Neamul Românesc, august-decembrie 1908 (Anul 3, nr. 91-151)
1908-08-01 / nr. 91
i-iii August iyuö. Episcopul Nicolae Popea, în iadul de intrigi și de păcate al Caransebeșului, unde sa făcut întăiri de rîs școala și Biserica și presa românească înnaintea Iocurilor, a murit de bătrîneță și de inimă zdrobită acela supt numele căruia se săvirșiseră greșelile și împotriva căruia sau întors loviturile — ceilalți simțindu-se prea puțin —, nevinovatul bătrin Nicolae Popea. Dezgustat de ticăloșiile vieții, pe care nu le putea nici stăpîni, nici schimba, el a plecat din noroiul zilelor de azi pentru a duce solie de jale și umilință aceluia in numele căruia — după al lui Dumnezeu — a trăit, a lucrat și a păstorit in viață, marelui său dascăl și părinte sufletesc, lui Șaguna, în istoria Bisericii românești și a dezvoltării ideilor politice «dincolo», Nicolae Popea nu va rămânea ca o mare figură, dar o figură va fi. Era fecior de preot din Țaza Birsei, dintr un neam de oameni cinstiți, omenoși, stăruitori și pătrunși de înțelesul moral al vieții, fratele lui, Ioan Popea, a fost unul din cei mai respectați și iubiți profesori ai gimnasiului din Brașov, căruia Eiel i-a dat lecții de știință și exemplu de neclintit în/ și senin idealism, de nesfirșită rîvnă pentru lege, cultură și neam. Mîntuind studii bune, Nicolae Popea a cîștiat luarea aminte a lui Șaguna, care nu judeca pe oameni după recomandații și zvonuri, după in imun si liniustrî tîrîtoare, după diplome ^ . $ _ ^ 4rr >, Io . I jjpr ^ _______NUMAnnuveaino go bani. ig l ^ > "E ^ ^ jjl £ ^ 4r| \ . £< i|E ^ _ ^ g îg g 4— ^ țq. ^ jp £ ^ jÖ ^ . K • ^ ÍQ g ; 4^ ‡