Naţiunea, iulie-septembrie 1927 (Anul 1, nr. 135-207)
1927-07-01 / nr. 135
Pag. ________________________________________________ ___________ NAȚIUNEA ___________________________________________________________Nr. 13_ Buletinul Apicultorilor Armate din Pagi din America și Europa sunt puse la contribuție. Intr’un capitol special de la urmă, se dau în mici rezumate, articolele folositoare apărute în revistele americane, engleze, franceze, belgiene, germane și italiene. Un câmp mai vast de informații nici nu se poate! Se dau în corpul revistei pe lângă articole de știință propriu zisă, de entomologie ca de ex. „Albine ce nu-și recunosc regina“ sau consanguinitatea la albine“, și articole și informații de pură practică apicolă ca: „Ce înțelegem prin stup vertical și ce înțelegem prin stup orizonal“ sau „iernatul stupilor împachetați cu hârtie“ și alte multe altele, pe care din lipsă de spațiu, nu le putem releva. Ceace aduce însă o notă de valoare deosebită e cadrul larg în care să mișcă revista. Intr’o vreme când relațiile internaționale și anchetele internaționale sunt o necesitate, conducătorii publicației noastre au știut să meargă cu timpul — problemele și metodele experimentate aiurea pot fi de un folos și pentru noi. Acest gând l-a făcut și dnul N. Eremie, redactorul buletinului să deschidă o anchetă în America asupra Standardizării Stupilor. Răspunsurile bine gândite și precise, pline de bunăvoință sunt traduse și publicate. E în apicultură ca și în celelalte domenii de activitate, aceiași problemă a uniformizării producției și a mijloacelor. E vorba de avantajele stupului tip, modelul comun, același la toți crescătorii de albine. In Statele Unite, în special, s’a accentuat după războiu, din motive economice, tendința de a produce uniform, la fel, atât cât e vorba de shipi, cât și de haine, de ghete, etc. Producându-se la fel, se poate produce mult și ieftin. Majoritatea răspunsurilor trimise sunt pentru standardizarea stupilor. S-a găsit totuși un mare entomolog și apicultor, un profesor universitar dr. E. Philipps, care se ridică cu hotărîre împotriva stupului tip. Reacțiunea vine din partea omului de știință, care cere drum liber pentru știință, astfel ca ea să poată progresa și să poată deservi și mai departe industria și practica. E același strigăt ce se aude peste tot astăzi, din partea cercetătorilor, împotriva tendințelor dictatoriale ale producției. Și America de după războiu, suferă cea mai mult din cauza hipertrofiei industriei. Necesitățile economiei, de a uniformiza producția și mijloacele sale, zice dr. Philipps va distruge progresul, va nimici putința variațiilor, a depărtării de șablon și a încercărilor noi. Rezultatul va fi rutina, osificare și decăderea. Importanța revistei se desprinde și din punct de vedere național. Conducătorii săi urmăresc prin ea, refacerea vechii faime în miere a principatelor române, adică renașterea apiculturii. Cine nu cunoaște răspândirea mierii românești, care ajungea până la masa sultanului împrejurările ulterioare, care rămân de studiat, au distrus această nobilă și simpatică meserie. In scopul cunoașterii mai amânunțite și mai sigure a cauzelor decăderii stupăritului la noi și a posibilităților și mijloacelor eficace pentru renașterea mierei, direcția revistei a hotărît să adune și să publice tot ce se referă la istoria albinăritului, din țara noastră. Această anchetă va lumina indirect și un colț din istoria românească, din istoria comerțului românesc. Urăm conducătorilor revistei din Stamatelache și Eremie tot succesul unei atât de grele încercări. Probele date până acum, ne îndreptățesc să vedem sforțarea lor încununată de viitor, cu deplin succes. Sfătuim și pe toți apicultorii din Ardeal, cărora le revine și lor o parte din sarcina pentru bătălia mierei, să o aboneze. Le va procura o adevărată plăcere și un real folos. Mai ales că din statistica care se dă în No. 3—4 al revistei, unde abonații se găsesc repartizați pe județe, sunt patru județe ardelene care n’au niciun abonat. Pentru cei interesați, revista sub titlul de „Buletinul Apicultorilor“, apare sub direcția dlui Stametelache, având ca redactor N. C. Eremie. Administrația se află la dl Stamatelache Tg.Frumos, jud. Iași. George Marica Cetățeni! Votati : Linia dreaptă (în picioare) Semnul National-Liberal, Scrisori electorale XI. Din ideile liberalilor ardeleni: Mod de a ne lămuri prin Marghiloman Cluj 27 Iunie 192'/ Dl Iuliu Maniu, al cărui portret politic Ardelenii ar trebui să se grăbească a-1 cunoaște și din notele lui M. Marghilomanu, multe afirmă. Marghilomanu însă afirmă : Aurel Vlad despre care și eu știu ce aspru a calificat pe dl Maniu, se simțea „compromis“ de Șt. Ciceo-Popp, de M. Popovici, poate și de Vaida (Note politice, vol. V pag. 18). Tot Aurel Vlad zicea : „Să vedem odată pe Maniu cu Averescu în guvern și să scăpăm de amândoi deodată“ (V, 25). Dai Bontescu, Vlad și Osvadă blamează guvernul, dar mai ales pe Maniu și Vaida. (V, 36). Averescu știa că M. Popovici era bolșevic pur (V, 103). Așa la 1920. Din 1921 : „Regele a râs... „Apoi s’a vorbit de pretențiile lui Maniu de a forma ministerul . „El nici nu știe franțuzește și Vaida“ recunoaște că aceasta este o piedecă. (V, 128). „Regele mă întreabă la curse „Ce fac Ardelenii?“ 11 pun în curent... „Nu pot, zice Regele dar absolut nu, să-i pun în fruntea unui guvern. Este un lucru imposibil; n’au nici experiența, nici autoritatea necesară, n’aș putea să fac o astfel de experiență, decât în timpuri normale, și nu e cazul“ (V, 132). Și Domniile Lor se miră că a revenit dl I. I. C. Brătianu ! Să fi învățat carte, pentru ca să poată veni ei ! Dl T. Mihali se află la Marghiloman (12 Dec. 1921). Acesta scrie (V, 150) : „Din convorbirea cu el aflu multe asupra uneltilor lui Maniu și Vaida“. In 13 Decemvrie: „Am vorbit două ore, întâi cu Maniu și apoi cu Maniu și Vaida . Lungi, intortochiați, plini de reticențe...“ Din 1922: „Aceșt oameni sunt de neânțeles“. 20 Decembrie dl Coltor către Marghiloman: „Este mai bine să facem o coaliție de răsturnare a lui Brătianu, pe chestia constituțională. (Eterna frică a lui Maniu să se găsească angajament așa încât să nu poată fi desemnat la sigur ca președinte de consiliu!) (V, 186) Din 1923, la 5 Februarie: „Trebue soluții, a cerut (dl Vintilă Brătianu) lui Maniu, pe ale sale. Maniu i-a răspuns: „Noi avem pentru toate chestiunile soluțiunile studiate gata“.) Dar alți Ardeleni i-au mărturisit că nu aveam nicio problemă studiată“ etr Nimic, vai! Numai: 000000000 Din 1924 (Februarie), „Regele recunoaște că guvernul este impopular... „Am spus lui Maniu: Grupează lumea împrejurul dtale, alcătuește un program dinainte, căci la putere nu se mai poate face, și așa voi putea lucra și Eu...“ (V, 204).* Regele relevase că „de un an“ Maniu nu venise să-l vadă (V, 205). Iată partidul național român! Și în 1921 —1924, exact acelaș ca ’n anii 1860—1918. N. Marghiloman era unu dintre cei ce văd și găsesc. De astădată, față de acest partid nimic nu-l pasiona, ca de exemplu față de liberalii cu care luptase;judecățile lui nu le influența mâinile; le era chiar binevoitor „bărbaților de stat“ partidului național român. Scrise deci ca binevoitor! Și ce descoperia binevoitorul Marghiloman? O incapacitate înspăimântătoare; neclaritate regretabilă; bănueli peregățeni; și mai rău, bănueli reciproce, calomnii reciproce. Un corp politic descompus. Este clar că, nefiind creator, dar totuși ambițios, partidul a lunecat pe panta demagogiei, deci a minciunei politice. De aceea se află și acum unde a fost de șapte-opt ani" Dar cu ce este vinovat Ardealul că tocmai acum nu are oameni? Ardealul să se bucure că sunt aiurea, în regat, la frați Dacă ’n Ardeal s’ar afla niște tineri ca odată Sașii verzi, să dea locul generației nesigure, certărețe, calomnioase și fără pregătire pentru politica mare, caleavalea/ Am aplauda. Dar tineretu s’a ’nfundat la „Chemarea“; în *) In Cluj se zice că, totuși, se au Se află într’o ladă de fer, în casa d-lu dr. R. Boilă. Lada are șapte lacăte. iar Someșul poetic, trecând pe-acolo, 1e cântă mereu un vers de leagăn. Când se vor ivi... Ori Clujul glumește cu focul ? G. B. D. *) Deci malițioșii Clujeni vorbiau fantazii despre lada Boilă, cu programul. Nu-i nici program, nici ladă. Numai Someșul cântă — G. B. D contrazicere cu ce s’ar fi așteptat s’a subalternat eroilor politici caracterizați așa de sever de Marghiloman. Un partid național-român modern în perspectivă — nu se vede. Nu este nicio nădejde. Deci trebuia să întrăm în singura formă serioasă, de la care se mai poate aștepta o politică bună și pentru Ardeal. Noi, profesorii universitari din Cluj, cari am întrat, putem mărturisi că am găsit în partidul național-liberal o dispoziție de frățească prevenire pentru chestiile ardelenești. De ce n’am lupta, dar, pentru el? Lucrați și voi, cari mă cetiți tot astfel? G. Bogdan-Dulic 30 de profesori universitari americani vizitează mâine Clujul Mâine, 1 iulie, la orele 12 și 50 sosesc în Cluj cu un tren special 30 de profesori universitar din America și 12 studenți. Distinșii oaspeți sunt însoțiț de un comitet al societăței „Amicii Americei“ și de domnii directori generali Modolea și Briteanu și au venit să viziteze instituțiile noastre culturale, comerciale, industriale și financiare La orele 1 și 30 primăria va oferi un banchet distinșilor oaspeți în restaurantul New-York. Intre orele 14 și 17 vor vizita clinicile, biblioteca universităței, universitatea etc. La ora 7 va avea loc o conferință a unui profesor universitar american, probabil la Universitas sau la Bibliotecă. Seara la orele 20 se va ofer oaspeților americani al doilea banchet. Doamnele române sunt tate să vie la gară în num" mai mare și îmbrăcate în caș naționale. Dela Cluj distinșii oaspeți pleacă la Brașov Răspândiți „Națiunea”, căci numai așa puteți semăna zilnic cele mai multe idei în Ardeal. FOIȚA „NAȚIUNII“ N. Petrașcu: Dimitrie C. Ollănescu (Ascania) Ed. Cultura Națională — Prețul 80 Lei Deoparte filozofia cu care petrec ceasurile de fugă din lume, de alta o înclinare firească spre căutarea caracterului fundamental al fenomenelor, mi au pus și la dl N. P. întrebarea: ce era fundamentul în eroul său D. C. Ollănescu? Era viața, pe care o descria, dar o și trăia. Un om cu noroc, cu un fizic plăcut, cu carieră interesantă, iubit de foc, călătorit, literat —, cum gri,p fost el veselul optimist Alexad’ sot 111 an.K de Opera ° J0rul veselului Vasile Vetul nalelor-1%Stt dintr- Cele citește nimeni- doar Spirului român N1 . 3,1 nu-1 mai dule de litera"separia tea" găsesc în ea nn români sau- informațiuni de are este un uitat; dar unul dintre cei simpatici, când, din întâmplare, îl revezi, deoarece în tinerețele mele toți îl vedeam. Pe când toți îl vedeam M. Eminescu i-a scris chiar un vers satiric, este versul despre protecția de fuste, că versul îl privia pe el, mi-a spus mie Ioan Slavici. Versul a fost poate prea aspru, deoarece se pare că el nu căuta numai protecție de fuste, ci urmărea o idee, pe care N. P. o exprimă astfel: Ollănescu urmărea „idea de a face o trăsătură de unire între aristrocrația intelectuală de la noi și intre cea socială“. Iar idea va fi fost anterioară vremei în care gruparea lui de la Literatură și artă română se aduna la: Carmen Sylva, Zoe Mandrea, Elena Catargiu, Elena Grădișteanu, Zoe Păucescu, Eliza Mincu, Sihleanu, Olga Prodan, Scarlat Ghica, Sofia Bergescu- Dabija, și altele. Ollănescu literariză salonul bucureștean, în care ușoara-i literatură nu va fi pricinuit multă opintire de-a ’nțelege. Este un merit și acesta. Spre acel salon îl atrăgea însă și o înclinare erotică despre care N. P. ține să ne dea mai multe dovezi decât i-am fi cerut. In această privință broșura sa este plină de indiscrețiuni. Căci este ușor de găsit că artista V. dela pagina 26 este Veiner de la p. 45, că ceealaltă artistă frumoasă D., dela p. 26, este Dăreasca dela p. 45, că B., dela p. 26 este Bârseasca, etc. Dela această înclinare se poate sălta ușor până la protecția de fuste a lui M. Eminescu. O pagină de ușurință aruncă chiar o umbră urîtă pe acest Don juan (se pare). Prieten cu Teodor Șerbănescu, alt Don Juan — poet, Ollănescu adoră corpul esteticește, dar și — cum spune pagina cea urîtă, scrisă de N. P. așa: „Atât era dânsul de dominat de frumusețea corporală, încât îmi aduc aminte cum mă luă odată, aproape cu sila și mă făcu să intru cu el în locul unde vieneza G., își luă baia de dimineață. La vederea formelor ei perfecte și a sânului său „ca două pistoale“ Ollănescu avu „în ochi o transfigurare“. Opun acestei orientale o scenă germanică. Se află în memoriile lui Fr. Hebbel. Era la Gmunden. Poetul Hebbel se plimbă prin grădina vilei sale. In tufișul ce ascundea un rîu el văzu doi copii uitându-se curioși la rîu. Ce vor fi cercetând copiii?, se ’ntrebă poetul, care, suferind de podagră, se apropia de ei, sprijinit într’o cârje. Văzând că ei cercetau cu ochii niște femei la scaldă, se înfuriă, se repezi la ei, dar neputând să-i ajungă, aruncă cârja cel puțin, după ei. Atât de mult respecta Hebbel castitatea femeei. Comparați acum: Hebbel și Ollănescu , eu n’am de adaos nici o vorbă! N. P. a vorbit, repet mai mult decât trebuia. Dar chiar prin aceasta broșura despre amicul său devine foarte caracteristică: Atmosfera, în care se făcea o anume literatură capătă corp, se colorează, și devine explicativă a mediului de odinioară. De aceea îi doresc cetitorii în Ardeal. Aici elementele determinante ale activității literare din Regat sunt atât de puțin cunoscute încât cetirea acestor fel de scrieri va produce interes și va răspândi știri exacte despre ce a fost piedecă sau ocrotirea mișcării literare. Din când în când pică ’n broșură știri care nu mai privesc pe Ollănescu direct, ci pe alți literați, încă un motiv ca lucrarea dlui N. P. să fie cetită. Monografia aceasta, precum și celelalte monografii ce le anunță dl N. P. au o idee comună, exprimată în titlu și’n prefață: va fi vorba despre generația artiste adecă despre generația care a făcut trecerea la generația supra artistă, de multe ori numai pretinsă supra-artistă de astăzi. Idea face parte din încercările de a fixa liniile mari ale desvoltării literaturii române moderne G. Bogdan-Dulic