Munca, noiembrie 1971 (Anul 27, nr. 7452-7477)

1971-11-01 / nr. 7452

Pagina a 2-a BIBLIOTECA TEHNICĂ -un mijloc eficace de dezvoltare şi afirmare a spiritului novator A devenit obişnuit ca bi­blioteca tehnică să fie con­sultată zilnic de oamenii muncii care, prin interme­diul literaturii de specialita­te, işi completează cunoştin­ţele, iau contact cu noutăţile din domeniul în care lucrea­ză, cunosc mai bine datele procesului de producţie şi modul de funcţionare a uti­lajelor. Experienţa căpătată în activitatea practică se îm­pleteşte, aşadar, cu explica­ţiile teoretice ale probleme­lor tehnologice, iar din a­­ceastă îmbinare rezultă foar­te adesea, soluţii privind îm­bunătăţirea randamentului maşinilor, întrebuinţarea ju­dicioasă a materiilor prime şi materialelor, ridicarea pa­rametrilor calitativi ai pro­duselor etc. Modalităţile de propagare a cărţii tehnice corespund, întrutotul, dorin­ţei fireşti a salariaţilor de a-şi lărgi orizontul de cu­­noaştere, de a se perfecţiona din punct de vedere profe­sional ? Am pornit în cerce­tarea efectuată la Uzina de utilaj petrolier din Tîrgoviş­­te de la idei generale asupra funcţionalităţii bibliotecii tehnice şi credem că sondajul efectuat a fost, în multe pri­vinţe, revelator. Este evident că biblioteca tehnică trebuie să deţină un fond de cărţi cu un conţinut adecvat realităţilor profesi­ilor din întreprindere. Depo­zitarea unor lucrări care s-au învechit, deci s-au uzat moral, ori fără nici o legă­tură cu profilul unităţii eco­nomice ar însemna un act birocratic. La U.U.P., anul acesta, au intrat în bibliotecă 339 de cărţi şi se primesc cu­rent 164 de titluri de reviste româneşti şi străine. Repre­zintă toate o valoare docu­mentară certă ? Se ştie că, de multe ori, baza de desfa­cere „Cartea prin poştă" tri­mite cărţi care n-au fost so­licitate iniţial şi acestea sunt receptate de bibliotecă nu­mai pe motivul că sunt cărţi tehnice. înainte de toate, cri­teriul de acceptare este for­mulat de cuprinsul volume­lor, de interesul şi utilitatea pentru necesităţile întreprin­derilor, în aşa fel incit, cum spunea inginerul Constantin Petcu, de la Cabinetul teh­nic, „cartea de specialitate să răspundă la întrebările oamenilor, să fie un îndru­mar în profesia fiecăruia“. O altă chestiune de netă­găduită însemnătate este cir­culaţia cărţilor tehnice. In luna august a.c., biblioteca tehnică a U.U.P. împrumuta­se 994 de cărţi la un număr de 724 de cititori (dintre care 80 ingineri şi tehnicieni, iar 644 muncitori şi maiştri). A­­trage atenţia faptul că doar 223 de volume, pentru 99 de cititori,­­ au fost distribuite prin cele 28 de biblioteci vo­lante (din 7 secţii şi atelie­re). Or este clar că acţiunile bibliotecii, munca cu cartea in general, după cum prevede şi planul de măsuri al re­­centei plenare a Consiliului Central al d­.G.S.R. ar trebui să se desfăşoare cu precăde­re in secţii, la locul de mun­că, acolo unde se dezvoltă conştiinţa muncitorească, a­­colo unde, in confruntare cu sarcinile de producţie, se nasc, şi-şi cer rezolvarea, cele mai multe probleme de educaţie, tehnice, de specia­litate. în acest sens, mobili­zarea inginerilor şi tehnicie­nilor la activitatea de popu­larizare a literaturii de spe­cialitate (recenzii, prezentări, discuţii), ar trebui să se facă, cu predilecţie, în grupele sindicale, ceea ce ar conduce la o mai fructuoasă şi ope­rativă informare a salariaţi­lor în legătură cu metodele preţioase, demne de aplicat în producţie, ce sunt cuprin­se în cărţile tehnice. „Ar fi, de asemenea, nevoie — pre­ciza maistrul Ion Popescu, de la secţia mecanică uşoară — ca bibliotecile de secţie să aibă mai multe volume şi, totodată, să se acorde mai mult spaţiu pentru expune­rea cărţilor. Să urmărim nu prezenţa formală a cărţii tehnice In secţii, ci răspin­­direa ei în rindul muncitori­lor“. Că există un Interes vădit pentru literatura tehnică, — mai ales în ultima vreme — o demonstrează ampla cir­culaţie a unor volume („Car­­tea strungarului“, „Cartea frezorului“, „Cartea lăcătu­şului“), care aproape că nici nu mai poposesc în bibliote­că. Cartea tehnică sugerează totodată, idei pentru inova­tori şi inventatori. Sculerul Ion Mihai, maistrul Constan­tin Ghenciulescu, tehnicia­nul Florin Constantinescu, inginerul Victor Bălăşoiu, strungarul Nicolae Vasile frecventează asiduu bibliote­ca tehnică şi au mărturisit că multe din ideile inovaţi­ilor şi realizărilor s-au ivit in ceasurile de lectură. Este aici explicaţia celor patru locuri întîi cucerite la con­cursul de invenţii şi inovaţii, în cadrul M.I.C.M., de către Uzina de utilaj petrolier. Mai mult, actualmente se constată o creştere a nivelu­lui tehnic al inovaţiilor, fapt ce se concretizează în obţi­nerea unor economii post­­calculate pentru inovaţiile a­­plicate de 7 156 493 lei, pînă la 1 octombrie 1971, compa­rativ cu cele 6 806 691 lei e­­conomii pe întreg anul tre­cut. Un rol important în popu­larizarea cărţii tehnice îl joa­că bibliotecarul, îndrăgind o­­biectul funcţiei sale, cartea, bibliotecarul trebuie să ur­mărească nu numai difuza­rea volumelor, dar să se preocupe de achiziţionarea cărţilor apropiate de reali­tăţile întreprinderii, de atra­gerea şi îndrumarea cititori­lor. „Deseori se întîmplă ca salariaţii să solicite bibliote­cii tehnice bibliografii care să-i ajute în descifrarea unei probleme. De pildă, tehni­cianul Ovidiu Stănescu a ce­rut rndicarea bibliografiei tehnice privind instalaţiile de foraj rotativ. Aceasta în­­seamă ca bibliotecarul să cunoască ce volume răspund temei, ce articole din reviste­le de specialitate oferă rela­ţii asupra subiectului cerce­tării. Fără o pregătire cores­punzătoare, fără o instruire satisfăcătoare în domeniul tehnic, bibliotecarul s-ar găsi într-un impas greu de depăşi (Emilia Ivan, docu­mentarist) “. Biblioteca tehnică e şi ră­­mine un factor, de educaţie profesională a oamenilor muncii. Prin cartea tehnică se ajunge nu numai la o înaltă calificare, la o pătrun­dere în adîncul profesiei şi la descoperirea tainelor ei, la perfecţionarea individuală, ci şi la o ridicare calitati­vă a procesului de producţie în ansamblu, a capacităţii de creaţie a colectivului. Prin­­tr-o largă atragere a cititori­lor, prin susţinerea majori­tăţii acţiunilor ei în secţii, la locurile de muncă, prin an­trenarea inginerilor, tehni­cienilor şi muncitorilor la popularizarea literaturii de specialitate, biblioteca tehni­că va constitui cu adevărat un for de răspindire a cunoş­tinţelor ştiinţifice, de pro­movare permanentă a nou­lui. Dar pentru aceasta este nevoie de ajutorul efectiv al comitetului sindicatului. Pînă acum, după cum ne-au declarat mulţi din cei cu care am discutat, el a fost sporadic, neeficient. Argu­mentul Invocat pare să fie că de activitatea bibliotecii tehnice, de conţinutul ei, de valoarea formelor şi mijloa­celor folosite pentru larga răspindire a cărţii de specia­litate, trebuie să se ocupe, în special, conducerea uzi­nei. O asemenea „împărţire* a responsabilităţilor nu este de bun augur. Ridicarea ni­velului ştiinţific şi profesio­nal, al muncitorilor, ingineri­lor, maiştrilor perfecţionarea proceselor tehnologice, a ca­lităţii produselor, reducerea preţului de cost, reprezintă o sarcină de însemnătate deo­sebită atît pentru conducerea uzinei, cît şi pentru comite­tul sindicatului. Realizarea unei colaborări rodnice, mul­tiple, eficace reprezintă ca­lea principală ce duce spre succese autentice. NICU DUMITRU BUNA GOSPODĂRIRE (Urmare din pag. 1) felul sindicatului de aici se înscrie axarea agitaţiei vi­zuale pe tema economisirii de materii prime şi mate­riale, realizarea unui film, in cadrul cineclubului, avind ca temă gospodărirea materia­lelor, analizarea, in toate a­­dunările de grupe sindicale, a consumurilor specifice şi a modalităţilor de reducere a acestora. Tot aici, s-au apli­cat propuneri valoroase, care vizează buna gospodărire a materialelor. între ele amin­tim construirea unei piste de turnat betoane, transpor­tarea materialelor (care se pretează) direct la locul de muncă, fără să mai treacă prin magazii, procurarea unei macarale speciale pen­tru manevrarea unor produse grele etc. Nu s-ar putea spune că la Uzina de aluminiu Slatina nu există preocupare pentru buna gospodărire a materia­lelor. Numai că aici, spre deosebire de unitatea de mai sus, rezultatele sunt, adesea, contradictorii. Unele econo­mii realizate în diferite sec­toare de activitate sunt um­brite — de multe ori chiar anulate — de depăşirile mari de consumuri de materii pri­me şi materiale din alte sec­toare. Astfel, economia obţi­nută la energie electrică forţă este cu mult depăşită — şi cantitativ şi valoric — de consumul in plus la energie electrică reactivă. De aseme­nea, rezultate bune obţinute în gospodărirea* criolitei re­cuperate, brute, sunt de două ori mai mici faţă de depăşi­rile de consum la criolita sintetică — care este şi mult mai scumpă. Demne de aten­ţie sînt economiile de fluo­­rură de aluminiu, valorînd circa 360 000 lei, dar balanţa generală înclină puternic tot în sensul depăşirilor, dacă ne gîndim la pierderile de la anozi asamblaţi, alumină cal­cinată, alumină hidratată, a­­nozi cruzi. Sesizînd această situaţie comitetul sindicatului caută, noi forme de acţiune pentru gospodărire­a resurse­lor materiale, pentru respec­tarea consumurilor specifice, Printre acţiunile întreprinse aş menţiona analizele cu par­ticiparea şefilor de secţii în cadrul cărora, pe baza propu­nerilor făcute s-au stabilit, printre altele, cântărirea sis­tematică a aluminei sosite cu vagonul, lucru care nu se făcea cu regularitate, revi­zuirea sistemelor de semnali­zare preventivă din Instalaţii, îmbunătăţirea agitaţiei vi­zuale şi axarea ei îndeosebi pe folosirea raţională a con­sumului de materii prime, materiale şi energie elec­trică etc. Desigur, ca şi în alte uni­tăţi din judeţ sindicatele au întreprins cu sprijinul orga­nelor teritoriale ale sindica­telor acţiuni concrete, bine gîndite şi eficiente pe linia bunei gospodăriri a materia­lelor şi materiilor prime. To­tuși, în ansamblu, nu putem spune că sindicatele s-au a­­chitat în modul cuvenit de această sarcină complexă şi permanentă. Când spun a­­ceasta nu am în vedere nu­mai rezultatele minime ale unor întreprinderi ca Tăbă­­căria minerală , Corabia, întreprinderea de morărit şi panificaţie, Industria vinului, ci, mai ales pe acelea pur şi simplu negative pe care le raportează unităţi industriale cu pondere mare în economia judeţului, cum ar fi Fabrica de produse cărbunoase şi Uzina de prelucrarea alumi­niului din Slatina, Fabrica de osii şi boghiuri-Balş, Fabrica de conserve Caracal. Iată, de pildă, situaţia succintă a depăşirii consumurilor la Fa­brica de produse cărbunoase : cocs petrol, circa 1 200 tone, gaz metan circa 35 000 mc, apă industrială — 26 000 tone, abur tehnologic — 3 200 tone, ulei mineral, smoală tip B, etc. După cum se poate ob­serva, la principalele mate­rii prime şi materiale, con­sumurile au fost depăşite. Faptul că fabrica se află la începuturile activităţii sale nu poate constitui o veşnică scuză pentru conducerea ad­ministrativă şi comitetul sin­dicatului de aici. Trebuie să se înţeleagă că rezultatele negative se datorează şi lip­sei de fermitate cu care se acţionează in această direc­ţie. După părerea noastră, însă, aici este necesar ca to­varăşii din conducerea fabri­cii şi chiar a ministerului să rezolve in principiu anumite probleme, ca de pildă funda­mentarea normelor de con­sum. O situaţie similară există şi în alte întreprinderi ca de pildă la Fabrica de osii şi boghiuri din Balş, unde con­sumul de laminate depăşeşte considerabil normativul. O principală cauză care a deter­minat această situaţie derivă din slaba preocupare a orga­nului tehnico-administrativ pentru aplicarea controlului interfazic, respectarea cu stricteţe a tehnologiilor de fabricaţie şi ridicarea califi­cării profesionale a munci­torilor astfel ca modernele maşini şi instalaţii din dota­re să fie mînuite cu pricepe­re, însă nu-i mai puţin ade­vărat că nici sindicatele din unităţile amintite n-au a­­cordat ajutor pe măsura po­sibilităţilor de care dispun. Era de datoria lor ca incă din perioada de pregătire a pro­ducţiei pentru anul 1971 să pună problema consumurilor în dezbaterea adunărilor lu­nare ale grupelor sindicale, dînd posibilitatea muncitori­lor să discute aspectele legate de respectarea normelor de consum, precum şi posibili­tăţile de reducere a lor. Existenţa unor asemenea situaţii dovedeşte că nici or­ganele teritoriale ale sindica­telor şi implicit biroul execu­tiv al Consiliului judeţean n-au acţionat cu suficient discernământ pentru îndru­marea şi ajutorarea sindica­telor din unele întreprinderi, pentru soluţionarea operati­vă a unor probleme majore de care depinde reducerea consumurilor de materii pri­me şi materiale. Pierind de la această idee, de la necesi­tatea înlăturării lipsurilor existente, Consiliul judeţean al sindicatelor şi-a propus alcătuirea unui amplu plan de măsuri care vizează, în­tre altele, ajutorarea concre­tă a sindicatelor in organiza­rea unor dezbateri vii, ope­rative, la nivelul grupelor sindicale, astfel ca toţi fac­torii răspunzători să fie an­trenaţi in găsirea celor mai eficiente căi de reducere a consumurilor specifice de materii prime şi materiale, în cadrul acţiunii un ac­cent deosebit vom pune, de asemenea, pe organizarea popularizării experienţei înaintate, folosind in acest scop toate mijloacele şi for­mele muncii politice de ma­să — gazeta de perete, bri­găzi artistice, schimburi de experienţă, demonstraţii practice la locul de muncă, etc. — care vor stimula şi mai mult interesul şi pre­ocuparea oamenilor pentru buna gospodărire a materii­lor prime şi materialelor. Ne propunem, de asemenea, să solicităm sprijinul uniunilor sindicatelor din ramurile respective de activitate pen­tru ca acestea să găsească, împreună cu ministerele de resort, soluţii operative pen­tru stabilirea unor norme de consum temeinic funda­mentate în lumina noilor legi şi reglementări adoptate de sesiunea Marii Adunări Naţionale. MUNKA Sîmbătă, oamenii muncii din oraşul Roman au trăit un important eveniment menit să dea un nou avînt activităţii politico-ideolo­­gice şi cultural-educativă desfăşurată de sindicatele din oraş : inaugurarea Ca­sei de cultură a sindicate­lor din Roman. Situată în piaţa „23 August“, în plin centrul oraşului, noua şi moderna clădire a Casei de cultură a sindicatelor, con­stituie una din laturile pa­trulaterului care alcă­tuieşte noul centru politi­­co-administrativ al muni­cipiului Roman. Construită într-un mo­dern stil arhitectonic, ar­monios îmbinat cu ele­mente arhitectonice locale, noua Casă de cultură a sindicatelor, oferă celor peste 50 000 de locuitori ai municipiului, dintre care aproape 20 000 sunt membri ai sindicatelor din între­prinderile şi instituţiile o­­raşului, posibilitatea unei participări mai directe, mai largi şi mai eficiente la activitatea cultural-edu­cativă şi artistică de ama­tori. Chiar de la început, la Casa de cultură a sin­dicatelor din Roman, vor funcţiona, cu program de stagiune permanentă, An­samblul folcloric „Cerne­­gura“, al Consiliului jude­ţean al sindicatelor Neamţ, un ansamblu de estradă. Un cerc dramatic, care vor contribui astfel, efectiv, la conturarea unei necesare şi permanente activităţi cultural-educative. Puter­nica bază materială creată prin inaugurarea acestui important lăcaş de cultură al sindicatelor va facilita desfăşurarea unei bogate activităţi politico-ideolo­­gice şi, în acelaşi timp, participarea unui număr mult mai mare de oameni ai muncii la activitatea ar­tistică de amatori. Sala de spectacole, cu 600 de locuri, amfiteatrul pentru conferinţe cu 150 de locuri, 12 încăperi special amenajate pentru desfă­şurarea activităţilor pe cercuri şi cenacluri, o bi­bliotecă, sala pentru expo­ziţii — inaugurată cu ex­poziţia „Dezvoltarea socia­listă a municipiului Ro­man“ — sala destinată se­rilor de dans pentru tine­ret şi o terasă pentru reu­niunile estivale, foaiere de­corate cu marmură, traver­tin şi lemn, sunt cîteva din elementele de bază, com­ponente arhitecturale ale noului edificiu cultural al sindicatelor din Roman. Ineditul proiectului şi con­strucţiei îl constituie însă gradul înalt de funcţionali­tate, posibilitatea folosirii judicioase, raţională a în­tregului spaţiu arhitectu­ral, astfel incit să se poată desfăşura aici, simultan, spectacole, repetiţii şi alte activităţi, fără ca acestea să se stînjenească reciproc. Dacă ar trebui să caracte­rizăm în cîteva cuvinte a­­ceastă nouă Casă de cul­tură a sindicatelor am putea spune că ea repre­zintă o reuşită îmbinare a frumosului cu utilul, într-o construcţie de proporţii monumentale. La inaugurarea sărbăto­rească a Casei de cultură a sindicatelor din Roman şi-au dat concursul peste 400 de artişti amatori, care au prezentat un frumos spectacol. Alături de for­maţiile artistice de amatori ale sindicatelor din Roman, printre care corul sindica­tului de la întreprinderea mecanică şi corul sindica­telor din învăţămînt, echi­pele de dansuri ale marilor întreprinderi şi instituţii din Roman, orchestrele de mandoline şi muzică u­­şoară ale Caisei de cultură şi taraful „Busuioc moldo­venesc“ al sindicatului U­­zinei de ţevi, au evoluat la invitate : orchestra de muzică uşoară a Combina­tului de îngrăşăminte azo­­toase Piatra Neamţ şi for­maţia de dansuri a Combi­natului de fire şi fibre sintetice Săvineşti, formaţii­­artistice de amatori ale sindicatelor, laureate la di­ferite festivaluri republi­cane. La festivitatea inaugură­rii Casei de cultură a sin­dicatelor din Roman au participat tovarăşii Ştefan Boboş, membru al C.C. al P.C.R., prim-secretar al Comitetului judeţean de partid Neamţ, Ion Diaconu, preşedintele Consiliului judeţean al sindicatelor Neamţ, Ion Vlad, prim-se­­cretar al Comitetului mu­nicipal de partid Roman, Nicolae Dumitrache, pre­şedintele Consiliului muni­cipal al sindicatelor, repre­zentanţi ai organelor lo­cale,, activişti de partid şi de sindicat şi un mare nu­măr de oameni ai muncii, membri de sindicat, îm­preună cu familiile. Participanţii la inaugu­rarea Casei de cultură a sindicatelor din Roman au transmis Comitetului Cen­tral al Partidului Comunist Român, tovarăşului Nicolae Ceauşescu o telegramă, prin care se angajează să militeze cu entuziasm şi spirit partinic revoluţionar pentru înfăptuirea progra­mului adoptat de Comite­tul Executiv al C.C. al P.C.R., cu privire la educa­rea marxist-leninistă, re­voluţionară şi patriotică a tuturor oamenilor muncii, precum şi pentru realiza­rea sarcinilor cuprinse în planul de măsuri adoptat de recenta plenară a Con­siliului Central al U.G.S.R., cu privire la perfecţionarea muncii politico-ideologice şi cultural-educative desfă­şurată de sindicate. LUMINIŢA DOJA INAUGURAREA Casei de cultură a sindicatelor din Roman Un nou edificiu cultural întregeşte ansamblul arhitectonic al municipiului Roman : Casa de cultură a sindicatelor. Foto : prof. AUREL BARNEA Festivalul cultural-artistic „COMORILE ALBEI“ Aflată la a II-a ediţie, Festivalul cultural-artistic „Comorile Albei“, con­stituie, în şirul manifestă­rilor organizate pentru pe­rioada de iarnă de către Consiliul judeţean al sin­dicatelor­­ Alba, Comite­tul judeţean de cultură şi educaţie socialistă, Comi­tetul judeţean al U.T.C., un larg dialog al oameni­lor muncii, români, ma­ghiari, germani cu valorile spirituale, o agendă vie a tradiţiilor culturale mile­nare. După parada portului popular, a celorlalte mani­festări organizate, dumi­nică, oficialităţile, oaspeţii, participanţii la festival au fost invitaţi să vizioneze spectacolul folcloric pre­zentat de cele mai bune formaţii ale sindicatelor şi aşezămintelor culturale din judeţ. Vernisajul unor expozi­ţii, concertele de cîntece patriotice şi revoluţionare, simpozioanele didicate per­spectivelor de dezvoltare economică, culturală şi so­cială a judeţului, concursu­rile, întrecerile brigăzilor artistice de amatori, în­­tîlnirile cu reputaţi oa­meni de ştiinţă şi cultură, organizarea de tîrguri cu obiecte de artă populară, duminicile cultural-spor­tive sunt manifestări cu largă audienţă în rindurile oamenilor muncii din ju­deţul Alba. (Alexandru Nagy, coresp. ziarului „Munca") 25 de ani de la înfiinţarea Teatrului popular din Plopeni într-un cadru festiv, colec­tivul de muncă de la Uzina mecanică Plopeni-Prahova a sărbătorit sîmbătă seara îm­plinirea a 25 de ani de activi­tate a Teatrului popular din localitate, în sala clubului sindicatului erau prezenţi muncitori, ingineri, tehnici­eni de la uzină în mijlocul cărora lucrează artiştii ama­tori sărbătoriţi, reprezentanţi ai organelor de partid şi de sindicat, ai instituţiilor de cultură şi artă prahovene. Munca, pasiunea, talentul artiştilor amatori de aici se concretizează la capătul a 25 de ani de activitate neîntre­ruptă în 44 de premiere, 1 550 spectacole, 6 participări la concursuri republicane, unde de patru ori a primit titlul de laureat al Bienalelor „I. L. Caragiale“. Pentru activitatea desfăşurată, colectivul Tea­trului popular din Plopeni, precum şi la o parte dintre membrii colectivului le-au fost inminate din partea C.C. al U.G.S.R. diplome şi insigne de merit în munca artistică de amatori. Festivitatea s-a încheiat cu spectacolul „Procurorul“, prezentat de colectivul teatrului sărbă­torit (Lucian Bărbieri, co­resp. ziarului „Munca") Totuşi, clubul poate „merge“ la... pădure! Specificul muncii în ramu­ra forestieră diferă evident de cel al întreprinderilor ca­­re-şi desfăşoară activitatea pe o arie relativ restrinsă. U.E.I.L. Fălticeni, de exem­plu, îşi are sectoarele şi fa­bricile înşirate pe cuprinsul a două judeţe, începînd de la culmile Stînişoarei şi pînă la Ştefăneşti, pe Prut. Acest fapt presupune, bineînţeles, destule dificultăţi pentru or­ganele şi organizaţiile sindi­cale cind e vorba să organi­zeze diferite acţiuni politice şi cultural-eduactive în rin­dul salariaţilor. — O dificultate obiectivă — da, insă nu un obstacol de netrecut, ţine să ne pre­cizeze preşedintele comitetu­lui sindicatului întreprinde­rii, Nicolae Mihăilescu. Spe­cificul unităţii ne-a impus, poate mai mult decit orga­nelor sindicale din alte în­treprinderi, să ne bazăm pe un larg activ obştesc, să fa­cem din comitetele sindicale de secţie organe viabile, iar centrul de greutate al între­gii noastre munci — şi bine­înţeles al activităţii politico­­educative — sâ-l mutăm în grupele sindicale, la cabane... Celor spuse de preşedinte, noi am adăuga şi alte ini­ţiative care, credem, merită toată atenţia organelor şi or­ganizaţiilor sindicale care au condiţii asemănătoare de muncă. Ne gîndim, in pri­mul rind, la iniţierea unor concursuri profesionale pe meserii, gen „Cine ştie cîş­­tigă", care­ au atras nume­roşi muncitori , la folosirea in munca politică şi cultural educativă a unor mijloace adecvate, cum ar fi magne­tofonul pentru înregistrarea expunerilor şi conferinţelor, ce, apoi, sunt larg difuzate, fotografia critică etc. In or­ganizarea şi susţinerea aces­tor manifestări, un rol im­portant ii are clubul şi bi­blioteca, instituţii culturale ale sindicatului, care-şi des­făşoară activitatea la nivelul întregii întreprinderi. Din cele peste 170 de acţiuni ini­ţiate în cursul acestui an, marea majoritate s-au ţinut la cabane, în fabrici şi sec­toare de producţie. Sigur că nu poţi deplasa întotdeauna un conferenţiar bine pregă­tit in toate cele aproape 40 de cabane ale întreprinderii. Dar o conferinţă sau o ex­punere interesantă se ascul­tă cu atenţie şi dacă a fost înregistrată pe bandă de magnetofon şi prezentată oamenilor seara, după orele de lucru, cind bibliotecarul Toader Hîncu vorbeşte de obicei despre o carte­­nouă sau schimbă fon­dul de cărţi din biblio­teca mobilă. După cum ne-am putut convinge, pen­tru intensificarea muncii po­­litico-ideologice şi a propa­gandei tehnico-economice au fost atraşi in ultimul timp tot mai mulţi ingineri, tehni­cieni şi chiar medicul între­prinderii, care prin specifi­cul muncii lor, se află ori se deplasează frecvent la pădu­re. De altfel, concursurile pe teme profesionale „Cel mai bun fasonator mecanic“, „Cel mai bun gaterist“, concursu­rile gen „Cine ştie ciştigă“, „Condiţii de calitatea mobi­lei", „Prevenirea şi stingerea incendiilor“, „Cincinalul su­cevean în cifre şi fapte“, „Cunoaşterea şi respectarea N.T.S.", precum şi multe alte acţiuni nici n-ar fi putut fi organizate fără o participare largă a tuturor forţelor din întreprindere. Am reţinut în acest sens cele spuse de di­rectorului clubului, Tom­a Cojocaru :­­ Inţelegînd munca politi­că şi cultural-educativă ca Un tot unitar, noi conside­răm clubul o instituţie cultu­rală a sindicatului cu largi atribuţii şi nu clădirea şi sala de festivităţi ca atare. Astfel, am căutat să împle­tim strîns activitatea artisti­că şi munca de educaţie cu sarcinile pe linie profesio­nală, urmărind de fiecare dată finalitatea, eficienţa... Intr-adevăr, o muncă poli­­tico-ideologică şi cultural-e­­ducativă concretă, la obiect, la care clubul şi biblioteca sindicatului contribuie cu mijloace specifice, se desfă­şoară atît în gurile de ex­ploatare, în parchete, cît şi în secţiile de industrializare, în timp ce pentru cele 13 sectoare şi secţii s-au con­fecţionat gazete de perete, fiecare cu un colţ satiric, la fiecare cabană, pe lingă ne­lipsitul aparat de radio şi bibliotecă mobilă, există un afişier la care se expun cele mai importante articole apă­rute în presă. Agitaţia vi­zuală, omniprezentă, este a­­xată pe aceleaşi obiective majore ale producţiei. „înce­perea lucrului cu un minut întîrziere — scria pe un pa­nou din fabrica de mobilă — în fiecare zi de către fiecare salariat, ar duce la o pierde­re anuală de timp echivalen­tă cu necesarul pentru a pro­duce 74 garnituri de mobilă pentru bucătărie, ceea ce înseamnă 65 000 lei la producţia globală“ sau „Reducînd consumul specific al P.A.L. melaminat cu 0,0025 mp pe fiecare gar­nitură se obţine o economie anuală de 67 mp P.A.L. echi­valent cu 5 430 lei“. La sec­toarele de exploatare, pa­nouri sugestive, însoţite de desene, arată că „Secţionarea CU supralungimi duce la pier­deri anuale de 450 mp buş­teni in valoare de 55 350 lei. Exemplele ar putea, desi­gur, continua. Important ni se pare însă a reţine faptul că, mobilizînd toate forţele din întreprindere, inclusiv cele ale clubului şi bibliote­cii, comitetul sindicatului reuşeşte să lărgească aria de cuprindere a masei de sala­riaţi in sfera muncii politi­­ce şi cultural-educative în lumina planului de măsuri privind îmbunătăţirea activi­tăţii politice şi cultural-edu­cative recent adoptat de Ple­nara Consiliului Central al U.G.S.R. Există fireşte, des­tul loc pentru mai bine. For­maţiile artistice ale clubului, ca urmare şi a unei optici greşite a organelor de la ni­velul judeţului Suceava şi al oraşului Fălticeni, au fost de mai multe ori prezente la Suceava, Gura Humorului, Fălticeni şi chiar la Iaşi, de­cit în unele sectoare de ex­ploatare. Festivismul, diver­sele concursuri republicane şi judeţene, se fac simţite, după cum recunoştea şi pre­şedintele comitetului sindica­tului, in detrimentul unei activităţi susţinute în între­prindere. Cum e posibil, bu­năoară, ca formaţiile U.E.I.L. să prezinte numai în acest an 8 spectacole în oraşul Fălticeni, iar din Fălticeni să nu plece nici o formaţie către gurile de exploatare forestieră ? Ar mai fi de a­­dăugat şi faptul că tot „con­cursurile" şi festivismul au făcut ca în locul brigăzilor artistice de agitaţie mici, dar existente la nivelul secţiilor, să se conceapă o adevărată formaţie de estradă, greu de deplasat la cabane. Cu toate minusurile ce mai există, clubul şi biblio­teca sindicatului U.E.I.L Fălticeni îşi fac simţită pre­zenţa şi la pădure, îşi aduc o contribuţie substanţială la munca politică şi cultural­­educativă pe care comitetul sindicatului o desfăşoară în rindul salariaţilor. Deci, iată că, în opoziţie cu părerile scepticilor din alte unităţi si­milare, clubul poate „mer­ge“ şi la... pădure. MIHAI ŢINŢAR coresp. ziarului „Munca“ Luni 7 noiembrie 1971 „Toamna musceleană“ Duminică s-a încheiat la Cîmpulung Muscel cea de-a II-a ediţie a ciclului de manifestări cultural-ar­­tistice anuale „Toamna musceleană“, înscrise sub însemnul hărniciei, cin­stei, onoarei şi demnităţii socialiste, manifestările din acest an desfăşurate de-a lungul unei săptămîni au avut drept scop relevarea tradiţiilor cultural artistice ale acestei vechi vetre de cultură pe care se încrus­tează realizările contempo­rane. La simpozioanele „Muscelul — vatră de stră­lucitoare tradiţii folclorice şi artă populară“ sau „Cîm­pulung — istoria contempo­raneităţii“, ca şi la concer­tele corale, spectacolele de teatru, recitalurile de ver­suri, deschiderea unor ex­poziţii sau diverse specta­cole şi activităţi distractive au participat mii de locui­tori ai oraşului. Ultima zi a manifestărilor s-a încheiat cu un simpozion pe tema „Personalităţi de seamă ale patriei şi ai Cîmpulun­­gului“ desfăşurat la Casa de cultură a sindicatelor din localitate urmat de un reuşit spectacol artistic susţinut de formaţiile de amatori ale sindicatelor de la Uzina mecanică şi în­treprinderea minieră. (Du­mitru Burcea, coresp. zia­rului „Munca“). Vremea în noiembrie Potrivit prognozei Institu­tului meteorologic, luna no­iembrie va fi puţin mai cal­dă decit in mod obişnuit, în­deosebi în primele două de­cade. In a doua jumătate a lunii, nebulozitatea se va ac­centua, iar frecvenţa preci­pitaţiilor va creşte. Pe a­­locuri, in jumătatea de sud­­est a ţării, ele vor depăşi va­lorile normale şi vor cădea atît sub formă de ploaie, cit şi sub formă de ninsoare. în prima decadă, cerul va fi variabil, cu imnourări mai accentuate, îndeosebi în su­dul ţării. Cantitativ, precipi­taţiile vor fi neînsemnate, în a doua jumătate a lu­nii, după cîteva zile mai fru­moase, vremea va deveni în general umedă. Cerul va fi mai mult noros, cu un grad mai mare de acoperire in a doua parte a intervalului, cind precipitaţiile, sub for­mă de ploaie, lapoviţă şi nin­soare, vor fi mai frecvente­. In Moldova, Dobrogea şi Bă­răgan, vîntul va sufla tare, predominînd din nord-est şi est. Temperaturile minime vor oscila între minus 3 şi plus 7 grade, local mai cobo­­rite, iar maximele între 3 şi 13 grade. Burniţele şi ceţu­rile frecvente vor imprima vremii, în ultimele zile ale lui noiembrie, un caracter în general închis şi relativ rece. Vîntul va sufla slab pînă la potrivit, temperaturile mini­me vor fi cuprinse între mi­nus 4 şi plus 4 grade, iar ma­ximele între 2 şi 10 grade

Next