Neamul Românesc, ianuarie 1915 (Anul 10, nr. 1-4)
1915-01-04 / nr. 1
Anul al X4ea, No. 1. Budești, 4 ianuar 1915. 10 bani exerni Administrația FOAIA PARTIDULUI NATIONALIST-DEMOCRAT la Vălenii-de-Munte Plata anuală 5 lei Velină toate foile 201. «Neamul Românesc» întră în anul al X-lea. Cum a ajuns aici aceasta nu privește pe alții decît pe aceia din munca și sacrificiul cărora a plecat și prin cari se susține și pănă acum. El va apărea tot săptămînal cîtă vreme tom fi, moral și material, tot România cea mică de azi. «România Mare» pe care gălăgioșii au toată voia să o creadă că s’a făcut de dînșiî, hei pentru dînșiî, va avea nevoie poate de altă politică. Dar să nu anticipăm. Ramînem la locul nostru, cu o atitudine care nu are alt îndreptariu decît al unei moștiințe ce se observă. Motivele de popuaritate și oportunitate continuăm a le desprețui. Nu ținem condeiul în mînă pentru aceasta. S’a zis că «după razboiu mulți minicî s’arată». la București în 1914 s’a dovedit că și «înnainte de razboiu se arată emiți voinici». Doresc, personal, sănătate și dușmanilor, al încă prietenilor. Fiecăruia atîta sănăatate însă de cîtă are nevoie Țara. Cel mai bun răspuns la aceste urări au repetarea lor. De sănătatea noastră o sărutăm să avem grijă, nu măsura uc nai as. Dar nu e un om cum se cade acela are nu-și îndeplinește altă datorie față de >are decit a biletului de cinci parale la nul Nou, și acela care n’aduce cu dînsul, îăcar ca dar, în această zi de 1ia Ianuar 915, încă un prieten, acela nu este un m devotat. Temiî sâ-i dea Dumnezeu să cuprindă eamul și neamului să stăpînească Țara! N. IORGIA. Ma d-lui Georges Lor?^ Un străin a fost la noi pe care l am • iar ome decit pe un invmgator dv . . • 7 . 5 . 77. .7 Moștai, deși el e numai unul din pnoi •opor învins, strivit supt număr, ru . ^ ^ mat, dar nu înfrînt. L-am primit ’ gham bine — dar știam că erau și ‘ motive ^de mpul moral, care nu sunt indifer . Nu mai departe decit acum un an. . . el n avea uvinte prea aspre pentru a condamna... * *o i . ¹ ia politica oastra față de Bulgari, pe can i ‹ . . . j ^ i/! Î006Ș16 Î YL aerar, pentru ei și nu pentru fok ^ ^duce serii sale. L-am aclamat, de ,■L 7 *7Y 7 . .77 ,lata ori cu vidul, deși ni-l recomandau, ni-le . . . . / 7y „ . . 7 / presentau i și-l exploatau, pentru felurite „ti ; • p opularitate și cîștig, oameni cari ^ atici unei opinii publice sânătoaseomîniî au făcut toate acestea : . T « 7 w7 -pentru ca cest om vorbia in numele unei du „ • scuz imense i remvosinta un principiu sfînt. rea era aceia pentru ba ?!^ja . amici germani! - călca, icfan mie, care, pentru im, mei brutale agresiuni, fie • in Jmic. * merita să fie supusă ; tratamentul, se supun doar punSre, ignobile și lașe care nu știu ce e o armată și n’i^ d es_ coperit încă știința onoarei militare și omenești. Avlausele acelea se prefăceau în condamnare împotriva tuturora cari, fără nevoie materială și morală, sfărâmaseră cu tui log mi ́ nunate biserici și palate, dorice, distruseseră opere de artă, incendiaseră bibi și puseseră la zid, aproape fără cercetare, și copii cari nu voiseră să spioneze pentru gusman, fără a mai vorbi de aminele ordinare, odioase, ale plebei ori^ei , nedemni de uniforma cu cari-i îmbit împăratul lor. Cum nu li s a iertat nicio g^pran deșilor lui Turenne devastarea, „strategică“ totuși, a Palatinatului, ori lui Moraviei „pacificarea“ Varșoviei, cum ororile din ggro vor p^ta totdeauna steagurile creștinilor ce - fi luptat totuși pentru o nobilă causă, cum Anglia-și acopere fața, și după căință și râscump^raze, la amintirea războiului cu Burii, cu ma2, după mai bine de trei sute de ani, o ru %a lui Gheorghe Basta îmi scrie, din Italia prietenă, pentru a mă întreba dacă totuși nu ar fi o „circumstanță atenuantă pentru mașinalul lui Mihai Viteazul, tot astfel, cu toate "artuț'le, admirabile, de patriotism solidar ^ vet;* • a vădit Germanii aviiț cu " „pitră neagră“ se va însemna în istoria națiunilor tăptămîna belgiană: „ar pince apiui, — în puterea lui trăim. L acela cai t %grigadue unui Stat mic, chiar atunci ^ cînd nu represintă o nație, dar s’ a 0 eatîn ci ge mai multe generații o conștiință de patriotism și s’a acumulat un tesaur propriu , fie numifi « cJ voiîi sație, de a trăi deosebi cu ’ Așa cum voiesc cetățenii lui. Ne 1i îcurajam, ne îndemnam și pe noi în aplaudarea bătrînului Lorand, fără ca pentru aceasta^ ^ fi HpSncititși de puțin reprobarea unoi aci ge agresorii fără milă, reprobare pe care am avut-o totdeauna, spre onoarea noastră, față de orice acte de acest fel. Georges Lorand a simțit-o desigur, și multe demonstrații^^UUß făcut să sîngere rana lui. E așa de grea situația unui om primit cu căldură, îmbrățișat, ospătat, aclamat pentru nenorocirea țerii lui. Ce păcat că nu st r pot găsi alte semne de solidaritate morală decit semnele obișnuite ale bucuriei! Sau că unele cuvinte n’au fost spuse... Bacă nu l-am făcut niciodată să plîngă, ei bine nam izbutit în silințile noastre ele a-l mîngîia. El, de alminterea, nici nu venise pentru aceasta. E un om de la Nord, care „spune fapteu și cere fapte. Le-a cerut,—poate că nu în forma cea mai bunikă~, cînd ne asigura la „Cercul Analelor', că nu-și vor avea pac'ea la distribuție decît... copiii obraznici (ș noi cari am fost totdeauna cei cuminți!). I le-am făgăduit. Și, cînd de vor fi doamne alături susprbntîle vo -nstre leori de pri 1. Poporul mied!... Și, azi, cînd gemeara și mînia Și tună din hotare în hotare, Cînd Marte iar își samănă urgia Cu sînge ’mpurpurînd albastra zare, Poporul mieu!..., ce șovăi de departe, Ce-ți frîngî în suflet dorul răsbunării Și nu pornești să ’nfrunți vicleana moarte, Rupînd în două lanțul nepăsării? Sînt frați ce plîng supt jugul asupririi, Ce-așteapt’ acum să lî deschizi altarul Biruitoarei păci și al iubirii Și să li stăvilești pe veci amarul. N’auzi cum pe aripi de vînt sălbatec Pătrunde glasul lor în desnădejde ?... Și lași de-a pururi altora ostatec Și te ’nspăimînt’ a luptelor primejde ? Poporul mieu !... Nu te uita pe tine Și tot trecutul tău plin de izbîndă.... Te luptă cu ispitele haine Și potolește-ți inima flămîndă. Cum ai știut să mori în alte vremuri Cu fruntea sus și pieptul înnainte, Și azi in morții să nu tremuri Cînd el vedea-o ’n jocul luptei sfinte. Îl-li ---- Ion Sîn-Giorgiu. Grija iertare ocupațiile de partid. în acest moment trebuie să avem cu toții grija țerii. E vorba de păstrarea, de onoarea, de viitorul și de mărirea ei. Lucruri așa de înnalte și de sfinte, încît orice cuvînt ți se pare așa de vechi și de șters cînd ai să le numești pe dînsele. Unii strigă dorul lor de a „întregi neamul", îl strigă ca o trîmbiță ■ de razboiu care a început să sune înnainte de a se ridica steagul — ceia ce la războiu poate fi periculos —, alții îl spun numai, cu solemnațime a hotărîrilor ce nu pot fi schimbate, sin* și de aceia cari preferă să-l șoptească ? o rugăciune—, chestie de temperament. în acest romot de glasuri și în acest lin șoponit > dc. iv. se amestecă însă accente disarmonice, care d i orice parte ar veni, trebuie țintuite fluierate. Sînt accentue urUglui inter''' pa dv.— și, cînd zic aceasta înțelegi bine Oameni* că, in acea prejurări, r%*tidid trebuie să se rade de partid trebuie sa se știe, că partidul nu trebuie „să-și piardă popularitatea" că o treime să se impute, să dirigă, să iasă în frunte. Nu putem condamna destul de aspru această părere. Fartîdele au, evident, pe lîngă soluții în chestii interne, și orientări în chstii externe. Oricînd, ele trebuie să lupte și pentru unele și pentru altele. Dar, pe cînd v. chestiile interne, îi este iertat promotorulu, să-și însemne locul pentru a nu-l pierde, căci țara nu pă-