Munca, aprilie 1972 (Anul 28, nr. 7582-7606)
1972-04-01 / nr. 7582
Pagina a 2-a ŞTIINŢĂ * ARTA • LITERATURĂ! INTELIGENŢA TEHNICĂ ROMÂNEASCĂ IN ACŢIUNE 1b climatul nostru de continui efervescenţi constructivă, inteligenta tehnici iţi află nenumărate căi pentru efectuarea saltului fertil de la nivelul teoriei In cel al practicii curente. Niciodată ca acum spiritul nostru inventiv nu a avut atit teren de desfăşurare, atitea posibilităţi de împlinire în fapt. Idei oricit de îndrăzneţe işi găsesc o aplicare imediată şi nici un gind constructiv nu se cheltuieşte zadarnic. Pe temelia lor ne-am clădit intr-un timp uimitor de scurt, o tot atit de uimitoare civilizaţie industrială. Şi dacă astăzi tehnicianul român se bucură de un foarte mare, salutar şi binemeritat prestigiu social, este şi pentru că el a contribuit din plin la făurirea acestei civilizaţii. La „Automatica“, tov. S. Gheorghiu, responsabil cu invenţiile şi inovaţiile, ne oferă citeva exemple edificatoare. • „Maşină automată pentru executat conexiuni din conductori electrici umfitari“. Invenţia, aparţinind inginerului Mircea Pavlu şi maistrului Mircea Cheptroşu, înlocuieşte munca manuală de oameni, aduce un însemnat spor de calitate privind uniformitatea şi precizia conexiunilor, traduse toate în obţinerea unor economii post-calculate care se ridică la 365.000 lei anual. • „Perfecţionarea tehnică a instalaţiei electrice E-2000“. Maistrul Mircea Cheptroşu şi electricianul Constantin Milea aduc întreprinderii, prin această inovaţie, economii anuale de 334 000 lei. Mai puţin material, mai puţină manoperă, pe seama reducerii gabaritului şi a greutăţii instalaţiei care capătă astfel şi o formă modernă, un spor de funcţionalitate. • „Perfecţionarea constructivă şi tehnologică a unui dulap metalic pentru instalaţia unui transformator“. Maiştrii Constantin Toma şi Ilie Petrescu, împreună cu tehnicianul Traian Trică au gîndit acest dulap metalic sub aspectul unei forme tehnice mult mai apropiate scopului, reducind dimensiunile de gabarit şi greutatea totală, sporind considerabil accesibilitatea la aparatura electrică instalată în el. Economiile de material şi manoperă vor aduce întreprinderii un plus de 654 000 Iei anual. • „Soluţie pentru degresarea şi decaparea tablei negre“. Autoare a invenţiei, inginera Liliana Stan a realizat astfel o soluţie chimică in stare să inlocuiască, cu rezultate îmbunătăţite, o soluţie pină acum de import, scontînd economii de 125 000 lei anual. O preocupare constantă a inginerilor şi tehnicienilor noştri este aceea de a înlocui produsele de import prin produse proprii, de foarte multe ori cu indici calitativi sporiţi. Se realizează astfel importante economii de valută şi un necesar spor de operativitate. La cabinetul tehnic al UZINEI MECANICE DE REPARAT MATERIAL RULANT „GRIVIŢA ROŞIE“ am putut afla numeroase exemple în acest sens, dintre care citeva le amintim mai jos. • „Elaborarea tehnologiei de execuţie a cuplajului elastic prin vulcanizare“. Autor — un colectiv coordonat de inginerul Eugen Oprișănescu. Economii postcalculate — 275 712 lei. • „Asimilarea executării în uzină a bucșelor protectoare de la trăgători vagon de dormit“. Autori — Gheorghe Pintilie (strungar), Constantin Orjan (cauciucat), Ion Ionescu (tehnician), Gheorghe Tiz (inginer). Economii postcalculate — 112 756 lei. • „Asimilarea executării în uzină a unui set de șapte garnituri de cauciuc necesare separării echipamentului de frină de la vagoanele de tip nou“. Autor — un colectiv de ingineri și tehnicieni coordonat de inginerul Ion Mihai. Economii postcalculate — 80 920 lei. • „Asimilarea executării în uzină a sobelor pentru încălzit vagoane de dormit“. Autori — Constantin Vișan (maistru), Gheorghe Grădinare (montator), Dumitru Lazăr (sudor). Economii postcalculate — 99 400 lei. • „Asimilarea executării în uzină a cilindrilor amortizori mari și mici pentru suspensie". Autori — Vasile Mincă (ajustor), Constantin Dogaru (inginer). Economii postcalculate — 86 742 lei. „Asimilarea executării in uzină a cupei de Înaltă tensiune — 800 Amperi“. Autorii care lucrează la această asimilare — Nicolae Nedelcu (inginer), Nicolae Dumitrescu (tehnician), Marin Mihai (tehnician), Dumitru Miulescu (maistru) — scontează obţinerea unor economii care vor depăşi 1 000 000 lei. ...Asimilarea executării în uzină — iată nişte cuvinte care, rostite doar, oferă un real suport mindriei inginerilor şi tehnicienilor care, cu braţul şi cu mintea, făuresc, alături de toţi oamenii muncii din patria noastră, realitatea de astăzi a noii noastre societăţi socialiste multilateral dezvoltate. S. Marin „SE NAŞTE UN PROIECT“. Fotografie de Dumitru Cazan, tehnician, Combinatul de materiale de construcții din Tg. Jiu. CĂZNIT PLASTIC 101 tablouri Un om îşi trăieşte zilele împlinirii în preajma pensiei. Ceea ce a realizat emoţia sa în duminicile de linişte şi-n soarele concediilor, se concretizează acum in 101 de tablouri expuse în sala mică a Universal-Club-ului, de la Casa de cultură din sectorul III al Capitalei. O sută şi unu de tablouri în creion, în cărbune, în tuş şi ulei ce adună o viaţă, un timp, o generaţie îmbracă pereţii. Majoritatea sunt portrete. Oameni aparţinind acestui timp, cunoscuţi sau anonimi, colegi, tehnicieni, ingineri, muncitori , foarte mulţi muncitori... din uzina 23 August. Printre ei, prietenul de sensibilitate şi idei, poetul amator Petre Paulescu, proiectant, citindu-şi o poezie din volumul recent apărut „Arhitectura ploilor...“ şi „Deputatul nostru“,lucrare remarcabilă executată in cărbune. Urmează gingăşia micilor tablouri în ulei gros, redind splendoarea florilor. Şi peisaje : munţi, brazi, stinci şi vile la Herculane, la Călimăneşti, la Sovata. A doua lume unde se mişcă omul azi în zilele lui de concediu. Din dragostea faţă de oameni, artistul revine de mai multe ori asupra lor, asupra familiei sale, asupra sa. Se detaşează în compoziţie, colorit şi expresivitate un portret al soţiei din tinereţe, un portret al unuia In holul Policlinicii municipale din Iaşi s-a deschis, cu puţin timp în urmă, o expoziţie de artă plastică aparţinind membrilor cenaclului plastic din cadrul sindicatului sanitar din Iaşi. Lucrările expuse vin de la sine să vorbească elocvent despre pasiunea cu care numeroşi medici ieșeni, în timpul lor liber, pictează cu sinceritate şi gust, făcîndu-şi argument din pînze şi culori pentru o nobilă pasiune. Am spus pasiune, adică dăruire de sine, participare totală — aşa cum mi s-au părut a fi făcute tablourile ce le am dintre copii şi mai ales autoportretul din care ne priveşte şăgalnic pictorul amator, omul acesta vesel, gata de cîntec şi glumă, sensibil la frumos şi bine, tehnicianul Ion Traia (Mîţu), omul care a cîntat 27 ani în corul uzinei. A împlinit 31 de ani în acelaşi loc de muncă — uzina „23 August“ şi este cunoscut în rîndul pictorilor amatori din Capitală prin participarea la diverse expoziţii. Traian Rădulescu privit, şi-n care am simţit mult suflet redat prin poezia culorii. Aşezată aici, expoziţia este, cred, şi o psihoterapie, savant gîndită cînd a fost adusă tocmai intr-un loc ca acesta, o policlinică! Pentru că o expoziţie oarecare e vizitată doar de cei interesaţi, ori într-o policlinică cîţi nu vin ? Dintre medicii-pictori, expozanţi, am remarcat mai ales lucrările ce poartă semnătura Auricăi Năstase. Ele se detaşează prin siguranţa şi virtuozitatea penelului. „Flori galbene" şi „Natură statică", trec cu siguranţă dincolo de zona amatorismului prin combinaţia de culori şi unitatea de stil care-i dă personalitate de pictor. La fel se impune „Nostalgia“, „Casa lui Topîrceanu“ şi alte lucrări ale lui Ioan Nica, acest pasionat artist al cărui lirism respiră dintr-un ogor sănătos de fier şi cultură. Şi dacă ar fi să mai remarcăm citeva nume, cu siguranţă ar fi şi cele ale lui Petre Buzatov şi Petru Bicer, mai ales pentru sinceritatea cu care au transpus pe pînză peisaje nostalgice, naturi statice, flori. Scriu aceste rînduri cu convingerea că printre medicii ieşeni există talente plastice de netăgăduit, suflete de artişti amatori autentici, pe care le dorim cit mai des prezente în expoziţii. Este interesant, util şi nobil. Rămîne doar ca cenaclul plastic al sindicatului sanitar, ce polarizează destui medici cu pasiune pentru culori, să fie mai receptiv şi să organizeze mai des asemenea manifestări ce se constituie ca act de cultură. Gheorghe Caragiu Pasiunea culorilor „DOCHERII“ — pictură in ulei de Paul Teodorescu, vopsitor, Cercul de artă plastică al Clubului „Portul“ Constanţa MUNKA Din creaţia cercurilor literar artistice sindicatelor Mărturie sinceră despre realităţile noastre Interviu cu muncitoarea-poetă CECILIA CLIPA Poate că niciodată ea in ultimii ani nu s-a scris la noi atîta poezie. Poate că niciodată n-am avut atîţia care se vor — stimabilă şi temerară vrere — poeţi. Şi, printre ei — mulţi, foarte mulţi tineri. Am cunoscut zilele acestea pe tînăra muncitoare Cecilia Clipa, membră a cenaclului literar „Lucian Blaga", de pe lingă Casa de cultură a sindicatelor Bacău. — Nu ai încă 20 de ani şi eşti... — Muncitoare calificată la fabrica „Partizanul". — După opt ore de muncă mulţi colegi de-ai dumitale preferă un program de destindere. — Şi poezia este o destindere, o deconectare. — O practici doar ca distracţie ? — Depinde ce înţelegeţi dumneavoastră prin distracţie. Eu scriu poezie la modul foarte serios, dar nu-mi pot imagina un lucru mai liniştitor, mai reconfortant decit poezia. Toţi oamenii ar trebui să scrie poezie. — De ce ? — Pentru că poezia îl face pe om mai bun, mai fericit şi pentru că fiecare om merită o fărîmă de fericire. — Lăslnd Poezia, să trecem la poezii. Crezi in versurile dumitale ? — Cred, in măsura în care ştiu că scriu pentru mine şi pentru toţi cei care iubesc poezia, pentru toţi cei care vibrează cînd ascultă sau citesc vers. — Acest singur lucru nu conferă totuşi versurilor statut de mare poezie. Cu intenţii bune sunt pavate foarte multe străzi... — Ştiu. Tocmai de aceea mă întreb dacă eu sînt un poet autentic ? Uneori mi-e teamă să cred şi intr-un simplu „poate". Sintem Însă foarte mulţi tineri care scriem versuri şi nu se poate, nu pot să cred că dintre noi nu se vor ridica şi cîţiva poeţi autentici. Pentru cei cîţiva, merită să încercăm cu toţii. Ei vor justifica mîine îndrăznelile noastre de astăzi. — Ce înseamnă pentru dumneavoastră cenaclul „Lucian Blaga" ? — Posibilitatea unor discuţii deopotrivă prieteneşti şi instructive, a unui schimb de păreri şi opinii despre artă, despre fenomenul cultural de ansamblu. Apoi, verificarea versurilor mele în mijlocul unor oameni în care cred, pe care-i ştiu sinceri cu ei şi cu ceilalţi. Şi, în sfîrşit, posibilitatea de a publica , pentru că nimeni nu scrie versuri pentru sertarul propriu. — Şi totuşi, ce este poezia pentru o tînără muncitoare calificată ? — Un mod sublim de a comunica, de a mă apropia de oameni și omenire. Nu scriu decit atunci cînd simt că trebuie să spun ceva, să împărtăşesc celorlalți un sentiment, o idee, un crez. — Care este, la vîrsta dumitale, experiența din care se hrănesc poeziile ? Ce vrei să împărtăşeşti oamenilor ? — Experienţa mea este experienţa vîrstei mele : candoare, gingăşie, puritate, ochi limpezi pe retina cărora lucrurile capătă adeseori contururi nebănuite, constituindu-se într-o mărturie sinceră, netrucată, despre realităţile noastre imediate, despre viaţa noastră cea de toate zilele. Marin Stoian MULŢUMIRE Pămintul E patria mea Şi apa E viaţă din viaţa mea Şi steagul E singe din singele meu Şi pîinea e făcută Din griul ce-i seamăn Şi mîinile noastre Freamătă timpul Din care ne naştem Puternici. Călăuza e dreaptă Precum curat ne e gîndul Şi dăm mulţumire Partidului Cel ce poartă făclia De ani, pentru noi. Cecilia Clipa muncitoare, Cercul literar al Casei de cultură a sindicatelor Bacău „SECVENŢĂ" de la ultimul spectacol prezentat de brigada artistică de agitaţie a Grupului industrial petrochimic — Ploiești RECUNOŞTINŢĂ îţi mulţumim, Partid — tărie-ntre tării, Ostaş neînfricat şi frate, şi părinte. Tu ne-ai făcut din viaţă prilej de bucurii, Chemarea ta ni-e lege, căci mergem înainte. Iţi mulţumim, Partid — conştiinţă-ntre conştiinţe, Ni-e visul mai frumos şi fapta mai deplină, Cînd ne conduci mereu spre alte biruinţe, Pe magistralele limpezi de pace şi lumină. Mereu, tot înainte ! Noi mergem spre Comună, Ni-e zborul mai înalt şi gîndul mai lucid, Ni-e ţara mai frumoasă şi viaţa tot mai bună, Şi pentru toate, astăzi, iţi mulţumim, Partid. Prof. Traian Lungu Cercul literar al sindicatelor Rm. Vâlcea ROMÂNIE! Ar trebui mai scumpe cuvintele să-mi fie Şi cîntecul mai tinăr şi dorul mai profund Şi zborul mai albastru, mai nalt şi mai rotund Să-ţi semăn întrutotul, iubită Românie ! In codrii tăi de aur şi in al apei prund In visul holdei blonde ce-adastă pe cîmpie Fierbinte-mi ştiu dorinţa de care nu m-ascund Să-ţi semăn întrutotul, iubită Românie ! Pămintul tău rodeşte o frumuseţe vie Şi cîntecul izbînzii răsună mai profund Eu beau nectarul muncii cu sete pin’ la fund Să-ţi semăn întrutotul, iubită Românie ! Anton Stanciu macaragiu, Cercul literar al Casei de cultură a sindicatelor Galaţi CĂTRE SOARE Trăim aceste zile însetaţi de prospeţimile lor Şi definitivăm pentru miine Un nou salt spre lumină. Pămintul de floare al ţării Betonul şi fulgerul apei Sunt elementele cu care Parcurgem destinul şi timpul. Sufletul acestei înaintări Ne este Partidul ! El ne e veghe şi glas Drum către soare Fără popas. Gh. Muşat activist cultural, Cercul literar al Casei de cultură a sindicatelor Galaţi Simbátá 1 aprilie 1972 PATRIE Numele tău înflorind pe buzele noastre ca un semn întru vrednicia pământului pentru mine înseamnă ţarină şi cer şi sensul de început al cuvîntului, şi rostul paşilor spre lume şi preafireasca vrere de a fi cuprins de ritmul unui cint aparte la fel de clar ca omeneasca sete de-a trăi... Numele tău rătăcind pe fluiere de dor e ca o ploaie de stele ce către zi coboară peste tărîmul acesta nemaivăzut de frumos şi peste pădure, pădurea cu trup de vioară... Mihai Lău funcţionar, Cercul literar al sindicatelor Botoşani AICI Aici, la cabane, în Moldova, Bărbaţii — copaci şi păduri Pornesc de la o zi la alta. Urcind spre zare de munte Pe ramuri cu soarele Şi-apoi către seară, Mai puţin cu o rază. Cu incă o rază, sosesc Pină asfinţeşte de-atita putere.» Peste noapte ei pregătesc iar plecarea Poleiţi cu raze de lună Ca vasele de aramă îngropate sub noi de milenii . Şi pleacă iar bărbaţii, urcind către zare. Fiecare din ei purtind cite o rază de soare Pe care o scapă dimineaţa din palme Imbelşugînd pădurea de lumină... Mihai Platon tehnician, Cercul literar al Casei de cultură a sindicatelor Iaşi CORESPONDENŢA Leon Mureşan — Bucureşti. Există în versurile dv. sincere izbucniri de poezie. Pe alocuri se resimte acumularea unor lecturi care vă subordonează pină la pastişă .* „Corola ta e de minuni“ iată un vers care aminteşte imediat de Lucian Blaga : „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii“. Cele mai multe versuri sunt de felul : „Fără tine viaţa noastră I Searbădă de tot ar fi / Pentru tine, dragă floare ! Iţi închinăm această zi“ (Mărţişorul meu) ; „Ce ştie el, pe ce sol ! Viaţa lui începe ! Şi a lui soartă cum va fi / Senină ? Sau cu ţepe ?“ (Pruncul). Evitam să vă spunem „părerea definitivă“ — cum ne solicitaţi. Despre un „începător în ale poeziei“ — cum vă recomandaţi şi dv. — nu ne îngăduim păreri (definitive), care pot fi contrazise de versurile scrise după aceea. Gheorghe Iordan — Arad. Textul pentru brigăzile artistice de agitaţie nu e rău scris. E lipsit însă de faptul concret pe care dv. II supliniţi prin puncte, puncte... Or, un asemenea text rămîne viabil doar in măsura in care se integrează in viaţa reală a unui colectiv de muncă, a unei întreprinderi sau instituţii. Adresaţi-vă comitetului sindicatului de pe Şantierul de construcţii unde lucraţi. Suntem siguri că vă va solicita colaborarea în realzarea programului brigăzii mistice de agitaţie. Poeziile de care amintiţi in terisoare nu le-am primit incă. Ion Răduţiu — Piteşti. Vă mulţumim pentru aprecierile la adresa rubricii noastre „Din creaţia cercurilor literar-artistice ale sindicatelor". Ne propuneţi să deschidem o rubrică pentru cineclubur şi un colţ al foto-amatorului. In paginile ziarului „Munca" au fost publicate articole privind activitatea cinecluburilor ; s-au reprodus numeroase fotografii de la foto-amatori. Poate, intr-adevăr, nu cu continuitatea dorită de dv. Fotografiile realizate in excursii, cele care reprezintă aspecte din activitatea cultural-artistică organizată la Casa de cultură a sindicatelor, ne interesează. Deci, le așteptăm. Victoria Aioanei — Roman. Nu, nu trebuie să fiţi derutată. Ne puteţi trimite — cum aţi şi făcut de altfel — personal lucrările dv. Noi am recomandat altceva, ca înainte de a fi trimise redacţiei, poeziile, schiţele, etc. să fie citite in şedinţele cercului literar. Părerea că in acest fel — printr-o apreciere colectivă — lucrările membrilor cercurilor literar-artistice se îmbunătăţesc, ne-o menţinem. La Roman (vă informăm noi de la Bucureşti) există un cerc literar pe lingă Casa de cultură a sindicatelor. Adresaţi-vă, acolo, tovarăşului director Gheorghe Mihalache, Gh. I. Florea — Constanţa. Manuscrisele nepublicate nu se restituie prin poştă. Rugăm pe toţi colaboratorii noştri ca odată cu lucrările ce ni le trimit să menţioneze citeţ, numele şi pronumele, profesia şi locul de muncă, cercul literar din care fac parte şi adresa. Ant răspuns la domiciliu următorilor membri ai cercurilor literar-artistice ale sindicatelor : Nestor Dumitrescu — Bucureşti ; Maria Ardelean — Rm. Vîlcea; Constantin Olteanu — Braşov ; I. Cruceanu — Piteşti ; Ioan Chiraş — Petroşani ; Valerul Bîrgău — Hunedoara ; Nicolae Călugăru — Timişoara ; Petre Cristea — Ploieşti ; Mihai Lău — Botoşani; Mihai Platon — Iaşi. Octavian Nica