Neamul Românesc, august 1909 (Anul 4, nr. 85-97)
1909-08-02 / nr. 85
1354 NEAMUL ROMÂNESC Sintem recunoscători d-lui profesor Iorga ca prin sinceritatea reproșului său ce l-a făcut la adresa comitetului național ni-a dat prilej să lămurim acea neactivitate ucigătoare ce o compară d-sa cu moartele luni ale iernii. Cu atît mai binevenită nu este ocasia aceasta, cu cît mai mulți vor fi fiind Romînii cei buni, ce s’au mirat împreună cu d. N. Iorga cum de nu începe noul partid al Romînilor bucovineni acțiuni hotărîte, cum de nu iea măsuri depline, cum de nu face organisarea națiunii cea pusă în vedere, ci întîrzie și trăgănează, ca și cum n’ar fi decis la nimic și n’ar avea nicio ținta serioasă înnainte”. „Este știut anume că Intrarea definitivă în partid a d-lui Iancu Flondor s’a întîmplat abia în luna saur anul curent, fiindcă pănă atunci nu i-a fost cu putință din mai multe cause. „înnainte de Intrarea sa în activitate, șeful partidului nostru a ținut să se înțeleagă cu toți factorii noștri politici asupra modalităților unei acțiuni solidare românești, și în consecință s’a înțeles și cu cei trei deputați, cari din capul locului au făcut cele mai mari greutăți. Ei au cerut mai întăiu să abandonăm cu totul direcția antisemită, căci într’-un partid antisemit dînșii nu sînt dispuși a întră la niciun cas, în special baronul Coco Hurmuzachi a declarat hotărît ca „tradițiile sale familiare nu-i permit să facă politică antisemită” și, cîta vreme noul partid unitar al Romînilor va avea un colorit antisemit, d-sa nu va putea face parte din el. Aceasta era o încercare cumplita la adresa conducerii partidului, cu atît mai mult, că întregul partid unitar al Romînilor s’a alcătuit în marele meeting din Octombre anul trecut pe program pur antisemit, pentru primirea căruia a votat și baronul Hurmuzachi. Deci, ce era de făcut? Unii din membrii „dirigintei“ cereau să trecem peste această dorință curioasă a deputaților la ordinea zilei și să pornim acțiunea organisării fără întîrziere, iar alții—și în deosebi șeful partidului—erau de părere să nu treceau, peste deputați la ordinea zilei, ca să nu-i eliminăm din partidul nostru unitar. Deci, în hotîrul bunei înțelegeri cu deputații, am abandonat firma antisemită a partidului și l-am prefăcut în partid român național, cu atît mai mult că și antisemiții vienezi au consimțit. Nu mai era nicio divergență între comitetul național și deputați; de aceia prin luna April, după ce se făcuse preparativele necesare, conducerea partidului voia să înceapă acțiunea serioasă a organisării, și, punîndu-se în înțelegere cu cei trei deputați — contele Bellegarde era căsătorit—, voia să convoace comitetul național, însă deputații au rugat să se amîte ședința pănă cînd și colegul lor, contele Bellegarde, va fi în țară și va putea participa la ea, căci dînșii nu vor să facă nimic fără d-sa. Ei anume, după cum se vede acuma, și l-au ales de paravan pe contele Bellegarde, ca să trăgăneze ședința comitetului și sa zădărnicească orice acțiune a partidului, căci știau prea bine că contele era, în jurul căsătoriei sale, cînd în Bavaria, cînd aiurea și nu putea participa la ședința comitetului național. Cu toate acestea conducerea partidului a decis să aștepte ca nu cumva să aibă deputații aceștia, despre cari încetinsem cu toții ci ne convinge că nu sunt dispuși a conlucra la consolidarea națiunii, ci, din contră, însă a ne inculpa că nu li dam ocazia de-a coopera la binele nostru comun, ci î eliminăm direct, prin aceia că nu considerăm dorințele lor, în sfîrșit totuși ni a fost succes să obținem de la dînșie promisiunea ca în prima săptămînă după Rusalii vor putea participa cu toții la ședința comitetului național, însă amar ne-am înșelat. Tocmai atunci