Neamul Românesc, ianuarie 1911 (Anul 6, nr. 1-10)
1911-01-10 / nr. 1
2 NEAMUL ROMÂNESC Vor putea face liberalii, cari el inșii au în partid o majoritate de tachiști, din aliații lor oameni cum se cade ? N’au nici puterea și nu pot să aibă nici ambiția. Alegătorul, văzând înnaintea sa pe d. Bădărău la brațul d-lui Stere, va descoperi ușor legătura dintre un partid de opoziție și cellalt, și va lucra în consecință. O spunem lămurit: primejdia cea mare pentru viața noastră politică e acest partid tachist, care afișează ce ascund încă partidele celelalte, oportunismul avantagiilor personale, sunt cele mai științifice, democratice și chiar naționaliste decoruri (care nu costă doar nimic!). E o mare primejdie morală prin calitatea și ideile membrilor săi și o mare primejdie națională prin fățișele sale legături cu străinii, prin planuri ca ale d-lui Tache Ionescu care-și găsesc apoi expresia brutală în teoriile cîte unul Motru. Stat național de democrație rurală, cu tendințe culturale, avînd drept ideal ultim unitatea românească, e concepția noastră. Ambiții și pofte satisfăcute, într’un Stat care să fie suma acestor ambiții de orășeni stricați și de parveniți, fără valoare morală și fără spirit cultural, iar la capăt mirajuri de pustiu pentru ceilalți, iată «concepția» tachistă. Poate fi oare un antagonism mai firesc? Vom zice, cum avem dreptul: Prietenii dușmanilor noștri sunt dușmanii noștri. Oriunde liberalii vor merge împreună cu tachiștii, vom întrebuința orice mijloace avem la îndemînă pentru a înfiera această turpitudine. Vom zice însă: Dușmanii dușmanilor noștri, dar vom ținea seamă de această dușmănie și de motivele de onestitate din care pleacă adeseori. Noi n’avem prieteni decît munca și conștiința acestui popor. Vom apela la cei conștienți cari muncesc. Nu va fi vina noastră dacă vor fi puțini. N. Iorga. Darea In judecată a Jidanilor de la «Facla» Cabaiului. — ANEXĂ LA JIDANII ÎN PRESĂ — Știți d-voastră că Jidanul e tare în nsocoteală*. S Ä se ferească Dumnezeu, creștin«, de „nchiteala* Jidanului, pururea smică ! Dar cunoașteți asemenea vorba Romînului, care zice că „socoteala de-arată nu se potrivește cu cea din Urg*. Și tocmai așa au pățit-o cu noi Jidanii de la „Facla* Cahalului. După ce au asudit o vară întreagă, cum știe să asude Jidanul în presă, numai venin, iată că s’a pus să facă socoteala w campaniei* ce au dus împotriva naționalismului nostru — socoteala de-acasă —, din care resumîă, se Subiege, că „au și început a ne pune la respect*, pe noi doi. Am și început — dijă — ceia ce însemnează, desigur, în logica bună, că încă mai este.