Neamul Românesc, iunie 1915 (Anul 10, nr. 23-26)

1915-06-07 / nr. 23

stat sigur, ca totdeauna așa și în viitor limanul e­ afînt supt aripile materne ale Academiei. Ca instituția noastră să propășească mereu innainte, și pe cimpul acesta, atît de vast, să ajungă a fi un adevărat focar științific, care să răsptndeasca razele lui binefăcătoare și departe peste hotarele noastre, aceasta este una din cele mai dulci urări ale mele. Ca fiecare om, ca fiecare popor, așa și fiecare instituție trebuie să aibă innaintea ochilor și dn­­naintea minții un ideal. Știu bine, idealul, cînd e vorba de știință, rămine totdeauna o dorință, dar prin muncă Încordată tot vom putea ajunge la un sm­alt grad de perfecție. Și mi se pare că tocmai faptul că invențiile noi, descoperirile noi nu deschid noi orizonturi, nu arată căi nouă de cercetare, face știința atit de atrăgătoare și ne împinge mereu înn­inte, nepermițându-ni să ne oprim la jumătate de drum. Publicațiile Academiei, pe care le urmez cu mult interes, și din care un număr important are o valoare reală, îmi sunt cea mai sigură chezășie că ne găsim pe o cale bună și că bună* voința nu lipsește. Totuși nu vă zic astăzi cu Pro­­porțiu: «in magnis et volaisse sat est», cine urmează aceasta maximă a prietenului lui Ovi­­diu, se oprește în drum, și noi a ne opri nu voim. Deci mereu înnainte în opera noastră, și atunci rodul muncii nu va întârzia să se arate intr’o lumină strălucitoare. Sprijinul mieii vă este asigurat, încă odată vă mulțămesc, scumpi colegi, pen­tru primirea călduroasă ce mi-aț­ făcut Reginei și Mie, și fericit din inimă pe noii premiați, sfă­­tuindu-i să nu se odihnească pe laurii culeși, ci, din contra, să considere succesul cîștigat ca un puternic îndemn pentru nouă activitate, tot mai rodnică. Contrabandele în Bucovina. Zilnic sosesc în Suceava (Bucovina) cinzeci pănă la o sută de boi, trecuți în mod clandestin din România. Toată armata austriacă din Bu­covina se hrănește cu carne din România, iar vitele din Bucovina sunt reservate pentru mai târziu. Autoritățile austriace au interzis cu de­săvârșire vînzarea și tăierea vitelor din Bucovina, atît în sate, între oameni, cît și în orașe, oprind bîlciurile și tîrgurile de vite. Toate satele de lîngă frontiera României au fost organisate pentru facerea contrabandei, plătind locuitorilor, bărbați, femei și copii, cîte șase bani de fiecare chilogram de alimente care îl duc din România și-l presintă la cazarma de jandarmi. Și, cu toate că lucrurile acestea sînt cunos­cute aici, măsurile care se ieau sînt neîndestu­lătoare, de­oare­ce contrabanda urmează a se face sistematic și fără rușine, trecîndu-se făină de grîu, fasole, porumb cafea, boi, porci, oi și alte articole de care au Austriecii atît de mare nevoie. In semn de mulțămire pentru România, func­ționari înnalți, funcționari obscuri și ceva cle­vetitori, plini de ură împotriva noastră, se ex­primă în public despre Țara Românească și despre slujitorii acesteia în cel mai desprețuitor mod, spuind că în România poți face toate cu bani poți cumpăra, de la ministru și pănă la cel de pe urmă soldat grănicer, toți funcționarii. Lucrurile acestea mi le-a spus mai zilele tre­cute un funcționar român din Bucovina, om vrednic și de toată încrederea, care a auzit de nenumărate ori vorbindu-se în felul acesta despre România, și pe care l-a durut, adăugind însă că, de fapt, coroanele austriace, cu toate că au scăzut la curs în România, nu sunt refulate, de către anumiți oameni și pentru anumite scopuri și servicii. Și, vorba ceia, unde nu-i fac, fum nu iese. O știu aceasta țeranil de prin satele mărginașe, cari au strecurat multe coroane în pungile lor, o știu­ grănicerii, cari au deprins o mare di­băcie și pricepere la păzirea frontierei, o știu și mulți funcționari cu servicii responsabile, și o ștm, după cum se vorbește, și alții, mai cu stea în frunte. Eu însă n’am văzut, n’am probe și nu pot spune hotărît; cred însă că nu rîd degeaba dușmanii noștri vechi și neîmpăcați din Bucovina. Kulturträger­ii austrieci. Cine stă nu­mai o zi la Burdujeni, bună­oară, poate înțelege multe... To^Tromanesc Dacă-I spui cuiva despre toate acestea, dacă-I arăți că ne facem, ca nație, de rușine, neexe­­cutînd hotărîrile Guvernului, care a oprit ex­portul, în interesul țerii, pentru o sumă de ar­ticole de prima necesitate, că-i arîtă această lăcomie pentru cîteva parale cîștigate în mod necinstit, se va răspunde de către înnaltul func­ționar administrativ, de către advocat, de către proprietar sau de către orișicine, aproape: —Da’bine, domnule, ce vrei dumneata ? Țara are nevoie de bani. Proprietarul trebuie să vîndă, fiindcă n’are cu ce-și face munca, țera­­nul n’are cu ce plăti arenda, islazul și cîte al­tele, iar alții cari ieau, fac bine, fiindcă ieau de la inimicii noștri, pe cari îl vom secătui de puteri în felul acesta. Ce vrei, domnule, 120-140 de coroane suta de chilograme de făină de grîu, 1000-1200 de lei o păreche de boi? Și mai las’o, te rog, cu morala. Țara se umple de bani: cîștigă țeranul, cîștigă proprietarul sau aren­dașul, cîștigă poate și grănicerul sau alții cîte ceva, și folosul e al nostru. — Dar uită-te, domnule, ce se vorbește pe socoteala țerii și a funcționarilor în Austria. — Mofturi, domnule! Ce nu pasă nouă, vor­bească ce-or vrea! E dureros, nespus de dureros. Dincolo, în Bucovina, deputați și funcționari români cari stau și aleargă și se zbuciumă zi și noapte, în­grijind de hrană pentru armatele austro ungare. Iar dincoace oameni cu vederi și cu morală care se învăța și se aducea acum o sută și mai bine de ani dintr’o mahala a unui oraș din Orient. Numai războiul și urmările acestui războiu vor putea șterge și cele de pe urmă rămășițe fanariote: totul pentru bani, ca ultimă rațiune, ca supremă morală. D. Moldovanu. De ce atacuri In Biserică? în București apare o foaia săptămînală, cu numele Liga antisemită, care însă ocupă mai mult de jumătate din spațiul sau cu atacuri la adresa preoților. Foaia, care circulă numai prin păturile de jos ale publicului, e de o extremă neîngrijire. Greșeli de tipar cu duiumul, o gramatică și o limbă, de să fugi rupînd pămîntul. Ai impresia că e scrisă de băieți de prăvălie, cari scriu și el cum pot, numai 1 jurnal» să aibă. Vezi pe om în oglinda lucrului sau, și-i cunoști calibrul de îndată ce-a pus mîna pe condeie. Și administrația nu e mai cu rînduială: abo­namentul după învoială. în nl. din 24 Maiu c. vrea să explice, printr’un lung articol, pentru ce atacă pe preoți, și de­clară că rolul ei e să ocărască­­ pe toți fariseii și speculanții conrupțî și netrebnici din Biserică, cum făcea și Mîntuitorul cu fariseii din Ieru­salim». Această foaie, unsă cu sați, și scrisă cu funingină, mai spune că e «în penibila situa­­țiune de a scărmăna zilnic pe preoți, ca să tre­zească în el spiritul creștin de curățenie, acti­vitate și cinste». Pentru a sprijini curăția, activitatea și cinstea. Liga antisemită își umple articolul în chestiune cu atacuri la adresa părinților: Cons­tantine­sr­u-Lucaci, care e un «tip periculos», «cu o atitudine și lucrări de cancanuri»; protoiereul Vintilescu, care înnainte de preoție a fost un con­­cubinaj, desfățat și risipitor în desfrîuri; pro­toiereul Georg­escu, care e «un alt tipar de gu­guman, inconștient și desfrînat»; economul Ilie Teodor­escu, de la Amza, care e «ilustru prin orgii la Flora în compania lui Livianu și de­mimondenelor, cu care cheltuiau zecile de mii de lei dilapidate din fondurile Casei Bisericii, iar acum amant târziu al foastelor funcționare la Casa Bisericii—pe care le întreține popește la mahala;* economul Costica Dumitrescu, care e «de o ignoranță înspăimîntătoare și de o o­­brăznicie revoltătoare”; economul Const. Po­­pescu, directorul Seminariului «Nifon», care e «un zăpăcit și bun de legat», «stricatul care speculează și escrochează pănă la centină, cu furnisorii săi speciali, pe bieții seminariști..., te­­rorisîndu-I în modul cel mai infam ca să-I in­timideze și să nu sufle un cuvânt»; arhiman­dritul Scriban, care e un «farsor călugăr», «un degenerat periculos», pe care preoții din Bucu­rești «îl adulează ca viitor Mitropolit» și «care a stricat caracterul tuturor elevilor prin spio­­nagiu și terorisare ca și colegul său Rigurosu», directorul de la «Nifon». Pe acești preoți atacîndu-i cu presa și epi­tetele pe care le vedeți, Liga antisemită își continuă opera ei de a trezi în preoți «spiritul creștin de curățenie, activitate și cinste». Mare operă și-a fi luat la acea foaie calfele de cizmar care o redactează, pentru a procura lectură de mahala brînzarilor și tuturor celor cu o mentalitate de hală! Se pricep foarte bine să-și conducă acțiunea, și ne mirăm cum de n’au înnaintat pănă acum colecțiunea la Aca­demie pentru premiare ? în același număr, i se face morală d-lui Nicu Filipescu că n’a contribuit la Crucea Roșie, la Familia Luptătorilor, la cumpărare de tunuri, de vapoare și de avioane și că ar fi ținînd la Paris un mic harem de Franțuzoaice, pe care le visitează din cînd în cînd. Iar d-lui Calli­­machi i se spune că e boier cum se cade, dar cu țicneală la cap. Noi am dori să știm cîtă morală și cîtă lipsă de țicneală zace în capetele brînzarilor, zarza­vagiilor și mutrelor de mistreț, cu nasul obraznic și mirosind a hală, care știu, co­m­­pune niște frase mai rău ca bucherii. Am dori și noi să știm cum se face ca ade­văratele tipuri de vițioși, care există în cler nu sînt de loc pomenite pe paginele cinstitei loi și cum se face că morala creștină e susținută nu­mai prin atacuri contra părinților numiți mai sus ? Oare din celelalte părți morala creștină e asigurată și nu sufere nicio știrbire ? Am dori să știm dacă atacurile contra acestor preoți nu coincid cu faptul că ei nu plătesc abonamente și dacă nu cumva cei acoperiți sînt acoperiți fiindcă plătesc. Și, dacă, ceia ce nu credem, o fi așa, cît vor trebui să plătească, pentru ca să nu mai dea ocasiune brînzarilor cu stil de rîmători de a se osteni să apere morala creștină în contra lor? Abonați-vă, fraților, după învoială (nu trece de 40 de lei), că altfel nu scăpați de morală creștină! N. S. GĂLĂGIE... E adevărat că războiul a răscolit întreg su­fletul nostru, și cine privește toată mișcarea pro­vocată de el trage învățăminte—adevărate vic­torii — pentru viitor. A desvăluit toate patimele ce consumau pe unii, a prilejit presei să arăte cum știe să ser­vească opinia publică atît de mult încercată și întețită, a arătat cum se vînd și se cumpără sentimente etc., cum se încălzesc suflete cîști­gate de strălucirea aurului rusesc sau german. Acum, cînd timpurile cer o armonie desăvîr­­șită, cînd toate sufletele trebuie să se încăl­zească de același nobil și sfînt ideal și cînd privirile noastre se cuvine să fie îndreptate spre aceiași zare, asistăm la cea mai mare desordine. Presa ? Oglinda în care străinătatea are a nu vedea tot sufletul, cu toate zbuciumările, cu toate speranțele noastre? Nu este! Și noi, mirați, ne întrebăm. Unde este acea conștiință națională care trebuie să străbată orice act, orice gest, orice rînd al nostru ? In presă nu o căutați. Toți nepregătiții se cred chemați să-și depună secrețiunile capetelor lor în anumite chestiuni de interes vital, la a căror deslegare ne-am putea dispensa de tri­butul lor de muncă. De la început pănă acum se discută asupra atitudinii ce trebuie s’o aibă țara în aceste momente de reculegere supremă, și presa a luat, alături de atitudinea oficială, alta. Cu nimic n’nu putea satisface toată presa, diri­­sată în atîtea părți... Aceiași desordine în partide. Bănuieli, demi­teri, cu tot convoiul de amenințări și huiduieli. Dar opinia, mult trîmbițata opinie ? E supusă la aceleași fluctuațiuni la care sînt supuși con­ducătorii ei, la anumite momente. Ce entusiasm cald o stăpînia la început, dar i-a scăzut tem­peratura odată cu a dirijorilor de entusiasm. O singură voace se ridică și spune că se cere «să muncim înzecit, nebunește». «Nu zgomotul de stradă, ci munca liniștită.» Moralitatea este exclusă din dicționariul lunilor acestora! Să ascultăm ce ni spune tot acea

Next