Neamul Românesc, ianuarie 1914 (Anul 9, nr. 1-3)
1914-01-13 / nr. 1
2 Programul nostru față de Constituantă 1. Votul universal direct pentru toți Romînii, cu represintarea minorităților. 2. Vînzarea și arendarea la țăranii localnici a tuturor moșiilor pe care proprietatea mare renunță a le păstra ori exploata însăși. Candidații noștri anunțați până acum: Colegiul al II-lea. BRĂILA BUCUREȘTI V. M. Cogălniceanu Dr Șt. Bogdan COVURLUIU Damian Drăgănescu CRAIOVA G. Mi. Demetrescu PRAHOVA N. Iorga 1 Inginer D. Dimitriu Colegiul al III-lea. BACĂU Gh. Berea BOTOȘANI P. Irimescu BUZĂU A. C. Cuza COVURLUIU N. Iorga DOROHOIU N. Butureanu SUCEAVA Ion Zelea-Codreanu VILCEA A. D. Livezeanu VLASCA V. Cogălniceanu NEAMUL ROMÂNESC Situația partidelor noastre. Partidele politice, chiar acelea care n’au nicio doctrină, ci sunt numai grupări personale sau producte ale întorsăturilor electorale trecătoare, merită o deosebită atenție din partea tuturora, căci ele totdeauna prin represintanții lor conduc interesele Statului și-i fixează chiar soarta în viitor. Nu trebuie deci să le privim numai cu o ironie calmă și «filosofică», chiar atunci cînd ele sunt grupări de reclamații gălăgioși,în slujba unei personalități mai avute, capabilă de a-l avea în jurul său chiar într’o lungă opoziție. Nu trebuie să le privim cu acest surîs ironic fără niciun efect, căci fiecare din noi e adus să facă ceva prin aceste partide mai ales atunci cînd valoarea sa personală nu-i ajută să facă ceva independent de aceste partide. Cînd representanții acestor partide conduc destinele unui neam, e o datorie a ne ocupa de ele și să căutăm ca ele să lupte în mod normal fiecare în direcția lor firească pentru a fi siguri de soarta Statului nostru Ne vom ocupa deci și aici de partidele noastre. Fără îndoială că situația acestor partide e cu totul anormală. Anumite certuri și invidii personale din mijlocul lor au creat grupări îndușmănite și anumite întorsături neașteptate au pus în joc soarta unora din ele. Partidul conservator, totdeauna desorganisat și amenințat, e astăzi într’o stare de complectă descompunere și, cu toate sforțările pe care le-ar face , Maiorescu nu credem că el va dură multă vreme. Regenerarea lui e imposibilă, căci ideile democratice, deși trîmbițate de cel mulți în mod demagogic, au pătruns și au atras atenția celor mai mulți, înlăturînd totodată simpatiile de care se bucura odinioară acest partid. Reforme largi, ca votul universal sau Colegiul unic, refulate de partidul conservator și propuse de celelalte, sunt dorite de majoritatea alegătorilor, iar partidul conservator, luptînd contra lor, sau stînd nepăsător, și-a pierdut nu numai simpatiile, ci și rostul său, mai ales cînd nu opune nimic față de ceia ce contestă. Retragerea amărîtă a d-lui Carp a fost o adevărată consternare pentru adevărații conservatori de doctrină, cari în cea mai mare parte au amuțit și au rămas inactivi, caci cum sufletul lor ar fi zburt în Africa după fostul șef. Acei cari se mai agită azi sunt partisanii d-lui Filipescu, a căror acțiune energică e însă totdeauna împiedecată de partisanii domoli al d lui Maiorescu, care nu e în contra unei fusiuni cu d. Tache Ionescu. Pe de altă parte ,marghilomaniștii» fac o notă cu totul aparte în acest partid: în privința reformelor, membrii acestui partid au păreri diferite, diametral opuse și din haosul acestor păreri conduse și nedecise au ieșit felurite acțiuni contrare ce au compromis numele celor ce le-au făptuit, iar resultanta acestor forțe cheltuite in zădare zero, semn ce reprezintă valoarea actuală a acestui partid pe care de pe acum îl putem considera desfăcut. Soarta partidului conservator-democrat a fost bine clarificată de un deputat ce a spus d-lui Tache Ionescu: „D ta'ai ieșit mărit, dar partidul conservator-democrat e distrus>. E distrus căci acest partid numai atunci poate trăi cînd lucrează, adecă atunci cînd e la putere, iar, în lunga opoziție care i se deschide fără nicio speranță de «revenire», membrii acestui partid ce nu sînt uniți prin nicio ideie, se vor despărți unii de alții, și vor rămînea cîțiva, mai ambițioși și mai sentimentali, ce vor glorifica mai departe pe d. Tache Ionescu. Ce critică e situația acestui partid cînd ne gîndim mai ales la faptul că numai jumătate din putere a avut-o la disposiție, adecă numai patru maiștri de-ai săi au intrat în fostul cabinet, timp de numai un an, și prin urmare numai «jumătate» din membrii acestui partid au putut fi satisfăcuți. Fiecare din noi vedem mai la fiecare colț de stradă grupe de nemulțumiți, desperați că oposiția li-a venit nepoftită și ei n’au avut timp să se aprovisioneze. Se distruge și acest partid de la prima zi a oposiției, cînd cei mai mulți îl părăsesc, în timp ce d-l Tache Ionescu va găsi ori vre o «oposiție miluită» ori o plănuită «fusiune» pentru a mai întîrzia plecarea celor grăbiți. Partidul liberal, singurul bine organisat, e și el totuși într’o stare cu totul anormală. Aici «vechii» liberali se dușmănesc de moarte cu «generoșii».Această luptă, veche de altfel, a ajuns astăzi la acel moment critic cînd unul din luptători trebuie să cadă căci reformele propuse de unii, în special exproprierea, nu convin deloc celorlalți. Se văd de pe acum tulburări în sînul liberalilor, și cu siguranță că acest partid va suferi zguduiri puternice și transformări radicale, fie că va reuși sau nu cu exproprierea. Tot odată acestui partid îi lipsește complect — vorbim de masa lui — convingerea și sinceritatea cînd își propune să realiseze aceste probleme. Cine a asistat la ultimele întruniri liberale își poate face ideia cît de nelămurit, cît de neserios e, pentru mulți, planul acestor reforme și mai ales cu altă ignoranță și nesinceritate vorbesc atîția despre aceste reforme. Pe lângă aceasta lipsa aproape complectă de oameni de valoare cari să fie neapărat în fruntea celorlalți, va face ca partidul liberal să nu facă nici el operă absolut deosebită de aceia pe care au făcut o alte guverne. E adevărat că toate acestea nu vor contribui la distrugerea partidului liberal, care va dură, poate chiar întărit, și in viitor, dar nici el nu se va deosebi, din punct de vedere al serviciilor ce aduce țerii, de celelalte partide, iar «nemulțămiții» din sînul sau vor contribui în de ajuns la viile frămîntări care au și început. Partidul zis «socialist» nu merită atenție, căci, după cum a spus d. Iorga, trebuie să avem destulă demnitate și seriositate ca să nu ne ocupăm de asemenea organisații străine de interesele și sentimentele poporului nostru. Aceasta e starea de azi a partidelor noastre, și nu se poate spune nimic de viitorul lor, atunci cînd singurul izvor de prevederi, declarațiile bărbaților politici atît, e de neclar nesigur și dubios, și atunci cînd, chiar în fața ochilor noștri, cel cari ieri se injurau, azi se împacă. De un singur lucru sîntem însă siguri: în urma acestor stări anormale, cînd vechile partide și vechile personalități se ciocnesc fără nicîun folos, o singură putere izvorîtă din ideie se va ridica triumfătoare... Această putere a masselor conștiente crește încet, dar sigur și ocupînd zilnic terenul partidelor. Nu e numai o convingere hrănită de entusiasmul tinereții, dar e ceva care se crede, se simte, căci această putere, partidul naționalist-democrat, e un product necesar al timpului. Acest partid el singur a căutat prin propria lui forță să păstreze art. 7 din Constituție și să ceară prin glasul întregii țeri, scoaterea Evreilor din armată. Nu e timpul să mai vorbim de acțiunea sa binefăcătoare în toate direcțiile, căci nu de aceasta e vorba aici, dar avem de observat faptul că acest partid al ideii, oglinda conștiinței românești, se mărește, și în cadrul puteri sale realisează cîte ceva. Prietenii noștri cari vor avea de luptat în cele trei alegeri viitoare vor urma deci aceiași atitudine hotărîtă și independentă, și numai așa vom trimite în Parlamentul țerii cîțiva măcar dintre acei cari ne conduc și cari vor impune prin puterea credinței lor voința întregului romînism. F. P. Iliescu. Congresul învățătorilor. DUPA LUPTA. Congresul Invățătoresc din anul acesta mi-a întărit și mai mult credința că prin luptă cinstită, dar hotărîtă, poți să biruiești. Fricoșii se îngroziau de frămîntările care au despărțit o clipă acest corp, dar entusiasmul tînăr, crescut în curăția gîndurilor neîntinate, nu se putea opri din drum, de dragul unei păci șubrede, propovăduită de apostoli improvisați. A fost frumos că s’a dat lupta pănă la sfirșit, a fost frumos din amîndouă părțile, dar mai ales din partea grupului de la « Vremea Nouă». In congresele trecute primiseră toate propunerile de a înceta lupta, jertfiseră multe credințe scumpe, încercaseră toate mijloacele de îndreptare pașnică, dar n’au fost ascultați. Au îndurat ironiile neputincioase ale atîtor colegi, clătinați pe șubredele lor piedestale dar au mers înnainte întăriți de lumina biruinții apropiate —și și-au făcut întreaga datorie. Și, acum, voința unui congres mai numeros decît cele trecute, înlăturînd și ultimele spite ce stau în cale, a hotărît vitejește. Comitetul Asociației învățătorilor și-a schimbat statutele — bietele statute chinuite de atîta vreme —; cele de acum au luat o formă definitivă, consfinținduse principiul descentralizării în lucrările Asociației, prin înflorirea secțiilor județene. Lupta va lua o formă nouă. Acei cari prin votul lor au adunat în Comitetul Central forțe proaspete sunt chemați a stărui pretutindeni pentru definitiva închegare a secțiilor din fiecare județ, dar mai ales pentru reala lor funcționare. Principiul este minunat. Comitetul Central va lua cunoștință de activitatea tuturor secțiilor prin delegații trimeși din fiecare colț al țării. Vor fi însă și județe care vor sta răzlețe sau prea puțin preocupate de mișcarea generală. Asupra lor trebuie să se îndrepte atenția Comitetului Central. Avem și exemple de asemenea nepăsare sau rea voință. Ne am lovit pănă acum de atîtea piedeci neprevăzute, ne-au încurcat atîtea sfori ale politicianismului de totală desorientare, și fiecare dintre noi s’a oprit o clipă în fața unor lovi-