Neamul Românesc, martie 1910 (Anul 5, nr. 27-40)
1910-03-01 / nr. 27
422 NEAMUL ROMÂNESC va primi de la cei mulți cari l-au admirat, veșmintul legendă nemuritoare. Va fi mare bucuria în Ierusalim și în Noul Ierusalim maghiar. A murit un dușman care nu cruța. N’aiba grija, vor răsări alții. Sunt prea răi acești iudei și Iudeo- Maghiari pentru a putea să rămie fără dușmanii pe cari-î merită. Dar un prieten cu dinsul vom căpăta greu noi a cărora bunătate cine o știe. Și de aceia moartea lui, prevăzută totuși de atita vreme, o acum cu un simț de durere deosebită. N. Ioriga. O CAOSĂ SFÎNTĂ BATJOCORITĂ. — CHESTIA AROMÂNEASCA. — N. Spuneam în nl din 8 Februar și repetăm acum : «Chestia aromânească est pentru toți Românii din țară — cu rare excepții — un labirint nepătruns.» Aceasta este, până la un punct, și o circumstanța ușuratoare pentru țara, constituind, desigur, un principal motiv că măsuri de o activitate mai tenni ă și mai rodnică nu s’au luat și nu se ieaui in propaganda romînismului din Turcia. Și tocmai pentru a pătrunde în acest labirint vom cerca aici sa arătam tirul roș, in speranță că, luminată măcar opinia publică, să sexercite in chip, fie și indirect, o influență asupra celor în drept să pună causa pri un fagaș mai luminat și mai curat. Arătam că deci chestia a fost necunoscută publicului român care o susținea cu banul său, nesocotită și desprețuită de «ai noștri», mistificați și de presă , cea iudaic interesată, cea aromănească, ori subjugată prin bani organelor inspectoriale, deținătoare ale budgetului, ori, din potrivă, pătimașă și mincinoasă, în cazul cînd nu participa la budget. Și, ca un prețios indiciu caracteristic al nesinceritații acestei din urmă prese, amintiam comunitatea de vederi în chstia aromânească și familiaritatea ce a fost totdeauna între Aromînii din București și presa iudaică. Evident, mobiluri diferite — dar fapt este că s’au întilnit aceste două prese pentru a menținea aceiași atmosferă în lucruri, — nebuloasă. * De două mari rele a suferit și sufere causa Aromînilor în Turcia: este, în întâiul loc, politicianismul stricit, de interese personale sau de partid, așa cum se face in țară ; este, in al doilea rînd, perversitatea sau incapacitatea, sau și una și alta, — după cum vom privi chestia în diferitele ei rase — a elementului conducător aromânesc. Aș putea spune mai exact, causa primară politicianismul, și, ca o vităie și inevitabilă consecință, perversitatea și incapacitatea conducătorilor chestiei. Căci este de sine înțeles doar, că, dacă bărbații politici din țară, dacă diplomații respectivi ar fi lucrat mai vigilent și cu continuitate la locurile lor, elementul aromîn pervers ar fi fost, sau in*