Neamul Românesc, octombrie 1909 (Anul 4, nr. 110-122)

1909-10-02 / nr. 110

1872 NEAMUL ROMÂNESC că anunțase o vechitură. Vra să zică: pentru ziarul „Opinia“, stagiunea trebuia să înceapă numai­decît cu o piesă veche, dar nu poate să continue cu lucrări cunoscute, oricît de interesante ar fi. 3. Cunoscutul nostru autor dramatic I. L. Caragiale, într’un moment de supărare, a retras piesele sale de la Teatrul National din Iași, pe motive de „tantieme“ ce nu i s’ar fi plătit la timp. Imediat ziarul „Opinia“ ridică osa­nale autorului Caragiale, lăudind purtarea lui față de Teatrul National. Dar iată că un alt autor dramatic, și chiar d. I. Petrovici, își cere tantiemele, pentru una din piesele sale, ce s’a fost jucat mai de mult. De data aceasta, pusă in cunoștință, „Opinia“ se preface a lua apărarea Teatrului Național fată de autorul ce-și reclamă dreptul său, pentru a lovi într’iisul, ca membru în Comitet. Acestea sînt numai trei exemple de rea-credință a ziarului jidovesc „Opi­nia“, față de Teatrul National din Iași, pe care ne mărginim a le cita după d. profesor I. Petrovici, care le-a relevat. Dar am putea să le înmulțim, și o vom face la timp, dovedind sistemul de ponegrire infamă ce se urmărește, cu ură oarbă, împotriva acestei înnalte instituții românești și a acelora cari stau in fruntea ei. Se naște însă întrebarea: pentru ce? Despre o acțiune serioasă, avînd de scop îmbunătățirea stării actuale de lucruri de la Teatrul Național, nu poate fi vorba măcar. Nu a produs nimeni o formulă superioară de conducere a instituției; nu s’au dovedit nici abateri, nici greșeli grave, din partea actualilor conducători. Atunci, cum se explică atitudinea ziarului „Opinia“, în chestia Teatrului de la Iași? Se explică foarte ușor, cunoscînd împrejurările locale. Patronul, cu fonduri, al ziarului „Opinia“, organ al partidului conservator­­democrat, e vestitul nepot al bancherului Daniel, nepot de bancher milionar, Jacques Lewin, care a fost impămintenit de curînd de către însuși d. A. Bă­­dărău, fostul ministru de Justiție, Jacques Lewin, de­sigur că cu banii, și nu cu inteligența sa, o fac­ totul la ziarul „Opinia“. De fapt, el conduce gazeta, el ii indică direcția, și cu drept, pentru că­ se vede că el o plătește. De la ministrul fost de justiție Bădărău,­ și pănă la cel de pe urmă reporteraș, în frunte cu directorul, de paradă, cu toții gravitează în jurul persoanei grave a lui .Jacques Lewin, ca in jurul vițelului de aur, deși samăna cu o capră, leit. Și, vorba Romînului, capra ca capra, dar oaia trage rușinea. Și trag rușinea, de dragostea lui" Bädäräv, iluștrii membri in Comitetul de redacție al ziarului „Opinia“, înghit prostiile scrise de jidănașul Steuermann- Rodion, cel cu galeșii­­ le la Ungheni, de jidănașul „Schoenfeld-Săteanul“, un mare literat, după Talmud, de jidănașul Blumenfeld-Slory, secretar „diță“, alăturea cu Eichenkatz, al aceluiași domn „Budurou“, cu toții supt condu­cerea lui Jacques Lewin, care el singur e adevăratul articol de fond, la re­dacția ziarului bădărănist. Și trage rușinea ști­e cine, pe urma acestor tirtani imbecili ? Deg emite pro­fesori universitari, unii cu nume cunoscute, și alți profesori, secundari, și

Next