţii elocvente că numai dezinteresul şi mîna risipei pot desăvîrşi un astfel de spectacol. Mult am dorit să stăm de vorbă cu şeful şantierului. Dar n-a fost de găsit. (O fi vreun obicei ciudat în acest judeţ !) Credem că totuşi nu ne-ar fi fost de vreun folos, deoarece, după cîte am aflat ulterior, deţine această, funcţie numai de o lună. ,,In trei ani — remarca în discuţia purtată ing. Iosif Hodja, diriginte de şantier la Complexul de 600 locuri — s-au schimbat şapte şefi de şantiere“. Neîndoios că în această situaţie nu ne mai poate mira harababura existentă aici. Staţia de betoane începe să lucreze la 8:30 — 9 în timp ce formaţiile de zidari, betonişti, mozaicari stau de la ora 7, programul fiind de 10 ore. „Sîmbătă, 3 aprilie a.c. noi, mozaicarii — ne spunea cu amărăciune Vasile Moraru, şef de echipă — n-am primit mortal decît la ora 10. Dacă le-aş spune oamenilor din echipă că vom cîştiga numai jumătate din salariul de bază, ar pleca cu toţii“. In acelaşi spirit ne-a vorbit şi maistrul Andrei Mong, şeful instalatorilor. „Datorită lipsei unui cot de o jumătate de tol Mării 20 aprilie 1971 La I.A.S. Ograda — Ialomiţa Tehnologii care nn angaja de prestigiu După consfătuirea pe ţară a lucrătorilor din agricultura de stat, colectivul de muncă al I.A S. OGRADA — Ialomiţa — unitate căreia zilele trecute i-au fost decernate de către Consiliul Central al U.G S.R. Steagul şi Diploma de întreprindere fruntaşă pe ramura ceralieră, pentru rezultatele obţinute în întrecerea socialistă pe anul 1970 — s-a angajat să realizeze 4 000 kg GRÎU LA HECTAR, 6 000 kg PORUMB BOABE LA FIECARE HECTAR NEIRIGAT şi 10 000 kg PORUMB IN TEREN IRIGAT, şi să depăşească cu 200 kg LA HECTAR producţiile planificate de OREZ, FLOAREA SOARELUI şi SOIA. Fără îndoială că cifrele susţin un angajament de prestigiu. Cum va fi el realizat ? In ziua următoare festivităţii de decernare a sus-amintitelor distincţii, la care tovarăşul inginer CONSTANTIN GIB, directorul întreprinderii, a repetat angajamentul luat, ne-am deplasat pe tarlalele mai multor ferme ca să cunoaştem cum se concretizează în această perioadă cu vinul colectivului de aici Am constatat că lucrătorii întreprinderii au terminat de însămînţat culturile din epoca a I-a (450 hectare cu mazăre, 130 cu ovăz, 100 cu sfeclă furajeră, aproape 900 cu lucernă, 280 cu borceaguri şi 2 200 hectare cu floarea soarelui). Paralel cu incorporarea în sol a acestor seminţe, fermele au pregătit patul germinativ pentru porumb şi au reuşit să şi însămînţeze pînă în prezent peste 4 000 hectare adică circa 87 la sută din suprafaţa planificată. Totodată, au fost nivelate şi pregătite solele in suprafaţă de 1 800 hectare, teren rezervat culturii de soia. După cum am remarcat, lucrările in cîmp sint destul de avansate. Ceea ce considerăm însă mai interesant de scos în evidență, este faptul că la toate fermele se pune un accent deosebit pe aplicarea tehnologiilor avansate în lucrarea pămîntului, probleme ce constituie de altfel obiectul principal al planurilor tematice alcătuite de comisia inginerlor și tehnicienilor de pe lingă comitetul sindicatului. Aşa se face că pentru realizarea la un nivel calitativ corespunzător a volumului mare de lucrări care trebuie să fie încadrate într-o perioadă calendaristic scurtă, desfăşurarea procesului de producţie este organizat pe ferme, iar in cadrul acestora responsabilităţile şi sarcinile sunt repartizate pe tehnicieni, şefi de echipe şi mecanizatori. Planurile de măsuri şi tehnologiile elaborate, analizate împreună cu şefii fermelor, au constituit o bază ştiinţifică pentru stabilirea dozelor de îngrăşăminte şi ierbicide, amplasarea culturilor şi solurilor, alegerea densităţilor optime şi aplicarea celor mai corespunzătoare lucrări agrotehnice Cât priveşte fertilizarea cu îngrăşăminte chimice, dozele au fost determinate diferenţiat în funcţie de însuşirile fiecărei categorii de sol, extrase din lucrările de cartare executate in ultimii doi ani, de cerinţele specifice a culturilor şi soiurilor, de destinaţia producţiei şi sistemul de rafură, irigat sau nu. Administrarea îngrăşămintelor la porumb se face în trei etape şi anume : la arătura de bază se aplică întreaga cantitate de superfosfat şi 30 la sută îngrăşăminte pe bază de azot , la pregătirea patului germinativ 40 la sută, din baza de îngrăşăminte azotoase, iar restul de 30 la sută azotat de amoniu sau uree se administrează în timpul vegetaţiei, când porumbul are 3-4 frunze. La culturile irigate, dozele sunt calculate în funcţie de producţia propusă a fi realizată. In condiţiile de neirigare se ţine seama şi de rezerva de apă din sol, care, în condiţiile Bărăganului, constituie factorul limitativ al producţiei. Trebuie să menţionăm şi faptul că din suprafaţa de peste 4 000 hectare cu griu, 500 hectare sunt lot semincer, cu sămînţă din soiul Bezostaia 1, categorie biologică originală, întreaga suprafaţă a fost însămînţată pe un agrofond cu mare capacitate de producţie şi respectind cu stricteţe agrotehnica specifică laturilor semincere. Realizarea producţiilor mari de porumb la hectar este pregătită, de asemenea, printr-un complex de măsuri agrotehnice. Precizăm că lucrările de bază ale solului, de fertilizare, de întreţinere a ogoarelor ca şi cele de pregătire a patului germinativ se execută diferenţiat pe sole, urmărindu-se executarea unei arături de bună calitate, care să asigure condiţii optime pentru activitatea microorganismelor care participă la procesele de nitrificare din sol Creşterea continuă a producţiei de porumb, la I.A S. Ograda, este asigurată şi prin extinderea suprafeţelor ierbicidate, măsură care exclude praşilele şi înlătură consumul de substanţe hrănitoare şi apă de către buruieni. Realizarea producţiilor de porumb stabilite este fără îndoială condiţionată şi de folosirea de către fiecare fermă a celor mai productivi hibrizi, cum sunt HS-400, HS-330 şi HD-405, care ocupă de fapt 90 la sută din totalul suprafeţei cultivate la această unitate. Dar creşterea producţiei medie la hectar este condiţionată şi de numărul plantelor recoltabile pe unitatea de suprafaţă, unde s-au stabilit în mod diferenţiat pe sole şi hibrizi numărul de plante recoltabile — şi anume 55 000 la porumb irigat şi 45 — 50 000 la porumb cultivat in teren neirigat. Măsurile organizatorice luate de conducerea întreprinderii agricole de stat Ograda — începînd de la arătură, pregătirea patului germinativ, insăminţarea, „prăşitul“ chimic, precum şi recoltarea mecanică cu combine autopropulsate, care vor dubla productivitatea muncii pe tona de produs şi vor permite reducerea preţului de cost la mai puţin de 500 lei pe tona de porumb — constituie un sprijin puternic în întrecerea cu toate celelalte întreprinderi din ramura cerealieră, pentru cucerirea locului fruntaș și in 1971. M. NOVAC Cînd fiecare muncitor preţuieşte chiar şi gramul de metal (Urinar* din pag. 1 a) tru tractorul S- 500. Cu toate acestea, rezultă in final unele fîşii care de obicei se aruncau la lada de deşeuri. Pentru a pune capăt acestei situaţii, ne-am înţeles între noi să întrebuinţăm orice „petic" de metal la confecţionarea unor repere auxiliare ca, de pildă, suporţii de sprijin ai cutiilor de viteză. Zis şi făcut. După o socoteală primară, vom izbuti să realizăm lunar economii de metal în valoare de 28 550 lei. Desigur, e ceva ! Aceeaşi preocupare îi animă şi pe lăcătuşii de la atelierul de stingătoare carosabile. — Cuvintul ,,deşeu.” ar trebui eliminat din vocabularul nostru — spunea lăcătuşul NICOLAE CĂLIN, organizator de grupă sindicală. Gramul de metal se cere protejat. De ce să-i dăm chip de deşeu ? Cine ne împiedică să nu-l preţuim ? Pentru a-şi sublinia adeziunea la aceste afirmaţii, maistrul TEODOR CIOCULESCU, membru în comitetul sindicatului, ne înfăţişează avantajele folosirii ştraifurilor la confecţionarea inelelor de fund şi a suportului furtun, soldate, în luna trecută, cu o economie de 610 kilograme de tablă de 4 milimetri. — Dobîndim economii substanţiale, relata interlocutorul nostru, dar din păcate mai suntem „corijenţi", la capitolul evidenţă. Nu se urmăresc cu rigurozitate economiile obţinute la nivelul atelierului sau secţiei şi lucrul acesta se răsfrînge negativ în munca noastră Mai mult, lipsa evidenţei creează greutăţi la calculul recompensei prevăzută de lege. Discuţiile pe care le-am purtat la Uzina mecanică din Buzău au scos în relief şi aportul mişcării inovatorilor în acţiunea de reducere a consumurilor specifice. Majoritatea inovaţiilor prezentate de cabinetul tehnic îşi propun drept obiectiv gospodărirea mai judicioasă a metalului. în primul trimestru al acestui an, inovaţiile axate pe micşorarea consumului de metal deţin o valoare antecalculată de 860 000 lei. Reducerea continuă a normelor de consum pe măsura îmbunătăţirii condiţiilor tehnico-organizatorice constituie o sarcină majoră pentru colectivul de muncă de la Uzina mecanică din Buzău. Ancheta pe care am întreprins-o aici evidenţiază preocuparea crescândă a organelor sindicale de a mobiliza un număr cit mai mare de muncitori, ingineri, maiştri în acţiunea de economisire a metalului, de a sprijini activ şi fructuos realizarea măsurilor stabilite în acest sens de comitetul de direcţie.