Neamul Românesc, mai-decembrie 1907 (Anul 2, nr. 1-70)

1907-05-06 / nr. 1

Candidaturi pe care le recomandăm: Sp. Haret Colegiul al III-lea Covurluiü. A. C. Cuza Colegiul al II-lea Iași. N. Iorga Colegiul al II-lea Iași. » » » Botoșani. CĂTRE OPINIA PUBLICĂ. Este o opinie publică românească? Odată, pănă dăunăzi, credeam că da. Pentru dînsa apare de un an de zile, cu cele mai adevărate și nebânuite jertfe, această publicație, pentru dinsa s’a încercat o operă de luminare în «Sămănătorul», pentru dînsa am scris lucrările mele de popularisare științifică, pentru dînsa m’am smuls de la lucrul și de la răgazul mieii, în orice împrejurări și în orice vreme, pentru a mă duce în orice loc de unde-mi venia un semn, fie și de la doi­­trei tineri, pe cari abia-i cunoșteam sau pe cari chiar nu-i cunoșteam de loc, pentru a încerca prin vorbă nemeșteșugită, dar purtătoare de con­vingeri, să trezesc, măcar între oamenii cari n’au interes a fi răi, un cu­rent către bine. Eram încredințat că, la cea d’intăiu împrejurare, această nouă opinie publică, în stare a înnoi țara și a o mîntui prin aceasta, se va manifesta, puternică, îndeplinind opera care ar fi fost cea mai bună răsplată pentru aceia cari au înfruntat cu hotărîre păcatele presentului. Și iată că au venit, trăsnet de sus — și nu foc pus aice jos cu mijloace puține —, răscoalele țerănești,într’un spazm de durere s’a vîrcolit mulțimea nenorocită, și clădirea întreagă a părut că stă să cadă. Apoi Uriașul a căzut istovit de puteri, biruit în întunerecul lui tot de sine însuși, de elemente din trupul sau. Și liliputienii mărunți și cruzi au năvălit asupra lui și lucrează harnic înfigînd în carnea ce sufere, ace și țepi de care leagă măiestrite fire de ață, în care vreau să prindă o forță veșnică. Au ieșit la iveală și ofițeri ce-și faceau sport din împușcări, și admi­nistratori cari se laudau cu «potoliri» zăpezi prin ploaia de sînge căzută peste focul cel mult, și proprietari, arendași cari și-afi ales prinșii, pe­depsele, osîndițiî, și politician! cari, zvîrlind ultima zdreanță de rușine, s’au vădit în goliciunea urîtă a egoismului schilod, au apărut șerpi și hiene, pentru a învenina pe cei vii și a se hrăni din cei morți. Dar opinia pu­blică nu s’a simțit, nici în scris, nici în vorbă, nici în faptă. Cei câțiva studenți cari au cutezat a vorb­t la Brăila de milă, de dreptate, de neam, riscînd să treacă de-a dreptul la temniță, sînt singurii cari au ținut să arăte că sufletul acestui popor nu e mort. Mai sînt ca ei, cari să creadă că nu e vremea să înrăim, ci să îmbu­nătățim, că nu trebuie să prăvălim iarăși piatra asupra celor ce au vrut să iasă din mormînt, ci să li întindem mîna pentru a-i scoate iarăși in lumea celor ce trăiesc, că nu se cade a croi o haină de viclenie silniciei

Next