Neamul Românesc, noiembrie 1911 (Anul 6, nr. 124-136)

1911-11-01 / nr. 124

1986 EXAMUL ROMÂNESC num­e din Calea Văcărești, alusiv ca acelea care abundă în conver­sațiile ce se poartă prin odăile de serviciu, deosebesc notițele prin care profesorul ieșean e calomniat și amenințat. D. Șumuleanu e pentru oricine-l cunoaște un om de cinste desă­vârșită și de o strictă îndeplinire a datoriilor sale. Ca funcționar și profesor nu poate fi găsit o singură dată altfel decît cum trebuie să fie. Se pare însă că atîta n’ajunge la Iași, unde asemenea însușiri sînt așa de obișnuite, — nu-i așa ? Astfel s’a întîmplat că un agregat recomandat de două ori de colegii săi și de Consiliul permanent, în unanimitate, nu-și capătă încă meritata situație de profesor. Și, pentru că trebuie un argument, s’a înscenat un denunț ca­lomnios prin care profesorul Șumuleanu, director de Laboratoriu, era învinuit că ar fi primit de la Stat o plată ce nu i se cuvenia. Cine a făcut denunțul, n’a ieșit la iveală. De ce nu, domnule bandit? învinuirile care ating onoarea unui om, se iscălesc totdeauna. S’a cerut o anchetă. Ea a dat resultatul ce se putea aștepta: fiecare cuvînt din pîră era o minciună. Au trecut de atunci trei luni. Pe baza învinuirilor dovedite oficial ca mincinoase, numirea profesorului Șumuleanu zăbovește. Și nu numai atît. A doua zi după pecetluirea mincinosului anonim, el iese iar din culcușul lui, care e o înnaltă funcțiune în învățămînt, și aduce aceleași învinuiri. Unde oare? într’un pamflet care ascunde și locul de tipărire? în foaia tovarășilor de nație și moralitate al cîrciumarilor falsificatori și calomniatori pe cari­e. Șumuleanu i-a făcut să fie osîndiți ? Sau în organul răsbunărilor personale care e «Mișcarea» ? Nu,mă rog, ci în «Evenimentul», foaie oficioasă și proprietatea unui om de o per­fectă onestitate personală. Acolo a apărut calomniatorul care se ascunde. L-au văzut redac­torii, și știți cît plătește. Și totuși au făcut d­e foaie gazda faptelor rele ale acestui atentator la onoare. Nu-l cunosc, și n’am a face cu dumnealor. Cunosc însă pe d. D. Greceanu. Și mă îndrept către dumnealui. E­a d tale foaia, d-le Greceanu ? Al d-ta ori nu conducerea politică în localitate? Și apoi: cunoști d-ta pe profesorul Șumuleanu ? Ai cetit raportul co­­misiunii de anchetă, publicat în foaia d tale ? Și, dacă la toate d-ta nu poți răspunde decît afirmativ, nu e dator un om de onestitatea d-tale să izgonească pe calomniator din redacție și, înfățișînd fap­tele lui aceluia de care atârna, să-l facă a fi izgonit și dintr’o si­tuație care nu trebuie să slujească de tainiță bandiților ? . N. Iona a.

Next