Neamul Românesc, februarie 1913 (Anul 8, nr. 9-17)

1913-02-04 / nr. 9-11

130 NEAMUL ROMÂNESC rău, foarte rău că la masa de președinte nu se va vedea, in adunările noastre viitoare, fața lui de ostaș, cu părul tăiat scurt, cu mustățile și barbișonul războini­c, cu bunii ochelari patri­arhali dați peste urechi și că nu vom mai auzi frasele lui, cam trecute de­sigur, dar spuse cu atita tristeță energică intr'un glas care nu imbătrânise. Ni părea rau că sicriașul sărac pe care și l-a dorit, se va cufunda în adincul gropii deschise ascunzind pe acela care dormia acum intru Domnul. Și totuși aveam toți, mai presus de durerea noastră, un sen­timent de pace. El se desfăcea din acea față așa de liniștită, din acele re­­licvii de razboiu care se odihniau îngă dinsul, din acea veche sabie strâmbă, din acel chipiu de altă tăietură, care-și pierduse lustrul în fumul detunăturilor ucigașe. Din toate acestea care spuneau, că innaintea noastă stătea o viață care s’a îndeplinit. Căci așa a fost viața lui. Nu mai mare decit viața altora, dar întreagă, deplină, împăcată cu sine. Ca ofițer a fost cre­dincios Domnului său și steagului, a fost bun pentru ostașii sai, a fost viteaz și loial față de dușmani. Ca om în lume, n’a lăsat dușmănie la nimeni și pe nimeni nu l-a urît. Ca părinte, a dat țerii copii morali și harnici. Ca părtaș la luptele politice, a ur­mărit idealul oriunde l-a văzut și nimic nu l­a putut depărta de dinsul. Și, cînd, in apropierea celor optzeci de ani, îngerul morții a venit, el n'avea nicio cruzime în față, cum n’avuse nicio pripă in zbor: el sprijini pasul bătrînului care-l aștepta de mult și care-l era, acum, recunoscător pentru îndemnul tăcut spre odihnă. Și pașnică va rămine­ icoana lui in suftetele noastre, fără chemările dureroase ale celor cari mai aveau ceva de spus, de făcut, de iubit. N. Iorga. CE PUTEM AFLA DINTR’O CARTE UITATĂ DE CEILALȚI. Mi-a plăcut totdeauna a răsfoi pagini vechi, uitate de cei mai mulți, pagini îngălbenite supt mina vremii. Am afl­it în ele at­tea lucruri veșnic nouă, atîtea rămășițe prețioase. Incit ța”ca mi se măria din ce în ce mai mult această simpatie pentru credhituri». Ca aceia colecții de ziare și reviste vechi, din care

Next