Munca, februarie 1972 (Anul 28, nr. 7530-7554)

1972-02-01 / nr. 7530

Pagina a 2-a Farmecul cîntecului revoluţionar şi de muncă „CÂNTARE PATRIEI" o stagiune corală naţională! In perimetrul emisiunilor muzicale ale micului ecran difuzate săptămânal, alături de „Teatrul liric TV“, „Vetre folclorice“, „Gala marilor interpreţi“, „Să-nţelegem muzica“, „Portativ ’72“ și multe altele, concursul coral „Cîntare Patriei" reprezintă astăzi una dintre dimensiunile constante, definitorii, pentru preocupările realizatorilor programelor muzicale. Pregătită și lansată in cinstea semicentenarului P.C.R., ampla manifestare culturală a dobindit un prestigiu şi un mare ecou în masa publicului, al iubitorilor artei corale, ciştigîndu-şi o existenţă proprie, permanentă. — Promptitudinea emisiuniii-concurs şi nivelul artistic din ce in ce mai ridicat al fiecăreia, mă determină să vă întreb cum reuşiţi să prezentaţi cu exactitatea unui ceasornic, din două în două săptămini, timp de 75 de minute, o acţiune de o asemenea amploare, avînd în vedere dimensiunile formaţiilor, dispersarea lor pe toată suprafaţa ţării, aceasta fiind una dintre puţinele emisiuni în direct ale televiziunii ? — Dificultăţile organizatorice şi cele presupuse de coordonarea repertoriului, de grija pentru ţinuta artistică superioară la care dorim să se prezinte fiecare emisiune, sunt destul de mari şi de cele mai multe ori, ne creează situaţii neprevăzute. Răspunzând, trebuie să invoc in primul rînd, pasiunea coriştilor amatori, interesul şi atenţia organelor judeţene de partid şi de stat şi desigur, chiar dacă în ultimul rind, munca pe care o desfăşoară echipele de realizare a transmisiilor. Consider însă, că nici un efort nu poate fi estimat ca fiind prea mare, atunci când este vorba de împlinirea unui deziderat artistic de o asemena importanţă, nici un efort nu este prea mare dacă prin el contribuim cu ceva la îmbogăţirea orizontului spiritual al maselor, la educarea patriotică, politică şi estetică în deplină convergenţă cu sarcinile de mare răspundere pe care partidul nostru Ie pune in faţa activităţii cultural-artistice de masă. — Dacă prima etapă a concursului a impresionat prin volumul mare al formaţiilor concurente — 120 de coruri reunind peste 12 000 de a corişti — prezenta etapă se caracterizează prin calitatea artistică superioară. Vă propun o privire comparată a celor două etape. — Potrivit regulei oricărui - concurs, în etapa a doua au" fost promovate cele mai bune formaţii — un număr de 77, în cele cinci tipuri decoruri ale sindicatelor din întreprinderi, ale caselorşi palatelor de cultură, ale căminelor culturale, coruri pe voci egale, coruri de cameră — accentul fiind pus pe corurile muncitoreşti şi ţărăneşti a căror bogată tradiţie in cultura noastră muzicală o cunoaştem cu toţii. Pornind de la experienţa primei etape şi lansată în efervescenţa vieţii culturale determinată de documentele de partid privind îmbunătăţirea activităţii ideologice, politice şi cultural-educative de masă, etapa a doua s-a plasat sub necesitatea de a spori şi mai mult funcţiile specifice ale corului şi ale activităţii corale, cea mai largă formă a culturii de masă, definitorie pentru solidaritatea psihică românească. — Apreciind repertoriul ca pe un element motor in activitatea şi viabilitatea mişcării corale, ce ne puteţi relata despre modul în care aţi coordonat şi sprijinit îmbunătăţirea repertoriului formaţiilor ? — Corul a avut din totdeauna o funcţie, în primul rind, educativ-patriotică, mobilizatoare şi agitatorică, însoţind de-a lungul anilor momente şi evenimente importante din istoria poporului nostru. Tocmai de aceea în ideea de a substanţializa activitatea corală, am căutat să accentuăm asupra funcţiei sale politice, patriotice şi educativ-artistice, îmbunătăţind structura repertoriului de concurs. Repertoriul in actuala formă obligă corurile concurente să abordeze exclusiv creaţia compozitorilor români şi ale naţionalităţilor conlocuitoare, creaţii inspirate din realităţile dinamice şi complexe ale societăţii noastre contemporane. Astfel, ponderea în repertoriul de concurs o deţin cîntecele revoluţionare şi muncitoreşti, cîntecele de muncă şi patriotice, prelucrările de folclor. O atare politică de repertoriu nu numai că nu a limitat posibilităţile de afirmare a calităţilor tehnico-interpretative ale formaţiilor ci, dimpotrivă, a creat premisele unei desfăşurări de forţe interpretative la un nivel net superior celui din prima etapă. Totodată, se relevă bogăţia creaţiei noastre care a oferit dirijorilor posibilitatea de a alcătui programe variate tematic şi stilistic. — Aş dori să precizaţi aici, contribuţia concursului „Cîntare Patriei“ adusă la stimularea creaţiei corale contemporane. In cele opt emisiuni ale etapei a doua, desfăşurate pină acum, au evoluat 32 de coruri care au interpretat peste 120 de lucrări, dintre care 51 de piese în primă audiţie. Faptul dezvăluie importanta forţă de penetraţie a valorilor culturii corale noi în conştiinţa maselor, potenţialul artistic al formaţiilor de amatori, dezvoltarea pe noi trepte calitative a creaţiei noastre. Tot aici se impune să remarcăm eforturile organizatorilor de a asigura accesul corurilor la acest repertoriu, selecţia şi îndrumarea metodică, coordonarea repertoriului pe ansamblul intregii etape a concursului. Am salutat cu bucurie apariţia celor trei culegeri de muzică corală — „Muzica e izvor de bucurii“, „Partid erou, partid victorios“, „Cîntul muncii" — editate de Consiliul Central al U.G.S.R., care oferă dirijorilor, tuturor formaţiilor corale nu mai puţin de 52 de lucrări noi, cu o tematică actuală ceruta şi de regulament. Etapa a II-a a adus faţă de prima etapă şi o îmbunătăţire a organizării şi a ţinutei artistice a emisiunilor, ceea ce ne îndreptăţeşte să considerăm concursul o veritabilă stagiune corală naţională, fiecare emisiune dorind să reprezinte nu numai scena unui concurs, ci autentice spectacole corale. Convorbire realizată de ALINA POPOVICI Convorbire cu muzicologul VASILE DONOSE Ce veţi vedea pe ecrane în această lună ? Ce filme vor avea premiera in luna februarie ? La această întrebare ne-a răspuns tovarăşul Alexandru Răzdolescu, şeful secţiei presă a D.D.F. „Aş aminti, în primul rind, două dintre ultimele producţii cinematografice ale studioului Bucureşti. Este vorba de „Pădurea pierdută“, după scenariul lui Mihnea Gheorghiu şi in regia lui Andrei Blaier, o enigmatică poveste de dragoste cu două debuturi... surpriză : Cornel Patrichi şi Adriana Ionescu şi „Pentru că se iubesc“, care se pare, după titlu, a fi un film cum am mai văzut multe. De data aceasta Insă scenaristul Ion Omescu şi regizorul Mihai Iacob işi propun o dezbatere realistă, lucidă, despre dragoste, despre responsabilitate. în film vor apărea Ilinca Tomoroveanu, Emerich Schăffer, Alexandru Repan, Nae Roman, Fory Eterle, Geo Barton. In continuare vom vedea filmele . „Viaţă de familie“ oferă spectatorilor prilejul unei întîlniri cu un cuplu de renume internaţional : Daniel Olbrytchski — care a fost declarat de spectatori ca fiind cel mai popular actor din Polonia — şi regizorul Krzysztof Zanussi. Filmul prezintă confruntările dramatice prin care trece un tinăr decis să rupă cu mediul burghez din care provine. Un film inspirat din viaţa minerilor din Donbas — „Antracit“ — reprezintă cinematografia sovietică printr-o dezba- tere de actualitate cu semnifiative implicaţii etice şi sociale. Tinerii spectatori vor fi desigur interesaţi de „Osceola“, căpetenia indiană care luptă în condiţii dramatice pentru libertatea tribului său. Una dintre cele mai cumplite erori judiciare din istoria Statelor Unite este reconstituită intr-o manieră impresionantă de regizorul Giuliano Montaldo in coproducţia italo-franceză „Sacco şi Vanzetti“, un episod dramatic din istoria mişcării muncitoreşti americane. Cinematografia chineză va fi reprezentată de filmul „Războiul subteran“, un emoţionant document artistic inspirat din lupta poporului chinez împotriva cotropirii japoneze. Apoi, „12 scaune“, o ecranizare a celebrului roman al lui Ilf şi Petrov şi „Micul scăldător", coproducţie franco-italiană, cu Louis de Funes. „Locotenentul Bullitt" este titlul unui film american despre... un poliţist cinstit. Un film care se va bucura, cred, de aprecierile spectatorilor va fi „Poveste de dragoste“, o creaţie plină de sensibilitate şi lirism, un „eternei retour“. Şi în sfîrşit „Pe poteca neţărmuritei iubiri“ (U.R.S.S.), o emoţionantă prietenie intre om şi animal şi „Farmecul ţinuturilor sălbatice" (R.F.G.), un documentar de lung metraj cu caracter ştiinţific. UN TABLOU PE SĂPTĂMÎNĂ „190 de SCHWEITZER CUMPĂNA ► „Cind zici Cumpăna, înţelegi vatra românească şi Argeşul în care a trăit şi pe ► care l-a purtat, mărturie frumoasă în priveliştea celor mai mari frumuseţi“ — ► nota undeva Tudor Arghezi şi marele poet avea incontestabil dreptate. Dincolo insă , de frumuseţe, depăşind-o printr-o asimilare organică, esenţa artei lui Cumpăna, mi se pare a fi adevărul. Adevărul ca veridicitate, corespondenţă fidelă cu o stare de , fapt, ca valoare existenţială. Nimic din ce-ar fi putut depăşi graniţele unui imperiu ► al adevărului nu pătrunde în arta sa, fiecare operă existînd numai în raport cu un riguros control axiologic. Viaţa satului i-a fost lui Cumpăna îndeosebi aproape. Dar nu in ceea ce are ► ea pitoresc şi idilic, ci pe linia coordonatelor esenţiale ale unei stări de spirit. Ace-laşi an ţărănesc 1907 inspiră poetului mai multe tablouri. Pe parcursul a 3 decenii ► înţelegerea artistului evoluează însă, între acel „Ţăran la 1907“, pictat în 1924 şi ampla compoziţie grafică „1907“, realizată în 1953, Cumpăna străbătînd calea care se ► întinde între o dramatică renunţare şi conştiinţa revoltei, între zădărnicia replicii şi hotărîta ei confirmare în fapt. Grupul de ţărani porniţi,pe calea revoltei apare unit , într-un grup statuar al aceleiaşi intenţii, deşi fiecare îşi păstrează propria-i fiziorto► mie. Ceea ce îi strînge laolaltă şi-i face solidari este însă crezul comun într-o viaţă mai bună, posibil de realizat, spre care păşesc ei acum, gravi, incrincenaţi, apro► piindu-şi cu fiecare pas viitorul. ► M. S. Deschiderea Casei corpului didactic din Cluj La Cluj a fost deschisă Casa corpului didactic, instituţie care îşi propune ca prin mijloace şi forme specifice să contribuie la perfecţionarea ideologică şi politică, metodică şi ştiinţifică a cadrelor didactice şi să organizeze diverse manifestări cultural-artistice. Casa corpului didactic din Cluj va funcţiona intr-un local propriu cuprinzînd săli pentru organizarea diferitelor manifestări politicoeducative şi metodice, dotate cu mijloace adecvate. MUNKA Ca în fiecare iarnă, la această dată, studenţii sunt în plină sesiune de examene. Emoţii. Ore de studiu. Nopţi albe. Imaginea noastră înfăţişează sala de lectură a Bibliotecii Universitare din Cluj, unde, ca pretutindeni, studenţii se pregătesc pentru examene. Linişte!... la Turn Severin mai circult încă justificarea: „N-avem instructori, n-avem textieri“ S-a spus pe drept că brigăzile artistice de agitaţie sunt un mijloc deosebit de eficient al muncii politicoeducative desfăşurate de sindicate. Ne propunem in ringurile de faţă, să înfăţişăm preocupările sindicatelor din municipiul Turnu Severin pentru a asigura realizarea — la cotele actualelor exigenţe - a funcţiei agitatorice şi mobilizatoare a acestor formaţii artistice de amatori. In acest sens, o primă constatare este aceea că în ultima perioadă, în întreprinderile şi instituţiile severinene, procesul de constituire şi revitalizare a brigăzilor artistice de agitaţie este un fapt. Paşii făcuţi pe drumul permanentizării activităţii acestora se resimt bunăoară la Uzina de vagoane, Şantierul naval, Combinatul pentru exploatarea şi industrializarea lemnului, Complexul C.F.R., O.C.L. industrial... Semnalăm, de asemenea, preocupările pentru organizarea acestor formaţii la Fabrica de confecţii „Porţile de Fier“, şantierul Combinatei de hârte şi celuloză, întreprinderea pentru industrializarea cărnii, T.A.P.L. etc. Necesitatea exploatării valenţelor educative ale acestui mijloc specific — brigada artistică de agitaţie — este, aşadar, înţeleasă de majoritatea organelor şi organizaţiilor sindicale din municipiul Turnu Severin. Dincolo de această constatare, insă, pe alocuri — Fabrica de produse zaharoase, cea de lapte, de pîine, Clubul ICH „Porţile de Fier“ — brigăzile artistice de agitaţie şi-au încetat activitatea după concursul republican din primăvara anului trecut. Iată răspunsul primit. la întrebarea noastră privind cauza acestei situaţii, bunăoară de la Ana Moroşanu şi Maria Pîrlă, preşedinta comitetului sindicatului şi, respectiv, secretara comitetului U.T.C., de la Fabrica de produse zaharoase . „ Instructorul Consiliului judeţean n-a mai venit să se ocupe de brigadă şi, ca atare, aceasta s-a... dizolvat. Firesc, fără instructor şi fără texte... Să ascultăm, însă. Şi părerea muncitoarei Eleonora Gheaţă, care a făcut parte din brigada artistică „dizolvată“ : — Dacă sindicatul s-ar fi sesizat de inactivitatea noastră şi ne-ar fi adunat pentru a analiza cauzele acestei situaţii, cred că se găseau suficiente resurse, IN FABRICA, să facem totul ,şi texte, şi pregătire artistică... Argument mai mult decit elocvent, în faţa căruia primele două interlocutoare nu puteau decit să conchidă : — Aşa este... se putea ! Dar comitetul sindicatului, comitetul U.T.C., conducerea întreprinderii nu s-au mai interesat... Lesne de înţeles că aşa s-au petrecut lucrurile şi in cazul celorlalte unităţi amintite. Justificarea : „N-AVEM TEXTIERI, N-AVEM INSTRUCTORI“, încearcă, aşadar, să escamoteze adevărata cauză . DEZINTERESUL ! O dovadă in plus : La IJCOOP, întreprinderea de industrializare a cărnii, TAPL, luni de zile nu s-a putut rezolva problema... mobilizării interpreţilor şi corepetitorilor, în condiţiile existenţei textelor, ale prezentării — în repetate rînduri — a instructorului Consiliului judeţean al sindicatelor pus in situaţia - tot de atîtea ori — de a apela (fără nici un rezultat) inclusiv la conducerile tehnico-administrative ale unităţilor. Pe de altă parte, chiar şi in unele întreprinderi în care se consideră (de către comisia muncii politice şi cultural-educative a consiliului judeţean) că „activitatea brigăzilor artistice de agitaţie are un caracter permanent“. BRIGĂZILE ARTISTICE DE AGITAŢIE o analiză mai atentă scoate in evidenţă o situaţie deloc îmbucurătoare : programe prezentate la intervale de 2—3 luni, (Uzina de vagoane, Fabrica de confecţii, Complexul CFR) texte insuficient expresive, vehiculind idei generale, lipsite de forţa de percuţie a concretizărilor semnificative, cu adresă precisă, fie că este vorba de popularizarea noului sau de orientarea săgeţilor satirei şi umorului în direcţia unor aspecte negative. Un exemplu : ultimul text al brigăzii artistice de la Şantierul naval, initulat „Eu propun... să se propună“. Sunt criticaţi, intre altele, în acest text, acei factori care, în virtutea unor practici rutiniere, birocratice, întîrzie finalizarea propunerilor oamenilor muncii. Dar în loc de vizarea unor persoane concrete, sunt folosiţi termeni precum „tovarăşii de la tehnologul şef" (citeva zeci de salariaţi, n.a.) ş.a.m.d. Nu poate fi vorba, evident, în această situaţie, de o modalitate directă, operativă, combativă de exprimare a opiniei publice — prin intermediul grupului de artişti amatori — care să-şi realizeze scopul propus. Dacă mai amintim şi faptul că pe baza aceluiaşi text au fost prezentate (caz deloc singular) 3—4 spectacole, acoperind o perioadă de mai multe luni de zile, caracterul formal al activităţii brigăzii se impune cu pregnanţă. Am înţeles pe deplin de ce şi alte texte ale brigăzilor (Fabrica de confecţii, Complexul CFR...) nu abordează realitatea „la zi“ din unitate, problematica cea mai semnificativă, de ce ele nu poartă pecetea originalităţii expresive in sensul diversităţii, al specificului unităţii — abia la sfirşitul investigaţiei noastre , în majoritatea întreprinderilor vizitate, autorul textelor era una şi aceeaşi persoană şi anume : Dumitru Enache, instructor metodist al Consiliului judeţean al sindicatelor. Inutil orice alt comentariu. Faptul explică situaţia relatată. Şi, la rîndul lui, se explică prin următoarele fenomene paradoxale : In multe cazuri revitalizarea brigăzilor artistice de agitaţie n-a fost - şi încă nu este — un proces declanşat de comitetele sindicatelor din întreprinderi. El a fost iniţiat, organizat şi întreţinut, mai mult de consiliile municipal şi judeţean (? !) Acestea pornind, de altfel, de la o bună intenţie , s-au transformat din factori de îndrumare, sprijin, coordonare metodologică, pur şi simplu, in organizatori şi „furnizori“ de textieri şi corepetitori. Aşa se face că unele comitete ale sindicatelor s-au obişnuit intr-aţit cu situaţia, incit declară cu dezinvoltură : „Să vină instructorul de la consiliu, altfel nu putem...“ în acest sens, atît la organele teritoriale cit şi la comitetele sindicatelor, se constată tendinţa de a lăsa totul pe seama unui singur om — instructorul. Or, activitatea brigăzilor artistice de agitaţie, care ocupă un loc bine determinat în ansamblul mijloacelor muncii politice-educative, presupune, după cum, de asemenea, bine se știe, o responsabilitate colectivă ! In concluzie : Se impune ca organele teritoriale să redevină ceea ce trebuie să fie : organe de îndrumare, sprijin..., iar comitetele sindicatelor să-și organizeze singure propria activitate. Faptul e pe deplin posibil. In marile unităţi din municipiul Turnu Severin există instructori, există textieri de un binemeritat renume (la CEIL, Uzina d€ vagoane, la Şantierul naval şi în multe alte locuri). Comitetele sindicatelor au datoria de a folosi cu eficienţă talentul şi pasiunea acestora. Cui dacă nu comitetelor sindicatelor le revine sarcina de a le asigura toate condiţiile? Numai aşa ar putea organele teritoriale să-şi materializeze o serie de iniţiativă care fac — sau ar trebui să facă — obiectul preocupărilor lor: cercuri de creaţie grupînd textierii, alte diferite forme de instruire a instructorilor, corepetitorilor. Iată dezideratele ce se impun cu stringenţă realizate, pentru a valorifica pe deplin acest important instrument al muncii politico-ideologice, care este brigada artistică de agitaţie din întreprindere. IOAN MITRIC coresp. ziarului „MUNCA" Să simţi mereu necesitatea autodepăşirii (Urmare din pag. a l-a) succes chiar situaţii deosebite. Vorbiţi-mi despre o asemenea faptă de eroism profesional. Destul de dificil, fiind vorba de propria persoană. Totuşi, să încerc. Cu ani în urmă, conduceam pe timp de noapte un tren accelerat. Spre dimineaţă, ceaţa compactă coborîtă de-a lungul traseului micşorase simţitor, unghiul de vizibilitate. La ieşirea dintr-o serepentină am intuit într-o fracţiune de secundă că ceva nu este în regulă şi am acţionat imediat, reuşind să frinez garnitura la ciţiva metri distanţă de un mărfar oprit la semnalul staţiei care urma. Vă daţi seama cit de fericit am fost... în primul rînd, deoarece, am reuşit să evit orice pericol, în al doilea rînd, pentru făptui că, dacă un impiegat de mişcare vădise o nepermisă neglijenţă, dîndu-mi cale liberă fără a mai verifica sosirea trenului anterior în staţia următoare, eu, datorită atenţiei, adică corectitudinii în serviciu, am reuşit să preîntimpin un accident, pentru că la 140 pe oră şi în condiţii de noapte.. Este vorba, dacă vreţi, pe lingă pasiunea faţă de profesia care te-a făcut om, şi de o dragoste faţă de reputaţia marei familii a breslei ceferiste. — Remarcaţi în răspunsul dat, faptul că profesia a fost aceea care v-a făcut om, care v-a format ca om. Vă întreb : Cum aţi reuşit să vă realizaţi la un atît de înalt parametru civic şi profesional incit astăzi, deşi la numai 36 de ani, ca o recunoaştere a unui aport incontestabil, sunteţi distins cu înaltul titlu pe care partidul şi statul îl acordă celor mai buni dintre cei mai buni fii ai săi ? Dumneavoastră, Erou al Muncii Socialiste, Ion Neacşu , puteţi să-mi răspundeţi : există oare, un secret al împlinirii şi succesului la indemîna oricăruia dintre noi ? Dacă aşa apreciaţi strădaniile mele, vă răspund că ele au fost obţinute printr-o existenţă demnă, printr-o activitate perseverentă în meseria pe care am ales-o, activitate pe care m-am străduit s-o îmbunătăţesc cu ajutorul literaturii de specialitate, al sfatului şi experienţei celor mai vîrstnici ca mine. Căci să nu uităm : Dieselele şi locomotivele electrice pe care calea ferată le are astăzi în dotare, nu sint altceva decît adevărate uzine moderne, iar deplina lor stăpînire cere, pe lingă experienţa în materie şi un solid bagaj de cunoştinţe teoretice. Ca membru de partid, ca om care lucrez de aproape 20 de ani, nu cred să poată exista un alt reazem, un alt izvor generator de împliniri şi bucurii, decît munca cinstită, perseverentă şi de bună calitate- Ştiţi ce mi se pare mie, a fi cel mai trist lucru . Atunci cind mai intîlneşti încă, pe ici, pe colo, inşi fără o identitate precisă a profesiei. Pe asemenea indivizi, voinici cu muntele, dar străini de vreo activitate utilă, nu-i pot considera decit nişte dezertori de pe frontul eforturilor noastre cotidiene, oricâte false teorii despre reuşită ar încerca să facă o dimineaţă întreagă, în faţa unei cafele achitate din banii... părinţilor. Să iubeşti cu pasiune munca, să trăieşti numai pe propriile picioare, să simţi mereu necesitatea autodepăşirii, iată, după părerea mea, secretul împlinirii şi succesului fiecăruia, într-o orinduire ca a noastră. — Observ că profesia de mecanic de locomotivă v-a adus mari satisfacţii. Cineva - tot din C.F.R. - imi vorbea entuziast şi despre un alt aspect: acela al cunoaşterii patriei şi oamenilor ei. Dintr-adevăr. Ţara noastră are un peisaj minunat ; puţine alte ţări se pot mîndri cu asemenea frumoase locuri. Este mare lucru ca aproape în fiecare zi să reîntîlneşti şi să străbaţi aceste pitoreşti ţinuturi. Prin însăşi natura muncii, noi, ceferiştii, suntem martorii „pe viu" a vertiginoasei dezvoltări a patriei. Plecînd în cursă, vezi cum, pe harta realizărilor noastre apar, aici un orăşel muncitoresc, dincolo vechea urbe işi schimbă înfăţişarea, datorită noilor blocuri şi complexe social-culturale, cum în comune strălucesc noaptea ferestrele noilor cămine culturale şi vitrinele proaspetelor cinematografe săteşti. Nu, n-am regretat niciodată că mi-am ales profesia de mecanic ! - Ce proiecte de viitor aveţi, tovarăşe Neacşu ? - Doresc să văd circuite pe liniile noastre primele locomotive ale viitorului, iar ca părinte, nădăjduiesc că feciorul meu Constantin — azi elev în primul an al Liceului industrial C.F.R.-București — să ajungă să conducă o asemenea locomotivă. Mărfi 7 februarie 1972 Ritm, ti, dans... Emisiunea cu titlul de mai sus figurează printre iniţiativele relativ recente ale televiziunii. Sîmbătă după-amiază, de citeva săptămini încoace, micul ecran lansează îndeosebi tineretului o invitaţie la antren şi bună dispoziţie : „Ritm, tinereţe, dans“. Cele citeva zeci de minute pe care realizatorii le au la dispoziţie permit, fireşte, mai mult decit s-a făcut pină în prezent la capitolul „amuzament“. Cu timpul, probabil, şi cu „redarea“ celor doi prezentatori — Mihaela Buta şi Ştefan Velniciuc —, ideile fertile se vor inmulţi. Pină una-alta, s-a ivit una demnă de luat în consideraţie : tele-topul. Cea mai bună dovadă ? Cele 5 574 de scrisori primite de „mandatarul“ tele-topului, Octavian Ursulescu. 5 574 de răspunsuri : cifra in sine reprezintă o garanţie de popularitate. „Jocul“ de-a clasamentele a prinsdovadă şi scrisorile adresate, din grabă... tele-stopului, tele-scopului sau chiar tele-dopului), ideea a antrenat telespectatori feluriţi, care au ţinut să-şi exprime prompt preferinţele. „Timpul“ şi „Iubire, tu“, melodiile care au întrunit cele mai multe sufragii, constituie bune argumente pentru „ritm, tinereţe şi dans“ , la fel şi protagonistele, Margareta Pîslaru şi Angela Similea. Ideea topului pare a fi o idee „cîştigătoare“ şi este chiar de mirare cum a apărut atît de tirziu. Popularitatea emisiunii, nu ne îndoim, va creşte. Cit despre alte „secvenţe“ ale acestui program de divertisment (cu raţiuni educative, fireşte), consimţim că peripeţiile lui Felix Cotoiul pot însemna „ritm“ (sau „tinereţe“, sau „dans“), dar nu prea înţelegem ce legătură există intre „ritm, tinereţe, dans“ şi sfaturile despre „cum să ţinem furculiţa“, sau despre „cum să nu stăm cu căciula la masă“, rătăcite, desigur, dintr-o altă emisiune, să-i zicem „Albă cazăpada şi cei şapte ani de-acasă“.„ Pentru că a venit vorba despre Felix Cotoiul, şi pentru că, oricum, vorbim despre ritm şi tinereţe, să aplaudăm faptul că televiziunea a apelat (in sfirşit) la serviciile lui Walt Disney, tatăl tuturor cotoilor şi răţoilor şi şoriceilor năzdrăvani, părintele lui Micky Mouse şi naşul lui Mighty Mouse (de ale cărui isprăvi se vor bucura, in această săptămînă, abonaţii celor 1001 de seri). Prezentarea „în vedetă“ a lui Walt Disney, duminică seara, la ora suspensurilor de aventuri „în premieră pe ţară“ este un semn de tinereţe şi pentru realizatorii programelor noastre : cine altul, dacă nu Micky Mouse, reprezintă elixirul tinereţii veşnice ? Tot duminică seara, şi tot in ordinea de idei „ritm, tinereţe, dans", televiziunea ne-a mai oferit o mostră despre ce s-ar putea face şi nu s-a fâcut încă. Iniţiativa de a încredinţa un tele-spectacol de divertisment actorilor unui anume teatru este, dacă nu mă înşel, inedită. Şi (de data aceasta sigur nu mă înșel) binevenită. Cu atit mai mult, cu cit actorii pe mina cărora a fost dat tele-spectacolul de duminică se numesc Toma Caragiu, Octavian Cotescu, Virgil Ogășanu, Gina Patrichi, Marin Moraru, Paul Sava, Ion Besoiu... Debutul programului a fost excelent , lăsînd impresia că improvizează, sau chiar improvizind, actorii mai sus citaţi, şi alţii, ai aceluiaşi valoros colectiv, ne-au oferit, prin cîteva dueluri de replici, „cărţi de vizită“ ale talentului lor comic şi interpretativ. Cum au ieşit, însă, din zona unor autori ca I. L. Caragiale, Marina Verescu (momentul de virtuozitate oferit de Virgil Ogăşanu rămîne antologic) sau Teodor Mazilu, chiar şi actorii de prim rang amintiţi şi-au dat în petec... Spectacolul a fost ucis de textieri. După o stălucită interpretare, această mare actriță care este Gina Patrichi a căzut pe mina unui textier-vampir (autorul „songului“ cu Jaguarul) şi a fost mîncată de vie. Şi alţii au păţit la fel. Reţinem, insă, ideea unui astfel de spectacol şi propunem spre studiu colaborarea televiziunii cu toate teatrele care ar putea fi interesate să realizeze, periodic. „O seară veselă“, a lor şi a noastră. Talente există berechet. Şi, cine ştie ? O astfel de emulaţie ar putea da „lovitura de graţie“ textierilor-vampiri... CALIN caliman „Luna cărţii la sate" în localităţile rurale din întreaga ţară se desfăşoară, începînd de la 1 februarie, „Luna cărţii la sate“, acţiune organizată de Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste şi Uniunea Centrală a Cooperativelor de Consum. Semnificativ, în acest sens, este numărul însemnat de volume ce se difuzează anual la sate. In cursul anului 1971, de exemplu, cărţile trimise in localităţile rurale au cuprins 1 800 de titluri, reprezentînd toate genurile de literatură, intr-un tiraj total de peste 5 milioane exemplare. Dintre acestea 547 de titluri, în peste 500 000 de exemplare, au fost editate în limbile naţionalităţilor conlocuitoare. Desfacerea cărţilor în mediul rural este asigurată de 900 de librării, peste 7 000 raioane şi puncte de difuzare a cărţii din magazinele săteşti, precum şi de un activ de circa 10 000 difuzori de carte. Sistemul de difuzare .Cartea prin poştă“ contribuie, de asemenea, în tot mai mare măsură la răspîndirea literaturii în rîndul sătenilor. Programul actualei ediţii a „Lunii cărţii la sate“ — ediţie care are loc sub deviza „Cărţi pentru toţi“, lansată de UNESCO cu prilejul declarării anului 1972 drept „An internaţional al cărţii“ — este variatşi interesant. El cuprinde : dezbateri pe tema „Cititorii îşi spun cuvîntul“, concursuri pe tema „Literatura contemporană — oglindă a omului şi a societăţii socialiste“, şezători, simpozioane şi expoziţii literare, recitaluri de poezie. Manifestările vor grupate, după genul de literatură căreia le sunt consacrate, în „Decada cărţii social-politice“ (1— 10 februarie), „Decada literaturii contemporane“ (11—20 februarie) şi „Zilele cărţii agricole“ (21—29 februarie).