Neamul Românesc, decembrie 1913 (Anul 8, nr. 75-78)
1913-12-05 / nr. 75
1470 NEAMUL ROMÂNESC U n " han sul a cesta nuai veniau la rînd surorile de dincolo, trase de păr și acoperite de vinătăi tot anul, în numele rpăcii in Orient» și supt steagul împărțitorilor de note bune. Ce ave-a face s Grămădite după ușă, unde se putuseră strecura, înfășurate în zdrențele Cenușoicăh cu picioarele goale și înțepate, dar roșii în obraz de emoție, ele trăgeau cu ochiul la îmbrăcămintea surorii care s’a purtat bine și trăgeau cu urechea la vorbele stăpînului. Și, din cîte călduroase decit acelea care veăga de samă atunci ce sunt fie, și cu un singur ghiont mdriarhiele așa. Ni-am făcut de cap. Am spart ferești, am +ăsturnat mese și scaune. Ne-am bătut cu cine am vrut. Ne-am împrietenit cu cei mai răi ștrengari. Am stricat sticla cu cerneală, și o picătură — oroare! — a sărit tocmai pe nasul toemnului». Și, pe cînd venerabila persoană se freacă să și-l curețe și nu izbutește, ni se vorbește, deși România, neașteptînduse la niciun premiu, a venit plină de praful tuturor trîntelor, cu o nesfieșită dragoste. Nu se găsesc note și premii la înnălțimea zburdălniciei noastre, căci e de admis doar, după toate principiile pedagogiei, că omul tinăr, tînăr trebuie să fie. Dar e ceva și mai interesant. Jandarmul nu e nicăiri, a frecat podelele, și nu e presentabil. In schimb, un supțire funcționar de Curte, în cea mai fină livrea, a băgat de seamă că după ușă au rămas din greșeală, îmbulzindu-se cocișii de unguri, domnișoare de cea mai bună familie, cărora li se cuvin desigur locuri d’intuiti. Costumul lor cam original nu le poate înlătura de la această onoare. Și bietele fete sunt așa de jenate, dar așa de bucuroase... Să fim obraznici, că tot ni-o spune d. conte Károlyi, om cu cea mai aleasă educație. Să fim obraznicii Poate că nu folosim altora, dar, pentru noi fi pentru ai noștri, se vede că oarecare folos tot este! N.* Iorga aplause răpăiau, unciü de după un de față person le băga înnapo__T~. Și iată că cfyufyliei