Munca, aprilie 1972 (Anul 28, nr. 7582-7606)

1972-04-01 / nr. 7582

Pagina a 2-a ŞTIINŢĂ * ARTA • LITERATURĂ! INTELIGENŢA TEHNICĂ ROMÂNEASCĂ IN ACŢIUNE 1b climatul nostru de continui efervescenţi construc­tivă, inteligenta tehnici iţi află nenumărate căi pen­tru efectuarea saltului fertil de la nivelul teoriei In cel al practicii curente. Niciodată ca acum spiritul nostru inventiv nu a avut atit teren de desfăşurare, atitea posibilităţi de împlinire în fapt. Idei oricit de îndrăzneţe işi găsesc o aplicare imediată şi nici un gind constructiv nu se cheltuieşte zadarnic. Pe temelia lor ne-am clădit intr-un timp uimitor de scurt, o tot atit de uimitoare civilizaţie industrială. Şi dacă astăzi teh­nicianul român se bucură de un foarte mare, salutar şi binemeritat prestigiu social, este şi pentru că el a contribuit din plin la făurirea acestei civilizaţii. La „Automatica“, tov. S. Gheorghiu, responsabil cu in­venţiile şi inovaţiile, ne ofe­ră citeva exemple edifi­catoare. • „Maşină automată pentru executat conexiuni din con­ductori electrici um­fitari“. Invenţia, aparţinind ingine­rului Mircea Pavlu şi mai­strului Mircea Cheptroşu, înlocuieşte munca manuală d­e oameni, aduce un în­semnat spor de calitate pri­vind uniformitatea şi pre­cizia conexiunilor, traduse toate în obţinerea unor eco­nomii post-calculate care se ridică la 365.000 lei anual. • „Perfecţionarea tehnică a instalaţiei electrice E-2000“. Maistrul Mircea Cheptroşu şi electricianul Constantin Milea aduc întreprinderii, prin a­­ceastă inovaţie, economii a­­nuale de 334 000 lei. Mai pu­ţin material, mai puţină ma­noperă, pe seama reducerii gabaritului şi a greutăţii in­stalaţiei care capătă astfel şi o formă modernă, un spor de funcţionalitate. • „Perfecţionarea construc­tivă şi tehnologică a unui du­lap metalic pentru instala­ţia unui transformator“. Mai­ştrii Constantin Toma şi Ilie Petrescu, împreună cu tehni­cianul Traian Trică au gîn­­dit acest dulap metalic sub aspectul unei forme tehnice mult mai apropiate scopu­lui, reducind dimensiunile de gabarit şi greutatea tota­lă, sporind considerabil ac­cesibilitatea la aparatura e­­lectrică instalată în el. Eco­nomiile de material şi mano­peră vor aduce întreprinderii un plus de 654 000 Iei anual. • „Soluţie pentru degresa­­rea şi decaparea tablei ne­gre“. Autoare a invenţiei, in­ginera Liliana Stan a realizat astfel o soluţie chimică in stare să inlocuiască, cu re­zultate îmbunătăţite, o solu­ţie pină acum de import, scontînd economii de 125 000 lei anual. O preocupare constantă a inginerilor şi tehnicienilor noştri este aceea de a înlocui produsele de import prin produse proprii, de foarte multe ori cu indici calitativi sporiţi. Se realizează astfel importante economii de valută şi un necesar spor de operativitate. La cabinetul tehnic al UZINEI MECANICE DE REPARAT MATE­RIAL RULANT „GRIVIŢA ROŞIE“ am putut afla numeroase exemple în acest sens, dintre care citeva le amintim mai jos. • „Elaborarea tehnologiei de execuţie a cuplajului elas­tic prin vulcanizare“. Autor — un colectiv coordonat de inginerul Eugen Oprișănescu. Economii postcalculate — 275 712 lei. • „Asimilarea executării în uzină a bucșelor protectoare de la trăgători vagon de dor­mit“. Autori — Gheorghe Pintilie (strungar), Constan­tin Orjan (cauciucat), Ion Io­­nescu (tehnician), Gheorghe Tiz (inginer). Economii post­calculate — 112 756 lei. • „Asimilarea executării în uzină a unui set de șapte garnituri de cauciuc ne­cesare separării echipamen­tului de frină de la vagoa­nele de tip nou“. Autor — un colectiv de ingineri și tehnicieni coordonat de in­ginerul Ion Mihai. Economii postcalculate — 80 920 lei. • „Asimilarea executării în uzină a sobelor pentru încălzit vagoane de dormit“. Autori — Constantin Vișan (maistru), Gheorghe Grădi­nare (montator), Dumitru Lazăr (sudor). Economii postcalculate — 99 400 lei. • „Asimilarea executării în uzină a cilindrilor amor­tizori mari și mici pentru suspensie". Autori — Va­sile Mincă (ajustor), Con­stantin Dogaru (inginer). Economii postcalculate — 86 742 lei. „Asimilarea executării in uzină a cupei de Înaltă ten­siune — 800 Amperi“. Au­torii care lucrează la aceas­tă asimilare — Nicolae Ne­­delcu (inginer), Nicolae Du­­mitrescu (tehnician), Marin Mihai (tehnician), Dumitru Miulescu (maistru) — scontează obţinerea unor e­­conomii care vor depăşi 1 000 000 lei. ...Asimilarea executării în uzină — iată nişte cu­vinte care, rostite doar, o­­feră un real suport min­­driei inginerilor şi tehni­cienilor care, cu braţul şi cu mintea, făuresc, a­­lături de toţi oamenii muncii din patria noastră, realitatea de astăzi a noii noastre societăţi socialiste multilateral dezvoltate. S. Marin „SE NAŞTE UN PROIECT“. Fotografie de Dumitru Cazan, tehnician, Combi­natul de materiale de construcții din Tg. Jiu. CĂZNIT PLASTIC 101 tablouri Un om îşi trăieşte zilele împlinirii în preajma pen­siei. Ceea ce a realizat e­­moţia sa în duminicile de linişte şi-n soarele conce­diilor, se concretizează a­­cum in 101 de tablouri ex­puse în sala mică a Uni­­versal-Club-ului, de la Casa de cultură din sectorul III al Capitalei. O sută şi unu de tablouri în creion, în cărbune, în tuş şi ulei ce adună o viaţă, un timp, o generaţie îmbracă pereţii. Majoritatea sunt portrete. Oameni aparţinind acestui timp, cunoscuţi sau ano­nimi, colegi, tehnicieni, in­gineri, muncitori , foarte mulţi muncitori... din uzina 23 August. Printre ei, prie­tenul de sensibilitate şi idei, poetul amator Petre Pau­­lescu, proiectant, citindu-şi o poezie din volumul re­cent apărut „Arhitectura ploilor...“ şi „Deputatul nostru“,lucrare remarcabilă executată in cărbune. Ur­mează gingăşia micilor ta­blouri în ulei gros, redind splendoarea florilor. Şi pei­saje : munţi, brazi, stinci şi vile la Herculane, la Căli­­măneşti, la Sovata. A doua lume unde se mişcă omul azi în zilele lui de concediu. Din dragostea faţă de oa­meni, artistul revine de mai multe ori asupra lor, a­­supra familiei sale, asupra sa. Se detaşează în compo­ziţie, colorit şi expresivita­te un portret al soţiei din tinereţe, un portret al unuia In holul Policlinicii mu­nicipale din Iaşi s-a deschis, cu puţin timp în urmă, o expoziţie de artă plastică aparţinind membrilor cena­clului plastic din cadrul sindicatului sanitar din Iaşi. Lucrările expuse vin de la sine să vorbească e­­locvent despre pasiunea cu care numeroşi medici ie­șeni, în timpul lor liber, pictează cu sinceritate şi gust, făcîndu-şi argument din pînze şi culori pentru o nobilă pasiune. Am spus pasiune, adică dăruire de sine, participare totală — aşa cum mi s-au părut a fi făcute tablourile ce le­ am dintre copii şi mai ales au­toportretul din care ne pri­veşte şăgalnic pictorul a­­mator, omul acesta vesel, gata de cîntec şi glumă, sensibil la frumos şi bine, tehnicianul Ion Traia (Mîţu), omul care a cîntat 27 ani în corul uzinei. A împlinit 31 de ani în ace­laşi loc de muncă — uzina „23 August“ şi este cunos­cut în rîndul pictorilor a­­matori din Capitală prin participarea la diverse ex­poziţii. Traian Rădulescu privit, şi-n care am simţit mult suflet redat prin poe­zia culorii. Aşezată aici, expoziţia este, cred, şi o psi­hoterapie, savant gîndită cînd a fost adusă tocmai intr-un loc ca acesta, o po­liclinică! Pentru că o expo­ziţie oarecare e vizitată doar de cei interesaţi, ori într-o policlinică cîţi nu vin ? Dintre medicii-pictori, expozanţi, am remarcat mai ales lucrările ce poartă semnătura Auricăi Năstase. Ele se detaşează prin sigu­ranţa şi virtuozitatea pene­lului. „Flori galbene" şi „Natură statică", trec cu si­guranţă dincolo de zona a­­matorismului prin combi­naţia de culori şi unitatea de stil care-i dă personali­tate de pictor. La fel se im­pune „Nostalgia“, „Casa lui Topîrceanu“ şi alte lucrări ale lui Ioan Nica, acest pa­sionat artist al cărui lirism respiră dintr-un ogor să­nătos de fier şi cultură. Şi dacă ar fi să mai remarcăm citeva nume, cu siguranţă ar fi şi cele ale lui Petre Bu­­zatov şi Petru Bicer, mai ales pentru sinceritatea cu care au transpus pe pînză peisaje nostalgice, naturi statice, flori. Scriu aceste rînduri cu convingerea că printre me­dicii ieşeni există talente plastice de netăgăduit, su­flete de artişti amatori au­tentici, pe care le dorim cit mai des prezente în expo­ziţii. Este interesant, util şi nobil. Rămîne doar ca ce­naclul plastic al sindicatu­lui sanitar, ce polarizează destui medici cu pasiune pentru culori, să fie mai re­ceptiv şi să organizeze mai des asemenea manifestări ce se constituie ca act de cultură. Gheorghe Caragiu Pasiunea culorilor „DOCHERII“ — pictură in ulei de Paul Teodorescu, vopsitor, Cercul de artă plastică al Clubului „Portul“ Constanţa MUNKA Din creaţia cercurilor literar artistice sindicatelor Mărturie sinceră despre realităţile noastre Interviu cu muncitoarea-poetă CECILIA CLIPA Poate că niciodată ea in ultimii ani nu s-a scris la noi atîta poezie. Poate că niciodată n-am avut atîţia care se vor — sti­mabilă şi temerară vrere — poeţi. Şi, printre ei — mulţi, foarte mulţi tineri. Am cunoscut zilele aces­tea pe tînăra muncitoare Cecilia Clipa, membră a cenaclului literar „Lucian Blaga", de pe lingă Casa de cultură a sindicatelor­ Bacău. — Nu ai încă 20 de ani şi eşti... — Muncitoare califica­tă la fabrica „Partizanul". — După opt ore de muncă mulţi colegi de-ai dumitale preferă un pro­gram de destindere. — Şi poezia este o des­tindere, o deconectare. — O practici doar ca distracţie ? — Depinde ce înţelegeţi dumneavoastră prin dis­tracţie. Eu scriu poezie la modul foarte serios, dar nu-mi pot imagina un lu­cru mai liniştitor, mai re­confortant decit poezia. Toţi oamenii ar trebui să scrie poezie. — De ce ? — Pentru că poezia îl face pe om mai bun, mai fericit şi pentru că fiecare om merită o fărîmă de fe­ricire. — Lăslnd Poezia, să tre­cem la poezii. Crezi in versurile dumitale ? — Cred, in măsura în care ştiu că scriu pentru mine şi pentru toţi cei care iubesc poezia, pentru toţi cei care vibrează cînd as­cultă sau citesc vers. — Acest singur lucru nu conferă totuşi versurilor statut de mare poezie. Cu intenţii bune sunt pavate foarte multe străzi... — Ştiu. Tocmai de aceea mă întreb dacă eu sînt un poet autentic ? Uneori mi-e teamă să cred şi intr-un simplu „poate". Sintem­ Însă foarte mulţi tineri care scriem versuri şi nu se poate, nu pot să cred că dintre noi nu se vor ri­dica şi cîţiva poeţi auten­tici. Pentru cei cîţiva, me­rită să încercăm cu toţii. Ei vor justifica mîine în­drăznelile noastre de as­tăzi. — Ce înseamnă pentru dumneavoastră cenaclul „Lucian Blaga" ? — Posibilitatea unor dis­cuţii deopotrivă priete­neşti şi instructive, a unui schimb de păreri şi opinii despre artă, despre feno­menul cultural de ansam­blu. Apoi, verificarea ver­surilor mele în mijlocul unor oameni în care cred, pe care-i ştiu sinceri cu ei şi cu ceilalţi. Şi, în sfîrşit, posibilitatea de a publica , pentru că nimeni nu scrie versuri pentru sertarul propriu. — Şi totuşi, ce este poe­zia pentru o tînără munci­toare calificată ? — Un mod sublim de a comunica, de a mă apro­pia de oameni și omenire. Nu scriu decit atunci cînd simt că trebuie să spun ceva, să împărtăşesc ce­lorlalți un sentiment, o idee, un crez. — Care este, la vîrsta dumitale, experiența din care se hrănesc poeziile ? Ce vrei să împărtăşeşti oamenilor ? — Experienţa mea este experienţa vîrstei mele : candoare, gingăşie, puri­tate, ochi limpezi pe reti­na cărora lucrurile capă­tă adeseori contururi ne­bănuite, constituindu-se într-o mărturie sinceră, ne­trucată, despre realităţile noastre imediate, despre viaţa noastră cea de toate zilele. Marin Stoian MULŢUMIRE Pămintul E patria mea Şi apa E viaţă din viaţa mea Şi steagul E singe din singele meu Şi pîinea e făcută Din griul ce-i seamăn Şi mîinile noastre Freamătă timpul Din care ne naştem Puternici. Călăuza e dreaptă Precum curat ne e gîndul Şi dăm mulţumire Partidului Cel ce poartă făclia De ani, pentru noi. Cecilia Clipa muncitoare, Cercul literar al Casei de cultură a sindicatelor Bacău „SECVENŢĂ" de la ultimul spectacol prezentat de bri­gada artistică de agitaţie a Grupului industrial pe­trochimic — Ploiești RECUNOŞTINŢĂ îţi mulţumim, Partid — tărie-ntre tării, Ostaş neînfricat şi frate, şi părinte. Tu ne-ai făcut din viaţă prilej de bucurii, Chemarea ta ni-e lege, căci mergem înainte. Iţi mulţumim, Partid — conştiinţă-ntre conştiinţe, Ni-e visul mai frumos şi fapta mai deplină, Cînd ne conduci mereu spre alte biruinţe, Pe magistralele limpezi de pace şi lumină. Mereu, tot înainte ! Noi mergem spre Comună, Ni-e zborul mai înalt şi gîndul mai lucid, Ni-e ţara mai frumoasă şi viaţa tot mai bună, Şi pentru toate, astăzi, iţi mulţumim, Partid. Prof. Traian Lungu Cercul literar al sindicatelor Rm. Vâlcea ROMÂNIE! Ar trebui mai scumpe cuvintele să-mi fie Şi cîntecul mai tinăr şi dorul mai profund Şi zborul mai albastru, mai nalt şi mai rotund Să-ţi semăn întrutotul, iubită Românie ! In codrii tăi de aur şi in al apei prund In visul holdei blonde ce-adastă pe cîmpie Fierbinte-mi ştiu dorinţa de care nu m-ascund Să-ţi semăn întrutotul, iubită Românie ! Pămintul tău rodeşte o frumuseţe vie Şi cîntecul izbînzii răsună mai profund Eu beau nectarul muncii cu sete pin’ la fund Să-ţi semăn întrutotul, iubită Românie ! Anton Stanciu macaragiu,­ Cercul literar al Casei de cultură a sindicatelor Galaţi CĂTRE SOARE Trăim aceste zile însetaţi de prospeţimile lor Şi definitivăm pentru miine Un nou salt spre lumină. Pămintul de floare al ţării Betonul şi­­ fulgerul apei Sunt elementele cu care Parcurgem destinul şi timpul. Sufletul acestei înaintări Ne este Partidul ! El ne e veghe şi glas Drum către soare Fără popas. Gh. Muşat activist cultural, Cercul literar al Casei de cultură a sindicatelor Galaţi Simbátá 1 aprilie 1972 PATRIE Numele tău înflorind pe buzele noastre ca un semn întru vrednicia pământului pentru mine înseamnă ţarină şi cer şi sensul de început al cuvîntului, şi rostul paşilor spre lume şi preafireasca vrere de a fi cuprins de ritmul unui cint aparte la fel de clar ca omeneasca sete de-a trăi... Numele tău rătăcind pe fluiere de dor e ca o ploaie de stele ce către zi coboară peste tărîmul acesta nemaivăzut de frumos şi peste pădure, pădurea cu trup de vioară... Mihai Lău funcţionar, Cercul literar al sindicatelor Botoşani AICI Aici, la cabane, în Moldova, Bărbaţii — copaci şi păduri Pornesc de la o zi la alta. Urcind spre zare de munte Pe ramuri cu soarele Şi-apoi către seară, Mai puţin cu o rază. Cu incă o rază, sosesc Pină asfinţeşte de-atita putere.» Peste noapte ei pregătesc iar plecarea Poleiţi cu raze de lună Ca vasele de aramă îngropate sub noi de milenii . Şi pleacă iar bărbaţii, urcind către zare. Fiecare din ei purtind cite o rază de soare Pe care o scapă dimineaţa din palme Imbelşugînd pădurea de lumină... Mihai Platon tehnician, Cercul literar al Casei de cultură a sindicatelor Iaşi CORESPONDENŢA Leon Mureşan — Bucu­reşti. Există în versurile dv. sincere izbucniri de poezie. Pe alocuri se re­simte acumularea unor lecturi care vă subordo­nează pină la pastişă .* „Corola ta e de minuni“ iată un vers care amin­teşte imediat de Lu­cian Blaga : „Eu nu strivesc corola de mi­nuni a lumii“. Cele mai multe versuri sunt de fe­lul : „Fără tine viaţa noas­tră I Searbădă de tot ar fi / Pentru tine, dragă floare ! Iţi închinăm a­­ceastă zi“ (Mărţişorul meu) ; „Ce ştie el, pe ce sol ! Viaţa lui începe ! Şi a lui soartă cum va fi / Senină ? Sau cu ţepe ?“ (Pruncul). Evitam să vă spunem „părerea definiti­vă“ — cum ne solicitaţi. Despre un „începător în ale poeziei“ — cum vă re­comandaţi şi dv. — nu ne îngăduim păreri (defini­tive), care pot fi contra­zise de versurile scrise după aceea. Gheorghe Iordan — A­­rad. Textul pentru bri­găzile artistice de agitaţie nu e rău scris. E lipsit însă de faptul concret pe care dv. II supliniţi prin puncte, puncte... Or, un a­­semenea text rămîne via­bil doar in măsura in care se integrează in viaţa re­ală a unui colectiv de muncă, a unei întreprin­deri sau instituţii. Adresa­­ţi-vă comitetului sindica­tului de pe Şantierul de construcţii unde lucraţi. Suntem­ siguri că vă va so­licita colaborarea în real­­­zarea programului brigăzii mistice de agitaţie. Poe­ziile de care amintiţi in terisoare nu le-am primit incă. Ion Răduţiu — Piteşti. Vă mulţumim pentru a­­precierile la adresa rubri­cii noastre „Din creaţia cercurilor literar-artistice ale sindicatelor". Ne pro­puneţi să deschidem o ru­brică pentru cineclubur şi un colţ al foto-amatorului. In paginile ziarului „Mun­ca" au fost publicate ar­ticole privind activitatea cinecluburilor ; s-au re­produs numeroase foto­grafii de la foto-amatori. Poate, intr-adevăr, nu cu continuitatea dorită de dv. Fotografiile realizate in excursii, cele care repre­zintă aspecte din activita­tea cultural-artistică or­ganizată la Casa de cul­tură a sindicatelor, ne in­teresează. Deci, le aștep­tăm. Victoria Aioanei — Ro­man. Nu, nu trebuie să fiţi derutată. Ne puteţi trimite — cum aţi şi fă­cut de altfel — personal lucrările dv. Noi am re­comandat altceva, ca înainte de a fi trimise re­dacţiei, poeziile, schiţele, etc. să fie citite in şedin­ţele cercului literar. Pă­rerea că in acest fel — printr-o apreciere colec­tivă — lucrările membri­lor cercurilor literar-artis­tice se îmbunătăţesc, ne-o menţinem. La Roman (vă informăm noi de la Bucu­reşti) există un cerc lite­rar pe lingă Casa de cul­tură a sindicatelor. Adre­­saţi-vă, acolo, tovarăşului director Gheorghe Miha­­lache, Gh. I. Florea — Con­stanţa. Manuscrisele ne­publicate nu se restituie prin poştă. Rugăm pe toţi colabora­torii noştri ca odată cu lu­crările ce ni le trimit să menţioneze citeţ, numele şi pronumele, profesia şi locul de muncă, cercul li­terar din care fac parte şi adresa. Ant răspuns la domici­liu următorilor membri ai cercurilor literar-artistice ale sindicatelor : Nestor Dumitrescu — Bucureşti ; Maria Ardelean — Rm. Vîlcea; Constantin Ol­­teanu — Braşov ; I. Cru­­ceanu — Piteşti ; Ioan Chiraş — Petroşani ; Va­lerul Bîrgău — Hunedoa­ra ; Nicolae Călugăru — Timişoara ; Petre Cristea — Ploieşti ; Mihai Lău — Botoşani; Mihai Platon — Iaşi. Octavian Nica

Next