Neamul Românesc, septembrie 1911 (Anul 6, nr. 98-110)

1911-09-02 / nr. 98

ANUL VI, n­r 98 BUCUREȘTI 2 Septembre 1911. FOAIA PARTIDULUI NAȚIONALIST-DEMOCRAT îmi­i 111 11 "(Sorti d» MI. HMnl: î*e.l» pmir« »»»«»» jisörTÍ I­ Mii* uter*r) lapri, v* ** **­ 41 l*J. P* o jtimtnte de ierr­y­ía fírálnáts'.«. «.* t* m, SO ‘el, j.s b­iamátatár £#­­»«itwili fi A^^siMtrafíu ?)UtAn­­ d#­Jionntui CPrt^fbioj SERBĂRILE LIGEI. La începutul lunii­­ August președintele «Ligei Culturiîf Ai HttVtiții A^ion dadea la doi tineri de inima și de energie, do. Gheorghiu-Putna, student, și I. Deleanu, licetațiat in teologie, grija de a organisa serbări populare în vederea desfacerii unui răpezi a biletelor rotăriei din produsul căreia, pe lângă ajutoarele obișnuite, este să se ridice un Pidlit al Ligei. Tinerii și au dat silințile cele mai vrednice de laudă. Au răscolit lumea pentru ca să asigure succesul serbărilor. Apelurile lor căldu­roase au străbătut pretutindeni. Secțiile Ligei, negustorii bucureșteni și o sumă de alte persoane au dăruit obiecte pentru tombolă. Min­iit­­ul de Lucrări Publice, care s-a întâmplat a fi unul din cei mai mari scriitori și oratori români și care a făcut cândva parte din Comitetul Central al Ligei, d. Delavrancea, a acordat reducerea de 75 °­ C pe Căile Ferate. Căsărmile au fost puse la disposiția oaspeților de nobila iubire de neam a d-lui N. Filipescu. Totul făcea să se pre­vadă distracție bună și un însemnat câștig. Dacă ar fi fost numai ab­ia însă, zilele de 29, 30 și 31 August 1911 n’ar fi meritat să fie însemnate între datele de reținut pentru cine va urmări trezirea și împuternicirea conștiinței publice între Romîni. Mulți dintre oaspeții Parcului Carol I­ iu vor fi de­sigur Evrei cari știu să tragă folos din orice înlesnire pentru a-și face mai ieftin afa­cerile, amatori ai emoțiilor pe care le poate da toboganul și water­­b­ute-ul romănesc de la Expoziția jubilară, «provinciali»— cum scriu ziarele Metropolei—doritori de a vedea splendorile și a gusta plă­cerile Bucureștilor. Dar n’au fost numai aceștia, și ei singuri n’ar fi putut da cifra de o sută de mil a visitatorială, și cu atît mai puțin valoarea culturală. Însemnătatea morală a serbărilor.

Next