Neamul Românesc, iulie 1909 (Anul 4, nr. 71-84)
1909-07-02 / nr. 71
1130 NEAMUL ROMÂNESC Același atestat i-l dă marea și vechea revistă germană „Historische Zeitschrift“. Asemenea aprecieri sînt cea mai bună satisfacție pentru cel calomniat de cabala Evreismului solidar. Odată mai mult se vede că, zică și Frances, Engles, German, îmbrace-se în veșmînt de istoric, poarte el masca de obiectiv, puse și în gură un răsunător bucium de critic, presinte-se ca socialist, ca liberal, ca filantrop. Evreul e tot Evreui, ducînd cu el în orice scrie și lucrează iubirea exclusivă pentru neamul său și ura împotriva celor ce l-au jignit orîcînd și oriunde. Dacă și-ar zice Evrei, dacă nu și-ar ascunde naționalitatea, tendințele, preferințele, sufletul și rasa, — ar merge. Dar, făcînd tocmai din potrivă, ei introduc în dauna oricărui adevăr și orîcării dreptăți, un element de permanentă imoralitate în presă, în literatură, în știință și critică. Rîndurile de mai sus pot fi o dovadă pentru filantropii naivi și blasații sceptici. Cu privește pe dușmanii personali sau pe neputincioșii cari intră la munca, la folosul și izbînda altora, — cum ți-am putea cere să renunțe la plăcerea de a reproduce, cu comentarii pe atît de perfide, pe cît de prostește incompetente, atacuri din presa străină, care pornesc adesea din alte sentimente decît grija științei? N. Iorga, întrunirea naționalistă-democrată din Brăila. (din foaia «din durerile NEAMULUI».) Duminecă, 21 Iunie, a avut loc în acest oraș întăia adunare politică naționalistă, la care a luat cuvint conducătorul mișcării noastre, d. N. Iorga. Pentru întîmpinarea d-sale la gară, noi n’am pornit prin mahalale tarafuri de lăutari ca să adune popor, nici n’am orînduit echipe de «colăcerî», căci, vorba d-lui Iorga: «unde sînt colaci, sînt și colăcerî». Din cluburile altor orașe iarăși n’am adus delegații numeroase, ca să alcătuiască un public primitor, pentru că noi n’avem și nu năzuim să avem cîndva cluburi cu registre speciale, în care fiecare să-și aibă trecută toată ramura genealogică și electorală după numărul de ordine corespunzător — și «pita» făgăduită la căpâtarea puterii. Cu toate că «prieteni necunoscuți» rupseseră, cu mult zel, afișele noastre, plătite la afișerul comunal, Margulies, pe care ni l-a dăruit o foastă administrație de jubilară amintire, totuși, «pax tibi, Maree», s’au găsit destul îndrăzneți, cari să-i ureze d-lui Iorga un sincer «bun-sosit» și mulți de tot, cari să-și cîștige de cu vreme un loc mai de ispravă in sala unde avea loc întrunirea. Pentru că așa cerea nerăbdarea acelui public, care cuprinsese toată sala și curtea pănă în stradă, întrunirea s’a deschis mai innainte de ceasurile 4, în jurul tribunei: profesori, institutori, învățători, preoți și mulți prieteni buni de la Galați și București. Un entusiasm spontanen al tuturora desemnează ca președinte al întrunirii pe venerabilul pensionar și fost institutor,