Munca, noiembrie 1971 (Anul 27, nr. 7452-7477)
1971-11-26 / nr. 7474
Proletari din toate furiler unifi-va ! ORGAN AL CONSILIULUI CENTRAL AL UNIUNII GENERALE A SINDICATELOR DIN ROMÂNIA Anul XXVII nr. 7474 ■ Vineri 26 noiembrie 1971 ■ 6 pagini 30 bani TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU în mijlocul studenţilor şi cadrelor didactice din Timişoara Joi după-amiază, tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, a făcut o vizită de lucru la Faculta tea de mecanică a Institutului politehnic „Traian Vuia“ din Timişoara. Secretarul general al Partidului a fost însoţit de tovarăşii Mihai Telescu, membru supleant al Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R., prim-secretar al Comitetului judeţean Timiş al P.C.R., şi Ion Iliescu, membru supleant al Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R., secretar al Comitetului judeţean Timiş al P.C.R., de alţi reprezentanţi ai organelor locale de partid şi de stat. Prezenţa secretarului general al partidului în mijlocul studenţilor şi cadrelor didactice universitare din Timişoara constituie o nouă şi elocventă expresie a grijii şi preţuirii statornice de care se bucură din partea conducerii partidului şi statului, personal a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, învăţămîntul superior din ţara noastră, căruia îi revine un rol tot mai important în opera de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate în patria noastră. Asemeni altor centre universitare din ţară, şi în Timişoara învăţămîntul superior a cunoscut importante înnoiri, atît sub aspectul bazei sale materiale, cit şi al conţinutului. Noile pavilioane de învăţămînt puse la dispoziţia studenţilor, laboratoarele didactice şi de cercetare, modernele instalaţii, utilaje şi aparate ştiinţifice cu care au fost dotate cele patru institute de învăţămînt superior din localitate au determinat o şi mai pronunţată conturare a Timişoarei ca una din cele mai dezvoltate şi moderne dintre cetăţile universitare ale României socialiste. Cei aproximativ 14 000 de studenţi timişoreni au început actualul an de învăţămînt într-un climat de puternică efervescenţă creatoare, generat de măsurile propuse de secretarul general al partidului pentru îmbunătăţirea activităţii politico-ideologice şi cultural-educative, în vederea unei mai strînse legături a învăţămîntului cu producţia, activitatea de cercetare, cu viaţa. Programul Partidului Comunist Român adoptat de Plenara Comitetului Central din noiembrie 1971 a întrunit adeziunea entuziastă a tineretului studios, a întregului corp didactic din învăţămîntul superior timişorean, care, asemeni tuturor oamenilor muncii din ţara noastră — români, maghiari, germani şi de alte naţionalităţi — acţionează neabătut, pentru traducerea lui în viaţă. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu soseşte la Facultatea de mecanică a Institutului politehnic. Este întîmpinat de prof. dr. docent Ion Anton, rectorul Institutului, de cadre didactice şi un mare număr de studenţi. De pretutindeni răsună ovaţii şi urale, se scandează „Ceauşescu — P.C.R.“. Studente îmbrăcate în costume naţionale oferă buchete de flori. Gazdele îşi exprimă astfel bucuria de a avea în mijlocul lor pe conducătorul iubit al partidului şi statului. Această şcoală politehnică românească a împlinit recent 50 de ani de existenţă, acum o jumătate de veac, tînăra şcoală de ingineri din Timişoara a făcut primii paşi cu numai 89 de studenţi, 15 cadre didactice şi două secţii de specializare. Institutul de astăzi are cinci facultăţi — mecanică, electrotehnică, construcţii, chimie industrială, mecanică agricolă , cu 23 de secţii, şi cu un număr de aproape 6 000 de studenţi şi 530 cadre didactice. Este semnificativ de arătat că, pînă în anul 1944, vechea şcoală politehnică timişoreană a fost absolvită de 876 de ingineri, număr egal cu al absolvenţilor actualului institut într-un singur an. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu este informat că, în ultimii ani, au luat fiinţă noi secţii de mare importanţă pentru economia naţională : calculatoare, căi ferate, drumuri şi poduri, îmbunătăţiri funciare, electrotehnică aplicată şi arhitectură. Vizita începe în noul pavilion al Facultăţii de mecanică, ridicat de curînd. Aici a fost organizată o expoziţie de lucrări ştiinţifice — realizată de cadre didactice şi studenţi în colaborare cu diferite întreprinderi industriale din ţară , intitulată „Cercetarea ştiinţifică în slujba producţiei“. Se exemplifică unele colaborări pe bază de contracte şi convenţii cu Uzinele constructoare de maşini din Reşiţa, Uzinele mecanice din Timişoara, Uzinele de strunguri din Arad, Complexul hidroenergetic şi de navigaţie de la Porţile de Fier, Uzinele chimice de la Săvineşti, în urma cărora, cadrele didactice, studenţii şi specialiştii din producţie şi-au adus o contribuţie comună la rezolvarea unor probleme curente ale unităţilor productive, la promovarea noului în producţie, la ridicarea nivelului tehnic de dotare a întreprinderilor. Se arată că în Institut au fost încheiate peste 150 de contracte cu diferite unităţi productive în vederea realizării unor noi maşini şi utilaje cu performanţe ridicate, acordării de asistenţă tehnică pentru îmbunătăţirea unor produse, creşterii productivităţii muncii şi reducerii preţului de cost. Numai cadrele didactice ale Fa (Continuare în pag. 3-a Cuvîntul tovarăşului Nicolae Ceauşescu Mi-a făcut o deosebită plăcere să vizitez Facultatea de Mecanică din cadrul Politehnicii. Mi-au făcut o impresie bună laboratoarele pe care le-am vizitat. De altfel, Politehnica din Timişoara are un renume bun, atît în ce priveşte activitatea legată de procesul de învăţămînt, cit şî în ceea ce priveşte cercetarea şi legarea mai strînsă a învăţămîntului de producţie. Sînt bucuros că, în cadrul acestei scurte vizite, am putut să mă întîlnesc cu conducerile Universităţii şi institutelor de învăţămînt superior din Timişoara, cu studenţi, cu activul de partid. Şi mai cu seamă, mi-a făcut o deosebită cere să ascult cele relatate aici de toţi tovarăşii care au luat cuvîntul, referitor la faptul că măsurile privind mai buna organizare a învăţămîntului nostru pe baza hotărîrilor Comitetului Central şi a Legii învăţămîntului dau rezultate bune. Sigur, suntem numai la început. Dar şi din ce aţi relatat dumneavoastră şi din ceea ce cunosc din alte centre universitare, se pare că am pornit pe un drum mai bun pentru înfăptuirea directivelor Comitetului Central privind învăţămîntul, în fond, nu este vorba de ceva nou, ci este vorba de a acţiona mai consecvent în aplicarea Legii Învăţămîntului şi directivelor Comitetului Central, deoarece, deşi s-au stabilit măsuri pentru legarea învăţămîntului de producţie, de cercetare, nu am reuşit să obţinem rezultatele pe care le aşteptam. Desigur, procesul de învăţămînt trebuie perfecţionat continuu, trebuie ţinut seama că în această epocă a uriaşei revoluţii tehnico-ştiinţifice este necesar să ne preocupăm permanent de ridicarea nivelului general al învăţămîntului, de dezvoltarea cercetării ştiinţifice, de o strinsă legătură cu producţia, pentru că numai aşa vom putea ţine pasul cu noile cuceriri, numai aşa învăţămîntul nostru, oamenii de ştiinţă, cercetătorii noştri vor putea să-şi îndeplinească menirea lor. Am ascultat pe ciţiva tovarăşi care au relatat despre unele realizări şi preocupări în domeniul cercetării ştiinţifice, despre dorinţa lor ca aceste realizări , fie cit mai rapid puse in producţie. Este o dorinţă bună şi sper că se va şi realiza într-un timp mai scurt decit a fost stabilit. Sunt, de asemenea, rezultate bune şi pe linia întăririi disciplinei, a activităţii politico-educative despre care s-a vorbit, de asemenea, aici. Toate acestea sunt lucruri care vor contribui la înfăptuirea programului de măsuri elaborat de Comitetul Central al partidului, program în cadrul căruia învăţămîntul — deci şi învăţămîntul superior — ocupă locul central, pentru că, pînă la urmă el constituie baza formării educaţiei tineretului, a cetăţenilor patriei noastre. Aş dori să ridic o singură problemă, care nu se referă neapărat numai la Timişoara, ci reprezintă un fenomen care se pare că este mai general, şi anume o prea mare fluctuaţie în organizarea unor catedre şi a unor cursuri, unde se produc prea mari schimbări. Este clar că aceasta produce tulburări în organizarea învăţămîntului şi în buna lui desfăşurare. De aceea, eu aş ruga şi pe tovarăşii din Timişoara să aibă în vedere această stare de lucruri, ţinînd seama şi de drepturile pe care le au senatele şi consiliile universitare în elaborarea programelor. în primul rînd, ne gîndim ca numărul de catedre şi poate chiar şi de cursuri să se stabilească prin lege — nu pentru a restringe autonomia senatelor şi consiliilor universitare, ci din dorinţa de a da o mai mare stabilitate procesului de învăţămînt. S-a ajuns, în prezent, la o fărîmiţare a investiţiilor, la un mare număr de catedre şi chiar la un număr mare de cursuri. Pun această problemă care este un studiu, intrucît aici este o consfătuire de lucru, iar dumneavoastră aveţi un rol important în elaborarea programelor şi deci în stabilirea şi a numărului de catedre şi a cursurilor. Trebuie să avem în vedere acest fapt pentru că, pînă la urmă, legarea învăţămîntului de cercetare şi de producţie trebuie să ducă la consolidarea şi la o mai mare stabilitate în învăţămîntul nostru. în ce priveşte Centrul de cercetări tehnice din Timişoara, el se dezvoltă puternic; văd că are un program de investiţii şi de construcţii destul de mare. Noi am dori ca realizarea tuturor acestora să se facă într-un timp cit mai scurt, dar cu o contribuţie mai însemnată din partea profesorilor şi a studenţilor. Este foarte bună iniţiativa studenţilor şi Consiliului Asociaţiei de a se ocupa de renovarea clubului, de a lucra la el. Am văzut şi în alte ţări preocuparea studenţilor de a-şi construi singuri o serie de obiective. Deci, aceasta nu este ceva specific românesc, ba chiar aş putea spune că suntem puţin rămaşi în urmă. De aceea, trebuie să acordăm mai mare atenţie realizării unor construcţii universitare cu participarea celor aproape 14 000 studenţi din Timişoara. Este nu numai o problemă de educaţie, dar şi o necesitate pentru a le realiza la timp şi pentru a putea să asigurăm, în felul acesta, dezvoltarea întregului proces de învăţămînt şi educativ. în încheiere, doresc să menţionez încă o dată că am impresii bune despre cele văzute şi auzite aici. Doresc să adresez felicitări cadrelor didactice şi studenţilor pentru rezultatele pe care le-au obţinut în munca lor, să le urez succese în întreaga activitate de învăţămint, de cercetare şi de legare a învăţămîntului şi a cercetării de producţie, ca şi în munca educativă. COMUNICAT COMUN cu privire la vizita de prietenie a tovarăşului losip Broz Tito în Republica Socialistă România La invitaţia tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, tovarăşul losip Broz Tito, preşedintele Republicii Socialiste Federative Iugoslavia, preşedintele Uniunii Comuniştilor din Iugoslavia, a făcut o vizită de prietenie in Republica Socialistă România în zilele de 23 şi 24 noiembrie 1971. înalţii oaspeţi au vizitat cu acest prilej municipiul Timişoara, întreprinderile industriale „Electromotor“ şi „Industria Lunii“ şi s-au întreţinut prieteneşte cu muncitorii, tehnicienii şi inginerii acestor întreprinderi. Oamenii muncii din oraşul Timişoara au făcut o călduroasă primire înalţilor oaspeţi — expresie vie a sentimentelor de prietenie şi stimă reciprocă ce caracterizează relaţiile româno-iugoslave. In timpul vizitei, au avut loc convorbiri la Timişoara între secretarul general al Partidului Comunist Român, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, şi preşedintele Republicii Socialiste Federative Iugoslavia, preşedintele Uniunii Comuniştilor din Iugoslavia, Iosip Broz Tito, la care au participat . Din partea română, tovarăşii : Ion Gheorghe Maurer, membru al Comitetului Executiv, al Prezidiului Permanent al C.C. al P.C.R., președintele Consiliului de Miniștri al Republicii Socialiste România, Paul Niculescu- Mizil, membru al Comitetului Executiv, al Prezidiului Permanent, secretar al C.C. al P.C.R., Ilie Verdeţ, membru al Comitetului Executiv, al Prezidiului Permanent al C.C. al P.C.R., prim-vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, Emil Drăgănescu, membru al Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R., vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, preşedintele părţii române în Comisia mixtă româno-iugoslavă de colaborare economică, Corneliu Mănescu, membru al C.C. al P.C.R., ministrul afacerilor externe, Vasile Vlad membru supleant al C.C. al P.C.R., şef de secţie la C.C. al P.C.R., Ion Florescu, membru supleant al C.C. al P.C.R., şef de secţie la C.C. al P.C.R., Constantin Mitea, membru supleant al C.C. al P.C.R., consilier la C.C. al P.C.R., Vasile Şandru, ambasadorul Republicii Socialiste România în R.S.F. Iugoslavia, şi Gheorghe Colţ, director în Ministerul Afacerilor Externe. Din partea iugoslavă, tovarăşii : Gemal Biedici, preşedintele Consiliului Executiv Federal al Republicii Socialiste Federative Iugoslavia. Dragoslav Markovici, preşedintele Adunării Republicii Socialiste Serbia, membru al Prezidiului Republicii Socialiste Federative Iugoslavia. Stane Dolanţ, preşedintele în funcţiune al Biroului Executiv al Prezidiului Uniunii Comuniştilor din Iugoslavia, Mirko Tepavaţ, secretarul federal pentru afacerile externe, membru al Prezidiului Uniunii Comuniştilor din Iugoslavia, Duşan Gligorievici, membru al Consiliului Executiv Federal, preşedintele părţii iugoslave în Comisia mixtă româno-iugoslavă de colaborare economică. Iso Njegovan, ambasadorul Republicii Socialiste Federative Iugoslavia în Republica Socialistă România. Marko Vrhuneţ, şeful ad-interim al Cabinetului preşedintelui republicii. Miloş Melovski, consilierul președintelui republicii pentru probleme de politică externă, Giuro Vukolici, director în Secretariatul Federal pentru Afacerile Externe, Murat Agovici, consilier în Secretariatul Federalpentru Afacerile Externe. In cadrul convorbirilor, desfășurate într-o atmosferă prietenească, cordială, de deplină înţelegere şi încredere reciprocă, cei doi preşedinţi au efectuat un schimb de păreri privind promovarea în continuare a prieteniei şi colaborării dintre Republica Socialistă România şi Republica Socialistă Federativă Iugoslavia, dintre Partidul Comunist Român şi Uniunea Comuniştilor din Iugoslavia, problemele actuale ale relaţiilor internaţionale, precum şi problemele mişcării comuniste şi muncitoreşti internaţionale. Ei s-au informat asupra realizărilor, succeselor şi dezvoltării viitoare ale celor două ţări şi au avut un schimb de păreri cu privire la experienţa României şi Iugoslaviei în opera de construire a socialismului. Preşedinţii Nicolae Ceauşescu şi Iosip Broz Tito au evidenţiat cu deosebită satisfacţie că prietenia tradiţională româno-iugoslavă, întemeiată pe legăturile istorice dintre popoarele celor două ţări şi pe lupta lor pentru independenţă naţională şi progres social, cunoaşte astăzi, în condiţiile construirii societăţii socialiste în România şi Iugoslavia, o înflorire continuă, multilaterală. Ei au apreciat că în perioada care a trecut de la întîi(Continuarea în pag. a 3-a) Interviul acordat de preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, NICOLAE CEAUŞESCU, ziaristului Fausto.Fernandez Ponte, editor pentru problemele de politică internaţională al ziarului mexican „Excelsior“ După cum s-a mai anunţat, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, a primit la 18 noiembrie, pe ziaristul Fausto Fernandez Ponte, editor pentru problemele de politică internaţională al ziarului mexican „Excelsior", căruia i-a acordat un interviu. ÎNTREBARE : In ultimii ani, în mai multe împrejurări, v-aţi referit, domnule preşedinte, la realităţile de pe continentul latino-american. Cum apreciaţi fenomenele politice, economice şi sociale care au loc in prezent pe acest continent ? RĂSPUNS : Aş dori să încep prin a menţiona că în acest secol continentul latino-american a cunoscut o puternică dezvoltare ; după cel de-al doilea război mondial, în cele mai multe ţări din America Latină au avut şi au loc puternice transformări economice şi sociale. Ele se caracterizează — după cunoştinţele mele — prin preocupările tot mai susţinute ale forţelor progresiste şi maselor populare din aceste ţări pentru scuturarea dominaţiei imperialismului american, pentru preluarea în stăpînire proprie a bogăţiilor naţionale, pentru asigurarea in acest fel a condiţiilor necesare dezvoltării independente a popoarelor latino-americane. Consider că acest proces, care s-a accentuat in ultimii ani, este, în primul rind, rezultatul radicalizării maselor populare din aceste ţări, inclusiv a unor largi cercuri ale burgheziei naţionale. Ele sunt, totodată, rezultatul schimbărilor profunde petrecute în viaţa internaţională, al faptului că vechea politică imperialistă de dominaţie nu se mai poate desfăşura cu succes — în fond se poate vorbi de un faliment al acestei politici — că in viaţa internaţională îşi fac loc tot mai mult principiile egalităţii în drepturi între toate naţiunile, respectului independenţei şi suveranităţii naţionale, neamestecului în treburile interne, se manifestă tot mai pregnant dorinţa popoarelor de a fi stăpine pe destinele lor. Consider că fenomenele politice şi sociale din America Latină se încadrează în acest proces general, şi — cu toate dficultăţile inerente unui proces revoluţionar, care poate cunoaşte şi unele insuccese — cred că tendinţa dominantă este cea care duce spre realizarea tuturor năzuinţelor de progres, de dezvoltare de sine stătătoare a popoarelor din America Latină. Aceasta presupune, desigur, o largă colaborare a tuturor forţelor naţionale care se pronunţă pentru independenţă şi progres social — şi, aş menţiona că experienţa din Chile, din Peru, este foarte edificatoare în acest sens. Desigur, o semnificaţie deosebită are, în această ordine de idei, experienţa socialistă a Cubei, dar nu mă refer în mod special la aceasta, pentru că ea datează mai de mult şi, aşa cum se ştie, exercită o influenţă de seamă asupra întregii dezvoltări în America Latină. Noile fenomene la care m-am referit din Chile şi Peru demonstrează că există posibilităţi pentru obţinerea unor schimbări radicale, pentru aşezarea pe baze noi a vieţii statelor de pe continentul latino-american. ÎNTREBARE : Ce interese are România în stabilirea de relaţii comerciale şi diplomatice cu statele din America Latină ? RĂSPUNS : România — care are astăzi relaţii diplo(Continuare în pag. a 4-a) PAGINA A II-A I Uzina I de I autocamioane Braşov — citadelă I a demnităţii I muncitoreşti I Tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU Secretar general al Partidului Comunist Român Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România BUCUREŞTI Părăsind ţara dumneavoastră ospitalieră, doresc încă o dată, în numele colaboratorilor mei şi în numele meu personal, să mulţumesc în modul cel mai sincer pentru ospitalitatea cordială şi primirea extrem de caldă. Impresiile pe care le ducem cu noi din Timişoara ne vor rămîne mult timp în amintire. Doresc şi cu acest prilej să exprim marea satisfacţie pentru reîntîlnirea noastră şi discuţiile utile pe care le-am purtat. Sunt convins că aceasta va constitui un stimulent puternic pentru întărirea continuă a prieteniei şi colaborării multilaterale dintre popoarele şi ţările noastre. Vă urez, Dumneavoastră, Guvernului, Comitetului Central al Partidului Comunist Român și poporului Republicii Socialiste România noi succese în munca creatoare şi în construirea socialismului. IOSIP BROZ TITO